Drepturile omului reprezintă un imperativ moral şi politic, o instituţie constituţional-juridică specifică oricărui stat de drept democrat şi modern. Drepturile omului constituie pilonul valoric al aplicării "coordonatelor umane" nu numai în raport cu statul, legea şi justiţia, ordinea de drept, dar şi în raport cu societatea civilă, dat fiind faptul că nivelul de maturitate şi dezvoltare al unei societăţi civile depinde în mare măsură de situaţia din domeniul drepturilor omului, de complexitatea acestor drepturi şi de gradul apărării lor.

După declararea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, au fost întreprinse măsuri importante pentru consfinţirea standardelor şi normelor internaţionale cu privire la drepturile omului în legislaţia naţională. Anume în această perioadă a fost declarată egalitatea tuturor oamenilor şi dreptul lor inalienabil la viaţă, libertate şi bunăstare. Statul garantează tuturor cetăţenilor săi, străinilor şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul său drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova, de alte acte legislative, precum şi de normele şi principiile universale ale dreptului internaţional. Statul garantează tuturor partidelor politice, organizaţiilor şi curentelor politice şi sociale, precum şi cetăţenilor care activează în limitele prevăzute de Constituţie, şanse egale şi dreptul de a-şi desfăşura nestînjenit activitatea. Statul garantează tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, grupurilor etnice şi lingvistice exercitarea drepturilor sociale, economice şi culturale, libertăţilor politice.

Întru confirmarea faptului că Republica Moldova respectă principiile şi normele universale ale dreptului internaţional şi că tinde să respecte drepturile omului, Parlamentul, prin Hotărîrea nr.217-XII din 28 iulie 1990, proclamă aderarea Republicii Moldova la Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, ratificarea Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966, ratifică, prin Hotărîrea nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratifică, de asemenea, un şir de alte acte internaţionale ce reglementează standardele de bază ale drepturilor omului în anumite domenii, cum ar fi drepturile femeii, copilului, refugiaţilor, minorităţilor naţionale, precum şi un număr considerabil de convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Republica Moldova depune eforturi considerabile pentru ca legislaţia naţională în domeniul apărării drepturilor omului şi aplicarea acesteia pe teritoriul său să corespundă standardelor şi normelor stabilite în documentele ONU, OIM, Consiliului Europei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

Un şir de convenţii şi pacte internaţionale fundamentale la care Republica Moldova este parte (Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei şi Convenţia cu privire la drepturile copilului) stipulează procedura de prezentare periodică de către statele membre a rapoartelor despre respectarea obligaţiilor asumate prin ratificarea acestor convenţii. O procedură similară este prevăzută şi de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Republica Moldova a prezentat, deşi cu întîrziere, comitetelor respective ale ONU rapoarte asupra convenţiilor menţionate. Unele rapoarte au fost deja examinate de comitetele abilitate, care au adresat Guvernului Republicii Moldova recomandări concrete în vederea îmbunătăţirii situaţiei din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova. Opiniile comitetelor abilitate au fost luate în considerare la elaborarea prezentului plan.

Procedura de prezentare a rapoartelor naţionale despre respectarea prevederilor convenţiilor ONU constituie un mecanism eficient de promovare a drepturilor omului, care contribuie la înregistrarea unor succese în domeniul respectării lor. Guvernul Republicii Moldova acordă o atenţie sporită respectării recomandărilor internaţionale.

Obligaţiile interne ale ţării noastre în domeniul drepturilor omului sînt stipulate în legea fundamentală a ţării Constituţia Republicii Moldova, al cărei titlu al doilea include, practic, toate drepturile şi libertăţile recunoscute de comunitatea internaţională şi consfinţite într-o serie de alte acte legislative naţionale. Cetăţenilor Republicii Moldova li se garantează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, libertatea opiniei şi exprimării, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei, un şir de drepturi şi libertăţi politice, cum ar fi dreptul de a participa la conducerea ţării, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, precum şi dreptul la judecată obiectivă şi justă, dreptul la proprietate şi la viaţă privată, dreptul la protecţie socială, dreptul la educaţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos etc.

Constituţia stipulează în calitate de obligaţie primară a statului respectarea şi protecţia persoanei, respectarea principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială; asigurarea accesului liber la justiţie şi asigurarea dreptului la petiţionare, precum şi a dreptului la restabilirea în drepturi şi la reparaţia de către stat a prejudiciilor cauzate de acţiunile autorităţilor de urmărire penală, judecătoreşti sau ale altor autorităţi publice.

Legea fundamentală a ţării stipulează că prevederile constituţionale cu privire la drepturile şi libertăţile omului sînt interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, că normele internaţionale cu privire la drepturile omului au prioritate faţă de cele interne (art.4). În consecinţă, judecătorii din Republica Moldova pot lua decizii în instanţele judecătoreşti, aplicînd nemijlocit prevederile legislaţiei internaţionale.

