HPO77/2001
ID intern unic:  309575
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 77
din  19.04.2001
pentru acordarea votului de încredere asupra
Programului de activitateşi a întregii liste a Guvernului
Publicat : 20.04.2001 în Monitorul Oficial Nr. 46     art Nr : 207     Data intrarii in vigoare : 19.04.2001
    În urma dezbaterilor asupra Programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului, în temeiul art. 98 alin. (2) şi (3) din Constituţia Republicii Moldova,
    Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
    Art. 1. - Se acordă vot de încredere asupra Programului de activitate al Guvernului "Renaşterea economiei - renaşterea ţării" şi a întregii liste a Guvernului în următoarea componenţă:
    Vasile TARLEV              - Prim-ministru
    Valerian CRISTEA         - viceprim-ministru
    Andrei CUCU                - viceprim-ministru, ministrul economiei
    Dmitri TODOROGLO   - viceprim-ministru, ministrul agriculturii şi industriei
                                            alimentare
    Mihail GARŞTEA          - ministrul industriei
    Victor ŢOPA                 - ministrul transporturilor şi comunicaţiilor
    Ion LEŞANU                 - ministrul energeticii
    Mihail MANOLI            - ministrul finanţelor
    Ilie VANCEA                - ministrul învăţămîntului
    Ion PĂCURARU           - ministrul culturii
    Andrei GHERMAN       - ministrul sănătăţii
    Gheorghe DUCA           - ministrul ecologiei, construcţiilor şi dezvoltării teritoriului
    Valerian REVENCO      - ministrul muncii şi protecţiei  sociale
    Nicolae CERNOMAZ   - ministrul afacerilor externe
    Ion MOREI                   - ministrul justiţiei
    Vasile DRĂGĂNEL      - ministrul afacerilor interne
    Victor GAICIUC           - ministrul apărării.
    Art. 2. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                    Eugenia OSTAPCIUC

    Chişinău, 19 aprilie 2001.
    Nr. 77-XV.
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pe anii 2001-2005
"Renaşterea economiei - renaşterea ţării"
Structura Programului
I.  Situaţia social-economică în Republica Moldova
II.  Premisele politico-juridice de ieşire a ţării din criză
    Asigurarea suveranităţii şi integrităţii Republicii Moldova
    Responsabilitatea autorităţilor în faţa poporului
    Politica regională. Relaţiile interetnice
    Combaterea criminalităţii şi corupţiei
III.  Cursul economic al politicii reformelor
    Creşterea rolului statului în asigurarea unei dezvoltări social-economice durabile
    Sporirea rolului şi eficienţei utilizării proprietăţii de stat
    Politica investiţională
    Dezvoltarea activităţii de întreprinzător şi crearea infrastructurii pieţei
    Politica economică externă
IV.  Dezvoltarea sectorului real al economiei
    Politica de stat în domeniul restructurării sectorului real al economiei
    - industria
    - agricultura
    - energetica
    - construcţiile capitale
    - transportul şi drumurile
    - telecomunicaţiile
    - informatica şi tehnologiile informaţionale
    - comerţul
V.  Valorificarea resurselor naturale. Politica ecologică
VI.  Politica macroeconomică
    Politica fiscală şi bugetară
    Politica creditară
    Relaţiile cu organismele financiare internaţionale
VII. Politica socială
    - ocrotirea sănătăţii
    - învăţămîntul
    - ştiinţa
    - cultura
    - relaţiile de muncă şi protecţia muncii
    - salarizarea şi protecţia veniturilor populaţiei
    - optimizarea utilizării forţei de muncă, migraţiunea forţei de muncă
    - parteneriatul social
    - asigurarea socială
    - asistenţa socială
    - protecţia familiei, mamei şi copilului
VIII. Politica de tineret
IX.  Politica externă
I. SITUAŢIA SOCIAL - ECONOMICĂ
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
    Ultimii 10 ani de dezvoltare a republicii Moldova se caracterizează prin intensificarea continuă a proceselor de criză în toate sferele de activitate a societăţii şi transformarea treptată a Moldovei în una din cele mai sărace ţări ale Europei.
    Politica social-economică s-a redus, cu precădere, la concepţia monetaristă de dirijare a statului. Deetatizarea de proporţii, întreprinsă în această perioadă, nu a condus la sporirea eficienţei producţiei, la activizarea economică şi investiţională a noilor proprietari.
    Rezultatul evoluţiei economiei naţionale în perioada anilor 1991-2000 a fost reducerea de 3 ori a volumului produsului intern brut. Ritmul creşterii importului de mărfuri şi servicii a depăşit ritmul exportului acestora, fapt care a generat reducerea nivelului de acoperire a importului de către export.
    Restructurarea întreprinderilor industriale a fost însoţită de lichidarea celor mai importante ramuri şi domenii ale producţiei, de reducerea numărului de angajaţi ai acestora. Drept urmare a micşorării de 3 ori a volumului producţiei, rolul industriei în economia naţională a scăzut simţitor. Ponderea ei în produsul intern brut s-a redus mai bine de 2 ori. Începînd cu anul 1995, cota industriei în produsul intern brut a devenit mai mică decît cea a agriculturii, fapt care este o dovadă a de industrializării ţării.
    Drept urmare a reformelor distructive din ultimul deceniu, agricultura, complexul agroindustrial în ansamblu au rămas în urmă în dezvoltarea lor cu 35-40 de ani.
    Valoarea fondurilor fixe de producţie din complexul agroindustrial s-a redus considerabil. Ţara s-a transformat din exportator al producţiei animaliere în importator al acesteia. Au fost defrişate de 2 ori mai multe livezi şi de 3 ori mai multe vii decît au fost plantate. Anual nu se prelucrează suprafeţe enorme de terenuri arabile. În urma nerespectării asolamentelor şi a reducerii de 10-20 de ori a cantităţii de îngrăşăminte organice şi minerale introduse, a scăzut brusc fertilitatea solului. Suprafaţa terenurilor irigate s-a micşorat de la 200 de mii la 20 de mii de hectare.
    A fost stopată activitatea asociaţiilor ştiinţifice de producţie în agricultură.
    Majoritatea întreprinderilor prelucrătoare şi-au încetat existenţa sau funcţionează la o capacitate de 23-30 la sută.
    Investiţiile statului în dezvoltarea agriculturii s-au micşorat de 17 ori.
    Nu a fost definitivată reglementarea juridică a activităţii economice în agricultură.
    Nu au fost reglementate pe deplin relaţiile dintre proprietarii de terenuri şi de bunuri, relaţiile dintre manageri şi proprietarii de terenuri, precum şi răspunderea proprietarilor pentru folosirea pămîntului.
    Reforma fiscală nu a soluţionat în deplină măsură nici problema majorării încasărilor bugetare, nici problema creării condiţiilor favorabile pentru activitatea producătorilor de mărfuri autohtoni.
    Încercările de a soluţiona problema deficitului de resurse interne prin atragerea resurselor externe s-au dovedit a fi ineficiente. Cea mai mare parte a creditelor şi împrumuturilor primite nu au avut caracter investiţional. Creşterea vertiginoasă a datoriei externe a ţării, care la 1 ianuarie 2001 a atins cifra de 781 miloane dolari S.U.A., a fost însoţită de declanşarea unei crize investiţionale de proporţii.
    Lacunele în realizarea politicii economice au condiţionat ineficienţa măsurilor şi acţiunilor îndreptate spre atenuarea consecinţelor sociale ale crizei economice, spre diminuarea tensiunii sociale.
    Promovarea reformelor de dragul reformelor au condus la scăderea nivelului de trai şi a calităţii vieţii pentru majoritatea populaţiei.
    Veniturile reale ale populaţiei s-au redus aproape de 10 ori.
    Scăderea nivelului de trai a fost însoţită de creşterea neîntreruptă a şomajului.
    În urma înrăutăţirii situaţiei materiale a majorităţii populaţiei, la sfîrşitul anilor '90, se declanşează procesul depopulării, condiţionat de scăderea atît naturală, cît şi migraţională a populaţiei.
    Situaţia s-a agravat considerabil din motiv că, de la începutul anilor '90, autorităţile au luat o atitudine de neglijare a problemelor de primă importanţă ale dezvoltării economice şi sociale a ţării. La baza cadrului juridic al dezvoltării social-economice a fost pusă ideea realizării reformelor de piaţă cu orice preţ şi eschivarea statului de la controlul asupra urmărilor acestora.
    La toate nivelurile puterii prosperă corupţia, luarea de mită.
    Practice a fost îngheţat procesul de restabilire a integrităţii teritoriale a ţării.
    Toate acestea oferă destul temei pentru a susţine că ţara se află în prag de catastrofă naţională.
II. PREMISELE POLITICO-JURIDICE
DE IEŞIRE AŢĂRII DIN CRIZĂ
    Asigurarea suveranităţii şi integrităţii Republicii Moldova
    În scopul consolidării statalităţii şi independenţei economice, al restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, Guvernul intenţionează:
  să elaboreze strategia politicii interne şi externe a Republicii Moldova, bazate pe consolidarea societăţii, pe demnitatea naţională, pe mîndria cetăţenilor pentru ţara lor, pe creşterea autorităţii acesteia pe arena internaţională, pe promovarea politicii externe în exclusivitate în interesele Republicii Moldova şi ale poporului ei;
    să elaboreze şi să realizeze în practică un program de securitate economică a ţării;
    să soluţioneze definitive pe cale paşnică diferendul transnistrean în cadrul unui stat unic Republica Moldova, să procedeze la integrarea economiei ambelor maluri ale Nistrului, la restabilirea spaţiului cultural comun şi a unităţii spirituale a societăţii.
    Responsabilitatea autorităţilor în faţa poporului
    Urmărind scopul creării unui mecanism eficient de interacţiune a structurilor puterii centrale şi locale, Guvernul va asigura:
    promovarea unei politici deschise, transparente de luare a deciziilor sale şi executare a acestora;
    crearea unui mecanism de control asupra activităţii reprezentanţelor puterii executive, aleşi şi numiţi, de toate nivelurile;
    sporirea rolului colectivelor de muncă şi al sindicatelor în adoptarea deciziilor administrative prin luarea în consideraţie a poziţiei lor în problemele ce ţin de dezvoltarea economică, socială şi spirituală a ţării.
Politica regională. Relaţiile interetnice
    Drept momente de bază în aceste domenii, Guvernul consideră:
    crearea şi implementarea unui sistem principal nou de interacţiune a autorităţilor centrale şi a celor locale, delegarea acestora din urmă a răspunderii pentru situaţia social-economică din teritoriu şi crearea, totodată, a posibilităţii de influenţare a ei;
    transmiterea în administrare autorităţilor locale a acelei părţi a proprietăţi publice care ar contribui la sporirea potenţialului economic al regiunii;
    restabilirea statutului anterior al unităţilor territorial-administrative;
    asigurarea executării Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri);
    dezvoltarea relaţiilor interetnice pe baza ideilor şi valorilor cu adevărat democratice, care exclud în întregime pe baza ideilor şi valorilor cu adevărat democratice, care exclud în întregime descriminarea după criterii entice şi lingvistice şi asigură egalitatea în drepturi a tuturor grupurilor entice din republică; recunoaşterea diversităţii etnico-culturale şi a păcii interetnice drept principalul tezaur naţional;
    aducerea politicii lingvistice din toate organele puterii de stat, din domeniul învăţămîntului şi culturii, din mijloacele de informare în masă în corespundere cu prevederile Constituţiei şi ale Legii cu privies la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, crearea condiţiilor optime pentru studierea limbii moldoveneşti de către reprezentanţii tuturor minorităţilor naţionale, neadmiterea reducerii artificiale a funcţiilor limbii ruse în societate.
