MODIFICAT
      LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

LP333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773

L145/27.03.03, MO59/28.03.03 art.258

L340/06.07.01, MO97-99/17.08.01 art.771

    Notă:
    În textul Legii sintagma „Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor” se substituie cu sintagma „Ministerul Economiei și Infrastructurii” prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Prezenta lege determină bazele juridice, economice şi organizatorice ale funcţionării transportului pe teritoriul Republicii Moldova.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiunea de transport

Transportul este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi  o verigă a structurii sociale a Republicii Moldova şi este chemat să asigure necesităţile în transporturi de mărfuri şi de călători.

Articolul 2. Legislaţia cu privire la transporturi

(1) Activitatea  întreprinderilor  de transport se reglementează  de prezenta  lege, de codurile transportului feroviar, auto, aerian, naval, urban electric şi transportului prin conducte, de alte acte normative şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă acordurile  internaţionale  la care Republica Moldova  este parte  prevăd  alte norme decît cele cuprinse în  legislaţia  Republicii Moldova  cu  privire  la  transporturi, se  aplică  normele  acordurilor internaţionale.

Articolul 3. Administrarea sistemului transporturilor

(1) Administrarea   de   stat   a  sistemului   transporturilor   se efectuează,   în conformitate  cu  legislaţia, de către Ministerul Economiei și Infrastructurii, autorităţile  administraţiei publice locale şi alte organe abilitate, pentru a asigura:

a) satisfacerea necesităţilor economiei naţionale în transporturi de mărfuri şi de călători;

b) creărea condiţiilor  pentru  dezvoltarea, pe baza concurenţei,  a serviciilor  de transport prestate de agenţii transportatori, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare;

c) apărarea intereselor  juridice şi economice ale  întreprinderilor şi  organizaţiilor  care prestează servicii de transport, precum şi  ale beneficiarilor serviciilor de transport;

d) organizarea   transportului   pentru  necesităţile  apărării   şi protecţiei civile;

e) efectuarea  de  investigaţii  tehnico-ştiinţifice,  studierea  şi dezvoltarea sistemului statistic unificat în transport pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului unic al transporturilor din stat.

Articolul 4. Relaţiile dintre întreprinderile de transport

                      şi autorităţile administraţiei publice locale

(1) Relaţiile  dintre  întreprinderile de transport şi  autorităţile administraţiei  publice  locale se reglementează de prezenta lege şi  de alte acte normative.

(2) Organele  de  administrare  a  transporturilor  acordă  ajutorul necesar  autorităţilor administraţiei publice locale în îndeplinirea  de către acestea a atribuţiilor  privind  dezvoltarea economică a transportului, elaborează   şi  realizează  în  comun  măsuri   pentru asigurarea   funcţionării   neîntrerupte  a  transportului  în  caz   de calamităţi  naturale, avarii, catastrofe şi la lichidarea  consecinţelor acestora, coordonează activitatea de prevenire a avariilor şi delictelor în  transport, organizează interacţiunea diferitelor feluri de transport în  scopul folosirii mai eficiente a acestora şi îmbunătăţirii calităţii deservirii.

(3) Autorităţile administraţiei publice  locale,   în   limitele atribuţiilor  lor, acordă sprijin întreprinderilor şi organizaţiilor  de transport  în  sporirea eficienţei utilizării mijloacelor de  transport, atrag  pe principii benevole (în baza cotelor de participare) mijloacele întreprinderilor, organizaţiilor, unităţilor agricole colective, gospodăriilor ţărăneşti (de  fermier), cooperativelor, precum şi mijloacele bugetare şi  speciale  în scopul   perfecţionării administrării  transporturilor, construcţiei  gărilor, viaductelor şi altor obiective, organizează  interacţiunea  diferitelor  feluri   de transport  în  scopul sporirii rentabilităţii acestora şi  îmbunătăţirii calităţii serviciilor prestate.

(4) Construcţia gărilor, staţiilor, aeroporturilor, debarcaderelor, porturilor,  podurilor  pentru  pietoni, tunelurilor  şi  peroanelor  de călători, procurarea materialului rulant pentru transportul de călători, întreţinerea căilor de comunicaţie şi altor obiective  se  efectuează utilizîndu-se mijloacele bugetului  de stat şi bugetelor  unităţilor administrativ-teritoriale,  ale întreprinderilor  de  transport,  investiţiile,  în  modul  stabilit  de legislaţie.

