2. Se abrogă Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.30 din 05.03.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.35-38 din 29.03.2001, partea III, art.101).

1. Regulamentul privind inventarierea (în continuare - Regulament) este elaborat în baza Legii contabilităţii, precum şi a cerinţelor obligatorii privind efectuarea periodică a inventarierii patrimoniului persoanelor fizice şi juridice pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare.

2. În prezentul Regulament sînt prezentate detaliat modul de efectuare a inventarierii patrimoniului, activelor şi pasivelor, de determinare şi reflectare a rezultatelor inventarierii, precum şi formularele utilizate cu ocazia inventarierii.

a) stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale, investiţiilor financiare, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor etc.;

e) verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor bănesti, precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;

f) verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti din casierie şi pe conturile instituţiilor financiare, datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor posturi de bilanţ.

5. Prezentul Regulament se extinde asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare (întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale, societăţi comerciale, cooperative, organizaţii necomerciale, alte persoane juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător, de avocat sau notarială şi a filialelor lor), care conform Legii contabilităţii sînt obligaţi să efectueze inventarierea mijloacelor fixe, investiţiilor, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi a reparaţiilor capitale, producţiei în curs de execuţie, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, decontărilor etc.

b) cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului, pe parcursul activităţii întreprinderii. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. La întreprinderile cu activitate complexă inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv;

7. Inventarierii se supun, de asemenea, bunurile care nu aparţin întreprinderii, dar există în gestiune (în custodie, consignaţie, arendă, primite pentru prelucrare etc.), precum şi cele neînregistrate din diferite motive.

8. Inventarierea materialelor preţioase şi a diamantelor, a materialelor şi produselor agricole, a materialelor de construcţie etc. se efectuează conform prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei.

9. În cazul gestiunii colective, inventarierea este obligatorie la schimbarea (înlocuirea) gestionarului-sef al gestiunii (secţiei, depozitului) şi/sau la cererea unui sau mai multor gestionari din aceeaşi gestiune (secţie, depozit).

10. La primirea reclamaţiei de la cumpărător privind lipsurile de mărfuri şi materiale, se efectuează inventarierea selectivă sau integrală a mărfurilor şi materialelor, la care sînt enunţate reclamaţiile date.

Inventariere - un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii la data efectuării acestora.

Valoare de inventar - valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii, în funcţie de utilitatea lui la întreprindere şi preţul pieţei.

12. Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, produselor finite, mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor bunuri se efectuează pe fiecare loc de depozitare a acestora şi pe fiecare gestionar, în păstrarea căruia se află aceste bunuri, precum şi pe deţinători de bunuri.

13. Verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarilor (casieri, administratori de gospodării, întreprinderi, secţii, magazii, puncte de achiziţionare etc.)

14. În perioada dintre două inventarieri la întreprinderi pot fi efectuate controale sistematice şi inventarieri selective (prin sondaj) ale bunurilor, la locul de păstrare şi prelucrare a acestora. Acestea se efectuează, conform dispoziţiei conducătorului întreprinderii, de către membrii comisiei de inventariere care sînt salariaţi ai întreprinderii sau de comisii speciale, în componenţa cărora se includ persoane competente.

Sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor prin sondaj o constituie efectuarea controlului asupra integrităţii bunurilor, respectarea de către gestionari a modului stabilit de ţinere a evidenţei primare şi a regulilor de păstrare.

15. Inventarierea bunurilor, de regulă, trebuie să se efectueze conform aranjării lor în încăperea dată. În timpul inventarierii se interzice trecerea haotică de la un fel de bunuri la altele.

16. Existenţa bunurilor la inventariere se stabileşte prin calcule obligatorii, măsurări şi cîntăriri. La inventarierea bunurilor prin cîntărire, situaţia de calcul este completată de un membru al comisiei de inventariere şi de gestionar.

Se interzice categoric de a introduce date în listele de inventariere din spusele gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a elementelor patrimoniale.

17. Denumirea bunurilor inventariate, obiectelor şi cantităţilor se reflectă în lista de inventariere, conform nomenclatorului şi în unităţile de măsură acceptate în evidenţa contabilă.

Unităţile de măsură sînt stabilite conform Clasificatorului Republicii Moldova "Unităţi de măsură şi calcul" aprobat şi pus în aplicare la 01.01.1998 prin Hotărîrea Moldovastandard nr.336-ST din 03.10.1997.

18. Inventarierea efectivă se materializează prin înscrierea bunurilor inventariate în formularele-tip INV-2 "Lista de inventariere" (Anexa 6) şi/sau INV-2A "Lista de inventariere" (Anexa 17), în urma verificării existenţei fizice a fiecărui bun inventariat.

Lista de inventariere INV-3 "Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii" serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri constatate cu ocazia inventarierii, prin preluarea din listele de inventariere (INV-2 şi/sau INV-2A) numai a poziţiilor cu diferenţe.

Pentru bunurile, la care comisiile de inventariere au constatat defectare, se întocmesc liste de inventariere distincte (INV-2 şi/sau INV-2A) care se trec, de asemenea, în listele de inventariere (INV-3). În lista de inventariere (INV-1) pentru gestiunile care ţin evidenţa prin metoda global-valorică se stabilesc diferenţele valorice. Această metodă se aplică pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul.

Listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni şi bunuri şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care: un exemplar - de gestionarul care predă, un exemplar - de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare - de un membru al comisiei de inventariere.

Corectarea greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de inventariere prin anularea menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra înscrierii anulate se scrie cea corectă. Corectările vor fi stipulate şi semnate de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari.

19. Inventarierea stocurilor de materiale, mijloacelor băneşti, formularelor cu regim special urmează să se efectueze, de regulă, inopinat, iar a mijloacelor fixe, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi producţiei în curs de execuţie, decontărilor şi a altor posturi de bilanţ - în prima zi a lunii.

20. Inventarierea bunurilor expediate, neachitate în termen de către clienţi sau care se află în depozitele altor întreprinderi, constă în verificarea minuţioasă a informaţiilor înregistrate în conturile respective. În conturile respective (mărfuri expediate, transmise la păstrare etc.) pot rămînea numai sumele confirmate de documentele justificative: pentru bunurile aflate în timpul transportării - dispoziţia de plată a furnizorului sau alte documente care le substituie; pentru bunurile expediate - copiile facturilor prezentate de cumpărători şi copiile dispoziţiilor de plată confirmate ulterior de beneficiari.

21. Dacă bunurile inventariate, gestionate de o singură persoană, sînt depozitate în locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, atunci membrii comisiei sînt obligaţi să sigileze toate aceste locuri şi căile de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul cînd rezultatele inventarierii nu s-au constatat într-o singură zi.

La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar, acest fapt se consemnează prin Procesul-verbal de sigilare (Anexa 3), care se semnează de către comisia de inventariere şi de gestionar, luîndu-se măsurile corespunzătoare.

În caz de întrerupere a inventarierii (la prînz, pe timp de noapte, din alte motive), documentele întocmite de comisia de inventariere rămîn în cadrul gestiunii inventariate, în fişiere, casete, dulapuri etc. Încuiate şi sigilate. Sigiliile se păstrează, pe toată durata inventarierii, de către responsabilul (şeful) comisiei de inventariere.

22. Bunurile, care aparţin altor intreprinderi (luate în chirie, în bază de leasing, în custodie, cu vînzare în consignaţie, spre prelucrare etc.), se inventariază concomitent cu bunurile proprii. Pentru aceste bunuri se întocmesc liste de inventariere separate, care conţin informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie şi documentului de livrare (factură), cantitatea, valoarea şi alte informaţii utile. Aceste liste se trimit persoanei fizice sau juridice, căreia îi aparţin bunurile. Proprietarul bunurilor urmează să comunice exactitatea datelor. Neconfirmarea presupune recunoaşterea exactităţii datelor înscrise în listele de inventariere, iar în caz de nepotriviri, întreprinderea deţinătoare clarifică diferenţele şi comunică constatările persoanei fizice sau juridice, căreia îi aparţin bunurile.

Bunurile materiale, care sînt la păstrare în depozitele altor întreprinderi, se trec în listele de inventariere separat în baza documentelor ce confirmă predarea acestor bunuri la păstrare. În acestea se indică denumirea, cantitatea, calitatea, valoarea efectivă (conform datelor evidenţei), data transmiterii încărcăturii la păstrare, locul păstrării, numărul şi data documentelor.

La primirea de la întreprinderi, unde se află bunurile la păstrare, a copiilor listelor de inventariere, comisia compară existenţa efectivă a bunurilor (conform datelor din copiile listelor de inventariere) cu cantitatea stabilită în listele de inventariere.

23. În listele de inventariere a bunurilor, care se află spre prelucrare în alte întreprinderi, se indică denumirea întreprinderii prelucrătoare, denumirea bunurilor, cantitatea, valoarea efectivă conform datelor evidenţei, data transmiterii bunurilor la prelucrare, numărul şi data documentelor de însoţire.

24. Paralel cu inventarierea bunurilor, contabilitatea întreprinderii urmează să verifice înregistrările în toate conturile respective în comparaţie cu conturile corespondente. De exemplu, la mijloacele fixe (în conformitate cu conturile respective ale investiţiilor capitale) este necesar de stabilit, dacă toate obiectele sînt puse în exploatare şi înregistrate în evidenţă; la stocurile de mărfuri şi materiale - dacă acestea sînt primite şi trecute în evidenţă; la producţia în curs de execuţie - dacă toate cheltuielile sînt înregistrate la producţia lansată etc.

25. Imediat după inventariere, pîna la deschiderea gestiunii (depozitului, magazinului etc.), se procedează la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a bunurilor de către comisia de control de inventariere în prezenţa comisiei de inventariere şi gestionarul gestiunii respective, în locul unde s-a efectuat inventarierea. În primul rînd se verifică cele mai valoroase şi solicitate bunuri, înscrise în liste.

La depistarea discordanţelor dintre datele din lista de inventariere şi datele controlului de verificare, la hotarîrea comisiei centrale sau a conducătorului întreprinderii, inventarierea se repetă pentru confirmare sau, dacă este cazul, se numeşte o nouă comisie pentru inventarierea repetată a bunurilor.

26. În cazul inventarierilor inopinate toate bunurile se pregătesc în prezenţa comisiei de inventariere, în celelalte cazuri - din timp. Acestea trebuie să fie grupate, sortate şi aranjate după denumiri, mărimi, într-o anumită ordine comodă pentru calcularea cantităţii lor.

27. Conducătorul întreprinderii poartă răspundere de corectitudinea şi oportunitatea efectuării inventarierii patrimoniului. Conducerea întreprinderii este obligată să creeze condiţiile, care asigură un control complet şi exact al existenţei reale a bunurilor şi în termene restrînse:

- asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor persoane competente din întreprindere sau din afara acesteia, la solicitarea comisiei de inventariere, care au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru confirmarea datelor înscrise în ele;

- dotarea cu un număr suficient de aparate şi instrumente adecvate pentru măsurare, cîntărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formulare şi rechizite necesare;

29. Valoarea de intrare (de bilanţ) a bunurilor inventariate se evaluează la preţ de piaţă, numită şi valoare de inventar, care se înscrie în coloana corespunzătoare din Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii (Anexa 7) numai în cazul constatării deprecierilor.

La determinarea valorii de inventar se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia nu se admite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea obligaţiunilor şi a cheltuielilor.

În cazul în care se constată că valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei este mai mare decît valoarea cu care acesta este înregistrat în contabilitate (valoarea de bilanţ), în listele de inventariere se înscrie valoarea din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decît valoarea reflectată în contabilitate (valoarea de bilanţ), în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar (valoarea actuală determinată în funcţie de utilitatea bunului şi preţul de piaţă).

Diferenţele dintre valoarea de inventar şi valoarea de bilanţ (în cazul cînd apare această diferenţă) se înregistrează în contabilitate conform regulilor stabilite de Standardele Naţionale de Contabilitate (în continuare - SNC) şi alte acte normative în vigoare.

La întreprinderile mijlocii şi mari comisia este formată din cel puţin cinci persoane cu pregătire tehnică şi economică corespunzătoare, care să asigure efectuarea oportună şi calitativă a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale, iar la întreprinderile mici - din cel puţin trei persoane. Din componenţa comisiei de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, cu excepţia întreprinderilor mici. La întreprinderile mici, persoanele fizice sau juridice, al caror număr de salariaţi este de pînă la două persoane, iar bunurile materiale supuse inventarierii nu depăşesc plafonul stabilit de administratorii întreprinderii, inventarierea poate fi efectuată de o singură persoană.

Inventarierea patrimoniului poate fi efectuată atît prin intermediul salariaţilor proprii, cît şi pe bază de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice.

