Art. 1. Exercitarea dreptului la muncă şi revendicarea drepturilor economice şi sociale aferente muncii sunt garantate de legile Republicii Moldova şi nu pot fi îngrădite.

Art. 2. (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, organizaţi sau neorganizaţi în sindicate, rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre întreprindere, instituţie, organizaţie (în continuare unitate), pe de o parte, şi salariaţii acesteia ori majoritatea salariaţilor ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă şi se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi între conducerea unităţii şi salariaţii unei subunităţi sau unui compartiment al acesteia, precum şi între conducerea unităţii şi salariaţii care exercită aceeaşi meserie sau profesie în respectiva unitate.

a) litigiile dintre salariaţi şi unitate a căror soluţionare este supusă altor reglementări legale decăt cele prevăzute în prezenta lege;

Art. 4. - (1) În conflictele colective de muncă, salariaţii sunt reprezentanţi de sindicate.

(2) În cazul în care în unităţi nu este constituit un sindicat sau dacă nu toţi salariaţii sunt membri de sindicat, în vederea soluţionării conflictului colectiv de muncă, salariaţii îşi vor alege reprezentanţii lor.

Art. 6. - (1) În toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organul sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza conducerea unităţii despre această situaţie.

(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicărilor salariaţilor, inclusiv motivarea acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare, iar conducerea unităţii este obligată să o primească şi să o înregistreze.

(3) Cerinţă prevăzută de alin. 2 se consideră îndeplinită şi dacă revendicările salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionarea sunt exprimate de sindicat sau de către reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primiriila conducerea unităţii şi discuţiile purtare au fost consemnate într-un prces-verbal.

Art. 7. - Conducerea unităţii are obligaţia de a răspunde în scris organului sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de 48 de ore de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

Art. 8 - În situaţia în care conducerea unităţii nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, nu s-a realizat un consens, conflictul colectiv de muncă se consideră declanşat.

Art. 9. - (1) În cazul în care conflictul colectiv de muncă a fost declanşat în condiţiile prevăzute la art. 8, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, plin organele sale teritoriale, în vederea continuării concilierii.

Art. 10. - (1) Comisia de conciliere se creează în termen de 3 zile din iniţiativa uneia dintre părţi, avănd un număr egal de reprezentanţi ai conducerii unităţii şi salariaţilor. Producerea de conciliere începe din iniţiativa uneia dintre părţile implicate în litigiu, comisiei de conciliere sau din iniţiativa Ministerului Mincii şi protecţiei Sociale şi organelor sale teritoriale. Comisia va examina litgiul în termen de 5 zile.

(2) Hotărărea comisiei de conciliere se adoptă prin înţelegerea părţilor în baza negocierilor, se întocmeşte ca un proces-verbal şi este executorie pentru ambele părţi.

(3) Dacă părţile nu au ajuns la conciliere, preşedintele comisiei întomeşte recomandări motivate privind soluţionarea litigiului pe care le expediează părţilor.

Art. 11. - (1) Greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului. Hotărărea de declarare a grevei să ia de către sindicate, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor. Pentru salariaţii neorganizaţi în sindicate, hotărărărea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul acestora.

(2) Greva este organizată şi condusă de organul sindical sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia.

Art. 12. - Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate toate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile de conciliere prevăzute la art. 6-10 şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte.

Art. 13. - În situaţia în care, după declararea grevei, jumătate din membrii de sindicate sau jumătate din salariaţii care au hotărăt declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze.

Art. 14. - (1) Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.

(3) Este interzisă, de asemenea, greva pentru anulararea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unităţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane.

Art. 15. - Nu pot fi declarate greve pentru obţinerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărări definitive a comisiei de arbitraj, pronunţate conform art. 26, prin care s-a soluţionat un conflict colectiv de muncă, pe toată durata de aplicare a acestora.

Art. 16. - (1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrăns să participe la grevă sau să refuze să participe.

(2) Salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea, dacă aceasta este posibil.

(3) Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă.

(4) Nu se consideră acţiune de natură să împiedice activitatea faptul că din cauza grevei a încetat întregul proces de producţie din unitate.

Art. 17. - Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii, au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube ireparabile.

Art. 18. - Pe durata grevei, conducerea unităţii nu poate fi împedicată să-şi desfăşoare activitatea de salariaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia.

Art. 19. (1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru grevişti sau organizatori.