    [Art.4 al.(3)-(4) modificate prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]    (5) Coordonarea   activităţii  tuturor  felurilor  de  transport  în hotarele   raioanelor  republicii  se  efectuează  de  comisiile  pentru coordonarea   funcţionării  transportului, care  activează  în   cadrul  autorităţilor  administraţiei   publice  locale  în   conformitate   cu regulamentele aprobate de Guvern.

(6) Imixtiunea   autorităţilor  administraţiei  publice  locale   în activitatea   economică  a  întreprinderilor  de  transport,  precum  şi distragerea  personalului lor de exploatare la alte lucrări nu se admite decît în cazurile prevăzute de legislaţie.

Capitolul II

BAZELE JURIDICE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII

ÎNTREPRINDERILOR DE TRANSPORT

Articolul 5. Întreprinderile de transport

(1) Din sistemul    transporturilor   fac   parte   întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cu diferite forme de proprietate: de stat, municipală,  privată, proprietatea organizaţiilor obşteşti, proprietatea mixtă, precum şi proprietatea persoanelor fizice şi juridice străine.

(2) Întreprinderile  care  fac parte din  sistemul  transporturilor, indiferent  de tipul de proprietate şi de forma juridică de  organizare, beneficiază de protecţia statului pe principii egale.

(3) Eliberarea licenţelor pentru unele genuri de activitate în domeniul transportului auto se efectuează în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

    [Art.5 alin.(3) modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

    [Art.5 al.(3) modificat prin L340/06.07.01, MO97-99/17.08.01 art.771]

    Articolul 6. Terenurile transportului

(1) Se consideră terenuri ale transportului terenurile transmise în folosinţă întreprinderilor şi organizaţiilor  de   transport   în conformitate   cu  Codul  funciar  şi  cu  alte  acte  normative  pentru realizarea sarcinilor de exploatare, reparaţie, echipare şi dezvoltare a obiectivelor de transport.

(2) Amplasarea  instalaţiilor  şi  altor obiective de transport  pe terenurile  transmise  în  folosinţă întreprinderilor  de  transport  se efectuează cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.

(3) Întreprinderile   de  transport  sînt obligate să folosească raţional  terenurile  transmise  lor, să  nu  lezeze  interesele  altor beneficiari  funciari (inclusiv ale arendaşilor), să nu admită  formarea de  bălţi,  înrăutăţirea  calităţii  terenurilor şi  îmbîcsirea  lor  cu deşeuri şi ape de scurgere neepurate, să întreprindă măsuri de prevenire a  eroziunii, a alunecărilor  de  teren şi de  tasare  a  solului,  să desfăşoare  acţiuni agrotehnice, de amelioraţie silvică şi  hidrotehnice pentru  consolidarea  rîpilor, pantelor, să respecte alte prevederi  ale legislaţiei  cu privire la protecţia mediului înconjurător care  vizează protecţia terenurilor.

(4) Răspunderea  pentru  menţinerea  în  bună  stare  a  terenurilor transmise  în  folosinţă  întreprinderilor de  transport  şi  utilizarea acestora  conform  destinaţiei revine conducătorilor sau  proprietarilor (posesorilor) acestor întreprinderi.

(5) Pentru a  asigura exploatarea cuvenită a instalaţiilor şi  altor obiective  de  transport, precum şi protecţia terenurilor  transmise  în folosinţă  întreprinderilor  de transport, Guvernul stabileşte  zone  de protecţie cu regim special de folosire a pămîntului.

Articolul 7. Bazele activităţii economice a

                       întreprinderilor de transport

(1) Întreprinderile   de   transport  efectuează   transporturi   şi prestează  alte servicii pe bază de contracte şi comenzi de transport al călătorilor şi mărfurilor.

(2) Relaţiile   dintre  întreprinderile  de  transport  şi   agenţii economici,   care  apar  la  transportare,  se  bazează  pe  principiile economiei  de  piaţă (avantajul reciproc, eficienţa  maximă,  răspundere egală şi deplină etc.).

(3) Transportul   călătorilor,  mărfurilor,  bagajelor  şi   poştei, prestarea   altor  servicii  de  transport,  exploatarea  şi   reparaţia clădirilor,  instalaţiilor,  căilor  de  comunicaţie  se  efectuează  de serviciile  de stat ale căii ferate, aviaţiei civile, de navigaţie,  ale porturilor   (debarcaderelor),   de  întreprinderile  de  transport   şi organizaţiile rutiere.