- exercită controale de verificare a corectitudinii efectuării inventarierii, precum şi a inventarierii prin sondaj a bunurilor în locurile de păstrare şi prelucrare în perioada dintre două inventarieri;

- în cazuri de necesitate (în caz de stabilire a discordanţelor între datele din lista de inventariere şi datele controlului de verificare etc.) şi la decizia comisiei centrale sau conducătorului întreprinderii inventarierile se vor repeta integral pentru confirmare;

- examinează explicaţiile primite în scris de la persoanele, la care s-au constatat lipsuri şi/sau plusuri, bunuri deteriorate, precum şi alte fraude şi prezintă propuneri privind modul de reglementare a lipsurilor depistate şi prejudiciilor cauzate în urma deteriorării bunurilor.

- participă în comun cu contabilitatea întreprinderii la determinarea rezultatelor inventarierii şi elaborează propuneri privind compensarea lipsurilor şi plusurilor la inventariere, precum şi întocmirea documentelor respective pentru trecerea la pierderi a lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală;

corectitudinea indicării în liste a caracteristicilor distincte ale bunurilor (tip, calitate, marcă, mărime, numărul curent în listă, articol, număr de inventar etc.), conform cărora se determină valoarea lor;

34. Membrii comisiei de inventariere sînt traşi la răspundere, conform legislaţiei, pentru introducerea premeditată a datelor incorecte privind soldurile efective ale bunurilor, datoriilor şi creanţelor, în scopul ascunderii lipsurilor şi delapidărilor sau a plusurilor de bunuri materiale şi valori.

35. Înainte de a începe inventarierea, membrilor comisiei de inventariere li se înmînează contra semnătură Decizia (ordin) de inventariere (Anexa 2), iar preşedintelui comisiei - sigiliul de control. În decizie se indică componenţa comisiei, modul de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozit, secţii, gestiuni) supuse inventarierii, data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere.

37. În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică sigiliul la obiectele (depozitele) supuse inventarierii şi comunică despre aceasta conducătorului întreprinderii, care este obligat să-l înştiinţeze imediat în scris pe gestionar despre hotărîrea efectuarii inventarierii, indicînd locul, ziua şi ora începerii inventarierii.

Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora fixată, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei (altor) persoane, care să-l (să-i) reprezinte pe gestionar, numită (numite) printr-o decizie scrisă a conducătorului.

a) să solicite obligatoriu înainte de începerea operaţiunilor de inventariere de la gestionarul (gestionarii), responsabil (i) de gestiunea bunurilor şi valorilor Declaraţia de inventar (Anexa 4) din care rezultă următoarea informaţie:

Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul (gestionarii) răspunzător (i) de gestiunea bunurilor şi comisia de inventariere care atestă că a fost dată în prezenţa sa (lor);

c) să asigure închiderea şi sigilarea intrărilor de acces ale tuturor încăperilor, în prezenţa gestionarului, în cazurile cînd se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea;

d) să bareze şi să semneze la ultima operaţiune fişele de magazie, indicînd data, la care s-au inventariat bunurile materiale; să vizeze documentele privind intrările sau ieşirile de bunuri materiale existente în gestiune, dar neînregistrate; să efectueze înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor în contabilitate în baza Registrului de primire-predare a documentelor, astfel încît situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea. La întreprinderile de desfacere cu amănuntul care utilizează metoda global-valorică gestionarul asigură înainte de începerea inventarierii întocmirea raportului în care se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor, numerarul depus la casierie, întocmite pînă la momentul începerii inventarierii, precum şi predarea acestui raport în contabilitate;

e) să verifice numerarul deţinut de gestionar şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitînd întocmirea dării de seamă (monetarului - la gestiunile de vînzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la casieria întreprinderii; să ridice benzile de control de la aparatele de casă şi ştampila întreprinderii (gestiunii, secţiei, depozitului), dacă este cazul, şi să le păstreze în siguranţă pînă la stabilirea rezultatelor inventarierii.

40. Comisia de inventariere întocmeşte un proces-verbal în care se reflectă rezultatele inventarierii, precum şi rezultatele controlului stării depozitelor şi asigurării integrităţii bunurilor materiale.

Dupa inventariere toate materialele (listele de inventariere, situaţiile de calcul etc.) şi procesul-verbal se transmit pentru examinare la comisia centrală, dacă este cazul, sau la conducătorul întreprinderii pentru informaţii şi luarea deciziilor.

- existenţa documentelor aferente mijloacelor fixe date sau luate în arendă de către întreprindere şi a celor date sau luate la păstrare şi în folosinţă temporară. În cazul lipsei documentelor este necesar de asigurat primirea sau perfectarea lor.

În caz de stabilire a discordanţelor sau inexactităţilor în registrele de evidenţă contabilă sau în documentaţia tehnică, ele urmează să fie corectate cu datele corespunzătoare.

42. La inventarierea mijloacelor fixe, comisia de inventariere efectuează în mod obligatoriu controlul efectiv al mijloacelor şi înscrie în listele de inventariere denumirea completă, destinaţia, numărul de inventar, numărul de fabricare (numărul indicat în paşaportul tehnic) şi unele caracteristici tehnice sau de exploatare.

43. În cazul depistării mijloacelor neînregistrate în evidenţă sau indicării incorecte a datelor ce le caracterizează, comisia trebuie să le includă în listele de inventariere, inclusiv cu datele corectate şi caracteristicile tehnice ale acestora. De exemplu:

- pentru clădiri - se indică destinaţia lor, materialele de bază din care sînt construite, volumul (măsurarea din exterior şi interior), suprafaţa (suprafaţa utilă totală), numărul etajelor (fără subsoluri), anul construcţiei etc.;

Activele neînregistrate în evidenţă, care au fost depistate la inventariere, sînt iniţial evaluate conform cerinţelor S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung".

44. Mijlocul fix supus restabilirii, reconstruirii, extinderii sau reutilării, în urma cărora s-a modificat destinaţia lui de bază, se introduce în listă cu denumirea care corespunde destinaţiei noi.

45. Dacă comisia a constatat că lucrările efectuate au un caracter capital (ridicarea etajelor, construcţia noilor încăperi etc.), demolarea parţială a construcţiilor şi instalaţiilor (demolarea unor elemente de construcţie) care nu au fost reflectate în evidenţa contabilă, ea urmează, potrivit documentelor respective, să determine suma majorării sau reducerii valorii de intrare a obiectului şi să indice în lista de inventariere modificările efectuate.

Totodată, comisia trebuie să stabilească persoanele vinovate şi motivele nereflectării modificărilor constructive ale unor sau altor obiecte în registrele de evidenţă.

46. Maşinile, utilajele şi instalaţiile de forţă se trec în listele de inventariere individual, indicîndu-se numărul de inventar, uzina producătoare, numărul paşaportului tehnic, anul producerii, destinaţia, capacitatea etc.

47. Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se află în afara întreprinderii (navele marine şi fluviale, materialul rulant feroviar, avioanele, maşinile auto, utilajele energetice, instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare, control şi reglare, mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara întreprinderii), se efectuează inventarierea înainte de ieşirea lor din întreprindere.

48. Mijloacele fixe neutilizabile pentru exploatare şi care nu se supun restabilirii se includ într-o listă de inventariere separată cu indicarea momentului scoaterii din exploatare şi motivelor care au cauzat neutilizabilitatea lor (deteriorarea, uzura completă etc.).

Clădirile se inventariază prin identificarea lor cu titlurile de proprietate, dosarul acestora, inspectarea şi compararea constatărilor cu datele prevăzute în documentele respective.

Construcţiile şi echipamentele speciale, cum sînt reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă şi canalizaţie, telecomunicaţii, căi ferate etc., se inventariază potrivit regulilor prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei.

50. Concomitent cu inventarierea mijloacelor proprii se verifică mijloacele fixe arendate sau aflate la păstrare. Listele de inventariere cu mijloacele arendate şi aflate la păstrare se întocmesc separat pe fiecare arendator şi întreprindere care le-a transmis la păstrare. În acestea, în afară de datele stabilite, se indică de asemenea denumirea arendatorului sau şi termenul arendei sau păstrării.

- corectitudinea şi reflectarea oportună în bilanţ a valorii activelor nemateriale care se referă la obiectele proprietăţii industriale (OPI) şi aparţin întreprinderii în baza dreptului de proprietate.

În cazul în care se depistează un activ nematerial necontabilizat, comisia are dreptul să aleagă metoda de evaluare iniţială conform cerinţelor S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" şi să stabilească durata potenţială normativă de funcţionare utilă în conformitate cu parametrii tehnico-economici ai acestui activ.

52. Constatarea faptului de utilizare a activului nematerial se efectuează în temeiul următoarei liste de documente care se concretizează separat pentru fiecare caz de estimare a valorii activului nematerial:

- folosirea mărcii de produse şi servicii; utilizarea denumirii de origine a produsului pentru desemnarea produsului; utilizarea soiurilor de plante create ca rezultat al selecţiei; utilizarea raselor de animale create ca rezultat al selecţiei şi sub influenţa schimbării condiţiilor de hrană, întreţinere şi exploatare;

- documentul care confirmă suma mijloacelor bănesti achitate sau valoarea depistată a altei forme de compensare, utilizate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale;

53. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează conform aranjării lor în încăperea dată. Se interzice în timpul inventarierii trecerea haotică de la un fel de mărfuri şi materiale la altele.

În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare. După efectuarea inventarierii unei încăperi, intrarea în ea se sigilează şi comisia trece în următoarea.

54. Stocurile de mărfuri şi materiale se înregistrează în listele de inventariere pe fiecare denumire separat, cu indicarea codului sau numărului de inventar, calităţii şi cantităţii.

55. Membrii comisiei în prezenţa şefului de depozit (magazie) şi altor gestionari controlează existenţa efectivă a mărfurilor şi materialelor prin metoda numărării obligatorii, cîntăririi sau măsurării. Se interzice categoric de a introduce date despre stocurile de mărfuri şi materiale din spusele gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a acestora.

56. Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de mărfuri şi materiale se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, de la cine au fost primite, data şi numărul documentului de intrare, denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea "Primite în timpul inventarierii".

57. La depozitele mari, în cazul efectuării inventarierii pe parcursul unui timp îndelungat, în cazuri excepţionale şi numai cu permisiunea în scris a conducătorului şi a contabilului-şef al întreprinderii, pot fi eliberate bunuri de către gestionari numai în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste bunuri se trec intr-o listă de inventariere separată cu menţiunea "Eliberate în timpul inventarierii". În documentele de ieşire se face aceeaşi menţiune contrasemnată de preşedintele comisiei de inventariere.

58. Stocurile de mărfuri şi materiale care aparţin altor întreprinderi (în custodie, la vînzarea în consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariază concomitent cu stocurile de mărfuri şi materiale proprii. Pentru acestea se întocmesc liste de inventariere separate, care conţin informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie, a contractului de consignaţie şi documentului de livrare (facturii), cantitatea, valoarea şi alte informaţii utile.

59. În cazul neînregistrării stocurilor de mărfuri şi materiale intrate se solicită explicaţii în scris de la persoanele care le-au primit, în caz contrar, cazul se transmite organelor de anchetă.

Bunurile aflate în ambalaje intacte se desfac selectiv. În cazul cînd desigilarea lor conduce la scăderea calităţii sau la deteriorarea lor, atunci acestea nu se desfac.

Lichidele, a căror cantitate efectivă nu poate fi determinată prin transvazare sau măsurare, cantitatea vaselor se stabileşte în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. şi se verifică prin scoatere de probe din vase; prin măsurare sau probe de laborator atunci cînd se constată densitatea, compoziţia şi alte caracteristici ale lichidelor.

Materialele de volum (ciment, oţel, beton, produse de carieră şi balastieră, materiale şi produse agricole etc.), a căror inventariere prin cîntărire şi măsurare necesită cheltuieli considerabile sau conduce la degradarea bunurilor, pot fi inventariate pe baza de calcule tehnice sau matematice (Anexa 1).

61. Greutatea furajelor voluminoase (fînului în stoguri, paielor în clăi, rădăcinoaselor din grămezi sau din gropi în pămînt, silozului din turn etc.) se determină conform calculelor de stabilire a greutăţii pe baza volumului în conformitate cu instrucţiunile de ramură.

Pentru grîu (graminee) şi concentratele de nutreţ se procedează la o verificare efectivă atît a cantităţii, cît şi a calităţii (tip, calitate, categorie). Nivelul calităţii se stabileşte în conformitate cu cerinţele standardelor de calitate.

