Art. 2. - Se formează Consiliul coordonator pentru elaborarea proiectelor de legi şi altor acte normative care vor reglementa construcţia, pregătirea şi folosirea Forţelor Armate în următoarea componenţă:

BEZNOŞCENCO Serghei - preşedinte al subcomisiei pentru
securitatea statului a Comisiei pentru
securitatea statului şi asigurarea ordinii publice

Art. 3. - Consiliul coordonator, pînă la 1 septembrie 1995, va prezenta Parlamentului proiecte de legi şi alte acte normative care vor reglementa construcţia, pregătirea şi folosirea Forţelor Armate:

Concepţia construcţiei Forţelor Armate, legile privind securitatea militară, securitatea de stat, statutul militarilor şi al membrilor familiilor lor, Regulamentul cu privire la modul de satisfacere a serviciului militar activ de către militarii Forţelor Armate, regulamentele militare generale.

va interzice conducătorilor de ministere, departamente şi instituţii militare, în care conform legislaţiei se satisface serviciul militar, să modifice statele şi efictivul subdiviziunilor şi formaţiunilor militare şi speciale pînă la adoptarea de către Parlament a actelor normative elaborate de Consiliul coordonator.

Notă: în cuprinsul Concepţiei Securităţii Naţionale, cuvintele "Ministerul Securităţii Naţionale" şi "ministrul securităţii naţionale" se substituie, respectiv, prin cuvintele "Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova" şi "directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova" conform LP754/23.12.99, MO156/31.12.99

Crearea şi afirmarea Republicii Moldova ca stat suveran şi independent, democratic şi de drept, adoptarea Constituţiei Republicii Moldova determină necesitatea stringentă a corelării sistemului de asigurare a securităţii naţionale cu stipulările Legii supreme a statului, cu principiile politicii externe şi interne, cu normeleinternaţionale privind securitatea naţională, regională şi generală, stabilirii priorităţilor şi separării competenţelor autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii naţionale.

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova serveşte drept bază pentru elaborarea politicii de stat în domeniul securităţii naţionale, actelor normative corespunzătoare, pentru optimizarea structurilor de administrare şi organizare a activităţii organelor de asigurare a securităţii naţionale.

Pornind de la priorităţile naţionale, precum şi de la factorii a căror acţiune ar putea periclita securitatea naţională, Republica Moldova:

se menţine pe poziţia excluderii din arsenalele politicii mondiale a recurgerii la forţa, se pronunţă ferm pentru soluţionarea oricăror conflicte prin mijloace paşnice;

respectă principiul inviolabilităţii frontierelor şi recunoaşte abordarea problemei frontierelor numai conform prevederilor Actului final de la Helsinki;

nu permite folosirea teritoriului său pentru acţiuni agresive contra altor state, se pronunţă categoric împotriva dislocării pe teritoriul său a forţelor armate străine;

sprijină încheierea şi respectarea cu sticteţe a acordurilor în domeniul neproliferării armelor nucleare, controlului asupra armamentului susţine eforturile îndreptate spre dezarmare.

Prin securitate naţională se subîngelege protecţia persoanei, societăţii şi statului, drepturilor şi intereselor lor, stabilite de Constituţie şi alte legi ale republicii împotriva pericolelor externe şi interne.

Prin pericol pentru securitatea naţională se subînţelege intenţia forţelor ostile, manifestată sub orice formă, sau factorul de ordin ecologic, tehnic şi de altă natură, a căror realizare sau influenţă poate constitui o ameninţare pentru persoană, societate şi stat.

transportarea necontrolată a armamentelor, precum şi a componentelor armelor nucleare, bacteriologice şi chimice pe teritoriul Republicii Moldova şi în aproprierea nemijlocită a frontierelor ei;

acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a republicii;

acţiunile îndreptate spre subminarea sau lichidarea potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv al ţării, precum şi crearea situaţiilor de pericol ecologic;

Politica Republicii Moldova în domeniul asigurării securităţii naţionale se bazează pe următoarele principii:

crearea şi perfecţionarea cadrului juridic şi mecanismului de elaborare a politicii, de executare a controlului asupra adoptării şi executării deciziilor în problemele asigurării securităţii naţionale;

coordonarea cu alte state a eforturilor în scopul depistării, prevenirii şi suprimării eventualelor pericole pentru securitatea naţională a republicii;

asigurarea securităţii republicii fără a aduce prejudicii securităţii altor state şi securităţii generale;

crearea şi perfecţionarea cadrului juridic de asigurare a securităţii naţionale care stabileşte bazele securităţii, competenţele autorităţilor publice, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi asociaţiilor obşteşti în domeniul asigurării în domeniul asigurării securităţii naţionale;

elaborarea şi realizarea programelor de stat care includ măsuri de ordin economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de alt ordin orientare spre depistarea, prevenirea şi suprimarea la timp a pericolelor pentru securitatea naională.