Articolul 8. Tarife şi taxe de transport

(1) Tarifele  pentru  serviciile de transport, felurile şi  mărimile taxelor  din care se formează fondul rutier se stabilesc în conformitate cu actele normative.

(2) Taxa de folosire  a  căilor  naţionale de comunicaţie  de  către proprietarii străini ai mijloacelor de transport şi taxa pentru traficul de  tranzit  se  percep în modul stabilit de Guvern în  conformitate  cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

                     de transport

(1) Întreprinderile de transport sînt obligate:

a) să asigure  transportul  de călători şi mărfuri calitativ  şi  la timp;

b) să îndeplinească   comenzile   (contractele)   de   stat   pentru asigurarea necesităţilor apărării şi securităţii statului;

c) să preîntîmpine avariile şi accidentele în transport, să înlăture cauzele traumatismului în producţie;

d) să protejeze   mediul   înconjurător  de  impactul  dăunător   al transportului;

e) să asigure  corespunderea  stării  mijloacelor  de  transport  şi căilor  de  comunicaţie cerinţelor securităţii, normelor de protecţie  a muncii  şi  dreptului ecologic, standardelor de stat şi să le  certifice conform normelor standardelor internaţionale.

(2) Întreprinderile de transport au dreptul:

a) să stabilească   regimul   şi  graficul   transportului   conform normativelor stabilite;

b) să ceară de  la călători, expeditorii şi destinatarii  mărfurilor îndeplinirea  prevederilor  prezentei  legi, ale  codurilor  diferitelor feluri  de  transport  şi ale altor acte  normative  care  reglementează activitatea transportului.

Articolul 10. Răspunderea întreprinderilor de transport

(1) Răspunderea  întreprinderilor de transport pentru neîndeplinirea sau  îndeplinirea  necorespunzătoare a obligaţiilor privind  transportul călătorilor,   mărfurilor  şi  bagajelor  se  stabileşte  prin  codurile fiecărui fel de transport şi prin alte acte normative.

(2) Întreprinderile  de  transport, în conformitate  cu  legislaţia, poartă răspundere materială pentru:

a) prejudiciul  cauzat  ca urmare a pieirii sau vătămării  sănătăţii oamenilor în timpul folosirii mijlocului de transport;

b) pierderea,  lipsa  şi alterarea mărfurilor şi  bagajelor  primite spre  a  fi  transportate, deteriorarea  autostrăzilor,  căilor  ferate, obiectivelor   de  navigaţie,  altor  mijloace  tehnice  de  dirijare  a circulaţiei transportului;

c) prejudiciul cauzat mediului înconjurător.

Articolul 11. Paza mărfurilor şi obiectivelor transportului

(1) Întreprinderile  de transport asigură integritatea mărfurilor şi bagajelor   din  momentul  recepţionării  pînă  la  predarea  lor  către destinatari, dacă contractul nu prevede altfel.

(2) Paza şi însoţirea mărfurilor, apărarea obiectivelor transportului, efectuarea  lucrărilor  de  prevenire  a   incendiilor, controlul  asupra  respectării  cerinţelor securităţii  de  incendiu  şi stingerea  incendiilor  din transport se efectuează de către  serviciile respective  ale întreprinderilor de transport, în conformitate cu actele normative.

(3) Paza şi însoţirea mărfurilor periculoase şi de preţ, precum şi a încărcăturilor   gabaritice,   se  asigură  de  către   expeditori   sau destinatari  pe  tot  parcursul. Rutele de transport se  coordonează  cu Ministerul   Afacerilor   Interne.  Lista  mărfurilor   periculoase   se stabileşte şi se aprobă de Guvern.

Articolul 12. Organizarea funcţionării transportului

                        în situaţii excepţionale

(1) Întreprinderile şi organizaţiile de transport iau măsuri urgente pentru  lichidarea  consecinţelor calamităţilor naturale  (inundaţiilor, incendiilor,  înzăpezirii  etc.),  avariilor şi  catastrofelor  care  au provocat perturbarea funcţionării transportului.

(2) Ministerul  Afacerilor Interne, Departamentul Protecţiei  Civile şi  Situaţiilor Excepţionale, autorităţile administraţiei publice locale acordă  ajutor  neîntîrziat  la lichidarea  consecinţelor  calamităţilor naturale,  avariilor şi catastrofelor în transport, acordă sprijin şi în asigurarea pregătirii între- prinderilor de transport pentru mobilizare.  