    Combaterea criminalităţii şi corupţiei
    Pentru combaterea acestor fenomene, Guvernul propune:
    elaborarea unui program naţional de profilaxie şi prevenire a contravenţiilor;
    elaborarea şi realizarea unei strategii de combatere a crimei organizate, a economiei tenebre, a corupţiei şi protecţionismului, strategie în care să fie reflectate principiile de bază ale drepturilor omului şi ale egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii;
    implementarea unui mecanism de repatriere şi legalizare a capitalului exportat, respectîndu-se securitatea şi interesele economice legitime ale agenţilor economici şi ale persoanelor fizice;
    iniţierea procedurii de anulare a imunităţii pentru unele categorii de funcţionari publici;
    implementarea unui mecanism de declarare obligatory a veniturilor de către toţi cetăţenii care se angajează în serviciul public;
    asigurarea serviciilor organelor de drept cu cele mai moderne mijloace tehnice şi de transport, tipuri de telecomunicaţii, de armament şi de tehnică birotică;
    stabilizarea efectivului organelor de drept, asigurarea protecţiei juridice şi sociale adecvate lucrătorilor acestora; sporirea exigenţei pentru calitatea lucrului şi respectarea legilor;
    realizarea unui complex de măsuri pentru conlucrarea eficientă a organelor de drept din ţară cu organismele internaţionale similare;
    restabilirea activităţii gărzilor populare şi altor forme obşteşti effective de antrenare a populaţiei la menţinerea ordinii de drept.
III. CURSUL ECONOMIC AL
 POLITICII REFORMELOR
    Creşterea rolului statului în asigurarea unei dezvoltări social-economice durabile
    Necesitatea creşterii influenţei statului asupra proceselor economice din ţară este condiţionată de:
    aprofundarea continuă a reformelor promovate şi luarea în considerare a consecinţelor acestora;
    caracterul deschis al economiei, lipsa resurselor energetice proprii, declinul major al producţiei în toate domeniile economiei naţionale, prevalarea importului asupra exportului;
    formarea, în urma atitudinii nechibzuite faţă de promovarea reformelor, a unui system extrem de neraţional de administrare corporativă a proprietăţii;
    lipsa asigurării reale a drepturilor asupra proprietăţii, lipsa susţinerii eficiente din partea statului a micului busuness;
    eficienţa scăzută a instrumentelor de stabilizare macroeconomică.
    Reglementarea de către stat a proceselor economice, la etapa actuală, constă în:
    stabilirea şi susţinerea proporţiilor macroeconomice la elaborarea şi executarea bugetului;
    realizarea măsurilor de reglementare a circulaţiei monetare, a veniturilor personale ale cetăţenilor; controlul asupra formării preţurilor la unele mărfuri de primă necessitate şi servicii prestate populaţiei;
    crearea de condiţii pentru sporirea cointeresării băncilor în acordarea de mijloace financiare, în special pe termen lung, sectorului real al economiei;
    controlul riguros asupra importului şi exportului de mărfuri în scopul protecţiei producătorului de mărfuri autohton;
    lichidarea condiţiilor care generează contrabanda cu mărfuri şi materii prime pe teritoriul ţării, destabilizează piaţa şi diminează competitivitatea agenţilor economici autohtoni;
    formarea unei infrastructuri eficiente a complexului agroindustrial;
    folosirea prognozei social-economice şi a planificării în economie;
    statornicirea sectorului de stat în calitate de element important şi obiectiv necesar al structurii societăţii.
    Sporirea rolului şi eficienţei utilizării proprietăţii de stat
    Statul devine participant cu drepturi depline ale pieţii şi al relaţiilor de piaţă şi imprimă un caracter social reformelor promovate. Întreprinderile în care predomină proprietatea de stat vor participa, în rind cu alţi agenţi economici, la procesele economice.
    În funcţie de necesităţi, se va examina chestiunea introducerii monopolului de stat asupra fabricării şi comercializării unor tipuri de produse.
    În scopul sporirii eficienţei utilizării proprietăţii de stat, se prevede:
    inventarierea obiectelor de proprietate de stat, analiza eficienţei funcţionării acestora, examinarea problemelor ce ţin de schimbarea formei de gestionare a unor întreprinderi;
    luarea măsurilor necesare de reutilare tehnică a întreprinderilor, trecerea la tehnologii scientointensive drept condiţie obligatory a redresării lor financiare;
    modificarea funcţiilor Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat prin transmiterea unora din aceste funcţii ministerelor de ramură, prin concentrarea eforturilor departamentului în cauză asupra controlului executării contractelor de privatizare şi asupra soluţionării problemelor ce apar în activitatea întreprinderilor privatizate. Privatizarea întreprinderilor  se va efectua la propunerea ministerelor de ramură.
    Politica investiţională
    Direcţiile şi elementele principale ale susţinerii de către stat a investiţiilor în sectorul real al economiei vor consta în:
    fundamentarea şi selectarea tipurilor prioritare ale producţiei drept obiecte ale susţinerii investiţionale;
    încheierea cu producătorii de mărfuri a acordurilor privind condiţiile susţinerii de către stat a activităţii investiţionale, cu determinarea eficienţei investiţiilor preconizate, a termenelor de acoperire a acestora, a volumelor şi tipurilor de resurse necesare;
    formarea bazei de resurse pentru finanţarea măsurilor de susţinere a investiţiilor;
    crearea unei structuri specializate care va organiza, reglementa şi controla executarea programului de susţinere de către stat a investiţiilor în producţie.
    Dezvoltarea activităţii de întreprinzător  şi crearea infrastructurii pieţei
    Susţinerea activităţii de întreprinzător de cître stat presupune:
    simplificarea sistemului de impunere fiscală;
    protecţia eficientă a activităţii de întreprinzător de atentatele structurilor criminale, precum şi de acţiunile nelegitime ale persoanelor cu funcţii de răspundere;
    antrenarea întreprinzătorilor la executarea comenzilor de stat, la realizarea proiectelor şi programelor de stat asigurate cu resursele corespunzătoare;
    stimularea procesului de asociere a întreprinzătorilor în diferite uniuni, asociaţii, societăţi;
    perfecţionarea bazei legislative care ar condiţiona stimularea spiritului întreprinzătorilor al populaţiei, simplificarea procedurii de înregistrare şi eliberare a licenţelor pentru structurile antreprenoriatului;
    dezvoltarea unui sistem centralizat de informaţii marketing în domeniul activităţii de întreprinzător, fapt care va facilita desfacerea mărfurilor, producţiei şi prestarea serviciilor;
    dezvoltarea activităţii de întreprinzător în domeniile ce ţin de prelucrarea materiei prime agricole, de meşteşugurile artistice tradiţionale, de arta populară, mai cu seamă în localităţile rurale;
    elaborarea şi promovarea unei politici de protejare a întreprinzătorului autohton.