(2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică dacă greva este suspendată sau este declarată ilegală, potrivit art. 20 sau, după caz, art. 23 alin. 2 lit. b).

(3) Pe durta grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri de salariu.

Art. 20. - (1) Curtea Supremă de Justiţie, la sesizarea conducerilor unităţilor în care s-a declanşat un conflict colectiv de muncă, poate suspenda pe un termen de cel mult 90 de zile începerea sau continuarea grevei, dacă prin aceasta ar fi afectate interese majore pentru economia naţională sau interse de ordin umanitar.

(2) Sesizările adresate Curţii Supreme de Justiţie se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrarea lor.

Art. 21. - (1) În timpul grevei, organizatorii continuă negocierile cu conducerea unităţii în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului.

(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, greva încetează.

(3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin. 1 atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii.

Art. 22. - Conducătorul unităţii, cănd apreciază că greva a fost declarată ori continuă fără respectarea legii, se poate adresa tribunalului în raza căruia îşi are sediul unitateam cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege pentru declanşarea sau continuarea grevei.

Art. 23. - (1) Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii care nu poate fi mai mare de 3 zile de la sesizare, şi dispune citarea părţilor.

(2) Tribunalul examinează cererea şi pronunţă de urgenţă o hotărîre, prin care, după caz:

(3) Hotărîrea tribunalului poate fi atacată în ordine de recurs la Curtea de Apel în termen de 3 zile de la pronunţare.

(4) Judecarea conflictelor colective de muncă se face potrivit Codului de procedură civilă, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(5) În cazul în care dispun încetarea grevei ca fiind ilegală, tribunalul va decide obligarea celor vinovaţi la despăgubirile cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.

(6) Toate actele de procedură întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 24. - (1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durată de 15 zile fără ca părţile implicate să fi ajuns la o înţelegere şi dacă continuarea grevei ar fi de natură să afecteze interesele economiei naţionale sau interesele de ordin umanitar, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate solicita soluţionarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj.

(3) Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri se stabileşte o dată pe an de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi uniunea antreprenorilor.

Art. 25. - În raport de obiectul conflictului colectiv de muncă arbitrii se desemnează după cum urmează:

Art. 26. - (1) Comisia de arbitraj are obligaţia să convoace părţile în termen de 3 zile şi să examineze, împreună cu acestea, conflictul colectiv de muncă pe baza dispoziţiilor legii şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

(2) Comisia de arbitraj se pronunţă printr-o hotărăre definitivă, în termen de 24 de ore de la încheierea dezbaterilor.

Art. 27. - Pentru activitatea desfăşurată în soluţionarea unui conflict colectiv de muncă, membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu, care se stabileşte şi se plăteşte de către părţile în litigiu în mod egal. În situaţia în care nu se realizează acordul părţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinănd seamă şi de propunerile părţilor.

d) în unităţile din transportul feroviar şi public urban, din aviaţia civilă, telecomunicaţii, energetică, în subunităţile care fabrică nemijlocit producţie destinată apărării;

e) în unităţile industriale cu regim continuu a căror staţionare poate avea urmări grave.

Art. 29. - Faţă de persoanele care au organizat o grevă declarată de tribunal ca fiind ilegală şi faţă de persoanele care nu execută hotărărea cu privire la declararea grevei ca ilegală sau cu privire la amănarea ori sistarea ei precum şi faţă de persoanele care cheamă la cotinuarea grevei ilegale ori împedică încetarea ei, se aplică măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

LA1298/1993 ID intern unic: 310845 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1298 din 26.02.1993
pentru soluţionarea conflictelor colectivelor de muncă
Publicat : 01.03.1993 în Monitorul Oficial Nr. 004 Promulgat : 01.03.1993
Abrogată prin LP154-XV din 28.03.03, MO159/28.07.03 art.648 de la 01.10.03 MODIFICAT LP788-XIII din 26.03.96, MO40/20.06.96 Parlamentul Republcii Moldova adoptă prezenta lege. C a p i t o l u l I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. Exercitarea dreptului la muncă şi revendicarea drepturilor economice şi sociale aferente muncii sunt garantate de legile Republicii Moldova şi nu pot fi îngrădite. Art. 2. (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, organizaţi sau neorganizaţi în sindicate, rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre întreprindere, instituţie, organizaţie (în continuare unitate), pe de o parte, şi salariaţii acesteia ori majoritatea salariaţilor ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă şi se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi între conducerea unităţii şi salariaţii unei subunităţi sau unui compartiment al acesteia, precum şi între conducerea unităţii şi salariaţii care exercită aceeaşi meserie sau profesie în respectiva unitate. Art. 3. - Nu constituie conflicte colective de muncă: a) litigiile dintre salariaţi şi unitate a căror soluţionare este supusă altor reglementări legale decăt cele prevăzute în prezenta lege; b) revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi. Art. 4. - (1) În conflictele colective de muncă, salariaţii sunt reprezentanţi de sindicate. (2) În cazul în care în unităţi nu este constituit un sindicat sau dacă nu toţi salariaţii sunt membri de sindicat, în vederea soluţionării conflictului colectiv de muncă, salariaţii îşi vor alege reprezentanţii lor. Art. 5. - Salariaţii pot declara grevă numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege. C a p i t o l u l II CONCILIEREA CONFLICTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ Secţiunea 1 Concilierea directă Art. 6. - (1) În toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organul sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza conducerea unităţii despre această situaţie. (2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicărilor salariaţilor, inclusiv motivarea acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare, iar conducerea unităţii este obligată să o primească şi să o înregistreze. (3) Cerinţă prevăzută de alin. 2 se consideră îndeplinită şi dacă revendicările salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionarea sunt exprimate de sindicat sau de către reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primiriila conducerea unităţii şi discuţiile purtare au fost consemnate într-un prces-verbal. Art. 7. - Conducerea unităţii are obligaţia de a răspunde în scris organului sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de 48 de ore de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate. Art. 8 - În situaţia în care conducerea unităţii nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, nu s-a realizat un consens, conflictul colectiv de muncă se consideră declanşat. Secţiunea 2 Examinarea conflictelor colective de muncă de către comisiile de conciliere Art. 9. - (1) În cazul în care conflictul colectiv de muncă a fost declanşat în condiţiile prevăzute la art. 8, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, plin organele sale teritoriale, în vederea continuării concilierii. (2) Continuarea concilierii va avea loc în cadrul comisiilor de conciliere. Art. 10. - (1) Comisia de conciliere se creează în termen de 3 zile din iniţiativa uneia dintre părţi, avănd un număr egal de reprezentanţi ai conducerii unităţii şi salariaţilor. Producerea de conciliere începe din iniţiativa uneia dintre părţile implicate în litigiu, comisiei de conciliere sau din iniţiativa Ministerului Mincii şi protecţiei Sociale şi organelor sale teritoriale. Comisia va examina litgiul în termen de 5 zile. (2) Hotărărea comisiei de conciliere se adoptă prin înţelegerea părţilor în baza negocierilor, se întocmeşte ca un proces-verbal şi este executorie pentru ambele părţi. (3) Dacă părţile nu au ajuns la conciliere, preşedintele comisiei întomeşte recomandări motivate privind soluţionarea litigiului pe care le expediează părţilor. C a p i t o l u l III DECLARAREA, DESFĂŞURAREA ŞI ÎNCETAREA GREVEI Art. 11. - (1) Greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului. Hotărărea de declarare a grevei să ia de către sindicate, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor. Pentru salariaţii neorganizaţi în sindicate, hotărărărea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul acestora. (2) Greva este organizată şi condusă de organul sindical sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia. Art. 12. - Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate toate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile de conciliere prevăzute la art. 6-10 şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte. Art. 13. - În situaţia în care, după declararea grevei, jumătate din membrii de sindicate sau jumătate din salariaţii care au hotărăt declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze. Art. 14. - (1) Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor. (2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice. (3) Este interzisă, de asemenea, greva pentru anulararea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unităţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane. Art. 15. - Nu pot fi declarate greve pentru obţinerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărări definitive a comisiei de arbitraj, pronunţate conform art. 26, prin care s-a soluţionat un conflict colectiv de muncă, pe toată durata de aplicare a acestora. Art. 16. - (1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrăns să participe la grevă sau să refuze să participe. (2) Salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea, dacă aceasta este posibil. (3) Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă. (4) Nu se consideră acţiune de natură să împiedice activitatea faptul că din cauza grevei a încetat întregul proces de producţie din unitate. Art. 17. - Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii, au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube ireparabile. Art. 18. - Pe durata grevei, conducerea unităţii nu poate fi împedicată să-şi desfăşoare activitatea de salariaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia. Art. 19. (1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru grevişti sau organizatori. (2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică dacă greva este suspendată sau este declarată ilegală, potrivit art. 20 sau, după caz, art. 23 alin. 2 lit. b). (3) Pe durta grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri de salariu. Art. 20. - (1) Curtea Supremă de Justiţie, la sesizarea conducerilor unităţilor în care s-a declanşat un conflict colectiv de muncă, poate suspenda pe un termen de cel mult 90 de zile începerea sau continuarea grevei, dacă prin aceasta ar fi afectate interese majore pentru economia naţională sau interse de ordin umanitar. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) (2) Sesizările adresate Curţii Supreme de Justiţie se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrarea lor. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) Art. 21. - (1) În timpul grevei, organizatorii continuă negocierile cu conducerea unităţii în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. (2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, greva încetează. (3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin. 1 atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii. Art. 22. - Conducătorul unităţii, cănd apreciază că greva a fost declarată ori continuă fără respectarea legii, se poate adresa tribunalului în raza căruia îşi are sediul unitateam cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege pentru declanşarea sau continuarea grevei. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) Art. 23. - (1) Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii care nu poate fi mai mare de 3 zile de la sesizare, şi dispune citarea părţilor. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) (2) Tribunalul examinează cererea şi pronunţă de urgenţă o hotărîre, prin care, după caz: a) respinge cererea unităţii; b) admite cererea unităţii şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) (3) Hotărîrea tribunalului poate fi atacată în ordine de recurs la Curtea de Apel în termen de 3 zile de la pronunţare. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (4) Judecarea conflictelor colective de muncă se face potrivit Codului de procedură civilă, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel. (5) În cazul în care dispun încetarea grevei ca fiind ilegală, tribunalul va decide obligarea celor vinovaţi la despăgubirile cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 (se înlocuiesc unele cuvinte) (6) Toate actele de procedură întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru. Art. 24. - (1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durată de 15 zile fără ca părţile implicate să fi ajuns la o înţelegere şi dacă continuarea grevei ar fi de natură să afecteze interesele economiei naţionale sau interesele de ordin umanitar, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate solicita soluţionarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj. (2) Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri. (3) Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri se stabileşte o dată pe an de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi uniunea antreprenorilor. Art. 25. - În raport de obiectul conflictului colectiv de muncă arbitrii se desemnează după cum urmează: - un arbitru stabilit de conducerea unităţii; - un arbitru stabilit de sindicat sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor; - un arbitru stabilit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Art. 26. - (1) Comisia de arbitraj are obligaţia să convoace părţile în termen de 3 zile şi să examineze, împreună cu acestea, conflictul colectiv de muncă pe baza dispoziţiilor legii şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile. (2) Comisia de arbitraj se pronunţă printr-o hotărăre definitivă, în termen de 24 de ore de la încheierea dezbaterilor. (3) Hotărărea se comunică părţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare. (4) Prin hotărărea comisiei de arbitraj conflictul colectiv de muncă încetează. Art. 27. - Pentru activitatea desfăşurată în soluţionarea unui conflict colectiv de muncă, membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu, care se stabileşte şi se plăteşte de către părţile în litigiu în mod egal. În situaţia în care nu se realizează acordul părţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinănd seamă şi de propunerile părţilor. Art. 28. - (1) Greva nu se admite: a) dacă desfăşurarea ei pune în pericol real viaţa şi sănătatea oamenilor; b) în organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat; c) în organele menite să asigure ordinea de drept şi securitatea statului; d) în unităţile din transportul feroviar şi public urban, din aviaţia civilă, telecomunicaţii, energetică, în subunităţile care fabrică nemijlocit producţie destinată apărării; e) în unităţile industriale cu regim continuu a căror staţionare poate avea urmări grave. Art. 29. - Faţă de persoanele care au organizat o grevă declarată de tribunal ca fiind ilegală şi faţă de persoanele care nu execută hotărărea cu privire la declararea grevei ca ilegală sau cu privire la amănarea ori sistarea ei precum şi faţă de persoanele care cheamă la cotinuarea grevei ilegale ori împedică încetarea ei, se aplică măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare. In redactia Legii nr.788 din 26.03.96 Preşedintele Republicii Moldova M. SNEGUR or. Chişinău, 24 februarie 1993. Nr.1298-XII.