Sistemul de asigurare a securităţii naţionale reprezintă integrarea organizatorică a organelor de administrare a formaţiunilor militare şi speciale, asigurate financiar, material şi tehnic în limitele disponibilităţilor economiei naţionale, a bugetelor de stat şi locale, precum şi totalitatea actelor normative şi a programelor de activitate, asigurînd stabilitatea autorităţilor publice şi protecţia persoanei, societăţii şi a statului împotriva pericolelor externe şi interne.

Elemente ale sistemului de asigurare a securităţii naţionale sînt organele legislative, executive şi juridice, întreprinderile, instituţiile,organizaţiile şi asociaţiile obşteşti, legislaţia ce reglementează raporturile în domeniul securităţii naţionale, precum şi cetăţenii.

prognozarea şi depistarea pericolelor pentru securitatea naţională, aplicarea unui complex de măsuri pentru prevenirea şi suprimarea acestora;

dirijarea forţelor şi mijloacelor de asigurare a securităţii naţionale, inclusiv în situaţii excepţionale.

Securitatea naţională este asigurată de Preşedintele Republcii Moldova, Parlament, Guvern, instanţele judecătoreşti şi Procuratura Republicii Moldova.

Preşedintele Republicii Moldova răspunde de starea securităţii naţionale în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte legi.

Parlamentul realizează reglementarea legislativă în domeniul securităţii naţionale şi exercită controlul direct asupra executării legislaţiei de către organele de asigurare a securităţii naţionale.

Guvernul promovează politică externă şi internă a statului în funcţie de interesele securităţii naţionale, exercită conducerea generală a organelor de asigurare a securităţii naţionale.

Instanţele judecătoreşti asigură examinarea operativă a materialelor din dosarele penale asupra infracţiunilor contra statului, analizează cauzele şi condiţiile care le generează.

Procuratura republicii, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratura Republicii Moldova, exercită supravegherea de procuror asupra respectării legislaţiei de asigurare a securităţii naţionale.

Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ al securităţii naţionale pe lîngă Preşedintele Republici Moldova, care elaborează şi prezintă acestuia recomandări asupra problemelor politicii externe şi interne, coordonează activitatea ministerelor, departamentelor în domeniul securităţii naţionale.

Preşedintele Republicii Moldova -preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, Prim-ministrul - vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, ministrul afacerilor externe, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, ministrul afacerilor interne, ministrul apărării, ministrul finanţelor, precum şi alte persoane oficiale, desemnate de Preşedintele republicii.

Pe lîngă Consiliul Suprem de Securitate se formează Comitetul consultativ de inspecţie, în atribuţiile căruia intră pregătirea pentru Preşedintele Republicii Moldova şi Consiliul Suprem de Securitate a materialelor informative şi proiectelor de documente asupra problemelor asigurării securităţii naţionale şi construcţiei militare, precum şi inspectarea activităţii formaţiunilor militare şi speciale.

Componenţa şi condiţiile de activitate ale Comitetului consultativ de inspecţie se stabilesc prin regulament, aprobat de Preşedintele Republicii Moldova.

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării şi Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale exercită conducerea directă a formaţiunilor militare şi speciale, poartă întreaga răspundere pentru pregătirea lor de luptă, specială şi de mobilizare şi pentru capacitatea de a îndeplini sarcinile ce le revin.

Competenţele ministerelor şi departamentelor ce asigură securitatea naţională se stabilesc prin legi organice, precum şi prin regulamente ale ministerelor şi departamentelor, aprobate de Guvern.

Serviciul de Protecţie şi Pază asigură paza de stat a autorităţilor publice supreme şi a persoanelor oficiale în condiţiile legii.

Prin securitate de stat se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care asigură protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a republicii, regimului ei constituţional, potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei împotriva activităţilor informative şi subversive ale serviciilor speciale şi organizaţiilor străine şi atentatelor criminale ale unor grupuri şi indivizi aparte.

efectuarea de activităţi informative în scopul dobîndirii informaţiilor cu caracter politic, economic, tehnico-ştiinţific şi militar, necesare Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului pentru îndeplinirea sarcinilor securităţii naţionale, activităţii politice externe, economice externe şi militare;

efectuarea de activităţi contrainformative în scopul cunoaşterii şi contracarării activităţilor informative şi subversive ale serviciilor speciale şi organizaţiilor străine şi ale unor grupuri şi indivizi aparte cu intenţii ostile.

Securitatea de stat este asigurată de către organele şi subunităţile Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în cooperare cu formaţiunile corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale.

Conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii de stat este exercitată de către Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern.

Conducerea directă a activităţii organelor şi subunităţilor de asigurare a securităţii de stat este exercitată de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, condus de directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (de regulă, persoană civilă).

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova îşi desfăşoară activitatea în temeiul Constituţiei şi altor legi în domeniul asigurării securităţii naţionale. În limitele competenţei sale, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova face propuneri Guvernului şi întreprinde măsurile necesare pentru optimizarea sistemului securităţii de stat, răspunzînd de asemenea, pentru asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului.