Reforma legislativă, în curs de implementare, contribuie la eliminarea treptată a neconcordanţelor dintre legislaţia naţională şi cea internaţională cu privire la drepturile omului. Codul penal şi Codul de procedură penală, în vigoare din 2003, prevăd responsabilitatea pentru crimele împotriva vieţii şi sănătăţii, libertăţii, onoarei şi demnităţii, împotriva drepturilor politice, sociale şi altor drepturi constituţionale ale persoanei, împotriva familiei şi minorilor, pentru crimele împotriva justiţiei, stipulează responsabilitatea autorităţilor de urmărire penală şi celor judecătoreşti pentru atentarea la drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului. Garanţii importante ale drepturilor şi libertăţilor omului şi ale apărării demnităţii persoanei sînt prevăzute şi în Codul civil, în Codul familiei, în Codul muncii şi în Codul cu privire la contravenţiile administrative.

Legislaţia naţională garantează populaţiei din Republica Moldova drepturile şi libertăţile fundamentale. Totuşi, declararea universalităţii drepturilor şi libertăţilor omului, declararea fidelităţii faţă de standardele internaţionale cu privire la drepturile omului şi consfinţirea lor în legislaţia naţională nu asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Principiile şi normele internaţionale fundamentale reflectate în Constituţie şi în alte acte legislative naţionale încă nu sînt respectate pe deplin şi încă nu ocupă locul cuvenit în viaţa societăţii şi a statului. Deformarea conceptului de justiţie din ultimul deceniu, dispreţul tacit faţă de drepturile şi libertăţile omului, nihilismul juridic şi neîncrederea în stat au format, în ansamblu, sentimentul lipsei de securitate, al neîncrederii în capacitatea statului de a apăra drepturile omului.

În baza legislaţiei în vigoare s-a format totuşi un mecanism de apărare a drepturilor şi libertăţilor omului. Astfel, în cadrul Parlamentului Republicii Moldova activează Comisia permanentă pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale. Sistemul judiciar este principalul mecanism de apărare a drepturilor omului. Instanţele judecătoreşti sînt independente de Guvern şi de Parlament; nici puterea legislativă, nici cea executivă nu poate influenţa deciziile lor. Legislaţia în vigoare acordă persoanelor cu venituri modeste posibilitatea apelării gratuite la justiţie şi beneficierii în proces de un avocat din oficiu. Cu toate acestea, o problemă serioasă în protecţia judiciară a drepturilor cetăţenilor constă în nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti. În conformitate cu afirmaţiile oficiale ale Ministerului Justiţiei, circa 40 de mii de hotărîri judecătoreşti nu au fost executate, ceea ce înseamnă că mii de cetăţeni nu au fost restabiliţi în drepturi. Cetăţenii Republicii Moldova nu au dreptul de a sesiza direct Curtea Constituţională, deşi ţara noastră, la ratificarea Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi-a asumat obligaţia de a acorda acest drept.

După intrarea Republicii Moldova în Consiliul Europei şi aderarea ei la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cetăţenii ei au primit posibilitatea de a apela la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde sînt înregistrate circa 100 de apeluri contra Republicii Moldova, unul dintre care a fost deja examinat, iar altele 15 se află la diferite etape de examinare.

Un mecanism nejudiciar important de apărare a drepturilor omului în Republica Moldova a fost stabilit prin înfiinţarea institutului avocaţilor parlamentari şi crearea Centrului pentru Drepturile Omului (în continuarea prezentei părţi - Centru), instituţie naţională independentă pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului. Centrul a început să activeze în anul 1998 în baza Legii cu privire la avocaţii parlamentari, adoptate la 17 octombrie 1997. În conformitate cu prevederile acestei legi, 3 avocaţi parlamentari sînt aleşi de către Parlament pentru un mandat de 5 ani. Ei sînt independenţi faţă de instituţiile de stat şi de funcţionarii publici şi se călăuzesc în activitatea lor de Constituţia Republicii Moldova, de alte acte legislative naţionale, de actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte. Avocaţii parlamentari sînt chemaţi să contribuie la apărarea eficientă şi la respectarea drepturilor omului în republică prin soluţionarea petiţiilor împotriva încălcării acestor drepturi, prin iniţierea de investigaţii independente asupra cazurilor de încălcare a lor, prin elaborarea unor propuneri de modificare a legislaţiei, prin sesizarea autorităţilor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, să promoveze drepturile omului prin intermediul mijloacelor de informare în masă, publicării de literatură de interes general cu privire la drepturile omului, organizării de seminare şi conferinţe. Anual, Centrul prezintă Parlamentului Republicii Moldova raport privind respectarea drepturilor omului în ţară.