63. Cantitatea de materiale şi mărfuri păstrate în ambalajele sigilate ale furnizorului, poate fi stabilită ca excepţie, în baza documentelor sau prin verificarea selectivă a unei părţi din aceste bunuri. Greutatea sau volumul materialelor în baloturi se admite să se determine în baza măsurărilor şi calculelor tehnice.

Situaţiile de măsură şi calcul se anexează la listele de inventariere. La inventarierea unor cantităţi mari de mărfuri şi materiale prin cîntărire, situaţia de calculare se completează de către un membru al comisiei de inventariere şi gestionar. La sfîrşitul zilei de lucru (sau dupa terminarea cîntăririi) datele acestor situaţii se verifică şi totalul se introduce în lista de inventariere.

64. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, cu specificarea persoanelor responsabile de păstrarea acestora.

Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată deteriorate comisia de inventariere întocmeşte acte după modelele stabilite, cu indicarea perioadei de exploatare, cauzelor deteriorării, posibilităţilor utilizării acestor obiecte în scopuri gospodăreşti.

- stocul efectiv de produse care, deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile necesare;

68. Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă, nu se consideră producţie în curs de execuţie. Acestea se inventariază separat şi se trec în conturile de stocuri, diminuîndu-se cheltuielile respective, iar după terminarea inventarierii se înregistrează în conturile iniţiale de cheltuieli.

69. La întreprinderile agricole în categoria producţiei (lucrărilor) în curs de execuţie se includ: arătura de toamnă, îngrăşămintele, semănăturile de toamnă, semănăturile multianuale, desţelinirea pămîntului, pregătirea serelor pentru roada anului viitor, alte semănături de iarnă (în sere, pepeniere) etc.; în avicultură - consumurile aferente incubării ouălor puse la incubare după 11 decembrie a anului de gestiune; în piscicultură - costul peştilor de vară din iazurile de iernare care trec pe anul următor; în apicultură - costul mierii lăsate pe iarnă în stupi în calitate de hrană pentru familiile de albine.

70. Înainte de începerea inventarierii este necesar să se predea la magazii şi depozite toate piesele, ansamblurile şi agregatele, a căror prelucrare a fost terminată; să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documente de constatare, şi să se prezinte la control semifabricatele, utilizarea cărora nu corespunde standardelor.

71. Semifabricatele producţiei în curs de execuţie şi semifabricatele aflate în secţii urmează să fie aranjate în ordinea pentru asigurarea corectitudinii şi uşurinţei la numărarea cantităţii acestora.

Verificarea stocurilor de semifabricate ale producţiei în curs de execuţie (piese, subansambluri, agregate) se efectuează prin metoda numărării, cîntăririi şi măsurării efective.

72. Listele de inventariere se întocmesc separat pentru fiecare secţie (sector, gestiune), cu indicarea denumirii semifabricatelor, etapei sau gradului de pregătire, cantităţii sau volumului acestora.

74. Pentru producţia neterminată, care reprezintă o masă neomogenă sau un amestec (în ramurile corespunzătoare ale economiei), în listele de inventariere, precum şi în situaţia de comparaţie se reflectă doi indicatori cantitativi: cantitatea acestei mase sau amestec şi cantitatea materiei prime sau a materialelor (pe denumiri distincte) ce intră în componenţa ei. Cantitatea materiilor prime sau a materialelor se determină conform calculelor tehnice stabilite prin instrucţiunile de ramură.

75. În listele de inventariere a activelor pe termen lung în curs de execuţie se indică pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului, denumirea obiectului, descrierea amănunţită a stadiului în care se află acesta, pe baza valorii din documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor executate la data inventarierii.

a) dacă în componenţa construcţiei capitale în curs de execuţie nu figurează utilajele de construcţie date în montaj, dar efectiv montajul acestora nu a fost executat. Materialele şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neincluse în lucrările de construcţie se inventariază separat;

b) starea construcţiilor conservate şi a celor care o perioadă oarecare nu vor funcţiona. Pentru obiectele nominalizate este necesar a depista motivele şi temeiul conservării lor.

77. Liste de inventariere separate se întocmesc pentru obiectele finalizate care din diferite motive nu au fost date în exploatare. În actele respective este absolut necesar de indicat motivele de reţinere a dării în exploatare a obiectelor în cauză.

78. Pentru construcţiile în curs de execuţie, precum şi lucrările de proiectare-cercetare la construcţiile în curs de execuţie, supuse lichidării din bilanţ, se întocmesc acte, care reflectă caracterul lucrărilor executate şi valoarea lor, indicîndu-se motivele sistării construcţiei. În acest scop va fi utilizată documentaţia tehnică respectivă (planuri, devize, decontări şi devize financiare), actele privind punerea în funcţiune, etapele, registrele de evidenţă a lucrărilor executate la obiectele de construcţie etc.

Lucrarile de reparaţii capitale în curs de execuţie ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi altor obiecte, în cazul în care are loc majorarea valorii acestora sau creşterea duratei de funcţionare, se consemnează în liste de inventariere separate, în care se indică denumirea obiectului supus reparaţiei, gradul de executare a reparaţiei, costul de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate.

80. Obiectele date în exploatare total sau parţial, pentru care nu au fost întocmite formele de înregistrare ca mijloace fixe, se înscriu în liste de inventariere separate.

81. Obiectele la care lucrările de investiţii nu se mai execută, se înscriu în liste de inventariere separate, indicîndu-se cauzele sistării sau încetării lucrărilor, confirmarea lucrărilor privind sistarea şi măsurile propuse.

82. Animalele tinere, animalele la îngrăşat, păsările, iepurii de casă, animalele cu blană preţioasă şi familiile de albine se inventariază nu mai rar de o dată pe trimestru.

Animalele productive şi de muncă, care prezintă cireada sau turma de bază, se înregistrează în listele de inventariere în care se indică numărul animalului (marca, danga), anul naşterii, rasa, greutatea vie a animalului (cu excepţia cailor, catîrilor, greutatea cărora nu se indică) şi valoarea de intrare sau reevaluată, după caz.

84. Vitele mari cornute, animalele de muncă, porcinele (femelele şi vierii), ovinele preţioase şi alte animale (de prăsilă) se înregistrează separat. Alte animale din cireada de bază, contabilizate în grup, se înregistrează, indicîndu-se numărul de capete şi greutatea vie pentru fiecare grup în parte.

Animalele tinere din categoria vitelor mari cornute, cailor de rasă şi animalelor de lucru se înregistrează individual, indicîndu-se numărul de inventariere, numele, genul, rasa etc.

85. Animalele la îngrăsat, porcinele, ovinele şi caprinele, păsările tinere şi alte tipuri de animale se înregistrează în grup, indicîndu-se numărul de capete şi greutatea vie separat pentru fiecare grup.

87. La inventarierea mijloacelor băneşti se utilizează Procesul-verbal de inventariere a numerarului (Anexa 9), iar a formularelor şi documentelor cu regim special - Lista de inventariere a valorilor şi a formularelor cu regim special (Anexa 8).

88. La inventarierea casieriei se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte valori existente în casierie. Similar se verifică şi formularele cu regim special.

91. Controlul efectiv al documentelor băneşti (bilete de tratament şi odihnă, mărci poştale şi timbre fiscale) presupune determinarea valorii, autenticităţii fiecărui document în parte şi corectitudinii perfectării lui. Controlul se efectuează pe tipuri de documente, indicindu-se în listă denumirea, numărul, seria şi suma totală a acestora.

92. Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere după coduri, serii, numere pentru a stabili cu uşurinţă integritatea acestora, conform actelor normative.

93. Hîrtiile de valoare (acţiunile, obligaţiunile etc.) se înregistrează în listele de inventariere, indicîndu-se denumirea, numărul, codul, seria, tipul, cantitatea şi valoarea acestora. În mod obligatoriu se înscrie primul şi ultimul număr al pachetului respectiv.

b) sumele transferate de părţile legate - cu datele obţinute din avizele lor (avizo), indicîndu-se data, numărul dispoziţiei de plată, suma şi denumirea instituţiei financiare sau oficiului poştal, care a primit transferul.

95. Inventarierea mijloacelor băneşti, care se află în conturile de decontare, valutar şi curent, în acreditive speciale şi alte conturi, se efectuează prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.

96. Inventarierea decontărilor cu fondatorii, instituţiile financiare, bugetul, cumpărătorii, furnizorii, parţile legate, salariaţii proprii, deponenţii şi alţi debitori şi creditori constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia stabileşte termenul înregistrării creanţelor şi datoriilor, realitatea existenţei acestora şi persoanele vinovate de trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei.

97. Tuturor debitorilor, cu care decontările nu se efectuează prin sistemul "incaso", întreprinderile creditoare le expediază extrase din conturile analitice privind datoriile acestora. Extrasele de cont (Anexa 11) confirmate se prezintă comisiei de inventariere pentru confirmarea existenţei datoriilor.

În cazul cînd pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-a reuşit a se lichida toate contradicţiile sau divergenţele neclarificate, decontările cu debitorii şi creditorii se reflectă asupra fiecărui post din bilanţ ce reiese din înregistrările contabile.

100. În cadrul decontărilor cu salariaţii proprii se verifică suma salariilor necerute, precum şi sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor.

101. La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor eliberate fiecărui titular, data eliberării şi destinaţia utilizării.

c) corectitudinea şi justeţea sumelor datoriilor şi creanţelor, precum şi măsurile luate pentru perceperea forţată a creanţelor, neîncasate prin intermediul instituţiei financiare.

103. Pentru tipurile indicate de creanţe şi/sau datorii, în Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor (Anexa 10) se anexează o notă informativă, în care se indică denumirea şi adresa debitorilor şi creditorilor, suma creanţelor şi/sau datoriilor, motivele, momentul apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe şi/sau datorii.

104. Rezultatele inventarierii creanţelor şi datoriilor se înscriu în Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de neconfirmare - în baza documentelor justificative.

105. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa analitică (fişele de magazie) şi contabilitate.

- obţinerea de către comisia de inventariere a explicaţiilor scrise (nota explicativă) de la persoanele care poartă răspundere pentru plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate, precum şi pentru pagubele cauzate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze;

- stabilirea, pe baza explicaţiilor primite şi documentelor cercetate, a caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi a plusurilor;

c) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare;

d) în cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei.

108. În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la stabilirea valorii debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:

- existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea, desenul, modelul, dimensiunile, ambalajul sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de către administratori şi se înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii;

- lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor.

Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării. Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după studierea minuţioasă a tuturor materialelor prezentate, ia decizia respectivă.

În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sînt mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a diferenţei în plus. Această excludere se face începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă.

În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sînt mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor, începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă.

111. Diferenţa-lipsă stabilită în urma compensării recortului şi aplicării tuturor normelor de perisabilitate naturală, care cauzează prejudicii întreprinderii, se recuperează de la persoanele vinovate în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.

112. Dacă după terminarea inventarierii nu sînt stabilite persoanele vinovate de bunurile resortate, diferenţele de valoare se trec la cheltuielile perioadei peste normele de perisabilitate naturală şi se casează în modul prevăzut în articolul 108 al prezentului Regulament.

În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi recuperate, dar care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de recuperare se determină de o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.

113. Normele de perisabilitate pot fi aplicate doar în cazul determinării lipsurilor efective. Se interzice casarea bunurilor, în limitele normelor de perisabilitate, pînă la stabilirea lipsurilor efective.

Normele de perisabilitate nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora, pe categorii de bunuri la care s-au constatat lipsuri. De asemenea, normele de perisabilitate nu se aplică automat la toate bunurile, ci numai la bunurile la care se aplică normele de perisabilitate naturală, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Aceste norme sînt considerate drept limite maxime.

- data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei (ordinului) de înstituire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere;

- concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea;

- volumul bunurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;

116. Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, după caz, pe gestiuni aparte, conducătorului întreprinderii. Acesta, cu avizul serviciului contabil şi şefului serviciului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate.

Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate atît în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.

120. Se întocmeşte în trei exemplare la locurile de depozitare, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, din care un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de către un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni şi se semnează pe fiecare listă de membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii respective. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se intocmesc în cinci exemplare, din care un exemplar - de gestionarul care predă gestiunea, un exemplar - de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare - de un membru al comisiei de inventariere.

Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere imediat după determinarea cantităţilor inventariate, în ordinea în care ele au fost grupate, ţinind cont de dimensiunile şi unităţile de măsură cu care figurează în evidenţă, la locurile de depozitare şi în contabilitate.