    Politica economică externă
    Strategia de stat în domeniul perfecţionării activităţii economice externe prevede direcţionarea eforturilor în:
    dezvoltarea infrastructurii de stat pentru operaţiunile economice externe;
    perfecţionarea sistemului de organizare a colaborării economice externe;
    modernizarea politicii în domeniul împrumuturilor externe şi al investiţiilor străine;
    negocierea cu organismele internaţionale privind reeşalonarea datoriei externe.
    Restructurarea relaţiilor economice externe se va desfăşura pe următoarele direcţii:
    perfecţionarea structurii de export-import al mărfurilor;
    dezvoltarea producţiei industriale pe bază de investiţii şi inovaţii, sporirea competitivităţii mărfurilor şi serviciilor pe piaţa internă şi cea externă;
    certificarea tuturor mărfurilor importante;
    crearea unui sistem informaţional privind pieţele mondiale de mărfuri;
    crearea unui mediu concurenţial pentru agenţii economici care intenţionează să iasă pe piaţa externă.
    Realizarea politicii economice externe presupune micşorarea treptată a deficitului în balanţa de comerţ şi, în perspectivă, prevede un sold pozitiv al operaţiunilor economice externe şi al balanţei de plăţi în ansamblu.
    În domeniul activităţii de impor-export se preconizează în primul rind:
    elaborarea şi legiferarea sistemului de stat de promovare a exportului;
    crearea unei structuri de stat pentru promovarea exporturilor de mărfuri autohtone;
    creditarea producţiei de mărfuri cu ciclu lund orientate spre export;
    asigurarea operaţiunilor de valorificare a pieţelor externe;
    sporirea răspunderii rezidenţilor exportatori pentru nerepatrierea valute.
IV. DEZVOLTAREA SECTORULUI
REAL AL ECONOMIEI
    În ceea ce priveşte sectorul real al economiei, scopul strategic al Guvernului constă în:
    promovarea judicioasă a reformelor;
    stoparea declinului producţiei şi renaşterea economiei reale;
    soluţionarea problemei privind asigurarea ţării cu resurse energetice;
    demonopolizarea şi stimularea concurenţei în toate domeniile de activitate.
    Politica de stat în domeniul restructurării sectorului real al economiei
    Esenţa politicii statului în domeniul industriei se rezumă la:
    dezvoltarea şi susţinerea agenţilor economici care produc mărfuri competitive;
    refacerea ramurii de construcţie a maşinilor agricole prin crearea de întreprinderi mixte pe baza uzinelor existente în scopul asigurării complexului agroindustrial cu tehnica şi utilajele tehnologice necesare;
    restabilirea producţiei de aparate şi tehnică de uz casnic competitive;
    restabilirea industriei microbiologice;
    stimularea investitorilo autohtoni şi străini care îşi plasează mijloacele în sfera producţiei, mai ales în producţii scientointensive şi cu tehnologii avansate.
    În domeniul agriculturii, Guvernul îşi propune sporirea volumului producţiei, atingerea unui nivel de dezvoltare a complexului agroindustrial care ar asigura alimentaţia populaţiei conform normelor ştiinţific fundamentate.
    Recunoscînd dreptul ţăranilor la pămîntul primit conform legii, diversitatea şi libertatea deplină a funcţionării tuturor formelor de gospodărire în agricultură, statul va stimula cooperarea benevolă a ţăranilor în scopul dezvoltării marii producţii de mărfuri cu forme legale de organizare juridică.
    Reeşind din importanţa unor ramuri, la etapa iniţială eforturile principale vor fi orientate spre dezvoltarea subcomplexelor importante sub aspect strategic: viticol, vinicol, pomicol, legumicol, de tutun, cerealier, de unt şi uleiuri, de sfeclă de zahăr, zootehnic.
    În scopul dezvoltării complexului agroindustrial se preconizează:
    perfecţionarea amplasării teritoriale şi a specializării producţiei agroindustriale în zonele şi microzinele economico-climaterice ale ţării pentru obţinerea unor produse ecologic pure. Se prevede crearea de agrosisteme cuprinzînd întregul proces: creşterea, colectarea, prelucrarea şi comercializarea producţiei agricole;
    realizarea programului de stat privind acordarea asistenţei tehnice, agrochimice, veterinare şi de altă natură agenţilor economici din agricultură;
    crearea staţiilor tehnice de maşini, a asociaţiilor şi cooperativelor de prestare a serviciilor agricole, menite să efectueze pe bază de contract, lucrări de creştere a culturilor agricole;
    refacerea, în măsura necesităţilor, a fermelor şi complexelor zootehnice, cu participarea capitalului de stat şi privat autohton şi străin;
    implementarea asolamentelor moderne ştiinţific fundamentate, a lucrărilor de prelucrare a solului cu protecţia acestuia, de protecţie complexă a plantelor;
    elaborarea unui program de stat de ameliorări hidraulice, restabilirea sistemelor de irigare, crearea asociaţiilor consumatorilor de apă;
    elaborarea unui program de stat de creditare preferenţială a producătorilor de mărfuri agricole;
    participarea statului la crearea unei pieţe de produse agricole prin bursa de mărfuri şi materie primă;
    crearea condiţiilor pentru atragerea investiţiilor străine, activizarea procesului de creare a întreprinderilor mixte pentru comercializarea producţiei pomilegumicole proaspete şi a produselor rezultate din prelucrarea acesteia pe pieţile externe;
    restabilirea prognozării şi planificării în complexul agroindustrial, aplicarea sistemului de comenzi de stat şi de alte comenzi şi contracte garantate pentru creşterea şi colectarea producţiei agricole;
    analiza respectării legislaţiei în cadrul privatizării întreprinderilor complexului agroindustrial şi a pămîntului, a respectării clauzelor contractelor încheiate;
    restructurarea datoriilor istorice ale întreprinderilor agricole;
    acordarea unei atenţii prioritare ştiinţei agricole naţionale, stimularea activităţii asociaţiilor ştiinţifice de producţie, dezvoltarea producţiei de seminţe, activităţii pepinieristice, celei de selecţie a animalelor, a veterinăriei;
    examinarea posibilităţii de introducere a unui impozit agricol unic.
    În domeniul energeticii se vor considera drept activităţi prioritare luarea de măsuri consecvente privind aprovizionarea ţării cu resurse energetice, asigurarea funcţionării întregului complex energetic, trecerea la un regim de austeritate în utilizarea resurselor energetice.
    Acţiunile Guvernului în acest domeniu vor fi îndreptate spre:
    elaborarea unui program de dezvoltare a complexului energetic;
    adoptarea formelor de gestiune postprivatizaţionale din complexul energetic la situaţia creată;
    restabilirea sistemului energetic unic al ţării;
    folosirea avantajelor oferite de poziţia geografică a ţării în realilzarea proiectului de transit al energiei electrice spre Balcani;
    asigurarea siguranţei energetice a ţării prin restabilirea şi extinderea capacităţilor la centralele termoelectrice în funcţiune şi prin construcţia de noi centrale termoelectrice cu participarea capitalului privat;
    crearea în ţară a unui complex termoenergetic unic;
    realizarea unui program de gazificare totală a ţării cu atragerea atît a resurselor interne, cît şi a creditelor organismelor financiare internaţionale;
    analiza rezultatelor privatizării complexului energetic şi a respectării contractelor, examinarea posibilităţii de transmitere a reţelelor energetice în gestiune fidusiară;
    aplicarea regimului de austeritate în utilizarea resurselor energetice, refolosirea acestora şi reducerea pe această bază, a ponderii consumului de energie în producţia finită;
    instituirea, pe lîngă Guvern, a unui organ interdepartamental permanent de coordonare a lucrărilor în domeniul siguranţei energetice;
    crearea cadrului juridic şi organizatoric de asociere a agenţilor economici de stat şi a celor privaţi într-unconcern pentru asigurarea ţării cu carburanţi şi resurse energetice.
    Politica de stat în domeniul renaşterii şi dezvoltării construcţiilor capitale se va baza pe:
    stimularea implementării de resurse şi tehnologii cu consum redus de energie, a folosirii materialelor moderne;
    finalizarea construcţiei caselor de locuit prin atragerea creditelor pe termen lung;
    crearea cadrului juridic şi normative pentru dezvoltarea rapidă a construcţiei de locuinţe, mai ales a construcţiilor individuale;
    utilizarea surselor extrabugetare de finanţare a construcţiei de locuinţe, crearea mecanismului de creditare ipotecară.
    Politica de stat în domeniul dezvoltării transportului şi drumurilor se rezumă la:
    extinderea colaborării internaţionale în domeniul reconstrucţiei sistemului naţional de comunicaţii, în special prin modernizarea infrastructurii şi serviciilor respective, prin adaptarea lor la standardele europene, prin joncţiunea cu reţelele, sistemele şi culoarele europene de transport;
    crearea unui sistem de transporturi  competitive pe piaţa internă şi pe cea internaţională;
    dezvoltarea structurilor pe piaţă care ar asigura conlucrarea eficienţă a transportatorilor;
    modernizarea infrastructurii culoarelor naţionale de transport care asigură fluxurile de transport europene;
    dezvoltarea bazei tehnico-materiale a transporturilor şi organizarea transporturilor mixte de mărfuri;
    renovarea şi modernizarea materialului rulant de pasageri, dezvoltarea transportului aerian, perfecţionarea structurii naţionale de gestionare a transporturilor;
    perfecţionarea sistemului tarifar şi de formare a preţurilor în domeniul serviciilor de transport, reglementarea antimonopol;
    restabilirea şi extinderea continuă a reţelei naţionale de drumuri, ţinîndu-se cont de cerinţele contemporane.
    În domeniul telecomunicaţiilor se preconizează, în primul rind, extinderea şi perfecţionarea reţelei telefonice locale, crearea unui complex modern de transport ale ţării, prestarea de noi servicii moderne.
    În domeniul informaticii şi tehnologiilor informaţionale se prevede schimbul de date electronice, accesul abonaţilor reţelei naţionale la reţelele informaţionale globale. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale va asigura accesul la sursele sigure de informaţii şi un înalt nivel de automatizare a prelucrării informaţiilor în sfera de producţie şi cea socială.
    Dezvoltarea comerţului se va efectua în contextual reformelor social-economice generale.
    Reglementare de stat a comerţului intern şi a sferei de deservire va avea drept scop:
    reglementarea sistemului de adaosuri comerciale şi de comisioane pentru stoparea creşterii preţurilor, activizarea cererii interne;
     sistematizarea nomenclatorului, aprobat de Guvern, al mărfurilor şi serviciilor socialmente importante, preţurile şi tarifele la care sînt reglementate direct de către stat.
V. VALORIFICAREA RESURSELOR NATURALEPOLITICA
ECOLOGICĂ
    Sarcina principală a Guvernului în domeniul protecţiei mediului ambiant şi al valorificării resurselor naturale constă în prevenirea şi minimalizarea impactului negativ al activităţii economice asupra mediului ambient, resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei.
    În acest domeniu se stabilesc următoarele priorităţi:
    stoparea scăderii fertilităţii solului şi realizarea măsurilor de combatere a eroziunii;
    asigurarea populaţiei cu apă potabilă calitativă;
    protejarea landşafturilor şi a diversităţii biologice, extinderea ariilor forestiere şi ameliorarea calităţii pădurilor;
    protejarea localităţilor împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren;
    luarea de decizii în ramurile economiei naţionale, ţinîndu-se cont de politica ecologică;
    instruirea populaţiei în sfera ecologică;
    colaborarea internaţională în domeniul ecologiei.
VI. POLITICA MACROECONOMICĂ
    Guvernul intenţionează să realizeze în comun cu Banca Naţională a Moldovei politica macroeconomică, care ar asigura promovarea stabiliă stabilă şi eficientă a reformelor structurale.