În domeniul apărării şi promovării drepturilor omului, în Moldova activează un şir de organizaţii neguvernamentale care se specializează în soluţionarea problemelor legate de drepturile copiilor, tineretului, femeilor, minorităţilor naţionale, pensionarilor, persoanelor cu deficienţe, deţinuţilor, refugiaţilor, ale altor categorii. Multe organizaţii nonguvernamentale efectuează concomitent monitorizarea situaţiei curente din domeniul drepturilor omului din republică, realizează diverse programe de instruire în domeniu, informează populaţia despre drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Totodată, evoluţia procesului de democratizare a societăţii, valorificarea drepturilor şi libertăţilor declarate se confruntă cu un şir de obstacole social-politice şi economice, determinate într-o oarecare măsură de condiţiile perioadei de tranziţie. Lichidarea sistemului administrativ de comandă a condus la distrugerea legăturilor existente, la declinul economiei, la reducerea nivelului de producţie, la creşterea şomajului şi la sărăcirea majorităţii populaţiei. Corupţia de la toate nivelurile, criminalitatea şi alte fenomene antisociale au un puternic impact negativ asupra situaţiei din domeniul drepturilor omului.

În ultimii ani, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova au depus eforturi considerabile pentru a ridica real nivelul de apărare a drepturilor sociale şi economice ale populaţiei. În anii 2001-2002, pentru prima oară după o perioadă îndelungată de declin economic, a fost înregistrată creşterea produsului intern brut, fapt ce a permis majorarea salariilor, pensiilor, indemnizaţiilor şi burselor, iniţierea reformei sistemului de pensionare şi trecerea la sistemul de asigurare medicală obligatorie a populaţiei. Aceste succese nu ne permit încă să afirmăm că statul asigură majorităţii cetăţenilor săi exercitarea dreptului la un trai decent. Salariile majorităţii angajaţilor din sfera bugetară şi din sectorul privat rămîn a fi mult mai mici decît preţurile la bunurile de consum şi tarifele la servicii sau decît coşul minim de consum. La un nivel foarte redus rămîn a fi pensiile, indemnizaţiile, bursele, fapt ce afectează negativ posibilitatea de a beneficia de dreptul la educaţie, la ocrotirea sănătăţii, la locuinţă şi hrană, precum şi de alte drepturi social-economice şi culturale.

În prezent, problematica drepturilor omului, complicată de problemele securităţii sociale şi economice, are o semnificaţie prioritară în activitatea autorităţilor publice. Este unanim acceptată ideea necesităţii de a se pune capăt birocraţiei, tărăgănării, încălcării eticii profesionale de către funcţionarii publici din autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Acest obiectiv poate fi atins, în primul rînd, prin perfecţionarea funcţionării aparatului administrativ, ridicarea nivelului de calificare a funcţionarilor publici, dezvoltarea spiritului de responsabilitate pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Se poate spune că, în prezent, pentru majoritatea persoanelor care, în conformitate cu prevederile Constituţiei, trebuie să garanteze respectarea drepturilor omului aceste noţiuni încă nu au devenit parte integrantă a culturii lor juridice, iar cultura juridică a populaţiei se află la un nivel redus, că cetăţenii nu îşi cunosc drepturile şi nici mecanismele de apărare a lor.

Depăşirea acestei situaţii depinde nu numai de stat, care nu dispune de suficiente resurse economice. În condiţiile actuale, trebuie unite eforturile statului cu cele ale societăţii civile, ale organizaţiilor nonguvernamentale, ale fundaţiilor şi programelor, ale cetăţenilor de rînd întru asigurarea luptei împotriva încălcării drepturilor omului, crearea condiţiilor pentru respectarea şi apărarea lor eficientă, pentru formarea culturii juridice şi culturii drepturilor omului în ţară.

Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului se elaborează pentru a se asigura implementarea unei politici şi strategii unice a instituţiilor de stat şi a societăţii civile menite să îmbunătăţească situaţia în domeniul drepturilor omului prin identificarea şi formularea sarcinilor prioritare şi măsurilor de asigurare a îndeplinirii lor, prin stabilirea termenelor de efectuare a acţiunilor planificate, prin desemnarea instituţiilor şi organizaţiilor responsabile de îndeplinirea măsurilor incluse în el.

Parlamentul Republicii Moldova a iniţiat elaborarea Planului naţional în conformitate cu recomandările Conferinţei mondiale pentru drepturile omului de la Viena. La 16 octombrie 2001, în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova, cu Programul global comun al PNUD şi Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului (HURIST - "Consolidarea drepturilor omului"), Parlamentul Republicii Moldova a organizat şi a ţinut prima Conferinţă cu privire la Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, la care au participat experţi internaţionali, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale naţionale şi internaţionale.