(3) Răspunderea pentru blocarea intenţionată a căilor de comunicaţie prin  crearea  diferitelor  obstacole  care perturbă  sau  pot  perturba funcţionarea transportului feroviar, auto, aerian, naval, urban electric şi prin conducte se stabileşte în conformitate cu legislaţia.

Articolul 13. Securitatea în transport

(1) Întreprinderile  de transport sînt obligate să asigure lipsa  de primejdii  pentru  viaţa şi sănătatea oamenilor,  siguranţa  exploatării mijloacelor   de   transport,   căilor   de   comunicaţie,   clădirilor, instalaţiilor şi protecţia mediului înconjurător.

(2) Lucrătorii   care   asigură  nemijlocit  siguranţa   circulaţiei mijloacelor  de  transport  trebuie să aibă pregătirea  profesională  şi starea sănătăţii respective, necesare  executării calitative a obligaţiilor lor  de serviciu. Aceşti lucrători, precum  şi  persoanele care  lucrează în transport în condiţii nocive şi periculoase vor  trece în modul stabilit examenul medical.

(3) Teritoriile  întreprinderilor,  gărilor, staţiilor,  porturilor, debarcaderelor   şi  căilor  de  comunicaţie  unde  are  loc  circulaţia mijloacelor  de  transport  ori  se efectuează  manevre  şi  lucrări de încărcare-descărcare  sînt zone de pericol sporit. Regulile de aflare în aceste zone şi  de efectuare a lucrărilor în  ele  se  stabilesc  de Ministerul Economiei și Infrastructurii, ţinîndu-se cont de propunerile  organizaţiilor  interesate prin convenţie  cu  autorităţile administraţiei publice locale.

(4) Nu se admite plasarea obiectivelor ce ţin  de încărcarea, transportul  şi  descărcarea substanţelor explozive,  uşor  inflamabile, radioactive  şi toxice în apropierea cartierelor de locuit, teritoriilor rezervaţiilor  naturale.  Distanţa  minimă  de la  aceste  obiective  se stabileşte  de normele şi regulile de construcţie coordonate cu organele de stat respective, şi de actele normative.

(5) Reutilarea căilor de comunicaţie ce ţine de  reconstrucţia  şi reparaţia  instalaţiilor din transport situate în zona de expropriere  a căilor  de  comunicaţie  se efectuează de către proprietarii  căilor  de comunicaţie din contul lor, cu acordul organelor afacerilor interne.

(6) De respectarea  normativelor stabilite  la construcţia şi exploatarea conductelor de gaze şi de petrol, a altor căi de comunicaţie care  traversează  liniile  de  cale ferată  şi  autostrăzile  sau  sînt învecinate  cu  acestea  din urmă răspund proprietarii  acestor  căi  de comunicaţie.

(7) Întreprinderile,  instituţiile  şi organizaţiile expeditoare  şi destinatoare  a  substanţelor explozive, uşor inflamabile,  radioactive, toxice şi altor mărfuri periculoase sînt obligate să garanteze siguranţa transportului  acestora,  să dispună de mijloace şi subdiviziuni  mobile pentru  prevenirea situaţiilor de avarie în timpul transportului acestor mărfuri sau lichidarea consecinţelor avariilor.

(8) Problemele   siguranţei  circulaţiei  pe  teritoriul  Republicii Moldova  a mijloacelor de transport ale altor state se reglementează  pe baza   normelor   legislaţiei   interne  şi   prevederilor   acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

  (9) Traficul în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova al mărfurilor deosebit de periculoase (materiale nucleare, reziduuri radioactive, deşeuri ale produselor chimice nocive şi substanţe toxice etc.) se permite în bază de hotărîre de Guvern.

    [Art.13 al.(9) modificat prin L145/27.03.03, MO59/28.03.03 art.258]

                        a lucrătorilor din transport. Asigurarea

(1) Relaţiile  de  muncă  şi protecţia socială  a  lucrătorilor  din transport sînt reglementate de Codul muncii şi de alte acte normative.

(2) Condiţiile şi modul de asigurare a lucrătorilor din transport, a călătorilor,  bagajelor  şi  mărfurilor  transportate  se  stabilesc  în conformitate cu legislaţia.

Capitolul III

SISTEMUL DE TRANSPORTURI

AL REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 15. Sistemul unic de transporturi al

                        Republicii Moldova

Sistemul unic   de   tansporturi  al  Republicii   Moldova   include transportul feroviar, auto, aerian, naval, electric urban şi transportul prin conducte.