După terminarea lucrărilor de inventariere, pe fiecare pagină se calculează totalul indicatorilor naturali în coloana "Cantitate" şi totalul coloanei "Valoare", apoi comisia de inventariere recapitulează toate listele de inventariere care cuprind numărul fiecărei liste de inventariere, totalul indicatorilor naturali şi valoarea bunurilor inventariate din fiecare listă, precum şi totalul indicatorilor naturali şi valoarea totală a bunurilor inventariate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului valoric efectiv al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate se procedează la o verificare amănunţită a exactităţii tuturor evaluărilor, calculelor, totalizărilor şi înregistrărilor din contabilitate şi din evidenţa de la locurile de depozitare. Greşelile depistate se corectează înainte de determinarea rezultatelor inventarierii.

- la gestionar (sau gestionari în cazul predării-primirii gestiunii) - pentru semnarea fiecărei pagini a listei de inventariere, indicînd pe ultima filă a listei că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui (lor), că bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea lui (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse inventarierii, precum şi faptul că preţurile, cantităţile, calităţile şi unităţile de măsură au fost stabilite în prezenţa lui (lor) şi el (ei) nu are (au) obiecţii;

- la membrii comisiei de inventariere - pentru semnarea fiecărei file a listei de inventariere, calcularea totalului din listele de inventariere, stabilirea lipsurilor sau a plusurilor valorice, stabilirea perisabilităţii şi întocmirea procesului-verbal privind rezultatele inventarierii;

- la contabilul-şef şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanele vinovate, procesul-verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;

123. Serveşte ca document pentru inventarierea bunurilor întreprinderii aflate în gestiunile care ţin evidenţa numai cantitativ. Spre exemplu, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară este mai mică de \xab din plafonul stabilit.

124. Se întocmeşte în trei exemplare, la locurile de depozitare: un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de către un membru al comisiei de inventariere. La sfirşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează de toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionar pe fiecare pagină.

În cazul unei gestiuni colective cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii acestea se întocmesc în cinci exemplare şi sînt semnate atît de persoana (ele) care predă (predau) gestiunea, cît şi de gestionarul (ii) care primeşte (primesc) gestiunea.

În cazul bunurilor primite în custodie şi/sau consignaţie, pentru prelucrare etc., listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare. Copia se transmite persoanelor fizice şi juridice, cărora le aparţin bunurile respective.

- la gestionar - prin semnarea fiecărei file, indicînd pe ultima filă a listei de inventariere că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui şi bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea lui;

- la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor cantitative şi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate;

128. Se întocmeşte de comisia de inventariere şi de contabil în două exemplare. După înregistrarea diferenţelor se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează de toţi membrii comisiei de inventariere, contabil şi de gestionar pe fiecare pagină.

- la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate;

- la conducătorul serviciului contabil şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanelevinovate şi procesul-verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;

131. Se utilizează pentru a consemna rezultatele inventarierii existentului efectiv de valori şi a formularelor cu regim special, pentru constatarea diferenţelor dintre indicatorii în expresie naturală şi valorică conform datelor evidenţei contabile şi inventarierii.

Comisia verifică mijloacele băneşti prin recalcularea numerarului din casierie, hîrtiilor de valoare, carnetelor de cecuri etc. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de membrii comisiei de inventariere şi gestionar.

Pînă la începerea inventarierii de la fiecare gestionar sau persoane responsabile de integritatea mijloacelor băneşti se întocmeşte o declaraţie de inventar (Anexa 4).

În cazul înlocuirii gestionarului, procesul-verbal se întocmeşte în trei exemplare (primul exemplar - pentru contabilitate, al doilea exemplar - pentru gestionarul care a predat valorile şi al treilea exemplar - pentru gestionarul care a primit valorile).

136. Se întocmeşte de comisia de inventariere într-un singur exemplar, în baza stabilirii soldurilor conform documentelor confirmative şi a sumelor care figurează în aceste conturi. Se semnează şi se prezintă la contabilitate.

138. Serveşte la comunicarea şi solicitarea de la debitori sau creditori a datoriilor rămase neachitate, care urmează a fi încasate şi/sau achitate, provenite din relaţii economico-financiare.

139. Se întocmeşte în trei exemplare de către serviciul financiar-contabil al întreprinderii emitente, pe baza datelor din contabilitatea analitică privind datoriile şi/sau creanţele.

- la întreprinderea debitoare sau creditoare (exemplarele 1 şi 2), care restituie întreprinderii-emitente exemplarul 2 semnat pe verso de către conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef, pentru confirmarea datoriilor şi/sau creanţelor.

În cazul cînd întreprinderea are datorii, atunci eventualele obiecţii asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul întreprinderii şi de contabilul-şef, care se anexează la exemplarul 2 al extrasului de cont.

OMFA27/2004 ID intern unic: 313841 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
MINISTERUL FINANŢELOR
ORDIN Nr. 27 din 28.04.2004
cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului privind inventarierea
Publicat : 27.07.2004 în Monitorul Oficial Nr. 123-124 art Nr : 268 Data intrarii in vigoare : 27.07.2004
Abrogat prin OMF60 din 29.05.12, MO166-169/10.08.12 art.953 În conformitate cu articolele 9 şi 41 ale Legii contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995 ORDON: 1. Se aprobă şi se pune în aplicare Regulamentul privind inventarierea de la data publicării în Monitorul Oficial. 2. Se abrogă Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.30 din 05.03.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.35-38 din 29.03.2001, partea III, art.101). MINISTRUL FINANŢELOR Zinaida GRECEANÎI Chişinău, 28 aprilie 2004 Nr. 27. APROBAT ÎNREGISTRAT Ministerul Finanţelor Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova al Republicii Moldova "_28_"__aprilie 2004 "_12_"_iulie____2004 Nr._27__ Nr._____376_____ ____________Zinaida Grecianîi __________Victoria Iftodi REGULAMENTUL privind inventarierea Introducere 1. Regulamentul privind inventarierea (în continuare - Regulament) este elaborat în baza Legii contabilităţii, precum şi a cerinţelor obligatorii privind efectuarea periodică a inventarierii patrimoniului persoanelor fizice şi juridice pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare. 2. În prezentul Regulament sînt prezentate detaliat modul de efectuare a inventarierii patrimoniului, activelor şi pasivelor, de determinare şi reflectare a rezultatelor inventarierii, precum şi formularele utilizate cu ocazia inventarierii. Obiectiv 3. Obiectivul prezentului Regulament constă în stabilirea situaţiei reale a patrimoniului întreprinderii. 4. Sarcinile de bază ale inventarierii sînt: a) stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale, investiţiilor financiare, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor etc.; b) controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective a acestora cu datele contabilităţii; c) stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdut calitatea iniţială sau a modelelor învechite; d) depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare; e) verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor bănesti, precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe; f) verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti din casierie şi pe conturile instituţiilor financiare, datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor posturi de bilanţ. Domeniu de aplicare 5. Prezentul Regulament se extinde asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare (întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale, societăţi comerciale, cooperative, organizaţii necomerciale, alte persoane juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător, de avocat sau notarială şi a filialelor lor), care conform Legii contabilităţii sînt obligaţi să efectueze inventarierea mijloacelor fixe, investiţiilor, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi a reparaţiilor capitale, producţiei în curs de execuţie, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, decontărilor etc. 6. Persoanele fizice şi juridice specificate în punctul 5 sînt obligate să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: a) la începutul activităţii, scopul principal fiind stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social; b) cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului, pe parcursul activităţii întreprinderii. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. La întreprinderile cu activitate complexă inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv; c) în termenele stabilite de către conducătorul întreprinderii în conformitate cu Legea contabilităţii; d) în caz de schimbare (înlocuire) a gestionarului în ziua primirii-predării gestiunii; e) în caz de furturi, delapidări, sustrageri sau abuzuri, precum şi deteriorări ale bunurilor - imediat la depistarea acestora; f) în caz de incendii sau calamităţi naturale (inundaţii, cutremure de pămînt etc.) - imediat după stingerea incendiilor sau încetarea calamităţii naturale; g) la reevaluarea mijloacelor fixe, stocurilor de mărfuri şi materiale etc.; h) în cazul reorganizării sau lichidării întreprinderii; i) în cazul modificării preţurilor; j) în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control sau în baza hotărîrii altor organe prevăzute de lege; k) în cazul cînd sînt indici, precum că exista lipsuri sau plusuri, care pot fi stabilite cu certitudine numai prin inventariere. 7. Inventarierii se supun, de asemenea, bunurile care nu aparţin întreprinderii, dar există în gestiune (în custodie, consignaţie, arendă, primite pentru prelucrare etc.), precum şi cele neînregistrate din diferite motive. 8. Inventarierea materialelor preţioase şi a diamantelor, a materialelor şi produselor agricole, a materialelor de construcţie etc. se efectuează conform prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei. 9. În cazul gestiunii colective, inventarierea este obligatorie la schimbarea (înlocuirea) gestionarului-sef al gestiunii (secţiei, depozitului) şi/sau la cererea unui sau mai multor gestionari din aceeaşi gestiune (secţie, depozit). 10. La primirea reclamaţiei de la cumpărător privind lipsurile de mărfuri şi materiale, se efectuează inventarierea selectivă sau integrală a mărfurilor şi materialelor, la care sînt enunţate reclamaţiile date. Definiţii 11. În prezentul Regulament sînt utilizate următoarele noţiuni: Inventariere - un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii la data efectuării acestora. Control inopinat - control care se efectuează pe neaşteptate, adică nu este anunţat. Valoare de bilanţ - suma cu care un activ sau pasiv este evaluat la data întocmirii bilanţului contabil. Valoare de inventar - valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii, în funcţie de utilitatea lui la întreprindere şi preţul pieţei. Metodă cantitativ-valorică - ţinerea evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate - a evidenţei cantitativ-valorice. Metodă global-valorică - ţinerea evidenţei analitice numai în expresie valorică, atît la nivelul gestiunii, cît şi în contabilitate. Modul general de efectuare a inventarierii 12. Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, produselor finite, mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor bunuri se efectuează pe fiecare loc de depozitare a acestora şi pe fiecare gestionar, în păstrarea căruia se află aceste bunuri, precum şi pe deţinători de bunuri. 13. Verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarilor (casieri, administratori de gospodării, întreprinderi, secţii, magazii, puncte de achiziţionare etc.) 14. În perioada dintre două inventarieri la întreprinderi pot fi efectuate controale sistematice şi inventarieri selective (prin sondaj) ale bunurilor, la locul de păstrare şi prelucrare a acestora. Acestea se efectuează, conform dispoziţiei conducătorului întreprinderii, de către membrii comisiei de inventariere care sînt salariaţi ai întreprinderii sau de comisii speciale, în componenţa cărora se includ persoane competente. Sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor prin sondaj o constituie efectuarea controlului asupra integrităţii bunurilor, respectarea de către gestionari a modului stabilit de ţinere a evidenţei primare şi a regulilor de păstrare. 15. Inventarierea bunurilor, de regulă, trebuie să se efectueze conform aranjării lor în încăperea dată. În timpul inventarierii se interzice trecerea haotică de la un fel de bunuri la altele. 16. Existenţa bunurilor la inventariere se stabileşte prin calcule obligatorii, măsurări şi cîntăriri. La inventarierea bunurilor prin cîntărire, situaţia de calcul este completată de un membru al comisiei de inventariere şi de gestionar. Se interzice categoric de a introduce date în listele de inventariere din spusele gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a elementelor patrimoniale. 17. Denumirea bunurilor inventariate, obiectelor şi cantităţilor se reflectă în lista de inventariere, conform nomenclatorului şi în unităţile de măsură acceptate în evidenţa contabilă. Unităţile de măsură sînt stabilite conform Clasificatorului Republicii Moldova "Unităţi de măsură şi calcul" aprobat şi pus în aplicare la 01.01.1998 prin Hotărîrea Moldovastandard nr.336-ST din 03.10.1997. 18. Inventarierea efectivă se materializează prin înscrierea bunurilor inventariate în formularele-tip INV-2 "Lista de inventariere" (Anexa 6) şi/sau INV-2A "Lista de inventariere" (Anexa 17), în urma verificării existenţei fizice a fiecărui bun inventariat. Lista de inventariere INV-3 "Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii" serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri constatate cu ocazia inventarierii, prin preluarea din listele de inventariere (INV-2 şi/sau INV-2A) numai a poziţiilor cu diferenţe. Pentru bunurile, la care comisiile de inventariere au constatat defectare, se întocmesc liste de inventariere distincte (INV-2 şi/sau INV-2A) care se trec, de asemenea, în listele de inventariere (INV-3). În lista de inventariere (INV-1) pentru gestiunile care ţin evidenţa prin metoda global-valorică se stabilesc diferenţele valorice. Această metodă se aplică pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul. Listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni şi bunuri şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care: un exemplar - de gestionarul care predă, un exemplar - de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare - de un membru al comisiei de inventariere. La sfîrşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Listele de inventariere pot fi completate manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de calcul. Listele de inventariere întocmite manual se completează cu cerneală sau pix, citeţ şi clar şi nu se admit corectări sau ştersături. Corectarea greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de inventariere prin anularea menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra înscrierii anulate se scrie cea corectă. Corectările vor fi stipulate şi semnate de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari. În listele de inventariere nu se admite a lăsa rînduri necompletate. Ultimele rînduri necompletate ale listelor de inventariere se barează. 19. Inventarierea stocurilor de materiale, mijloacelor băneşti, formularelor cu regim special urmează să se efectueze, de regulă, inopinat, iar a mijloacelor fixe, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi producţiei în curs de execuţie, decontărilor şi a altor posturi de bilanţ - în prima zi a lunii. 20. Inventarierea bunurilor expediate, neachitate în termen de către clienţi sau care se află în depozitele altor întreprinderi, constă în verificarea minuţioasă a informaţiilor înregistrate în conturile respective. În conturile respective (mărfuri expediate, transmise la păstrare etc.) pot rămînea numai sumele confirmate de documentele justificative: pentru bunurile aflate în timpul transportării - dispoziţia de plată a furnizorului sau alte documente care le substituie; pentru bunurile expediate - copiile facturilor prezentate de cumpărători şi copiile dispoziţiilor de plată confirmate ulterior de beneficiari. 21. Dacă bunurile inventariate, gestionate de o singură persoană, sînt depozitate în locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, atunci membrii comisiei sînt obligaţi să sigileze toate aceste locuri şi căile de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul cînd rezultatele inventarierii nu s-au constatat într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar, acest fapt se consemnează prin Procesul-verbal de sigilare (Anexa 3), care se semnează de către comisia de inventariere şi de gestionar, luîndu-se măsurile corespunzătoare. În caz de întrerupere a inventarierii (la prînz, pe timp de noapte, din alte motive), documentele întocmite de comisia de inventariere rămîn în cadrul gestiunii inventariate, în fişiere, casete, dulapuri etc. Încuiate şi sigilate. Sigiliile se păstrează, pe toată durata inventarierii, de către responsabilul (şeful) comisiei de inventariere. 22. Bunurile, care aparţin altor intreprinderi (luate în chirie, în bază de leasing, în custodie, cu vînzare în consignaţie, spre prelucrare etc.), se inventariază concomitent cu bunurile proprii. Pentru aceste bunuri se întocmesc liste de inventariere separate, care conţin informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie şi documentului de livrare (factură), cantitatea, valoarea şi alte informaţii utile. Aceste liste se trimit persoanei fizice sau juridice, căreia îi aparţin bunurile. Proprietarul bunurilor urmează să comunice exactitatea datelor. Neconfirmarea presupune recunoaşterea exactităţii datelor înscrise în listele de inventariere, iar în caz de nepotriviri, întreprinderea deţinătoare clarifică diferenţele şi comunică constatările persoanei fizice sau juridice, căreia îi aparţin bunurile. Bunurile materiale, care sînt la păstrare în depozitele altor întreprinderi, se trec în listele de inventariere separat în baza documentelor ce confirmă predarea acestor bunuri la păstrare. În acestea se indică denumirea, cantitatea, calitatea, valoarea efectivă (conform datelor evidenţei), data transmiterii încărcăturii la păstrare, locul păstrării, numărul şi data documentelor. La primirea de la întreprinderi, unde se află bunurile la păstrare, a copiilor listelor de inventariere, comisia compară existenţa efectivă a bunurilor (conform datelor din copiile listelor de inventariere) cu cantitatea stabilită în listele de inventariere. 23. În listele de inventariere a bunurilor, care se află spre prelucrare în alte întreprinderi, se indică denumirea întreprinderii prelucrătoare, denumirea bunurilor, cantitatea, valoarea efectivă conform datelor evidenţei, data transmiterii bunurilor la prelucrare, numărul şi data documentelor de însoţire. 24. Paralel cu inventarierea bunurilor, contabilitatea întreprinderii urmează să verifice înregistrările în toate conturile respective în comparaţie cu conturile corespondente. De exemplu, la mijloacele fixe (în conformitate cu conturile respective ale investiţiilor capitale) este necesar de stabilit, dacă toate obiectele sînt puse în exploatare şi înregistrate în evidenţă; la stocurile de mărfuri şi materiale - dacă acestea sînt primite şi trecute în evidenţă; la producţia în curs de execuţie - dacă toate cheltuielile sînt înregistrate la producţia lansată etc. 25. Imediat după inventariere, pîna la deschiderea gestiunii (depozitului, magazinului etc.), se procedează la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a bunurilor de către comisia de control de inventariere în prezenţa comisiei de inventariere şi gestionarul gestiunii respective, în locul unde s-a efectuat inventarierea. În primul rînd se verifică cele mai valoroase şi solicitate bunuri, înscrise în liste. Datele controlului de verificare se înregistrează în Procesul-verbal de verificare a inventarierii bunurilor (Anexa 15). La depistarea discordanţelor dintre datele din lista de inventariere şi datele controlului de verificare, la hotarîrea comisiei centrale sau a conducătorului întreprinderii, inventarierea se repetă pentru confirmare sau, dacă este cazul, se numeşte o nouă comisie pentru inventarierea repetată a bunurilor. Toate controalele de verificare, inclusiv rezultatele acestora, se înregistrează în Registrul de evidenţă a controlului de verificare a inventarierii (Anexa 16). 26. În cazul inventarierilor inopinate toate bunurile se pregătesc în prezenţa comisiei de inventariere, în celelalte cazuri - din timp. Acestea trebuie să fie grupate, sortate şi aranjate după denumiri, mărimi, într-o anumită ordine comodă pentru calcularea cantităţii lor. 27. Conducătorul întreprinderii poartă răspundere de corectitudinea şi oportunitatea efectuării inventarierii patrimoniului. Conducerea întreprinderii este obligată să creeze condiţiile, care asigură un control complet şi exact al existenţei reale a bunurilor şi în termene restrînse: - organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto- şi tipo-dimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft; - existenţa numerelor de inventar pentru obiectele aflate în exploatare; - ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiunile de bunuri materiale şi a evidenţei contabile, efectuarea lunară a confruntării datelor din aceste evidenţe; - asigurarea cu personalul necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv pentru sortare, cîntărire, măsurare etc. - asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor persoane competente din întreprindere sau din afara acesteia, la solicitarea comisiei de inventariere, care au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru confirmarea datelor înscrise în ele; - dotarea cu un număr suficient de aparate şi instrumente adecvate pentru măsurare, cîntărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formulare şi rechizite necesare; - dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate; - dotarea gestiunilor (magazinelor, depozitelor etc.) cu două încuietori diferite. Contabilul-şef, conducatorii subdiviziunilor şi serviciilor respective sînt obligaţi să verifice respectarea regulilor stabilite pentru efectuarea inventarierii. 28. Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii se afişează la un loc vizibil. 29. Valoarea de intrare (de bilanţ) a bunurilor inventariate se evaluează la preţ de piaţă, numită şi valoare de inventar, care se înscrie în coloana corespunzătoare din Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii (Anexa 7) numai în cazul constatării deprecierilor. La determinarea valorii de inventar se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia nu se admite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea obligaţiunilor şi a cheltuielilor. În cazul în care se constată că valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei este mai mare decît valoarea cu care acesta este înregistrat în contabilitate (valoarea de bilanţ), în listele de inventariere se înscrie valoarea din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decît valoarea reflectată în contabilitate (valoarea de bilanţ), în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar (valoarea actuală determinată în funcţie de utilitatea bunului şi preţul de piaţă). Diferenţele dintre valoarea de inventar şi valoarea de bilanţ (în cazul cînd apare această diferenţă) se înregistrează în contabilitate conform regulilor stabilite de Standardele Naţionale de Contabilitate (în continuare - SNC) şi alte acte normative în vigoare. Comisia de inventariere 30. Pentru efectuarea nemijlocită a inventarierii patrimoniului se formează o comisie de inventariere constituită din: şeful comisiei şi membrii comisiei. La întreprinderile mijlocii şi mari comisia este formată din cel puţin cinci persoane cu pregătire tehnică şi economică corespunzătoare, care să asigure efectuarea oportună şi calitativă a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale, iar la întreprinderile mici - din cel puţin trei persoane. Din componenţa comisiei de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, cu excepţia întreprinderilor mici. La întreprinderile mici, persoanele fizice sau juridice, al caror număr de salariaţi este de pînă la două persoane, iar bunurile materiale supuse inventarierii nu depăşesc plafonul stabilit de administratorii întreprinderii, inventarierea poate fi efectuată de o singură persoană. Inventarierea patrimoniului poate fi efectuată atît prin intermediul salariaţilor proprii, cît şi pe bază de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice. 31. Activitatea comisiilor de inventariere este coordonată, după caz, de către o comisie centrală în următoarea componenţă: - conducătorul întreprinderii sau adjunctul lui (preşedintele comisiei); - contabilul-şef, iar la întreprinderile, unde evidenţa se ţine de o firmă de audit - reprezentantul firmei de audit; - şefii subdiviziunilor (serviciilor) structurale; - specialişti competenţi. 32. Comisia centrală şi comisiile de inventariere sînt numite printr-o Decizie (ordin) de inventariere (Anexa 2) emisă de conducatorul întreprinderii. Comisia centrală: - organizează efectuarea inventarierii şi instruieşte membrii comisiei în vederea bunei organizări a inventarierii; - exercită controale de verificare a corectitudinii efectuării inventarierii, precum şi a inventarierii prin sondaj a bunurilor în locurile de păstrare şi prelucrare în perioada dintre două inventarieri; - în cazuri de necesitate (în caz de stabilire a discordanţelor între datele din lista de inventariere şi datele controlului de verificare etc.) şi la decizia comisiei centrale sau conducătorului întreprinderii inventarierile se vor repeta integral pentru confirmare; - examinează explicaţiile primite în scris de la persoanele, la care s-au constatat lipsuri şi/sau plusuri, bunuri deteriorate, precum şi alte fraude şi prezintă propuneri privind modul de reglementare a lipsurilor depistate şi prejudiciilor cauzate în urma deteriorării bunurilor. 33. Comisiile de inventariere: - efectuează inventarierea bunurilor în locurile de depozitare şi producere; - participă în comun cu contabilitatea întreprinderii la determinarea rezultatelor inventarierii şi elaborează propuneri privind compensarea lipsurilor şi plusurilor la inventariere, precum şi întocmirea documentelor respective pentru trecerea la pierderi a lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală; - prezintă propuneri privind păstrarea bunurilor, precum şi comercializarea bunurilor neutilizate; - poartă răspundere pentru: oportunitatea şi respectarea modului de efectuare a inventarierii, în conformitate cu decizia conducătorului întreprinderii; plenitudinea şi exactitatea introducerii în liste a datelor efective aferente stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, datoriilor şi creanţelor etc.; corectitudinea indicării în liste a caracteristicilor distincte ale bunurilor (tip, calitate, marcă, mărime, numărul curent în listă, articol, număr de inventar etc.), conform cărora se determină valoarea lor; corectitudinea şi oportunitatea perfectării documentelor inventarierii potrivit modului stabilit. 34. Membrii comisiei de inventariere sînt traşi la răspundere, conform legislaţiei, pentru introducerea premeditată a datelor incorecte privind soldurile efective ale bunurilor, datoriilor şi creanţelor, în scopul ascunderii lipsurilor şi delapidărilor sau a plusurilor de bunuri materiale şi valori. 35. Înainte de a începe inventarierea, membrilor comisiei de inventariere li se înmînează contra semnătură Decizia (ordin) de inventariere (Anexa 2), iar preşedintelui comisiei - sigiliul de control. În decizie se indică componenţa comisiei, modul de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozit, secţii, gestiuni) supuse inventarierii, data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere. Deciziile în cauză se înregistrează în contabilitate în Registrul de control pentru executarea deciziilor de inventariere (Anexa 14). 36. Se interzice efectuarea inventarierii în cazul componenţei incomplete a comisiei de inventariere. Membrii comisiei de inventariere pot fi înlocuiţi numai în cazuri justificate şi numai în baza deciziei emise de conducătorul întreprinderii. 37. În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică sigiliul la obiectele (depozitele) supuse inventarierii şi comunică despre aceasta conducătorului întreprinderii, care este obligat să-l înştiinţeze imediat în scris pe gestionar despre hotărîrea efectuarii inventarierii, indicînd locul, ziua şi ora începerii inventarierii. Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora fixată, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei (altor) persoane, care să-l (să-i) reprezinte pe gestionar, numită (numite) printr-o decizie scrisă a conducătorului. 38. În cazul gestiunii colective, inventarierea se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarului-şef sau a adjunctului şi membrilor gestiunii. 39. Comisia de inventariere este obligată: a) să solicite obligatoriu înainte de începerea operaţiunilor de inventariere de la gestionarul (gestionarii), responsabil (i) de gestiunea bunurilor şi valorilor Declaraţia de inventar (Anexa 4) din care rezultă următoarea informaţie: - gestionează acesta (aceştia) sau nu de bunuri şi în alte locuri de depozitare; - în afara bunurilor materiale ale întreprinderii respective are (au) sau nu în gestiune şi alte bunuri, aparţinînd terţilor, primite cu (sau fară) documente; - are (au) plusuri sau lipsuri de bunuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are (au) cunostinţă; - are (au) bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele respective; - a (au) primit sau a (au) eliberat bunuri fară documente primare; - deţine (deţin) numerar sau alte hîrtii de valoare rezultate din vînzarea bunurilor aflate în gestiunea sa (lor); - are (au) documente de primire-predare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau nu au fost predate în contabilitate etc. Gestionarul (gestionarii) indică în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul (gestionarii) răspunzător (i) de gestiunea bunurilor şi comisia de inventariere care atestă că a fost dată în prezenţa sa (lor); b) să identifice toate locurile (încaperile), în care există bunuri materiale ce urmează a fi inventariate; c) să asigure închiderea şi sigilarea intrărilor de acces ale tuturor încăperilor, în prezenţa gestionarului, în cazurile cînd se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea; d) să bareze şi să semneze la ultima operaţiune fişele de magazie, indicînd data, la care s-au inventariat bunurile materiale; să vizeze documentele privind intrările sau ieşirile de bunuri materiale existente în gestiune, dar neînregistrate; să efectueze înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor în contabilitate în baza Registrului de primire-predare a documentelor, astfel încît situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea. La întreprinderile de desfacere cu amănuntul care utilizează metoda global-valorică gestionarul asigură înainte de începerea inventarierii întocmirea raportului în care se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor, numerarul depus la casierie, întocmite pînă la momentul începerii inventarierii, precum şi predarea acestui raport în contabilitate; e) să verifice numerarul deţinut de gestionar şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitînd întocmirea dării de seamă (monetarului - la gestiunile de vînzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la casieria întreprinderii; să ridice benzile de control de la aparatele de casă şi ştampila întreprinderii (gestiunii, secţiei, depozitului), dacă este cazul, şi să le păstreze în siguranţă pînă la stabilirea rezultatelor inventarierii. 40. Comisia de inventariere întocmeşte un proces-verbal în care se reflectă rezultatele inventarierii, precum şi rezultatele controlului stării depozitelor şi asigurării integrităţii bunurilor materiale. Dupa inventariere toate materialele (listele de inventariere, situaţiile de calcul etc.) şi procesul-verbal se transmit pentru examinare la comisia centrală, dacă este cazul, sau la conducătorul întreprinderii pentru informaţii şi luarea deciziilor. Inventarierea activelor materiale pe termen lung 41. Pîna a începe inventarierea este necesar de controlat: - existenţa şi starea paşapoartelor tehnice sau a altei documentaţii tehnice; - existenţa documentelor aferente mijloacelor fixe date sau luate în arendă de către întreprindere şi a celor date sau luate la păstrare şi în folosinţă temporară. În cazul lipsei documentelor este necesar de asigurat primirea sau perfectarea lor. În caz de stabilire a discordanţelor sau inexactităţilor în registrele de evidenţă contabilă sau în documentaţia tehnică, ele urmează să fie corectate cu datele corespunzătoare. 42. La inventarierea mijloacelor fixe, comisia de inventariere efectuează în mod obligatoriu controlul efectiv al mijloacelor şi înscrie în listele de inventariere denumirea completă, destinaţia, numărul de inventar, numărul de fabricare (numărul indicat în paşaportul tehnic) şi unele caracteristici tehnice sau de exploatare. 43. În cazul depistării mijloacelor neînregistrate în evidenţă sau indicării incorecte a datelor ce le caracterizează, comisia trebuie să le includă în listele de inventariere, inclusiv cu datele corectate şi caracteristicile tehnice ale acestora. De exemplu: - pentru clădiri - se indică destinaţia lor, materialele de bază din care sînt construite, volumul (măsurarea din exterior şi interior), suprafaţa (suprafaţa utilă totală), numărul etajelor (fără subsoluri), anul construcţiei etc.; - pentru canale - lungimea, adîncimea şi lăţimea (pe fund şi suprafaţă); - pentru poduri - locul amplasării, tipul materialelor şi dimensiunile de bază; - pentru drumuri - tipul drumului (şosea etc.), lungimea, lăţimea, grosimea şi materialele de acoperire; - pentru utilaje - tipul, modelul, destinaţia, numărul de fabricare, numărul de inventar etc. Activele neînregistrate în evidenţă, care au fost depistate la inventariere, sînt iniţial evaluate conform cerinţelor S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung". 44. Mijlocul fix supus restabilirii, reconstruirii, extinderii sau reutilării, în urma cărora s-a modificat destinaţia lui de bază, se introduce în listă cu denumirea care corespunde destinaţiei noi. 45. Dacă comisia a constatat că lucrările efectuate au un caracter capital (ridicarea etajelor, construcţia noilor încăperi etc.), demolarea parţială a construcţiilor şi instalaţiilor (demolarea unor elemente de construcţie) care nu au fost reflectate în evidenţa contabilă, ea urmează, potrivit documentelor respective, să determine suma majorării sau reducerii valorii de intrare a obiectului şi să indice în lista de inventariere modificările efectuate. Totodată, comisia trebuie să stabilească persoanele vinovate şi motivele nereflectării modificărilor constructive ale unor sau altor obiecte în registrele de evidenţă. 46. Maşinile, utilajele şi instalaţiile de forţă se trec în listele de inventariere individual, indicîndu-se numărul de inventar, uzina producătoare, numărul paşaportului tehnic, anul producerii, destinaţia, capacitatea etc. 47. Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se află în afara întreprinderii (navele marine şi fluviale, materialul rulant feroviar, avioanele, maşinile auto, utilajele energetice, instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare, control şi reglare, mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara întreprinderii), se efectuează inventarierea înainte de ieşirea lor din întreprindere. 48. Mijloacele fixe neutilizabile pentru exploatare şi care nu se supun restabilirii se includ într-o listă de inventariere separată cu indicarea momentului scoaterii din exploatare şi motivelor care au cauzat neutilizabilitatea lor (deteriorarea, uzura completă etc.). 49. Terenurile se inventariază pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora şi a schiţelor de amplasare. Clădirile se inventariază prin identificarea lor cu titlurile de proprietate, dosarul acestora, inspectarea şi compararea constatărilor cu datele prevăzute în documentele respective. Construcţiile şi echipamentele speciale, cum sînt reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă şi canalizaţie, telecomunicaţii, căi ferate etc., se inventariază potrivit regulilor prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei. 50. Concomitent cu inventarierea mijloacelor proprii se verifică mijloacele fixe arendate sau aflate la păstrare. Listele de inventariere cu mijloacele arendate şi aflate la păstrare se întocmesc separat pe fiecare arendator şi întreprindere care le-a transmis la păstrare. În acestea, în afară de datele stabilite, se indică de asemenea denumirea arendatorului sau şi termenul arendei sau păstrării. Un exemplar al listei de inventariere a mijloacelor arendate sau aflate la păstrare se expediază arendatorului pentru confirmare. Inventarierea activelor nemateriale 51. Comisia de inventariere va verifica: - existenţa documentelor care certifică dreptul întreprinderii de a utiliza activele nemateriale; - corectitudinea şi reflectarea oportună în bilanţ a valorii activelor nemateriale care se referă la obiectele proprietăţii industriale (OPI) şi aparţin întreprinderii în baza dreptului de proprietate. În cazul în care se depistează un activ nematerial necontabilizat, comisia are dreptul să aleagă metoda de evaluare iniţială conform cerinţelor S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" şi să stabilească durata potenţială normativă de funcţionare utilă în conformitate cu parametrii tehnico-economici ai acestui activ. 52. Constatarea faptului de utilizare a activului nematerial se efectuează în temeiul următoarei liste de documente care se concretizează separat pentru fiecare caz de estimare a valorii activului nematerial: - originalul sau copia autentificată de notar a brevetului, certificatului de înregistrare; - copia descrierii activului nematerial; - actul privind utilizarea activului nematerial; - folosirea mărcii de produse şi servicii; utilizarea denumirii de origine a produsului pentru desemnarea produsului; utilizarea soiurilor de plante create ca rezultat al selecţiei; utilizarea raselor de animale create ca rezultat al selecţiei şi sub influenţa schimbării condiţiilor de hrană, întreţinere şi exploatare; - documentul care confirmă suma mijloacelor bănesti achitate sau valoarea depistată a altei forme de compensare, utilizate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale; - contractul de cesiune (transmitere) către întreprindere a dreptului asupra titlului de protecţie înregistrat la Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale; - contractul de licenţă pentru dreptul de folosire a obiectelor proprietăţii industriale înregistrat la Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale etc. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale 53. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează conform aranjării lor în încăperea dată. Se interzice în timpul inventarierii trecerea haotică de la un fel de mărfuri şi materiale la altele. În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare. După efectuarea inventarierii unei încăperi, intrarea în ea se sigilează şi comisia trece în următoarea. 54. Stocurile de mărfuri şi materiale se înregistrează în listele de inventariere pe fiecare denumire separat, cu indicarea codului sau numărului de inventar, calităţii şi cantităţii. 55. Membrii comisiei în prezenţa şefului de depozit (magazie) şi altor gestionari controlează existenţa efectivă a mărfurilor şi materialelor prin metoda numărării obligatorii, cîntăririi sau măsurării. Se interzice categoric de a introduce date despre stocurile de mărfuri şi materiale din spusele gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a acestora. 56. Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de mărfuri şi materiale se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, de la cine au fost primite, data şi numărul documentului de intrare, denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea "Primite în timpul inventarierii". 57. La depozitele mari, în cazul efectuării inventarierii pe parcursul unui timp îndelungat, în cazuri excepţionale şi numai cu permisiunea în scris a conducătorului şi a contabilului-şef al întreprinderii, pot fi eliberate bunuri de către gestionari numai în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste bunuri se trec intr-o listă de inventariere separată cu menţiunea "Eliberate în timpul inventarierii". În documentele de ieşire se face aceeaşi menţiune contrasemnată de preşedintele comisiei de inventariere. 58. Stocurile de mărfuri şi materiale care aparţin altor întreprinderi (în custodie, la vînzarea în consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariază concomitent cu stocurile de mărfuri şi materiale proprii. Pentru acestea se întocmesc liste de inventariere separate, care conţin informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie, a contractului de consignaţie şi documentului de livrare (facturii), cantitatea, valoarea şi alte informaţii utile. 59. În cazul neînregistrării stocurilor de mărfuri şi materiale intrate se solicită explicaţii în scris de la persoanele care le-au primit, în caz contrar, cazul se transmite organelor de anchetă. 60. Stocurile efective de mărfuri şi materiale eterogene se inventariază prin numărare, cîntărire sau cubare. Bunurile aflate în ambalaje intacte se desfac selectiv. În cazul cînd desigilarea lor conduce la scăderea calităţii sau la deteriorarea lor, atunci acestea nu se desfac. Lichidele, a căror cantitate efectivă nu poate fi determinată prin transvazare sau măsurare, cantitatea vaselor se stabileşte în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. şi se verifică prin scoatere de probe din vase; prin măsurare sau probe de laborator atunci cînd se constată densitatea, compoziţia şi alte caracteristici ale lichidelor. Materialele de volum (ciment, oţel, beton, produse de carieră şi balastieră, materiale şi produse agricole etc.), a căror inventariere prin cîntărire şi măsurare necesită cheltuieli considerabile sau conduce la degradarea bunurilor, pot fi inventariate pe baza de calcule tehnice sau matematice (Anexa 1). În listele de inventariere a materialelor menţionate mai sus se indică modul de efectuare a inventarierii, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor. Mai întîi se inventariază bunurile cu un grad mare de perisabilitate naturală. 61. Greutatea furajelor voluminoase (fînului în stoguri, paielor în clăi, rădăcinoaselor din grămezi sau din gropi în pămînt, silozului din turn etc.) se determină conform calculelor de stabilire a greutăţii pe baza volumului în conformitate cu instrucţiunile de ramură. Pentru grîu (graminee) şi concentratele de nutreţ se procedează la o verificare efectivă atît a cantităţii, cît şi a calităţii (tip, calitate, categorie). Nivelul calităţii se stabileşte în conformitate cu cerinţele standardelor de calitate. 62. Ambalajul se înregistrează în listă după tipuri, destinaţie specială şi starea calitativă (nou, în uz, care necesită reparaţie etc.). Pentru ambalajul deteriorat comisia de inventariere întocmeşte un act cu indicarea motivelor şi persoanelor responsabile de ambalaj. 63. Cantitatea de materiale şi mărfuri păstrate în ambalajele sigilate ale furnizorului, poate fi stabilită ca excepţie, în baza documentelor sau prin verificarea selectivă a unei părţi din aceste bunuri. Greutatea sau volumul materialelor în baloturi se admite să se determine în baza măsurărilor şi calculelor tehnice. Situaţiile de măsură şi calcul se anexează la listele de inventariere. La inventarierea unor cantităţi mari de mărfuri şi materiale prin cîntărire, situaţia de calculare se completează de către un membru al comisiei de inventariere şi gestionar. La sfîrşitul zilei de lucru (sau dupa terminarea cîntăririi) datele acestor situaţii se verifică şi totalul se introduce în lista de inventariere. 64. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, cu specificarea persoanelor responsabile de păstrarea acestora. Inventarierea se efectuează prin metoda examinării fiecărui obiect. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată deteriorate comisia de inventariere întocmeşte acte după modelele stabilite, cu indicarea perioadei de exploatare, cauzelor deteriorării, posibilităţilor utilizării acestor obiecte în scopuri gospodăreşti. Inventarierea activelor în curs de execuţie Producţia în curs de execuţie 65. Inventarierea producţiei în curs de execuţie are ca scop să constate: - stocul efectiv de produse care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie; - stocul efectiv de produse care, deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile necesare; - volumul şi costul efectiv al lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie. 66. La întreprinderile industriale este necesar de determinat: - existenţa efectivă a stocurilor de semifabricate (piese, agregate) şi a articolelor care se află în proces de confecţionare şi asamblare; - rebutul care nu a fost trecut în evidenţă; - producţia în curs de execuţie conform comenzilor anulate, precum şi a comenzilor, executarea cărora este suspendată; - costul efectiv al semifabricatelor (pieselor, agregatelor), care se află în producţie în proces de confecţionare sau asamblare. 67. La întreprinderile de construcţii-montaj în listele de inventariere a producţiei în curs de execuţie se includ: - categoriile de lucrări şi elementele de construcţii, la care nu a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în indicatoarele normelor de deviz; - lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate de beneficiar. 68. Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă, nu se consideră producţie în curs de execuţie. Acestea se inventariază separat şi se trec în conturile de stocuri, diminuîndu-se cheltuielile respective, iar după terminarea inventarierii se înregistrează în conturile iniţiale de cheltuieli. 69. La întreprinderile agricole în categoria producţiei (lucrărilor) în curs de execuţie se includ: arătura de toamnă, îngrăşămintele, semănăturile de toamnă, semănăturile multianuale, desţelinirea pămîntului, pregătirea serelor pentru roada anului viitor, alte semănături de iarnă (în sere, pepeniere) etc.; în avicultură - consumurile aferente incubării ouălor puse la incubare după 11 decembrie a anului de gestiune; în piscicultură - costul peştilor de vară din iazurile de iernare care trec pe anul următor; în apicultură - costul mierii lăsate pe iarnă în stupi în calitate de hrană pentru familiile de albine. În producţia finită a serelor se include materialul săditor (butaşii, puieţii, răsadul) care au atins vîrsta de plantare în pămînt sau sînt destinate vînzării. 70. Înainte de începerea inventarierii este necesar să se predea la magazii şi depozite toate piesele, ansamblurile şi agregatele, a căror prelucrare a fost terminată; să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documente de constatare, şi să se prezinte la control semifabricatele, utilizarea cărora nu corespunde standardelor. 71. Semifabricatele producţiei în curs de execuţie şi semifabricatele aflate în secţii urmează să fie aranjate în ordinea pentru asigurarea corectitudinii şi uşurinţei la numărarea cantităţii acestora. Verificarea stocurilor de semifabricate ale producţiei în curs de execuţie (piese, subansambluri, agregate) se efectuează prin metoda numărării, cîntăririi şi măsurării efective. 72. Listele de inventariere se întocmesc separat pentru fiecare secţie (sector, gestiune), cu indicarea denumirii semifabricatelor, etapei sau gradului de pregătire, cantităţii sau volumului acestora. 73. Rebuturile definitive nu se includ în componenţa producţiei în curs de execuţie şi se înregistrează separat. 74. Pentru producţia neterminată, care reprezintă o masă neomogenă sau un amestec (în ramurile corespunzătoare ale economiei), în listele de inventariere, precum şi în situaţia de comparaţie se reflectă doi indicatori cantitativi: cantitatea acestei mase sau amestec şi cantitatea materiei prime sau a materialelor (pe denumiri distincte) ce intră în componenţa ei. Cantitatea materiilor prime sau a materialelor se determină conform calculelor tehnice stabilite prin instrucţiunile de ramură. 75. În listele de inventariere a activelor pe termen lung în curs de execuţie se indică pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului, denumirea obiectului, descrierea amănunţită a stadiului în care se află acesta, pe baza valorii din documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor executate la data inventarierii. Construcţii capitale în curs de execuţie 76. Comisia de inventariere trebuie să verifice: a) dacă în componenţa construcţiei capitale în curs de execuţie nu figurează utilajele de construcţie date în montaj, dar efectiv montajul acestora nu a fost executat. Materialele şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neincluse în lucrările de construcţie se inventariază separat; b) starea construcţiilor conservate şi a celor care o perioadă oarecare nu vor funcţiona. Pentru obiectele nominalizate este necesar a depista motivele şi temeiul conservării lor. 77. Liste de inventariere separate se întocmesc pentru obiectele finalizate care din diferite motive nu au fost date în exploatare. În actele respective este absolut necesar de indicat motivele de reţinere a dării în exploatare a obiectelor în cauză. 78. Pentru construcţiile în curs de execuţie, precum şi lucrările de proiectare-cercetare la construcţiile în curs de execuţie, supuse lichidării din bilanţ, se întocmesc acte, care reflectă caracterul lucrărilor executate şi valoarea lor, indicîndu-se motivele sistării construcţiei. În acest scop va fi utilizată documentaţia tehnică respectivă (planuri, devize, decontări şi devize financiare), actele privind punerea în funcţiune, etapele, registrele de evidenţă a lucrărilor executate la obiectele de construcţie etc. Lucrări de reparaţii capitale în curs de execuţie 79. Inventarierea reparaţiilor capitale în curs de execuţie se efectuează prin metoda verificării lucrărilor executate. Lucrarile de reparaţii capitale în curs de execuţie ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi altor obiecte, în cazul în care are loc majorarea valorii acestora sau creşterea duratei de funcţionare, se consemnează în liste de inventariere separate, în care se indică denumirea obiectului supus reparaţiei, gradul de executare a reparaţiei, costul de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate. 80. Obiectele date în exploatare total sau parţial, pentru care nu au fost întocmite formele de înregistrare ca mijloace fixe, se înscriu în liste de inventariere separate. 81. Obiectele la care lucrările de investiţii nu se mai execută, se înscriu în liste de inventariere separate, indicîndu-se cauzele sistării sau încetării lucrărilor, confirmarea lucrărilor privind sistarea şi măsurile propuse. Inventarierea animalelor 82. Animalele tinere, animalele la îngrăşat, păsările, iepurii de casă, animalele cu blană preţioasă şi familiile de albine se inventariază nu mai rar de o dată pe trimestru. Animalele productive şi de muncă, care prezintă cireada sau turma de bază, se înregistrează în listele de inventariere în care se indică numărul animalului (marca, danga), anul naşterii, rasa, greutatea vie a animalului (cu excepţia cailor, catîrilor, greutatea cărora nu se indică) şi valoarea de intrare sau reevaluată, după caz. 83. Rasa se indică în baza bonitării respective a animalelor. 84. Vitele mari cornute, animalele de muncă, porcinele (femelele şi vierii), ovinele preţioase şi alte animale (de prăsilă) se înregistrează separat. Alte animale din cireada de bază, contabilizate în grup, se înregistrează, indicîndu-se numărul de capete şi greutatea vie pentru fiecare grup în parte. Animalele tinere din categoria vitelor mari cornute, cailor de rasă şi animalelor de lucru se înregistrează individual, indicîndu-se numărul de inventariere, numele, genul, rasa etc. 85. Animalele la îngrăsat, porcinele, ovinele şi caprinele, păsările tinere şi alte tipuri de animale se înregistrează în grup, indicîndu-se numărul de capete şi greutatea vie separat pentru fiecare grup. 86. Listele de inventariere se întocmesc separat pe ferme, secţii, sectoare repartizate pe grupe şi pe persoane responsabile. Inventarierea mijloacelor băneşti şi a formularelor cu regim special 87. La inventarierea mijloacelor băneşti se utilizează Procesul-verbal de inventariere a numerarului (Anexa 9), iar a formularelor şi documentelor cu regim special - Lista de inventariere a valorilor şi a formularelor cu regim special (Anexa 8). 88. La inventarierea casieriei se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte valori existente în casierie. Similar se verifică şi formularele cu regim special. 89. Mijloacele băneşti în lei şi în valută din casieria întreprinderii se inventariază inopinat. 90. Mijloacele băneşti reale existente în casierie cuprind însemnele monetare, mărcile poştale, timbrele fiscale etc. Mărcile poştale şi timbrele fiscale se înscriu în listele de inventariere la valoarea nominală, cu excepţia mărcilor cu valoare filatelică. 91. Controlul efectiv al documentelor băneşti (bilete de tratament şi odihnă, mărci poştale şi timbre fiscale) presupune determinarea valorii, autenticităţii fiecărui document în parte şi corectitudinii perfectării lui. Controlul se efectuează pe tipuri de documente, indicindu-se în listă denumirea, numărul, seria şi suma totală a acestora. 92. Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere după coduri, serii, numere pentru a stabili cu uşurinţă integritatea acestora, conform actelor normative. 93. Hîrtiile de valoare (acţiunile, obligaţiunile etc.) se înregistrează în listele de inventariere, indicîndu-se denumirea, numărul, codul, seria, tipul, cantitatea şi valoarea acestora. În mod obligatoriu se înscrie primul şi ultimul număr al pachetului respectiv. 94. Inventarierea mijloacelor băneşti se efectuează prin metoda verificării sumelor existente în contul respectiv: a) încasările - cu datele din extrasul de cont al instituţiei financiare, oficiului poştal, copiile documentelor de însoţire a încasărilor în casierie ş. a.; b) sumele transferate de părţile legate - cu datele obţinute din avizele lor (avizo), indicîndu-se data, numărul dispoziţiei de plată, suma şi denumirea instituţiei financiare sau oficiului poştal, care a primit transferul. 95. Inventarierea mijloacelor băneşti, care se află în conturile de decontare, valutar şi curent, în acreditive speciale şi alte conturi, se efectuează prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate. Inventarierea creanţelor şi datoriilor 96. Inventarierea decontărilor cu fondatorii, instituţiile financiare, bugetul, cumpărătorii, furnizorii, parţile legate, salariaţii proprii, deponenţii şi alţi debitori şi creditori constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia stabileşte termenul înregistrării creanţelor şi datoriilor, realitatea existenţei acestora şi persoanele vinovate de trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei. 97. Tuturor debitorilor, cu care decontările nu se efectuează prin sistemul "incaso", întreprinderile creditoare le expediază extrase din conturile analitice privind datoriile acestora. Extrasele de cont (Anexa 11) confirmate se prezintă comisiei de inventariere pentru confirmarea existenţei datoriilor. 98. Întreprinderile debitoare sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile din ziua primirii extraselor soldul creanţelor şi/sau să comunice obiecţiile lor. 99. Sumele reflectate în conturile de datorii şi creanţe cu cumparătorii, părţile legate şi furnizorii, cu alţi debitori şi creditori trebuie să fie confirmate. În cazul cînd pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-a reuşit a se lichida toate contradicţiile sau divergenţele neclarificate, decontările cu debitorii şi creditorii se reflectă asupra fiecărui post din bilanţ ce reiese din înregistrările contabile. Partea interesată poate apela la organele competente, prezentînd materialele justificative privind divergenţele în vederea soluţionării acestora. 