Conferinţa a luat decizii importante privind necesitatea elaborării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru Republica Moldova, privind strategia, metodele şi etapele elaborării lui, ţinîndu-se cont de experienţa internaţională şi de recomandările Seminarului internaţional de la Bangkok (iulie 1999) pentru elaborarea planurilor naţionale de acţiuni în domeniul drepturilor omului şi privind rolul structurilor executive şi al organizaţiilor nonguvernamentale în elaborarea unor astfel de planuri. Pornind de la deciziile adoptate în cadrul conferinţei, la 28 decembrie 2001, Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr.790-XV cu privire la crearea Comitetului coordonator pentru elaborarea şi realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului (în continuare - Comitet coordonator), a aprobat componenţa şi regulamentul acestui comitet.

La solicitarea Parlamentului, PNUD a iniţiat, în ianuarie 2002, Proiectul "Susţinerea elaborării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova". În consecinţă, Republica Moldova a fost inclusă în calitate de stat-pilot în Programul global HURIST şi a beneficiat de asistenţă tehnică şi financiară semnificativă la elaborarea Planului naţional.

În conformitate cu recomandările internaţionale, ţinîndu-se cont de experienţa altor state, în prima etapă de elaborare a Planului naţional s-a efectuat un studiu fundamental asupra situaţiei curente din domeniul drepturilor omului, care a permis identificarea celor mai stringente probleme în domeniu, precum şi a direcţiilor prioritare ale acestui plan. Studiul fundamental al situaţiei curente din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova a servit drept bază pentru acţiunile concrete incluse în Planul naţional.

La selectarea direcţiilor prioritare şi la determinarea structurii Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Comitetul coordonator a pornit de la ideea că, din multitudinea de drepturi şi libertăţi ale omului, trebuie accentuate cele a căror încălcare are un caracter de masă şi lezează interesele unor mari categorii de populaţie. După cum au demonstrat discuţiile din cadrul conferinţelor privind Planul naţional, al meselor rotunde tematice, al şedinţelor Comitetului coordonator şi al grupelor de lucru create pe lîngă el, precum şi comentariile comitetelor ONU în baza rapoartelor prezentate de Republica Moldova cu privire la respectarea convenţiilor internaţionale la care este parte, în această categorie intră:

Respectarea insuficientă a acestor drepturi afectează în egală măsură interesele tuturor cetăţenilor. Totodată, în societatea noastră există anumite categorii de populaţie ale căror drepturi trebuie protejate în mod special. S-a decis ca, în Planul naţional, să se acorde atenţie deosebită acestor categorii. În capitole separate sînt prevăzute acţiuni orientate spre respectarea următoarelor drepturi:

Grupurile de lucru create de Comitetul coordonator, în frunte cu membrii acestuia, au colectat informaţiile, materialele şi datele statistice despre situaţia din diferitele domenii ale drepturilor omului şi le-au prezentat Comitetului coordonator. După aceasta, Comitetul coordonator a creat un grup de experţi independenţi, responsabili de elaborarea studiului de bază. Un alt grup de experţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai organizaţiilor nonguvernamentale, au formulat acţiunile incluse în Planul naţional.

Organul responsabil de monitorizarea implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului este Comitetul coordonator pentru elaborarea şi realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, înfiinţat prin Hotărîrea Parlamentului nr.790-XV din 28 decembrie 2001. Comitetul coordonator este abilitat să propună, după caz, Parlamentului completarea şi modificarea Planului naţional.

HPM415/2003 ID intern unic: 306857 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 415 din 24.10.2003
privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008
Publicat : 28.11.2003 în Monitorul Oficial Nr. 235-238 art Nr : 950 Data intrarii in vigoare : 28.11.2003
MODIFICAT HP49-XVI din 09.03.06, MO55-58/07.04.06 art.226 HP96-XVI din 26.05.05, MO77-79/03.06.05 art.344 Parlamentul adoptă prezenta hotărîre. Art.1. - Se aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, anexat la prezenta hotărîre. Art.2. - Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor întreprinde măsuri de realizare a planului nominalizat. Art.3. - Comisia pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale şi Comitetul coordonator pentru elaborarea şi realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului vor exercita un control permanent asupra îndeplinirii lui şi vor informa periodic Parlamentul. Art.4. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC Chişinău, 24 octombrie 2003. Nr.415-XV. Anexă PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNI ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI PENTRU ANII 2004-2008 PARTEA I PREVEDERI GENERALE 1. Cadrul normativ-juridic în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova Drepturile omului reprezintă un imperativ moral şi politic, o instituţie constituţional-juridică specifică oricărui stat de drept democrat şi modern. Drepturile omului constituie pilonul valoric al aplicării "coordonatelor umane" nu numai în raport cu statul, legea şi justiţia, ordinea de drept, dar şi în raport cu societatea civilă, dat fiind faptul că nivelul de maturitate şi dezvoltare al unei societăţi civile depinde în mare măsură de situaţia din domeniul drepturilor omului, de complexitatea acestor drepturi şi de gradul apărării lor. După declararea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, au fost întreprinse măsuri importante pentru consfinţirea standardelor şi normelor internaţionale cu privire la drepturile omului în legislaţia naţională. Anume în această perioadă a fost declarată egalitatea tuturor oamenilor şi dreptul lor inalienabil la viaţă, libertate şi bunăstare. Statul garantează tuturor cetăţenilor săi, străinilor şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul său drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova, de alte acte legislative, precum şi de normele şi principiile universale ale dreptului internaţional. Statul garantează tuturor partidelor politice, organizaţiilor şi curentelor politice şi sociale, precum şi cetăţenilor care activează în limitele prevăzute de Constituţie, şanse egale şi dreptul de a-şi desfăşura nestînjenit activitatea. Statul garantează tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, grupurilor etnice şi lingvistice exercitarea drepturilor sociale, economice şi culturale, libertăţilor politice. Întru confirmarea faptului că Republica Moldova respectă principiile şi normele universale ale dreptului internaţional şi că tinde să respecte drepturile omului, Parlamentul, prin Hotărîrea nr.217-XII din 28 iulie 1990, proclamă aderarea Republicii Moldova la Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, ratificarea Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966, ratifică, prin Hotărîrea nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratifică, de asemenea, un şir de alte acte internaţionale ce reglementează standardele de bază ale drepturilor omului în anumite domenii, cum ar fi drepturile femeii, copilului, refugiaţilor, minorităţilor naţionale, precum şi un număr considerabil de convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Republica Moldova depune eforturi considerabile pentru ca legislaţia naţională în domeniul apărării drepturilor omului şi aplicarea acesteia pe teritoriul său să corespundă standardelor şi normelor stabilite în documentele ONU, OIM, Consiliului Europei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Un şir de convenţii şi pacte internaţionale fundamentale la care Republica Moldova este parte (Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei şi Convenţia cu privire la drepturile copilului) stipulează procedura de prezentare periodică de către statele membre a rapoartelor despre respectarea obligaţiilor asumate prin ratificarea acestor convenţii. O procedură similară este prevăzută şi de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Republica Moldova a prezentat, deşi cu întîrziere, comitetelor respective ale ONU rapoarte asupra convenţiilor menţionate. Unele rapoarte au fost deja examinate de comitetele abilitate, care au adresat Guvernului Republicii Moldova recomandări concrete în vederea îmbunătăţirii situaţiei din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova. Opiniile comitetelor abilitate au fost luate în considerare la elaborarea prezentului plan. Procedura de prezentare a rapoartelor naţionale despre respectarea prevederilor convenţiilor ONU constituie un mecanism eficient de promovare a drepturilor omului, care contribuie la înregistrarea unor succese în domeniul respectării lor. Guvernul Republicii Moldova acordă o atenţie sporită respectării recomandărilor internaţionale. Obligaţiile interne ale ţării noastre în domeniul drepturilor omului sînt stipulate în legea fundamentală a ţării Constituţia Republicii Moldova, al cărei titlu al doilea include, practic, toate drepturile şi libertăţile recunoscute de comunitatea internaţională şi consfinţite într-o serie de alte acte legislative naţionale. Cetăţenilor Republicii Moldova li se garantează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, libertatea opiniei şi exprimării, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei, un şir de drepturi şi libertăţi politice, cum ar fi dreptul de a participa la conducerea ţării, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, precum şi dreptul la judecată obiectivă şi justă, dreptul la proprietate şi la viaţă privată, dreptul la protecţie socială, dreptul la educaţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos etc. Constituţia stipulează în calitate de obligaţie primară a statului respectarea şi protecţia persoanei, respectarea principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială; asigurarea accesului liber la justiţie şi asigurarea dreptului la petiţionare, precum şi a dreptului la restabilirea în drepturi şi la reparaţia de către stat a prejudiciilor cauzate de acţiunile autorităţilor de urmărire penală, judecătoreşti sau ale altor autorităţi publice. Legea fundamentală a ţării stipulează că prevederile constituţionale cu privire la drepturile şi libertăţile omului sînt interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, că normele internaţionale cu privire la drepturile omului au prioritate faţă de cele interne (art.4). În consecinţă, judecătorii din Republica Moldova pot lua decizii în instanţele judecătoreşti, aplicînd nemijlocit prevederile legislaţiei internaţionale. Reforma legislativă, în curs de implementare, contribuie la eliminarea treptată a neconcordanţelor dintre legislaţia naţională şi cea internaţională cu privire la drepturile omului. Codul penal şi Codul de procedură penală, în vigoare din 2003, prevăd responsabilitatea pentru crimele împotriva vieţii şi sănătăţii, libertăţii, onoarei şi demnităţii, împotriva drepturilor politice, sociale şi altor drepturi constituţionale ale persoanei, împotriva familiei şi minorilor, pentru crimele împotriva justiţiei, stipulează responsabilitatea autorităţilor de urmărire penală şi celor judecătoreşti pentru atentarea la drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului. Garanţii importante ale drepturilor şi libertăţilor omului şi ale apărării demnităţii persoanei sînt prevăzute şi în Codul civil, în Codul familiei, în Codul muncii şi în Codul cu privire la contravenţiile administrative. 2. Situaţia curentă din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova Legislaţia naţională garantează populaţiei din Republica Moldova drepturile şi libertăţile fundamentale. Totuşi, declararea universalităţii drepturilor şi libertăţilor omului, declararea fidelităţii faţă de standardele internaţionale cu privire la drepturile omului şi consfinţirea lor în legislaţia naţională nu asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Principiile şi normele internaţionale fundamentale reflectate în Constituţie şi în alte acte legislative naţionale încă nu sînt respectate pe deplin şi încă nu ocupă locul cuvenit în viaţa societăţii şi a statului. Deformarea conceptului de justiţie din ultimul deceniu, dispreţul tacit faţă de drepturile şi libertăţile omului, nihilismul juridic şi neîncrederea în stat au format, în ansamblu, sentimentul lipsei de securitate, al neîncrederii în capacitatea statului de a apăra drepturile omului. În baza legislaţiei în vigoare s-a format totuşi un mecanism de apărare a drepturilor şi libertăţilor omului. Astfel, în cadrul Parlamentului Republicii Moldova activează Comisia permanentă pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale. Sistemul judiciar este principalul mecanism de apărare a drepturilor omului. Instanţele judecătoreşti sînt independente de Guvern şi de Parlament; nici puterea legislativă, nici cea executivă nu poate influenţa deciziile lor. Legislaţia în vigoare acordă persoanelor cu venituri modeste posibilitatea apelării gratuite la justiţie şi beneficierii în proces de un avocat din oficiu. Cu toate acestea, o problemă serioasă în protecţia judiciară a drepturilor cetăţenilor constă în nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti. În conformitate cu afirmaţiile oficiale ale Ministerului Justiţiei, circa 40 de mii de hotărîri judecătoreşti nu au fost executate, ceea ce înseamnă că mii de cetăţeni nu au fost restabiliţi în drepturi. Cetăţenii Republicii Moldova nu au dreptul de a sesiza direct Curtea Constituţională, deşi ţara noastră, la ratificarea Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi-a asumat obligaţia de a acorda acest drept. După intrarea Republicii Moldova în Consiliul Europei şi aderarea ei la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cetăţenii ei au primit posibilitatea de a apela la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde sînt înregistrate circa 100 de apeluri contra Republicii Moldova, unul dintre care a fost deja examinat, iar altele 15 se află la diferite etape de examinare. Un mecanism nejudiciar important de apărare a drepturilor omului în Republica Moldova a fost stabilit prin înfiinţarea institutului avocaţilor parlamentari şi crearea Centrului pentru Drepturile Omului (în continuarea prezentei părţi - Centru), instituţie naţională independentă pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului. Centrul a început să activeze în anul 1998 în baza Legii cu privire la avocaţii parlamentari, adoptate la 17 octombrie 1997. În conformitate cu prevederile acestei legi, 3 avocaţi parlamentari sînt aleşi de către Parlament pentru un mandat de 5 ani. Ei sînt independenţi faţă de instituţiile de stat şi de funcţionarii publici şi se călăuzesc în activitatea lor de Constituţia Republicii Moldova, de alte acte legislative naţionale, de actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte. Avocaţii parlamentari sînt chemaţi să contribuie la apărarea eficientă şi la respectarea drepturilor omului în republică prin soluţionarea petiţiilor împotriva încălcării acestor drepturi, prin iniţierea de investigaţii independente asupra cazurilor de încălcare a lor, prin elaborarea unor propuneri de modificare a legislaţiei, prin sesizarea autorităţilor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, să promoveze drepturile omului prin intermediul mijloacelor de informare în masă, publicării de literatură de interes general cu privire la drepturile omului, organizării de seminare şi conferinţe. Anual, Centrul prezintă Parlamentului Republicii Moldova raport privind respectarea drepturilor omului în ţară. În domeniul apărării şi promovării drepturilor omului, în Moldova activează un şir de organizaţii neguvernamentale care se specializează în soluţionarea problemelor legate de drepturile copiilor, tineretului, femeilor, minorităţilor naţionale, pensionarilor, persoanelor cu deficienţe, deţinuţilor, refugiaţilor, ale altor categorii. Multe organizaţii nonguvernamentale efectuează concomitent monitorizarea situaţiei curente din domeniul drepturilor omului din republică, realizează diverse programe de instruire în domeniu, informează populaţia despre drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Totodată, evoluţia procesului de democratizare a societăţii, valorificarea drepturilor şi libertăţilor declarate se confruntă cu un şir de obstacole social-politice şi economice, determinate într-o oarecare măsură de condiţiile perioadei de tranziţie. Lichidarea sistemului administrativ de comandă a condus la distrugerea legăturilor existente, la declinul economiei, la reducerea nivelului de producţie, la creşterea şomajului şi la sărăcirea majorităţii populaţiei. Corupţia de la toate nivelurile, criminalitatea şi alte fenomene antisociale au un puternic impact negativ asupra situaţiei din domeniul drepturilor omului. În ultimii ani, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova au depus eforturi considerabile pentru a ridica real nivelul de apărare a drepturilor sociale şi economice ale populaţiei. În anii 2001-2002, pentru prima oară după o perioadă îndelungată de declin economic, a fost înregistrată creşterea produsului intern brut, fapt ce a permis majorarea salariilor, pensiilor, indemnizaţiilor şi burselor, iniţierea reformei sistemului de pensionare şi trecerea la sistemul de asigurare medicală obligatorie a populaţiei. Aceste succese nu ne permit încă să afirmăm că statul asigură majorităţii cetăţenilor săi exercitarea dreptului la un trai decent. Salariile majorităţii angajaţilor din sfera bugetară şi din sectorul privat rămîn a fi mult mai mici decît preţurile la bunurile de consum şi tarifele la servicii sau decît coşul minim de consum. La un nivel foarte redus rămîn a fi pensiile, indemnizaţiile, bursele, fapt ce afectează negativ posibilitatea de a beneficia de dreptul la educaţie, la ocrotirea sănătăţii, la locuinţă şi hrană, precum şi de alte drepturi social-economice şi culturale. În prezent, problematica drepturilor omului, complicată de problemele securităţii sociale şi economice, are o semnificaţie prioritară în activitatea autorităţilor publice. Este unanim acceptată ideea necesităţii de a se pune capăt birocraţiei, tărăgănării, încălcării eticii profesionale de către funcţionarii publici din autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Acest obiectiv poate fi atins, în primul rînd, prin perfecţionarea funcţionării aparatului administrativ, ridicarea nivelului de calificare a funcţionarilor publici, dezvoltarea spiritului de responsabilitate pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Se poate spune că, în prezent, pentru majoritatea persoanelor care, în conformitate cu prevederile Constituţiei, trebuie să garanteze respectarea drepturilor omului aceste noţiuni încă nu au devenit parte integrantă a culturii lor juridice, iar cultura juridică a populaţiei se află la un nivel redus, că cetăţenii nu îşi cunosc drepturile şi nici mecanismele de apărare a lor. Depăşirea acestei situaţii depinde nu numai de stat, care nu dispune de suficiente resurse economice. În condiţiile actuale, trebuie unite eforturile statului cu cele ale societăţii civile, ale organizaţiilor nonguvernamentale, ale fundaţiilor şi programelor, ale cetăţenilor de rînd întru asigurarea luptei împotriva încălcării drepturilor omului, crearea condiţiilor pentru respectarea şi apărarea lor eficientă, pentru formarea culturii juridice şi culturii drepturilor omului în ţară. 3. Scopurile, obiectivele şi principiile elaborării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului Una dintre modalităţile de ameliorare a situaţiei din domeniul drepturilor omului constă în îndeplinirea Planului naţional de acţiuni recomandat în documentele Conferinţei mondiale pentru drepturile omului (1993) - Declaraţia de la Viena şi Programul de acţiuni. Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului se elaborează pentru a se asigura implementarea unei politici şi strategii unice a instituţiilor de stat şi a societăţii civile menite să îmbunătăţească situaţia în domeniul drepturilor omului prin identificarea şi formularea sarcinilor prioritare şi măsurilor de asigurare a îndeplinirii lor, prin stabilirea termenelor de efectuare a acţiunilor planificate, prin desemnarea instituţiilor şi organizaţiilor responsabile de îndeplinirea măsurilor incluse în el. Parlamentul Republicii Moldova a iniţiat elaborarea Planului naţional în conformitate cu recomandările Conferinţei mondiale pentru drepturile omului de la Viena. La 16 octombrie 2001, în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova, cu Programul global comun al PNUD şi Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului (HURIST - "Consolidarea drepturilor omului"), Parlamentul Republicii Moldova a organizat şi a ţinut prima Conferinţă cu privire la Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, la care au participat experţi internaţionali, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale naţionale şi internaţionale. Conferinţa a luat decizii importante privind necesitatea elaborării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru Republica Moldova, privind strategia, metodele şi etapele elaborării lui, ţinîndu-se cont de experienţa internaţională şi de recomandările Seminarului internaţional de la Bangkok (iulie 1999) pentru elaborarea planurilor naţionale de acţiuni în domeniul drepturilor omului şi privind rolul structurilor executive şi al organizaţiilor nonguvernamentale în elaborarea unor astfel de planuri. Pornind de la deciziile adoptate în cadrul conferinţei, la 28 decembrie 2001, Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr.790-XV cu privire la crearea Comitetului coordonator pentru elaborarea şi realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului (în continuare - Comitet coordonator), a aprobat componenţa şi regulamentul acestui comitet. La solicitarea Parlamentului, PNUD a iniţiat, în ianuarie 2002, Proiectul "Susţinerea elaborării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova". În consecinţă, Republica Moldova a fost inclusă în calitate de stat-pilot în Programul global HURIST şi a beneficiat de asistenţă tehnică şi financiară semnificativă la elaborarea Planului naţional. În conformitate cu recomandările internaţionale, ţinîndu-se cont de experienţa altor state, în prima etapă de elaborare a Planului naţional s-a efectuat un studiu fundamental asupra situaţiei curente din domeniul drepturilor omului, care a permis identificarea celor mai stringente probleme în domeniu, precum şi a direcţiilor prioritare ale acestui plan. Studiul fundamental al situaţiei curente din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova a servit drept bază pentru acţiunile concrete incluse în Planul naţional. 4. Structura Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului La selectarea direcţiilor prioritare şi la determinarea structurii Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Comitetul coordonator a pornit de la ideea că, din multitudinea de drepturi şi libertăţi ale omului, trebuie accentuate cele a căror încălcare are un caracter de masă şi lezează interesele unor mari categorii de populaţie. După cum au demonstrat discuţiile din cadrul conferinţelor privind Planul naţional, al meselor rotunde tematice, al şedinţelor Comitetului coordonator şi al grupelor de lucru create pe lîngă el, precum şi comentariile comitetelor ONU în baza rapoartelor prezentate de Republica Moldova cu privire la respectarea convenţiilor internaţionale la care este parte, în această categorie intră: dreptul la viaţă, integritate psihică şi fizică; dreptul la muncă şi protecţia muncii; dreptul la protecţie socială; dreptul la ocrotirea sănătăţii; dreptul la un mediu sănătos; dreptul la educaţie; dreptul la informaţie, libertatea opiniei şi exprimării. Respectarea insuficientă a acestor drepturi afectează în egală măsură interesele tuturor cetăţenilor. Totodată, în societatea noastră există anumite categorii de populaţie ale căror drepturi trebuie protejate în mod special. S-a decis ca, în Planul naţional, să se acorde atenţie deosebită acestor categorii. În capitole separate sînt prevăzute acţiuni orientate spre respectarea următoarelor drepturi: drepturile copilului şi ale familiei; drepturile femeii în contextul şanselor egale; drepturile minorităţilor naţionale; drepturile deţinuţilor; drepturile militarilor; drepturile refugiaţilor şi ale migranţilor; drepturile persoanelor cu orientare sexuală netradiţională. Grupurile de lucru create de Comitetul coordonator, în frunte cu membrii acestuia, au colectat informaţiile, materialele şi datele statistice despre situaţia din diferitele domenii ale drepturilor omului şi le-au prezentat Comitetului coordonator. După aceasta, Comitetul coordonator a creat un grup de experţi independenţi, responsabili de elaborarea studiului de bază. Un alt grup de experţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai organizaţiilor nonguvernamentale, au formulat acţiunile incluse în Planul naţional. 5. Perspectivele implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului Implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului urmează să asigure atingerea următoarelor obiective: reflectarea standardelor internaţionale cu privire la drepturile omului în legislaţia şi practica naţională; perfecţionarea legislaţiei, asigurarea supremaţiei legii şi consolidarea independenţei puterii judiciare; consolidarea instituţiilor societăţii civile; asigurarea apărării eficiente a drepturilor politice, civile, economice, sociale şi culturale; stimularea introducerii sistemului de monitorizare a situaţiei din domeniul drepturilor omului în Republica Moldova; perfecţionarea mecanismelor naţionale de apărare a drepturilor omului; asigurarea transparenţei procesului de implementare a Planului naţional de către autorităţile administraţiei publice; implementarea unor programe speciale de asigurare a respectării drepturilor categoriilor defavorizate ale populaţiei (copii, persoane cu disabilităţi, pensionari, şomeri); atingerea unui nivel înalt de informare a populaţiei despre standardele, unanim acceptate, din domeniul drepturilor omului şi despre valoarea acestor standarde pentru fiecare cetăţean şi pentru societate în genere; acordarea de asistenţă populaţiei Republicii Moldova la conştientizarea drepturilor lor şi la însuşirea modalităţilor de exercitare şi de apărare a acestora. Partea II - IV p II - IV.rtf [Părţile II-IV modificate prin HP49-XVI din 09.03.06, MO55-58/07.04.06 art226] [Cap.11 comp.a) modificat prin HP96-XVI din 26.05.05, MO77-79/03.06.05 art.344] PARTEA V MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI NAŢIONAL DE ACŢIUNI ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI Organul responsabil de monitorizarea implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului este Comitetul coordonator pentru elaborarea şi realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, înfiinţat prin Hotărîrea Parlamentului nr.790-XV din 28 decembrie 2001. Comitetul coordonator este abilitat să propună, după caz, Parlamentului completarea şi modificarea Planului naţional.