Prin securitate publică se subînţelege acea partea a securităţii naţionale care reprezintă un sistem de măsuri statale şi nestatale, bazate pe lege, cu caracter politic, social, economic, juridic şi organizatoric, orientate spre suprimarea cauzelor şi condiţiilor ce favorizează săvîrşirea infracţiunilor şi a altor contravenţii, prevenirea, curmarea, anchetarea lor, precum şi înfăptuirea justiţiei.

apărarea vieţii, sănătăţii, demnităţii, drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi a averii lui împotriva atentatelor criminale şi a altor atentate ilegale;

menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice în localităţi, în transportul auto, feroviar, aerian, precum şi a regimului juridic al stării excepţionale;

paza şi apărarea obiectelor şi transporturilor de importanţă deosebită, penitenciarelor, escortarea arestaţilor şi condamnaţilor în timpul deplasării lor;

participarea la lichidarea efectelor calamităţilor naturale, catastrofelor şi ale altor situaţii excepţionale;

acordarea de ajutor persoanelor fizice şi juridice în condiţiile şi modul stabilite de lege, în vederea ocrotirii drepturilor şi exercitării obligaţiilor ce le revin.

Asigurarea securităţii publice este pusă în sarcina unui şir de organe de stat şi structuri nestatale, ce constituie sistemul asigurării securităţii publice.

Structurile de bază ce asigură securitatea publică sînt organele judecătoriei, procuraturii, afacerilor interne, securităţii de stat, apărării, transportului, protecţiei mediului înconjurător etc.

Sistemul organelor afacerilor interne include: organele de conducere, subunităţile de poliţie, unităţile trupelor de carabinieri, subdiviziunile de asigurare, instituţiile de învăţămînt.

Conducerea directă a activităţii organelor afacerilor interne este exercitată de Ministerul Afacerilor Interne, condus de ministrul afacerilor interne (de regulă, persoană civilă).

Prin securitate militară se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care asigură apărarea militară a statului împotriva pericolelor militare externe şi interne prin promovarea politicii de apărare, crearea Forţelor Armate capabile să respingă o eventuală agresiune armată.

localizarea conflictelor armate şi reprimarea violenţei militare ilegale la frontiera de stat şi în interiorul ţării;

sprijinirea organelor şi subunităţilor securităţii de stat, afacerilor interne, protecţiei civile în timpul îndeplinirii misiunilor de asigurare a securităţii naţionale.

Securitatea militară este asigurată de Forţele Armate, menite să asigure apărarea naţională, paza frontierelor, menţinerea ordinii publice.

Principala formaţiune militară a Forţelor Armate este Armata Naţională, formată din trupe regulate, rezervă, subunităţi şi unităţi ale apărării teritoriale.

Conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii militare este exercitată de Preşedintele Republicii Moldova, care este comandantul suprem al Forţelor Armate.

Conducerea directă a Armatei Naţionale este exercitată de Ministerul Apărării, condus de ministerul apărării (de regulă, persoană civilă).

Conducerea operativă a Armatei Naţionale este exercitată de Marele Stat Major al Armatei Naţionale. În cazul în care în funcţia de ministru al apărării este numită o persoană civilă, şeful Marelui Stat Major este comandantul Armatei Naţionale.

Pe timp de război, Împreună cu Armata Naţională, acţionează trupele de grăniceri, trupele de carabinieri, formaţiunile militarizate de protecţie civilă. Marele Stat Major al Armatei Naţionale devine organul de planificare şi executiv al Consiliului Suprem de Securitate.

Din componenţa Forţelor Armate fac parte de asemenea rezervele militare instruite ale Armatei Naţionale, trupelor de grăniceri, trupelor de carabinieri, formaţiunilor militarizate de protecţie civilă.

Toate formaţiunile militare şi speciale ale ministerelor şi departamentelor, în care conform legislaţiei se satisface serviciul militar, sînt parte integrantă a Forţelor Armate.

Pe timp de pace toate formaţiunile militare şi speciale ale Forţelor Armate funcţionează în structurile ministerelor şi departamentelor respective.

Principiile de conducere, pregătire a cadrelor, instruire a efectivului, aplicare, completare a Forţelor Armate, satisfacere a serviciului militar de către militari şi asigurare tehnico-materială, funcţiileşi împuternicirile, precum şi controlul şi supravegherea activităţii formaţiunilor militare şi speciale, se stabilesc în baza prezentei Concepţii, Regulamentul cu privire la modul de satisfacere a serviciului militar activ de către militarii Forţelor Armate, regulamentelor militare generale.

Prin protecţie civilă se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care reprezintă un sistem de activităţi şi măsuri generale de stat, executate pe timp de pace şi de război pentru asigurarea protecţiei populaţiei, a valorilor materiale şi culturale împotriva efectelor situaţiilor excepţionale (calamităţi naturale şi ecologice, avarii, catastrofe, epifiţii, epizootii), precum şi împotriva aplicării mijloacelor de nimicire moderne.

protecţia populaţiei şi economiei naţionale în condiţiile situaţiilor excepţionale şi în timpul lichidării efectelor acestora;

crearea organelor de conducere, a forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă, cooptarea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor la acţiunile de prevenire a situaţiilor excepţionale şi de lichidare a efectelor acestora;

executarea lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor excepţionale şi în timpul lichidării efectelor acestora;

Protecţia civilă este asigurată de serviciile, forţele şi mijloacele de protecţie civilă, centrele de pregătire pentru protecţia civilă, organele de asigurare tehnico-materială şi organele de evacuare.

Conducerea generală a protecţiei civile este exercitată de Prim-ministru, care este şeful protecţiei civile.

Conducerea directă a protecţiei civile este exercitată de Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în frunte cu şeful acestuia.

Activitatea organelor, forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă se reglementează prin Legea cu privire la protecţia civilă şi alte acte normative.

Ministerele şi departamentele ce nu asigură nemijlocit securitatea naţională, autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, asociaţiile obşteşti, precum şi cetăţenii contribuie la asigurarea securităţii persoanei, societăţii şi statului în cadrul prevăzut de Constituţie şi alte acte legislative.

Sarcinile principale ale subiecţilor care contribuie, în limitele competenţei lor, la asigurarea securităţii naţionale, sînt:

depistarea, prevenirea şi suprimarea cauzelor şi condiţiilor ce conduc la scăderea nivelului de protecţie a persoanei, societăţii şi statului;

face Consiliului Suprem de Securitate, în mod direct sau prin intermediul organelor ierarhic superioare, propuneri privind perfecţionarea legislaţiei, căilor şi mijloacelor de asigurare a securităţii;

crea servicii de securitate cu plată, din contul mijloacelor unei sau mai multor întreprinderi, în scopul asigurării ordinii publice, păstrării securităţii de stat, inviolabilităţii patrimoniului lor.

Cetăţenii au dreptul de a se reuni în asociaţii de menţinere a ordinii publice şi de asigurare a securităţii la locul de trai,de a crea secţii obşteşti pe lîngă formaţiunile militare şi cele speciale, de a acorda ajutor organelor de asigurare a securităţii naţionale în calitate de colaboratori netitulari sau sub altă formă.

Cetăţenii care acordă ajutor organelor de asigurare a securităţii naţionale beneficiază de garanţiile apărării juridice, stabilite pentru colaboratorii organelor în cauză.

HPA445/1995 ID intern unic: 306767 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 445 din 05.05.1995
cu privire la aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova şi la formarea Consiliului coordonator pentru elaborarea proiectelor de legi şi altor acte normative care vor reglementa construcţia, pregătirea şi folosirea Forţelor
Publicat : 29.06.1995 în Monitorul Oficial Nr. 35 art Nr : 399 Data intrarii in vigoare : 29.06.1995
Abrogată prin LP112-XVI din 22.05/08, MO97-98/03.06.08 art.357 MODIFICAT LP754-XIV din 23.12.99, MO156/31.12.99 Parlamentul adoptă prezenta hotărîre. Art. 1. - Se aprobă Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova (se anexează). Art. 2. - Se formează Consiliul coordonator pentru elaborarea proiectelor de legi şi altor acte normative care vor reglementa construcţia, pregătirea şi folosirea Forţelor Armate în următoarea componenţă: Preşedinte ANDRONIC Nicolae - vicepreşedinte al Parlamentului Vicepreşedinte UNGUREANU Ion - preşedinte al Comisiei pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice Secretar ZAVGORODNÎI Vitalie - consultant în Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice Membrii BEZNOŞCENCO Serghei - preşedinte al subcomisiei pentru securitatea statului a Comisiei pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice BUTESCU Grigore - consultant în Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice CHIRĂU Pavel - şef al Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, prim-viceministrul apărării CIBOTARU Viorel - reprezentant al Ministerului Apărării CIOBANU Anatolie - consilier al Preşedintelui Republicii Moldova COCIUG Anatolie - şeful Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale COŞEVAIA Tamara - reprezentant al Ministerului Justiţiei COVALENCO Vladimir - consultant în Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice CREANGĂ Ion - consultant principal la Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului CRÎLOV Valentin - preşedinte al subcomisiei pentru apărarea statului a Comisiei pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice DRUŢĂ Mihai - reprezentant al Ministerului Apărării LOZOVAN Constantin - reprezentant al Ministerului Securităţii Naţionale MĂMĂLIGĂ Mihai - viceministrul afacerilor interne, comandant al trupelor de carbinieri ale Ministerului Afacerilor Interne ORGAN Silviu - reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne ORJUHOVSCHI Pavel - reprezentant al Ministerului Finanţelor PATRATI Ion - reprezentant al Ministerului Economiei ROMAN Gheorghe - secretar al Comisiei pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice ŞTIRBUL Gheorghe - reprezentant al Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale TURTUREANU Nicolae - reprezentant al Ministerului Apărării URAZOV Iurii - şeful Departamentului de frontieră al Ministerului Securităţii Naţionale. Art. 3. - Consiliul coordonator, pînă la 1 septembrie 1995, va prezenta Parlamentului proiecte de legi şi alte acte normative care vor reglementa construcţia, pregătirea şi folosirea Forţelor Armate: Concepţia construcţiei Forţelor Armate, legile privind securitatea militară, securitatea de stat, statutul militarilor şi al membrilor familiilor lor, Regulamentul cu privire la modul de satisfacere a serviciului militar activ de către militarii Forţelor Armate, regulamentele militare generale. Art. 4. - Guvernul: va asigura Consiliul coordonator cu informaţia şi documentele necesare; va interzice conducătorilor de ministere, departamente şi instituţii militare, în care conform legislaţiei se satisface serviciul militar, să modifice statele şi efictivul subdiviziunilor şi formaţiunilor militare şi speciale pînă la adoptarea de către Parlament a actelor normative elaborate de Consiliul coordonator. Art. 5. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI Chişinău, 5 mai 1995. Nr. 445-XIII. Notă: în cuprinsul Concepţiei Securităţii Naţionale, cuvintele "Ministerul Securităţii Naţionale" şi "ministrul securităţii naţionale" se substituie, respectiv, prin cuvintele "Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova" şi "directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova" conform LP754/23.12.99, MO156/31.12.99 C O N C E P Ţ I A SECURITĂŢII NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA Crearea şi afirmarea Republicii Moldova ca stat suveran şi independent, democratic şi de drept, adoptarea Constituţiei Republicii Moldova determină necesitatea stringentă a corelării sistemului de asigurare a securităţii naţionale cu stipulările Legii supreme a statului, cu principiile politicii externe şi interne, cu normeleinternaţionale privind securitatea naţională, regională şi generală, stabilirii priorităţilor şi separării competenţelor autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii naţionale. Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova serveşte drept bază pentru elaborarea politicii de stat în domeniul securităţii naţionale, actelor normative corespunzătoare, pentru optimizarea structurilor de administrare şi organizare a activităţii organelor de asigurare a securităţii naţionale. Pornind de la priorităţile naţionale, precum şi de la factorii a căror acţiune ar putea periclita securitatea naţională, Republica Moldova: se menţine pe poziţia excluderii din arsenalele politicii mondiale a recurgerii la forţa, se pronunţă ferm pentru soluţionarea oricăror conflicte prin mijloace paşnice; respectă principiul inviolabilităţii frontierelor şi recunoaşte abordarea problemei frontierelor numai conform prevederilor Actului final de la Helsinki; promovează o politică de neutralitate permanentă; nu consideră nuci un stat drept duşman al său; nu permite folosirea teritoriului său pentru acţiuni agresive contra altor state, se pronunţă categoric împotriva dislocării pe teritoriul său a forţelor armate străine; sprijină încheierea şi respectarea cu sticteţe a acordurilor în domeniul neproliferării armelor nucleare, controlului asupra armamentului susţine eforturile îndreptate spre dezarmare. Titlul I DIPOZIŢII GENERALE 1. Noţiunea de securitate naţională Prin securitate naţională se subîngelege protecţia persoanei, societăţii şi statului, drepturilor şi intereselor lor, stabilite de Constituţie şi alte legi ale republicii împotriva pericolelor externe şi interne. 2. Eventualele pericole pentru securitatea naţională Prin pericol pentru securitatea naţională se subînţelege intenţia forţelor ostile, manifestată sub orice formă, sau factorul de ordin ecologic, tehnic şi de altă natură, a căror realizare sau influenţă poate constitui o ameninţare pentru persoană, societate şi stat. Drept pericole principale pentru securitatea naţională se consideră: agresiunea directă şi revendicările teritoriale ale altor state; conflictele locale sau regionale în apropierea nemijlocită a frontierelor Republicii Moldova; transportarea necontrolată a armamentelor, precum şi a componentelor armelor nucleare, bacteriologice şi chimice pe teritoriul Republicii Moldova şi în aproprierea nemijlocită a frontierelor ei; acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a republicii; acţiunile îndreptate spre subminarea sau lichidarea potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv al ţării, precum şi crearea situaţiilor de pericol ecologic; acţiunile îndreptate spre tensionarea situaţiei sociale şi provocarea conflictelor sociale; terorismul, crima organizată, traficul de droguri, imigraţia ilegală; acţiunile avînd drept scop lezarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. 3. Principiile fundamentale şi căile de asigurare a securităţii naţionale Politica Republicii Moldova în domeniul asigurării securităţii naţionale se bazează pe următoarele principii: legalitatea; separarea competenţelor organelor de asigurarea a securităţii naţionale; crearea şi perfecţionarea cadrului juridic şi mecanismului de elaborare a politicii, de executare a controlului asupra adoptării şi executării deciziilor în problemele asigurării securităţii naţionale; coordonarea cu alte state a eforturilor în scopul depistării, prevenirii şi suprimării eventualelor pericole pentru securitatea naţională a republicii; asigurarea securităţii republicii fără a aduce prejudicii securităţii altor state şi securităţii generale; menţinerea la nivel a pregătirii de luptă, speciale şi de mobilizare a Forţelor Armate; transparenţa; caracterul ştiinţific. Securitatea naţională se asigură prin: crearea şi perfecţionarea cadrului juridic de asigurare a securităţii naţionale care stabileşte bazele securităţii, competenţele autorităţilor publice, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi asociaţiilor obşteşti în domeniul asigurării în domeniul asigurării securităţii naţionale; crearea organelor de asigurare a securităţii naţionale; elaborarea şi realizarea programelor de stat care includ măsuri de ordin economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de alt ordin orientare spre depistarea, prevenirea şi suprimarea la timp a pericolelor pentru securitatea naională. Titlul II SISTEMUL DE ASIGURARE A SECURITĂŢII NAŢIONALE 4. Caracteristica generală a sistemului de asigurare a securităţii naţionale Sistemul de asigurare a securităţii naţionale reprezintă integrarea organizatorică a organelor de administrare a formaţiunilor militare şi speciale, asigurate financiar, material şi tehnic în limitele disponibilităţilor economiei naţionale, a bugetelor de stat şi locale, precum şi totalitatea actelor normative şi a programelor de activitate, asigurînd stabilitatea autorităţilor publice şi protecţia persoanei, societăţii şi a statului împotriva pericolelor externe şi interne. Subiectul principal al asigurării securităţii naţionale este statul. Elemente ale sistemului de asigurare a securităţii naţionale sînt organele legislative, executive şi juridice, întreprinderile, instituţiile,organizaţiile şi asociaţiile obşteşti, legislaţia ce reglementează raporturile în domeniul securităţii naţionale, precum şi cetăţenii. Sarcinile principale ale sistemului de asigurare a securităţii naţionale sînt: prognozarea şi depistarea pericolelor pentru securitatea naţională, aplicarea unui complex de măsuri pentru prevenirea şi suprimarea acestora; crearea şi pregătirea forţelor şi mijloacelor de asigurare a securităţii naţionale; dirijarea forţelor şi mijloacelor de asigurare a securităţii naţionale, inclusiv în situaţii excepţionale. Securitatea naţională este asigurată de Preşedintele Republcii Moldova, Parlament, Guvern, instanţele judecătoreşti şi Procuratura Republicii Moldova. Preşedintele Republicii Moldova răspunde de starea securităţii naţionale în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte legi. Parlamentul realizează reglementarea legislativă în domeniul securităţii naţionale şi exercită controlul direct asupra executării legislaţiei de către organele de asigurare a securităţii naţionale. Guvernul promovează politică externă şi internă a statului în funcţie de interesele securităţii naţionale, exercită conducerea generală a organelor de asigurare a securităţii naţionale. Instanţele judecătoreşti asigură examinarea operativă a materialelor din dosarele penale asupra infracţiunilor contra statului, analizează cauzele şi condiţiile care le generează. Procuratura republicii, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratura Republicii Moldova, exercită supravegherea de procuror asupra respectării legislaţiei de asigurare a securităţii naţionale. 5. Organele de asigurare a securităţii naţionale Organele de asigurare a securităţii naţionale sînt: Consiliul Suprem de Securitate; Ministerul Afacerilor Externe; Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova; Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării; Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale; Serviciul de Protecţie şi Pază. Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ al securităţii naţionale pe lîngă Preşedintele Republici Moldova, care elaborează şi prezintă acestuia recomandări asupra problemelor politicii externe şi interne, coordonează activitatea ministerelor, departamentelor în domeniul securităţii naţionale. În componenţa Consiliului Suprem de Securitate intră: Preşedintele Republicii Moldova -preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, Prim-ministrul - vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, ministrul afacerilor externe, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, ministrul afacerilor interne, ministrul apărării, ministrul finanţelor, precum şi alte persoane oficiale, desemnate de Preşedintele republicii. Consiliul Suprem de Securitate funcţionează în condiţiile legii organice. Pe lîngă Consiliul Suprem de Securitate se formează Comitetul consultativ de inspecţie, în atribuţiile căruia intră pregătirea pentru Preşedintele Republicii Moldova şi Consiliul Suprem de Securitate a materialelor informative şi proiectelor de documente asupra problemelor asigurării securităţii naţionale şi construcţiei militare, precum şi inspectarea activităţii formaţiunilor militare şi speciale. Componenţa şi condiţiile de activitate ale Comitetului consultativ de inspecţie se stabilesc prin regulament, aprobat de Preşedintele Republicii Moldova. Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării şi Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale exercită conducerea directă a formaţiunilor militare şi speciale, poartă întreaga răspundere pentru pregătirea lor de luptă, specială şi de mobilizare şi pentru capacitatea de a îndeplini sarcinile ce le revin. Competenţele ministerelor şi departamentelor ce asigură securitatea naţională se stabilesc prin legi organice, precum şi prin regulamente ale ministerelor şi departamentelor, aprobate de Guvern. Serviciul de Protecţie şi Pază asigură paza de stat a autorităţilor publice supreme şi a persoanelor oficiale în condiţiile legii. 6. Securitatea de stat Prin securitate de stat se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care asigură protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a republicii, regimului ei constituţional, potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei împotriva activităţilor informative şi subversive ale serviciilor speciale şi organizaţiilor străine şi atentatelor criminale ale unor grupuri şi indivizi aparte. Sarcinile principale ale securităţii de stat sînt: apărarea suveranităţii, integrităţii teriroriale şi frontierei de stat a Republicii Moldova; efectuarea de activităţi informative în scopul dobîndirii informaţiilor cu caracter politic, economic, tehnico-ştiinţific şi militar, necesare Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului pentru îndeplinirea sarcinilor securităţii naţionale, activităţii politice externe, economice externe şi militare; efectuarea de activităţi contrainformative în scopul cunoaşterii şi contracarării activităţilor informative şi subversive ale serviciilor speciale şi organizaţiilor străine şi ale unor grupuri şi indivizi aparte cu intenţii ostile. Securitatea de stat este asigurată de către organele şi subunităţile Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în cooperare cu formaţiunile corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. Conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii de stat este exercitată de către Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern. Conducerea directă a activităţii organelor şi subunităţilor de asigurare a securităţii de stat este exercitată de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, condus de directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (de regulă, persoană civilă). Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova îşi desfăşoară activitatea în temeiul Constituţiei şi altor legi în domeniul asigurării securităţii naţionale. În limitele competenţei sale, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova face propuneri Guvernului şi întreprinde măsurile necesare pentru optimizarea sistemului securităţii de stat, răspunzînd de asemenea, pentru asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului. 7. Securitatea publică Prin securitate publică se subînţelege acea partea a securităţii naţionale care reprezintă un sistem de măsuri statale şi nestatale, bazate pe lege, cu caracter politic, social, economic, juridic şi organizatoric, orientate spre suprimarea cauzelor şi condiţiilor ce favorizează săvîrşirea infracţiunilor şi a altor contravenţii, prevenirea, curmarea, anchetarea lor, precum şi înfăptuirea justiţiei. Sarcinile principale ale securităţii publice sînt: apărarea vieţii, sănătăţii, demnităţii, drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi a averii lui împotriva atentatelor criminale şi a altor atentate ilegale; descoperirea şi anchetarea crimelor, urmărirea persoanelor care le-au săvîrşit; menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice în localităţi, în transportul auto, feroviar, aerian, precum şi a regimului juridic al stării excepţionale; paza şi apărarea obiectelor şi transporturilor de importanţă deosebită, penitenciarelor, escortarea arestaţilor şi condamnaţilor în timpul deplasării lor; participarea la lichidarea efectelor calamităţilor naturale, catastrofelor şi ale altor situaţii excepţionale; acordarea de ajutor persoanelor fizice şi juridice în condiţiile şi modul stabilite de lege, în vederea ocrotirii drepturilor şi exercitării obligaţiilor ce le revin. Asigurarea securităţii publice este pusă în sarcina unui şir de organe de stat şi structuri nestatale, ce constituie sistemul asigurării securităţii publice. Structurile de bază ce asigură securitatea publică sînt organele judecătoriei, procuraturii, afacerilor interne, securităţii de stat, apărării, transportului, protecţiei mediului înconjurător etc. Sistemul organelor afacerilor interne include: organele de conducere, subunităţile de poliţie, unităţile trupelor de carabinieri, subdiviziunile de asigurare, instituţiile de învăţămînt. Conducerea directă a activităţii organelor afacerilor interne este exercitată de Ministerul Afacerilor Interne, condus de ministrul afacerilor interne (de regulă, persoană civilă). 8. Securitatea militară Prin securitate militară se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care asigură apărarea militară a statului împotriva pericolelor militare externe şi interne prin promovarea politicii de apărare, crearea Forţelor Armate capabile să respingă o eventuală agresiune armată. Sarcinile principale ale securităţii militare sînt: apărarea armată a statului împotriva agresiunii externe; localizarea conflictelor armate şi reprimarea violenţei militare ilegale la frontiera de stat şi în interiorul ţării; apărarea frontierilor aeriene; sprijinirea organelor şi subunităţilor securităţii de stat, afacerilor interne, protecţiei civile în timpul îndeplinirii misiunilor de asigurare a securităţii naţionale. Securitatea militară este asigurată de Forţele Armate, menite să asigure apărarea naţională, paza frontierelor, menţinerea ordinii publice. Principala formaţiune militară a Forţelor Armate este Armata Naţională, formată din trupe regulate, rezervă, subunităţi şi unităţi ale apărării teritoriale. Conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii militare este exercitată de Preşedintele Republicii Moldova, care este comandantul suprem al Forţelor Armate. Conducerea directă a Armatei Naţionale este exercitată de Ministerul Apărării, condus de ministerul apărării (de regulă, persoană civilă). Conducerea operativă a Armatei Naţionale este exercitată de Marele Stat Major al Armatei Naţionale. În cazul în care în funcţia de ministru al apărării este numită o persoană civilă, şeful Marelui Stat Major este comandantul Armatei Naţionale. Pe timp de război, Împreună cu Armata Naţională, acţionează trupele de grăniceri, trupele de carabinieri, formaţiunile militarizate de protecţie civilă. Marele Stat Major al Armatei Naţionale devine organul de planificare şi executiv al Consiliului Suprem de Securitate. Din componenţa Forţelor Armate fac parte de asemenea rezervele militare instruite ale Armatei Naţionale, trupelor de grăniceri, trupelor de carabinieri, formaţiunilor militarizate de protecţie civilă. Toate formaţiunile militare şi speciale ale ministerelor şi departamentelor, în care conform legislaţiei se satisface serviciul militar, sînt parte integrantă a Forţelor Armate. Pe timp de pace toate formaţiunile militare şi speciale ale Forţelor Armate funcţionează în structurile ministerelor şi departamentelor respective. Principiile de conducere, pregătire a cadrelor, instruire a efectivului, aplicare, completare a Forţelor Armate, satisfacere a serviciului militar de către militari şi asigurare tehnico-materială, funcţiileşi împuternicirile, precum şi controlul şi supravegherea activităţii formaţiunilor militare şi speciale, se stabilesc în baza prezentei Concepţii, Regulamentul cu privire la modul de satisfacere a serviciului militar activ de către militarii Forţelor Armate, regulamentelor militare generale. 9. Protecţia civilă Prin protecţie civilă se subînţelege acea parte a securităţii naţionale care reprezintă un sistem de activităţi şi măsuri generale de stat, executate pe timp de pace şi de război pentru asigurarea protecţiei populaţiei, a valorilor materiale şi culturale împotriva efectelor situaţiilor excepţionale (calamităţi naturale şi ecologice, avarii, catastrofe, epifiţii, epizootii), precum şi împotriva aplicării mijloacelor de nimicire moderne. Sarcinile principale ale protecţiei civile sînt: protecţia populaţiei şi economiei naţionale în condiţiile situaţiilor excepţionale şi în timpul lichidării efectelor acestora; crearea organelor de conducere, a forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă, cooptarea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor la acţiunile de prevenire a situaţiilor excepţionale şi de lichidare a efectelor acestora; executarea lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor excepţionale şi în timpul lichidării efectelor acestora; instruirea corpului de conducere, formaţiunilor militarizate şi populaţiei pentru protecţia civilă. Protecţia civilă este asigurată de serviciile, forţele şi mijloacele de protecţie civilă, centrele de pregătire pentru protecţia civilă, organele de asigurare tehnico-materială şi organele de evacuare. Conducerea generală a protecţiei civile este exercitată de Prim-ministru, care este şeful protecţiei civile. Conducerea directă a protecţiei civile este exercitată de Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în frunte cu şeful acestuia. Activitatea organelor, forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă se reglementează prin Legea cu privire la protecţia civilă şi alte acte normative. Titlul III CONTRIBUŢIA LA ASIGURAREA SECURITĂŢII NAŢIONALE 10. Subiecţii care contribuie la asigurarea securităţii naţionale şi sarcinile lor Ministerele şi departamentele ce nu asigură nemijlocit securitatea naţională, autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, asociaţiile obşteşti, precum şi cetăţenii contribuie la asigurarea securităţii persoanei, societăţii şi statului în cadrul prevăzut de Constituţie şi alte acte legislative. Sarcinile principale ale subiecţilor care contribuie, în limitele competenţei lor, la asigurarea securităţii naţionale, sînt: depistarea, prevenirea şi suprimarea cauzelor şi condiţiilor ce conduc la scăderea nivelului de protecţie a persoanei, societăţii şi statului; asigurarea păstrării secretului de stat în domeniile lor de activitate; satisfacerea cerinţelor organelor de asigurare a securităţii nationale; alte sarcini, stabilite prin actele normative. 11. Formele contribuţiei Subiecţii care contribuie la asigurarea securităţii naţionale pot: face Consiliului Suprem de Securitate, în mod direct sau prin intermediul organelor ierarhic superioare, propuneri privind perfecţionarea legislaţiei, căilor şi mijloacelor de asigurare a securităţii; face propagandă îndereptată spre întărirea protecţiei persoanei, societăţii şi statului; crea servicii de securitate cu plată, din contul mijloacelor unei sau mai multor întreprinderi, în scopul asigurării ordinii publice, păstrării securităţii de stat, inviolabilităţii patrimoniului lor. Cetăţenii au dreptul de a se reuni în asociaţii de menţinere a ordinii publice şi de asigurare a securităţii la locul de trai,de a crea secţii obşteşti pe lîngă formaţiunile militare şi cele speciale, de a acorda ajutor organelor de asigurare a securităţii naţionale în calitate de colaboratori netitulari sau sub altă formă. Cetăţenii care acordă ajutor organelor de asigurare a securităţii naţionale beneficiază de garanţiile apărării juridice, stabilite pentru colaboratorii organelor în cauză.