    Indicatorii macroeconomici principali prevăd:
    a)  creşterea produsului intern brut cu un ritm annual de 5 la sută;
    b)  reducerea anuală a ratei inflaţiei şi menţinerea ei la un nivel de pînă la 10 la sută (la sfîrşitul anului);
    c)  reducerea deficitului bugetar de pînă la 1,5% din produsul intern brut;
    d)  limitarea deficitului contului current de pînă la 6 la sută din produsul intern brut pe seama reducerii deficitului balanţei comerţului exterior.
    Politica fiscală şi bugetară
    Direcţiile principale ale politicii fiscale a statului sînt:
    perfecţionarea legislaţiei fiscale;
    reducerea treptată a nivelului prevalărilor fiscale şi introducerea normativului de povară fiscală maximă;
    reducerea tipurilor de impozite şi taxe, simplificarea modului de calculare şi a procedurii de încasare a acestora, asigurarea stabilităţii bazei normative a impunerii fiscale;
    formarea sistemului de facilităţi fiscale cu destinaţie specială, cu caracter de stimulare, care ar corespunde sarcinilor generale de dezvoltare a economiei;
    trecerea treptată de la impunerea indirectă la impunerea veniturilor;
    asigurarea stabilităţii şi transparenţei politicii fiscale;
    sporirea răspunderii contribuabililor pentru evaziunea fiscală, precum şi a lucrătorilor din organelle de control financiar şi fiscal pentru executarea necorespunzătoare a funcţiilor de serviciu;
    eliminarea fenomenului samavolniciei funcţionarilor de stat la diferite niveluri şi în diferite structuri care extorchează bani de la întreprinzători;
    perfecţionarea sistemului de control fiscal şi financiar asupra activităţii agenţilor economici, inadmisibilitatea dublării şi a paralelismului în acest domeniu, reducerea numărului organelor de control de stat, precum şi a numărului de controale, sporirea calităţii acestora;
    examinarea, în comun cu Transnistria, a chestiunii privind excluderea dublei impuneri cu taxă pe valoarea adăugată.
    Politica bugetară a statului va fi direcţionată spre folosirea optimă a mijloacelor statului, spre coordonarea cheltuielilor cu posibilităţile reale ale economiei naţionale, spre optimizarea cheltuielilor prin micşorarea lor şi eliminarea dublării funcţiilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.
    În privinţa cheltuielilor publice, se propune a asigura:
    folosirea eficienţă şi raţională a mijloacelor publice prin stabilirea unui control riguros asupra utilizării lor;
    transparenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, informarea populaţiei privind caracterul lor;
    garanţia plăţilor publice, prevăzute de buget;
    prognozarea maximă reală a veniturilor bugetare, excluderea din practică a prognozelor în baza necesităţii cheltuielilor bugetare;
    reformarea administraţiei publice centrale şi locale în scopul reducerii cheluilelilor şi eficientizării activităţii aparatului de stat;
    adoptarea de către Parlament şi Guvern a actelor legislative şi normative acoperite cu surse financiare;
    lichidarea fondurilor extrabugetare de pe lîngă ministere şi departamente şi direcţionarea la buget a mijloacelor din care sînt formate;
    excluderea achitărilor reciproce dintre buget şi agenţii economici.
    Guvernul va renunţa la practica garantării de către stat a plăţii creditelor acordate.
    Politica creditară
    Guvernul va colabora cu Banca Naţională a Moldovei în domeniul politicii monetary-creditare la elaborarea prognozei de dezvoltare social.economică a ţării.
    Politica creditară va fi orientată spre asigurarea fluxului de investiţii, spre neadmiterea creşterii datoriei statului, spre direcţionarea prioritară a creditelor în sectorul real al economiei şi controlul optim al eficienţei folosirii lor, spre informarea despre aceasta a populaţiei.
    Relaţiile cu organismele financiare internaţionale
    În domeniul relaţiilor cu organismele financiare internaţionale Guvernul îşi va îndrepta eforturile sale la consolidarea colaborării cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Corporaţia Financiară Internaţională, Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii, Fondul Dezvoltării Sociale, precum şi cu alte organisme financiare, inclusive în cadrul C.S.I., luînd în considerare interesele naţionale. Guvernul îşi va onora toate obligaţiile financiare, dar în acelaşi timp, în scopul micşorării poverii asupra bugetului, va negocia cu creditorii externi restructurarea plăţii datoriilor externe accumulate în anii precedenţi, va asigura o inventariere riguroasă a folosirii creditelor externe primite anterior, informînd despre aceasta populaţia.
VII. POLITICA SOCIALĂ
    Politica socială a Guvernului presupune:
    În domeniul ocrotirii sănătăţii:
    finanţarea suficientă a ocrotirii sănătăţii în vederea asigurării nivelului minim de asistenţă medicală;
    implementarea asigurării medicale obligatorii;
    dezvoltarea sistemului de acordare populaţiei a asistenţei medico-sanitare primare;
    asigurarea unui control riguros asupra preţurilor pentru serviciile medicale suplimentare, prestate de către instituţiile medicale de stat, evidenţa veniturilor rezultate;
    asigurarea realizării programelor de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei;
    crearea condiţiilor pentru ameliorarea pregătirii de bază, a specializării şi instruirii continue a lucrătorilor medicali;
    asigurarea instituţiilor medicale de stat cu medicamente, tehnică şi instrumente medicale;
    dotarea instituţiilor medicale de stat cu farmacii în vederea asigurării populaţiei şi a spitalelor cu medicamente la preţuri accesibile; interzicerea deschiderii farmaciilor private în încăperile sau pe teritoriul instituţiilor medicale de stat.
    În domeniul învăţămîntului:
    crearea condiţiilor organizatorice, didactice şi materiale în vederea asigurării dreptului fiecărui copil la învăţămîntul primar gratuit;
    extinderea posibilităţilor de dobîndire gratuită a studiilor superioare în sistemul instituţiilor de învăţămînt superior de stat la specialităţile necesare economiei ţării, precum şi a posibilităţilor pregătirii profesionale primare;
    asigurarea studiilor calitative prin elaborarea şi implementarea de standarde educaţionale şi profesionale, aplicarea de noi tehnologii informaţionale şi comunicative, crearea unui sistem naţional de apreciere a cunoştinţelor şi a documentării educaţionale, precum şi a unui sistem de învăţămînt continuu pentru cadrele didactice şi de conducere;
    asigurarea creşterii permanente a alocaţiilor bugetare pentru sfera de învăţămînt şi de educaţie, direcţionate, în special, spre susţinerea cadrelor pedagogice şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţămînt;
    ridicarea responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale pentru asigurarea unor condiţii egale de studii pentru toţi copiiide vîrstă preşcolară, pentru asigurarea pregătirii fiecărui copil pentru şcoală;
    implementarea unui system de orientare şi pregătire profesională a persoanelor care au atins vîrsta de 16 ani;
    crearea cadrului juridic pentru acordarea creditelor bancare pentru studii;
    elaborarea amendamentelor în legislaţie care ar prevedea sporirea responsabilităţii părinţilor pentru educaţia copiilor; stoparea creşterii criminalităţii infantile prin activizarea muncii extraşcolare; susţinerea activităţii de şcolarizare a copiilor care necesită metode educaţionale speciale;
    crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea sportului şi turismului.
    În domeniul ştiinţei:
    stabilirea direcţiilor prioritare de dezvoltare a cercetărilor ştiinţifice în contextual priorităţilorpriorităţilor social-economice ale Republicii Moldova; trecerea treptată la organizarea investigaţiilor ştiinţifice în cadrul programelor de stat;
    sporirea calităţii implementării rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice în economia naţională, crearea infrastructurii inovaţionale şi a fondurilor de susţinere;
    perfecţionarea cadrului juridic şi normative al activităţii în domeniul cercetărilor ştiinţifice;
    evaluarea şi acreditarea instituţiilor de cercetări ştiinţifice;
    modificarea sistemului de finanţare a cercetărilor ştiinţifice, sporirea treptată a cotei alocaţiilor bugetare prevăzute pentru dezvoltarea ştiinţei, extinderea surselor de finanţare;
    aprofundarea colaborării în domeniul investigaţiilor academice şi al învăţămîntului superior;
    crearea condiţiilor de participare activă a savanţilor şi specialiştilor în proiecte ştiinţifice internaţionale.
    În domeniul culturii:
    restabilirea pe etape a instituţiilor de cultură;
    păstrarea şi protejarea patrimoniului cultural naţional;
    stabilirea volumului garantat de servicii prestate de către instituţiile de cultură pentru un locuitor în vederea accesului real al cetăţenilor la participarea în viaţa culturală a societăţii;
    stabilirea normativelor justificate de asigurare tehnico-materială a instituţiilor de învăţămînt şi a instituţiilor de cultură;
    acordarea de ajutor în restabilirea şi dinamizarea activităţii colectivelor de creaţie, profesioniste şi de amatori, meşteşugurilor populare, în extinderea activităţii expoziţionale a muzeelor, în acordarea de asistenţă în editarea cărţilor pentru copii şi adolescenţi, în propagarea creaţiei naţionale, în extinderea relaţiilor culturale cu alte ţări;
    susţinerea financiară a uniunilor de creaţie în scopul dinamizării activităţii lor.
    În domeniul relaţiilor de muncă şi protecţiei muncii:
    elaborarea şi perfecţionarea bazei legislative în domeniul muncii şi protecţiei sociale, adoptarea în ordine prioritară  a Codului muncii, legilor privind salarizarea, asigurarea gradului de utilizare a braţelor de muncă, asigurarea socială şi asistenţa socială;
    asigurarea protecţiei salariaţilor împotriva riscului bolilor profesionale şi accidentelor de muncă, aplicarea măsurilor de ameliorare a securităţii şi igienei muncii.
    În domeniul salarizării şi al protecţiei veniturilor populaţiei:
    asigurarea plăţii în termen a salariului, pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj burselor şi altor plăţi sociale, sporirea responsabilităţii persoanelor cu funcţii de răspundere pentru întîrzierea plăţilor;
    elaborarea mecanismului de indexare a salariilor, pensiilor şi altor venituri băneşti ale populaţiei;
    reducerea treptată a decalajului dintre mărimea salariului minim, a pensiei minime şi coşul minim de consum;
    determinarea mecanismului de indexare a depunerilor populaţiei la Banca de Economii.
    În domeniul optimizării utilizării forţei de muncă şi al migraţiunii forţei de muncă:
    elaborarea şi realizarea unor programe naţionale de amplasare în cîmpul muncii a populaţiei apte pentru muncă; în acest caz, o atenţie deosebită se va acorda femeilor şi invalizilor;
    promovarea şi realizarea unei politici sociale active pe piaţa forţei de muncă prin susţinerea fiscală a agenţilor economici care creează noi locuri de muncă, susţinerea financiară a şomerilor şi tinerilor specialişti în optimizarea activităţii de întreprinzător etc.;
    reglementarea proceselor migraţiunii forţei de muncă prin încheierea de acorduri interguvernamentale cu ţările unde lucrează mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova.
    În domeniul parteneriatului social:
    crearea de structuri care să asigure dezvoltarea parteneriatului social;
    antrenarea partenerilor sociali (patronilor şi sindicatelor) în procesul de elaborare a actelor legislative şi normative în domeniul social-economic.
    În domeniul asigurării sociale:
    perfecţionarea cadrului juridic în scopul asigurării realizării reformei sistemului de asigurări sociale;
    încheierea lucrărilor de personificare a evidenţei contribuţiilor asigurărilor sociale de stat;
    optimizarea standardelor de vîrstă la stabilirea pensiilor, modificarea şi completarea legislaţiei respective;
    unificarea sistemului de pensionare pe principii unice de acordare a pensiei;
    majorarea anuală a pensiilor la nivelul ratei inflaţiei.
    În domeniul asistenţei sociale:
    aprofundarea reformelor în sfera asistenţei sociale;
    optimizarea modului de acordare a asistenţei sociale, luînd în considerare necesitatea ei;
    crearea unui sistem informaţional computerizat centralizat, pentru evidenţa beneficiarilor de asistenţă socială, precum şi a mărimii ajutorului acordat;
    revizuirea categoriilor de cetăţeni care beneficiază de compensaţii nominative în scopul măririi numărului lor;
    elaborarea programelor de ameliorare a întreţinerii copiilor orfani, copiilor invalizi, invalizilor adulţi şi a bătrînilor singuri, de îngrijire a lor în condiţii de familie, micşorarea treptată a numărului de persoane din această categorie care se află la întreţinerea în instituţiile de stat;
    reabilitarea medico-socială a invalizilor; asigurarea acestora cu articole de protezare şi ortopedice moderne.
    În domeniul protecţiei familiei, mamei şi copilului:
    adoptarea unei strategi de protecţie socială a copiilor şi familiilor cu mulţi copii;
    stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru copii în dependenţă de salariul mediu pe ţară;
    majorarea ajutorului pentru copii din familiile neasigurate, inclusiv acordarea fără plată acestora a îmbrăcămintei, manualelor şi rechizitelor şcolare;
    mărirea sumei venitului neimpozabil în salariul persoanelor care au copii la întreţinere, inclusiv sub tutelă.
VIII. POLITICA DE TINERET
    În domeniul politicii de tineret se preconizează:
    elaborarea unor programe aparte ale activităţii organizaţiilor de tineret;
    extinderea asistenţei acordate familiilor tinere în vederea finanţării, prin intermediul unor programe speciale de creditare, a construcţiei de locuinţe destinate tinerilor;
    optimizarea plăţii chiriei în căminele studenţeşti;
    realizarea unui program naţional de ridicare a nivelului de calificare şi de reciclare a şomerilor tineri în scopul plasării lor în cîmpul muncii;
    asigurarea îndeplinirii programului de pregătire a specialiştilor în problemele tineretului;
    crearea Centrului Naţional pentru Tineret;
    elaborarea mecanismului de promovare a tinerelor talente;
    profilaxia contravenţiilor în rîndul tineretului şi propagarea unui mod de viaţă sănătos;
    susţinerea interacţiunii şi colaborării structurilor de tineret din Republica Moldova cu structuri analogice internaţionale.
IX. POLITICA EXTERNĂ
    Direcţiile principale ale politicii externe a Republicii Moldova, formulate în Concepţia politicii externe, decurg din interesele naţionale vitale şi se vor păstra în continuare.
    Luînd în considerare procesele de globalizare şi regionalizare, procesele integraţioniste, care au loc în lume, şi influenţa lor asupra sistemului relaţiilor internaţionale, politica externă a statuluise va construi în funcţie de influenţa acestora asupra suveranităţii şi independenţei ţării şi se vor crea condiţii care ar asigura edificarea unui stat democratic şi prosper.
    Obiectivele principale ale politicii externe sînt:
    consolidarea suveranităţii, statalităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, ridicarea autorităţii ei internaţionale;
    dezvooltarea relaţiilor reciproc avantajoase cu toate ţările lumii;
    elaborarea şi realizarea strategiei naţionale de integrare a Republicii Moldova în Comunitatea Europeană şi în alte comunităţi internaţionale;
    examinarea chestiunii aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală a Rusiei, Belarusiei, Kazahstanului, Kîrghizstanului şi, ulterior, a posibilităţii integrării în structurile economice ale Uniunii Rusiei şi Belarusiei;
    consolidarea în continuarie a relaţiilor reciproc avantajoase cu alte ţări în baza unor programe concrete de colaborare bilaterală curentă şi de lungă durată, luînd în considerare ineresele naţionale ale ambelor părţi;
    aprofundarea colaborării reciproc avantajoase cu Statele Unite ale Americii;
    dezvoltarea multiraterală a relaţiilor tradiţionale cu ţările vecine Romănia şi Ucraina. La baza lor se va afla tendinţa spre extinderea cooperării interstatale, inclusiv realizarea Acordului cu privire la crearea zonei de antreprenoriat liber, încheiat anterior. Va fi continuat lucrul asupra proiectului Acordului interstatal de bază cu Romănia;
    extinderea şi aprofundarea relaţiilor cu ţările Europei Occidentale, mai ales cu Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Olanda.
    promovarea unei politici mai active de cooperare cu ţările din bazinul Mării Negre, din Europa Centrală şi Asia de Sud-Est;
    propagarea activă, peste hotarele ţării, a realizărilor economice ale Republicii Moldova şi a patrimoniului ei cultural.
    În domeniul cooperării multilaterale se prevede:
    apărarea intereselor Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale, a căror membră este;
    participarea mai activă a Republicii Moldova în activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite, O.S.C.E., a Consiliului Europei;
    aprofundarea participării Republicii Moldova în activitatea organizaţiilor regionale care contribuie la accelerarea integrării acesteia în structurile europene.
    Guvernul conştientizează gravitatea situaţiei în care se află economia şi sfera socială a ţării şi consideră drept o sarcină majoră a sa, la prima etapă, stoparea proceselor negative în aceste domenii.
    Efectuarea unor măsuri, considerate primordiale în activitatea Guvernului, cum ar fi reanimarea sectorului real al economiei şi lupta decisivă împotriva criminalităţii şi corupţiei, este posibilă doar în cazul schimbării rolului statului în societate şi anume al ridicării responsabilităţii în faţa poporului şi creşterea rolului regularizator al acestuia în reformele de piaţă care au loc.
    Acuitatea priblemelor nesoluţionate, care s-au acumulat în ultimii 10 ani, necesită măsuri ferme şi netradiţionale. Reformele trebuie să se desfăşoare nu de dragul reformelor, ci ca un mijloc de redresare a economiei şi de îmbunătăţire a vieţii oamenilor.
    Pentru soluţionarea acestor sarcini principale sînt necesare:
    activitate constructivă, în limita împuternicirilor Legislativului şi Executivului;
    susţinerea activităţii Guvernului de către partidele politice, sindicatele, organizaţiile obşteşti, şi de întraga populaţie a ţării;
    consolidarea tuturor forţelor sănătoase ale societăţii în vederea ieşirii ţării din criză, ceea ce este posibil doar în cazul consensului social, unirii intereselor personalităţilor, grupelor de oameni, formaţiunilor politice şi obşteşti, ale statului.
    Pentru realizarea Programului de activitate, Guvernul este dispus să colaboreze cu toţi acei care ţin la interesele poporului şi la viitorul ţării.