Articolul 16. Transportul feroviar

În sistemul transportului     feroviar     intră     întreprinderile transportului  feroviar  care  efectuează  transportul  de  călători  şi mărfuri,   materialul  rulant  care  le  aparţine,  liniile  ferate   de comunicaţie,  precum şi întreprinderile industriale, de construcţie,  de comerţ şi de aprovizionare, instituţiile de învăţămînt, organizaţiile de cercetări ştiinţifice, de proiectare şi construcţie, obiectele de menire socială  şi alte întreprinderi şi organizaţii care asigură  funcţionarea ritmică a transportului feroviar şi dezvoltarea lui.

Articolul 17. Transportul auto

În sistemul transportului  auto intră întreprinderile  transportului auto  care  efectuează  transportul de călători şi  mărfuri,  materialul rulant care le aparţine, întreprinderile de reparaţie a automobilelor şi de   recondiţionare a  anvelopelor, întreprinderile de transport şi expediere, precum şi autogările şi staţiile  auto,  organizaţiile  de reparaţie şi  construcţie,  instituţiile de  învăţămînt,  obiectele  de menire   socială,   alte  întreprinderi  şi  organizaţii  care   asigură funcţionarea transportului auto.

Articolul 18. Transportul aerian

În sistemul transportului aerian intră întreprinderile care efectuează  transportul aerian de călători şi mărfuri, aerofotografieri, lucrări  agricole  speciale,  precum  şi  aeroporturile,  aerodromurile, aerocluburile, mijloacele de  transport,  sistemul  de  comandă   al traficului   aerian,  atelierele  de  reparaţie  ale  aviaţiei civile, insitituţiile de  învăţămînt, alte întreprinderi şi  organizaţii  care asigură funcţionarea transportului aerian.

Articolul 19. Transportul naval

(1) În sistemul transportului naval intră întreprinderile transportului  naval care efectuează transportul de călători şi mărfuri, porturile  şi  debarcaderele,  navele, şantierele de  reparaţii  navale, întreprinderile  de  telecomunicaţii,  construcţiile şi  plantaţiile  de întărire a malurilor, indicatoarele de navigaţie de pe maluri, obiectele de  menire  socială,  alte  întreprinderi şi  organizaţii  care  asigură funcţionarea transportului naval.

(2) Pentru lucrările  legate  de  navigaţie  şi  plutărit  pe  căile navigabile  interne  în  afara localităţilor se  delimitează,  în  modul stabilit,  o zonă riverană. Terenurile zonei riverane nu se confiscă  de la proprietarii funciari şi se utilizează în conformitate cu legislaţia.

Articolul 20. Transportul urban electric

În sistemul transportului  urban  electric intră întreprinderile  de transport  urban  electric  care efectuează transportul de  călători  şi mărfuri,   materialul  rulant,  liniile  de  troleibuze, depourile de reparaţii şi exploatare, încăperile  de  serviciu, calea   ferată funiculară,  telefericele, atelierele de reparaţie a materialului rulant şi   de  producere  a  pieselor  de  schimb,  instalaţiile   gospodăriei energetice   şi  de  telecomunicaţie,  organizaţiile  de  aprovizionare, instituţiile de  învăţămînt, instituţiile de cercetări ştiinţifice,  de proiectare  şi  construcţie,  obiectele  de  menire   socială,   alte întreprinderi  şi  organizaţii care asigură  funcţionarea  transportului urban electric.

Articolul 21. Transportul prin conducte

În sistemul transportului prin  conducte intră conductele, instalaţiile  de protecţie electrochimică împotriva coroziunii,  liniile şi   construcţiile pentru legăturile  tehnologice, mijloacele de telemecanică, liniile de transport de energie electrică şi dispozitivele de  alimentare  cu  energie electrică, mijloacele de protecţie contra incendiilor, construcţiile antierozionale şi cele de protecţie, construcţiile  serviciului de linie al exploatării conductelor, staţiile de pompare, parcurile  de rezervoare, staţiile auto de  alimentare  cu gaze, estacadele de umplere şi evacuare, obiectele de menire socială.

Capitolul IV

CONTROLUL

Articolul 22. Controlul asupra respectării legislaţiei

                        în transport

Controlul asupra respectării legislaţiei în transport este exercitat de autorităţile respective ale administraţiei publice centrale şi locale în limitele competenţei lor.

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 23

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 24

Guvernul, în termen de 3 luni:

va prezenta Parlamentului  propuneri pentru aducerea legislaţiei  în corespundere cu prezenta lege;

va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege.