Republica Moldova,  ca  stat  suveran  şi  independent,  respectă  cu stricteţe  documentele  internaţionale care prevăd drepturile omului  şi garantează   indeplinirea   lor  neabătută  şi  fără  nici  un  fel   de discriminări.

Ca urmare a politicii  imperiale  de asimilare, aplicată de-a  lungul istoriei,  astăzi pe teritoriul Republicii locuesc alături de  moldoveni (64,5%),  ucraineni  (13,8%),  ruşi (13%), găgăuzi (3%),  bulgari  (2%), evrei  (1,5%)  şi  alţii  (2,2%). Ţinînd  seama  de  această  realitate, Parlamentul consideră că problemele minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase  nu  pot  să-şi găsească o soluţionare  satisfăcătoare  decît într-un  cadru  politic  democratic, bazat pe statul de drept, în  care sistemul   juridic  funcţionează  numai  în  temeiul  legii  (Documentul Reuniunii  de  la  Copenhaga a Conferinţei pentru  dimensiunea  umană  a C.S.C.E.  din  29  iunie  1990, p. 30, la care Moldova a  aderat  la  10 septembrie 1991).

Prin actele pe care le-a adoptat imediat după proclamarea suveranităţii statale, Parlamentul a creat  premisele  funcţionării statului  de  drept  pe  întreg teritoriul naţional,  a  instituit  prin Constituţie şi prin alte legi drepturile fundamentale ale ceteţenilor în conformitate cu standartele internaţionale în martie. Acţionînd în acest spirit,  Parlamentul a aderat la cele mai relevante instrumente juridice internaţionale  referitoare la drepturile omului, exprimîndu-şi deplinul acord  cu  prevederile  Declaraţiei Universale a Dreptului  Omului,  ale Pactelor internaţionale ale dreptului omului, ale Documentelor C.S.C.E., precum  şi ale altor documente. Parlamentul consideră că articolul 1 din Declaraţia   Universală  a  Drepturilor  Omului,  conform  căruia  toate fiinţele  umane  se  nasc libere şi egale în demnitate şi  în  drepturi, fiind  obligate - ca fiinţe înzestrate cu raţiune şi conştiinţă - să  se comporte  unele faţă de altele în spiritul fraternităţii, îşi  păstrează importanţa supremă,  devenind  un  principiu  cu  valoare  perenă   al organizării  comunităţilor  naţiunilor.  În baza acestui  principiu,  în statele  în  care  există minorităţi etnice, lingvistice  şi  religioase persoanele aparţinînd acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a  avea  în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor propria  lor  viaţă culturală,  de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria  lor limbă (Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi  Politice art. 27). La actele internaţionale de înaltă  semnificaţie, la  care  Republica  Moldova  a  aderat, se adaugă  o  serie  de  măsuri legislative  distincte,  prin  care se  asigură  persoanelor  aparţinînd minorităţilor  etnice,  lingvistice şi religioase dreptul de a  exprima, păstra  şi  dezvolta  în  deplină  libertate  independenţa  lor  etnică, culturală,  lingvistică şi religioasă, de a menţine şi dezvolta  cultura lor sub toate formele, la adăpost de orice tentativă de asimilare contra voinţei lor (Declaraţia de la Copenhaga, p. 32).

Întreaga legislaţie  de  protecţie  a  persoanelor   care   aparţin minorităţilor  etnice, lingvistice şi religioase corespunde întru  totul principiului   nediscriminării,   statuat  într-o  serie  de   documente internaţionale,  în  virtutea  căruia sînt  interzise  orice  deosăbiri, excluderi,  restricţii  sau  preferinţe,  care  au  ca  scop  ori  efect încălcarea  sau  compromiterea exercitării, în condiţii de egalitate,  a drepturilor  omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice.

Pornind de la   aceste   imperative,  Parlamentul  a  adoptat  la   1 septembrie  1989  Legea cu privire la funcţionarea limbilor  vorbite  pe teritoriul  Republicii  Moldova,  care asigură  cetăţenilor  ce  aparţin minorităţilor  etnice  şi  lingvistice  folosirea liberă  a  limbii  lor materne,  atît  în  particular,  cît şi în  public,  fapt  confirmat  de realităţile  concrete,  de  întreaga derulare a  relaţiilor  publice  şi private.

Parlamentul ia act de faptul că persoanele care aparţin minorităţilor etnice,  lingvistice şi religioase dispun de instituţii, organizaţii sau asociaţii  educative,  culturale  şi  religioase  proprii,  care  permit exprimarea   şi   dezvoltarea  independenţii  lor   etnice,   culturale, lingvistice  ori religioase. În prezent nici o dispoziţie legislativă nu îngrădeşte   profesarea   şi  practicarea  religiei  sau   a   credinţei minorităţilor  în cauză, nu există nici un fel de interdicţii privitoare la  utilizarea obiectelor de cult sau la manifestarea liberă a credinţei de  către ortodocşi, romanocatolici, baptişti, adventişti, penticostali, de către membrii comunităţii mozaice şi comunităţii armene.

Pornind de la  principiul  statuat  în  Documentul  Reuniunii  de  la Copenhaga,   potrivit   căruia  persoanele   aparţinînd   minorităţilor, independent  de  faptul  că ele vor trebui să înveţe  limba  oficială  a statului,  vor  avea  posibilitate să înveţe limba lor  maternă  sau  să primească  instruire  în  ea, Parlamentul  garantează  persoanelor  care aparţin minorităţilor să beneficieze de învăţămînt în limba maternă.

În virtutea acestor   prevederi   legale,  pe   teritoriul   Moldovei funcţionează următoarele instituţii de învăţămînt:

a) preşcolare  - în limba moldovenească (614), rusă (1333), în  limba moldovenească şi rusă (373), evreiască (1);

b) preuniversitare  -  în limba moldovenească (1032), rusă (429),  în moldovenească  şi  rusă (132), bulgară (11 clase), găgăuză  (44  clase), ucraineană (174 clase), evreiască (o şcoală);

c) universitare -  în cele 11 instituţii de învăţămînt superior  1/3 din  studenţi  studiază  în limba rusă, iar din numărul total  de  cadre didactice (4257) 783 sînt ruşi, 395 ucraineni, 56 bulgari, 41 găgăuzi.

Componenţa naţională  a specialiştilor cu studii superioare şi  medii de specialitate în anul 1989 era următoarea:

   moldoveni                 49,9%  şi respectiv    54,1%

   ruşi                        23,4%      -           17,8%

   ucraineni                 16,6%      -           18,5%

   evrei                        4,5%        -            2,5%

   bulgari                    1,9%        -            2,5%

   găgăuzi                    1,7%        -            3,1%.

Parlamentul constată  că nu există obstacole legislative sau de  altă natură  care ar stăvilie participarea la treburile publice a persoanelor ce  aparţin minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase. Dimpotrivă, prezenţa  acestora  în  toate mediile puterii publice  este  încurajată. Astfel  în  conformitate cu principiul reprezentării proporţionale,  din cei 356 deputaţi din parlament 257 sînt moldoveni, 49 ruşi, 32 ucraineni 10  găgăuzi  şi  8 bolgari. În Guvern şi  în  conducerea  administraţiei publice  ruşii au 4 reprezentanţi, ucrainenii 3 reprezentanţi,  găgăuzii unu şi evreii unu. În organele autoadministrării locale 4,9 la sută sînt ruşi,  11,9 la sută ucraineni, 3,2 la sută găgăuzi, 2,5 la sută bulgari. În  raioane,  oraşe şi localităţi rurale se înregistrează modificări  în funcţie de ponderea fiecărei minorităţi în totalul populaţiei acestora.

Ţinînd cont de  prevederea  Documentului Reuniunii de  la  Copenhaga, potrivit  căruia  persoanele  aparţinînd  minorităţilor  au  dreptul  să difuzeze  şi  să schimbe informaţii în limba lor maternă şi totodată  să aibă acces la aceste informaţii, Parlamentul constată că în anul 1992 pe teritoriul  Republicii  se  editează şi se difuzează 3  ziare  în  limba moldovenească,  4 în limba rusă, 5 bilingve (moldovenească şi rusă); iar dintre  reviste  16 sînt în limba moldovenească, 3 în limba rusă,  2  în limba  ucraineană, 2 în găgăuză, 14 în moldovenească şi rusă, 1 în  idiş şi rusă, 1 în rusă şi găgăuză. La acestea se adaugă ziarele şi revistele editate  în Rusia şi Ucraina, al căror acces pe teritoriul Moldovei este neîngrădit.

Politica de editarea  a cărţilor s-a materializat, bunăoară în  1991, în  402  titluri de cărţi în limba moldovenească cu un tiraj de peste  9 milioane  exemplare,  107 titluri de cărţi în limba rusă cu un tiraj  de peste 6 milioane şi 11 titluri de cărţi în limbile găgăuze şi bolgară cu un tiraj de peste 100 mii exemplare.

În problemele  televiziunii  naţionale  sînt repartizate  zilnic,  în medie, 5 ore de emisie în limba rusă din 15 ore de emisie, cîte 3 ore pe lună  de emisie în limbile ucraineană, găgăuză şi bulgară şi 1,5 ore  în idiş. O situaţie similară este la radioul naţional.

O serie de acte  internaţionale,  inclusiv  Documentul  final  de  la Copenhaga,  prevăd că cetăţenii ce aparţin minorităţilor se  beneficieze de  dreptul de a stabili şi a menţine contracte libere atît în ţară, cît şi  în  afara frontierilor, cu cetăţenii cu care ei au o origine  etnică sau  naţională  comună, un patrimoniul cultural sau o  credinţă.  Aceste prevederi  şi-au  găsit  reflectare în asigurarea liberii  circulaţii  a cetăţenilor   care  aparţin  minorităţilor  în  ţările  respective,   în numeroase contacte internaţionale şi schimburi de informaţii.

Parlamentul este  pe deplin conştient că schimbările care au survenit în  statul  nostru ca urmare a dezintegrării fostului  imperiu  sovietic produc o serie de efecte negative în întrega viaţă socială, economică şi politică,  afectînd însuşi statutul minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase.  În acest context, ciar dacă statul a depus eforturi pentru reducerea costului social al tranziţiei, pentru atenuarea tensiunilor sociale, pentru ridicarea  nivelului reglementărilor juridice a problemelor naţionale la exigenţele procesului de dezvoltare a Republicii,  totuşi  nu au lipsit momente în care tensiunea internă sau externă a  ridicat  problema  etnică  la  rang  de  principiu  politic diriguitor.

Experienţa statelor  din Europa Centrală şi de Est, care au trecut de la  un  regim politic dictorial la unul democratic, arată  că  alinierea legislaţiei interne la standartele internaţionale în materia drepturilor omului  este  singura cale aptă să consolideze democratic şi să  asigure persoanelor care aparţin minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase drepturile  legitime  de  a-şi  apăra  şi  dezvolta  identitatea.  Toate eforturile  depuse  de  statul  nostru pînă în prezent  merg  în  aceată direcţie  şi nivelul la care am ajuns nu e un nimic mai prejos decît  al acestor  state. Cu toate acestea, mai există glasuri care susuţin că  la baza   conflictului  din  Transnistria  s-ar  afla  disensiuni etnice, nerespectarea   drepturilor  minorităţilor  etnice  şi  lingvistice.  În realitate  însă  asistăm la un atentat la suveranitatea şi  integritatea Republicii  Moldova,  care  se încearcă a fi  justificat  prin  pretexte etnice,  de încălcare a drepturilor omului etc. Însă un asemenea pretext este  respins  nu numai de realităţile economice, sociale,  politice  şi juridice  din  această parte a ţării, dar şi de concluziile la  care  au ajins  reprezentanţii diferitelor foruri internaţionale specializate  în problema  drepturilor omului, care, vizitînd Republica Moldova, au dat o apreciere pozitivă procesului de democratizare în curs de desfăşurare şi preocupărilor  multiple pentru consolidarea statutului de drept,  pentru apărarea  şi  garantarea drepturilor omului, inclusiv pentru  promovarea identităţii minorităţilor.

Parlamentul îşi exprimă întrega sa disponibilitate pentru înlăturarea cauzelor reale care au declanşat conflictul din Transnistria, pornind de la  ideea  că  interesele  politice  externe  ale  Moldovei  nu  pot  fi substituite  cu  pseudoprobleme  interne,  fie ele şi  legate  chiar  de minorităţi.

Fiind conştient   de  faptul  că  problemele  cu  care  se  confruntă persoanele aparţinînd minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase nu pot  fi soluţionate efectiv decît de Republica Moldova, Parlamentul este gata,  în afară de măsurile legislative şi organizatorice luate pînă  în prezent,   să  găsească  alte  soluţii  constructive  care  să   asigure exercitarea cît mai deplină a drepturilor omului şi, totodată, protecţia minorităţilor  în  cauză. Pentru atingerea acestui scop vom  acţiona  în vederea lărgirii cadrului organizatoric şi funcţional al autoadministrării locale. Faptul acesta necesetă adoptarea unei noi legi privind   organizarea  administrativă  a  Republicii  care  ar  prevedea infiinţarea judeţelor  ca  unităţi  administrativ-teritoriale  de o întindere  mai  mare, ridicarea la rangul de municipiu  a  principalelor oraşe  ale  ţării  şi înfiinţarea de noi structuri  de  autoadministrare locală,  din  care  să facă parte reprezentanţii  aleşi  ai  comunităţii locale,  potrivit  principiului reprezentării proporţionale  şi  conform voinţei electoratului exprimate prin vot secret.

Totodată, Parlamentul  îşi  exprimă încrederea că adoptarea  cît  mai curînd posibilă a legii cu privire la garantarea drepturilor persoanelor aparţinînd  minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase va conferi o nouă   dimensiune   convenţuirii   paşnice  a   moldovenilor,   ruşilor, ucrainenilor,  găgăuzilor, bulgarilor, evreilor şi a celorlalţi cetăţeni ai ţării.

În sfîrşit, Parlamentul  consideră că trebuie grăbită adoptarea  unei noi  Constituţii  care va sta la baza viitorului proces legislativ şi  a ordinii  de  drept în ţară, în condiţiile democraţiei, ale  statului  de drept   şi  ale  respectării  normelor  de  drept  internaţional  unanim recunoscute.  Considerăm  necesar ca proiectul noii Constituţii  să  fie examinat  la nivelul exigenţelor politice şi ştiinţifice actuale, să fie supus  validării  unor foruri internaţionale componente, în primul  rînd organismelor specializate ale Consiliului Europei.

Chişinău, 26 mai 1992.

Nr.1039-XII.