100. În cadrul decontărilor cu salariaţii proprii se verifică suma salariilor necerute, precum şi sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor. 101. La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor eliberate fiecărui titular, data eliberării şi destinaţia utilizării. 102. Comisia de inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare: a) veridicitatea decontărilor cu instituţiile financiare, parţile legate care întocmesc de sine stătător bilanţul contabil şi cu organele ierarhic superioare; b) corectitudinea şi justeţea sumei datoriilor privind lipsurile şi delapidările existente în bilanţ, măsurile întreprinse pentru reducerea acestor datorii; c) corectitudinea şi justeţea sumelor datoriilor şi creanţelor, precum şi măsurile luate pentru perceperea forţată a creanţelor, neîncasate prin intermediul instituţiei financiare. Pentru creanţele la care a expirat termenul de prescripţie, se întocmeşte o notă în care se indică persoanele vinovate de omiterea acestor termene. 103. Pentru tipurile indicate de creanţe şi/sau datorii, în Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor (Anexa 10) se anexează o notă informativă, în care se indică denumirea şi adresa debitorilor şi creditorilor, suma creanţelor şi/sau datoriilor, motivele, momentul apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe şi/sau datorii. 104. Rezultatele inventarierii creanţelor şi datoriilor se înscriu în Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de neconfirmare - în baza documentelor justificative. Determinarea rezultatelor inventarierii Compararea datelor inventarierii cu cele din contabilitate 105. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa analitică (fişele de magazie) şi contabilitate. 106. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se procedează la: - controlul exactităţii stocurilor din fişele de magazie şi soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite se corectează operativ; - confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţa analitică pentru fiecare poziţie în parte; - preluarea poziţiilor cu diferenţe în Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii (Anexa 7); - obţinerea de către comisia de inventariere a explicaţiilor scrise (nota explicativă) de la persoanele care poartă răspundere pentru plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate, precum şi pentru pagubele cauzate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze; - stabilirea, pe baza explicaţiilor primite şi documentelor cercetate, a caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi a plusurilor; - elaborarea propunerilor privind modul de regularizare a diferenţelor dintre datele contabilităţii şi cele efective constatate în urma efectuării inventarierii; - înregistrarea în contabilitate a plusurilor şi lipsurilor în vederea punerii în acord a evidenţei contabile cu activele şi pasivele inventariate. Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate 107. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: a) plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor; b) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei; c) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare; d) în cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei. 108. În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la stabilirea valorii debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii: - existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea, desenul, modelul, dimensiunile, ambalajul sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de către administratori şi se înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii; - diferenţele constatate în plus sau lipsă trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune, aceeaşi gestiune şi acelaşi gestionar; - lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor. 109. Pentru efectuarea compensărilor persoanele responsabile prezintă explicaţii detaliate. Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării. Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după studierea minuţioasă a tuturor materialelor prezentate, ia decizia respectivă. 110. Compensarea resortului se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate la sorturile supuse compensării. În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sînt mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a diferenţei în plus. Această excludere se face începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă. În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sînt mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor, începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă. Stabilirea lipsurilor recuperabile 111. Diferenţa-lipsă stabilită în urma compensării recortului şi aplicării tuturor normelor de perisabilitate naturală, care cauzează prejudicii întreprinderii, se recuperează de la persoanele vinovate în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare. 112. Dacă după terminarea inventarierii nu sînt stabilite persoanele vinovate de bunurile resortate, diferenţele de valoare se trec la cheltuielile perioadei peste normele de perisabilitate naturală şi se casează în modul prevăzut în articolul 108 al prezentului Regulament. În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi recuperate, dar care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de recuperare se determină de o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv. Bunurile lipsă pot fi recuperate de la persoanele vinovate şi sub formă de alte bunuri similare (la aceeaşi valoare), cu acordul conducătorului întreprinderii. Modelele Deciziei de recuperare şi Angajamentului de plată sînt prezentate respectiv în Anexele 12 şi 13. Aplicarea normelor de perisabilitate 113. Normele de perisabilitate pot fi aplicate doar în cazul determinării lipsurilor efective. Se interzice casarea bunurilor, în limitele normelor de perisabilitate, pînă la stabilirea lipsurilor efective. Normele de perisabilitate nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora, pe categorii de bunuri la care s-au constatat lipsuri. De asemenea, normele de perisabilitate nu se aplică automat la toate bunurile, ci numai la bunurile la care se aplică normele de perisabilitate naturală, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Aceste norme sînt considerate drept limite maxime. Rezultatele inventarierii 114. Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un proces-verbal, după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice. 115. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine următoarele elemente: - data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei (ordinului) de înstituire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; - rezultatele inventarierii; - concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea; - volumul bunurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic; - propunerile privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi declasarea (trecerea dintr-o categorie în alta) sau casarea unor bunuri; - constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune; - alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate. 116. Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, după caz, pe gestiuni aparte, conducătorului întreprinderii. Acesta, cu avizul serviciului contabil şi şefului serviciului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate. Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate atît în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii. Publicitatea informaţiei 117. În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii cu privire la: a) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare prin intermediul inventarierii; b) efectuarea totală sau parţială a inventarierii patrimoniului şi indicarea gestiunilor care nu au fost inventariate; c) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, valoarea bunurilor supuse perisabilităţii naturale etc.); d) reflectarea rezultatelor inventarierii în evidenţa contabilă: e) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate; f) minusurile şi plusurile constatate din vina persoanelor, modul de recuperare de la aceştia (achitarea pe loc, reţineri din salariu, prin judecată etc.); g) recuperarea de la persoanele vinovate în anul curent a sumelor aferente pierderilor rezultate din anii precedenţi. Indicaţii succinte privind utilizarea şi întocmirea formularelor utilizate la inventariere 118. Formularele sînt prezentate sub formă de model şi pot fi adaptate la cerinţele fiecărei întreprinderi (unităţi), conform legislaţiei în vigoare. Lista de inventariere INV-1 - pentru gestiunile care ţin evidenţa global-valorică (Anexa 5) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 119. Serveşte ca document pentru: - inventarierea rechizitelor de birou, imprimatelor (formularelor), materialelor destinate ambalării, precum şi pentru evidenţa cărţilor tehnice; - inventarierea mărfurilor şi ambalajelor aflate în evidenţa global-valorică în întreprinderile de desfacere cu amanuntul; - stabilirea lipsurilor şi plusurilor valorice în gestiunile inventariate; - înregistrarea în evidenţă la locurile de depozitare ca document justificativ; - stabilirea rezervelor (provizioanelor) pentru deprecieri. 120. Se întocmeşte în trei exemplare la locurile de depozitare, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, din care un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de către un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni şi se semnează pe fiecare listă de membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii respective. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se intocmesc în cinci exemplare, din care un exemplar - de gestionarul care predă gestiunea, un exemplar - de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare - de un membru al comisiei de inventariere. În listele de inventariere se înscriu stocurile efective stabilite de comisia de inventariere prin numărare, cîntărire, măsurare sau cubare, după caz. Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere imediat după determinarea cantităţilor inventariate, în ordinea în care ele au fost grupate, ţinind cont de dimensiunile şi unităţile de măsură cu care figurează în evidenţă, la locurile de depozitare şi în contabilitate. Stocurile efective se evaluează în listele de inventariere la aceleaşi preţuri folosite la înregistrarea bunurilor în contabilitate. Valoarea de inventar se stabileşte de comisia de inventariere cu respectarea legislaţiei în vigoare. După terminarea lucrărilor de inventariere, pe fiecare pagină se calculează totalul indicatorilor naturali în coloana "Cantitate" şi totalul coloanei "Valoare", apoi comisia de inventariere recapitulează toate listele de inventariere care cuprind numărul fiecărei liste de inventariere, totalul indicatorilor naturali şi valoarea bunurilor inventariate din fiecare listă, precum şi totalul indicatorilor naturali şi valoarea totală a bunurilor inventariate. Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului valoric efectiv al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate se procedează la o verificare amănunţită a exactităţii tuturor evaluărilor, calculelor, totalizărilor şi înregistrărilor din contabilitate şi din evidenţa de la locurile de depozitare. Greşelile depistate se corectează înainte de determinarea rezultatelor inventarierii. 121. Circulă: - la gestionar (sau gestionari în cazul predării-primirii gestiunii) - pentru semnarea fiecărei pagini a listei de inventariere, indicînd pe ultima filă a listei că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui (lor), că bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea lui (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse inventarierii, precum şi faptul că preţurile, cantităţile, calităţile şi unităţile de măsură au fost stabilite în prezenţa lui (lor) şi el (ei) nu are (au) obiecţii; - la membrii comisiei de inventariere - pentru semnarea fiecărei file a listei de inventariere, calcularea totalului din listele de inventariere, stabilirea lipsurilor sau a plusurilor valorice, stabilirea perisabilităţii şi întocmirea procesului-verbal privind rezultatele inventarierii; - la contabilitate, unde se confruntă datele evidenţei contabile ale raportului de gestiune predat la contabilitate şi valoarea totala a inventarului efectiv; - la contabilul-şef şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanele vinovate, procesul-verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere; - la conducătorul întreprinderii, împreună cu procesele-verbale sus-menţionate, pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute. 122. Se arhivează la serviciul contabil (exemplarul 1). Lista de inventariere INV-2 (Anexa 6) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 123. Serveşte ca document pentru inventarierea bunurilor întreprinderii aflate în gestiunile care ţin evidenţa numai cantitativ. Spre exemplu, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară este mai mică de \xab din plafonul stabilit. 124. Se întocmeşte în trei exemplare, la locurile de depozitare: un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de către un membru al comisiei de inventariere. La sfirşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează de toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionar pe fiecare pagină. În cazul unei gestiuni colective cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii acestea se întocmesc în cinci exemplare şi sînt semnate atît de persoana (ele) care predă (predau) gestiunea, cît şi de gestionarul (ii) care primeşte (primesc) gestiunea. În cazul bunurilor primite în custodie şi/sau consignaţie, pentru prelucrare etc., listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare. Copia se transmite persoanelor fizice şi juridice, cărora le aparţin bunurile respective. 125. Circulă: - la gestionar - prin semnarea fiecărei file, indicînd pe ultima filă a listei de inventariere că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui şi bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea lui; - la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor cantitative şi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate; - la întreprinderea, căreia îi aparţin bunurile primite în custodie, pentru prelucrare etc., în scopul comunicării eventualelor comunicări (exemplarul 3). 126. Se arhivează la serviciul contabil (exemplarul 1). Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii INV-3 (anexa 7) Format 1/3, tipărit pe ambele feţe. 127. Serveşte ca: - document de bază pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri, mijloacelor băneşti, creanţelor şi datoriilor, inclusiv a deprecierilor; - document justificativ de înregistrare în evidenţa gestiunii (magazii, depozite) şi în contabilitate a plusurilor şi lipsurilor constatate; - document pentru stabilirea rezervelor (provizioanelor) în cazul deprecierilor. 128. Se întocmeşte de comisia de inventariere şi de contabil în două exemplare. După înregistrarea diferenţelor se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează de toţi membrii comisiei de inventariere, contabil şi de gestionar pe fiecare pagină. Valoarea de inventar se stabileşte de comisie, cu respectarea legislaţiei în vigoare. 129. Circulă: - la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate; - la comisia de inventariere, pentru stabilirea lipsurilor, plusurilor, precum şi pentru consemnarea în procesul-verbal privind rezultatele inventarierii; - la conducătorul serviciului contabil şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanelevinovate şi procesul-verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere; - la conducătorul întreprinderii, împreună cu procesele-verbale sus-menţionate, pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute. 130. Se arhivează la serviciul contabil (exemplarul 1). Lista de inventariere a valorilor şi a formularelor cu regim special INV-4 (Anexa 8) Format A3, tipărit pe ambele feţe. 131. Se utilizează pentru a consemna rezultatele inventarierii existentului efectiv de valori şi a formularelor cu regim special, pentru constatarea diferenţelor dintre indicatorii în expresie naturală şi valorică conform datelor evidenţei contabile şi inventarierii. 132. Se intocmeşte şi circulă ca Lista de inventariere (INV-1). Proces-verbal de inventariere a numerarului INV-5 (Anexa 9) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 133. Se utilizează pentru reflectarea rezultatelor inventarierii mijloacelor bănesti efective (numerar, mărci poştale etc.) aflate în casieria întreprinderii. Comisia verifică mijloacele băneşti prin recalcularea numerarului din casierie, hîrtiilor de valoare, carnetelor de cecuri etc. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de membrii comisiei de inventariere şi gestionar. Pînă la începerea inventarierii de la fiecare gestionar sau persoane responsabile de integritatea mijloacelor băneşti se întocmeşte o declaraţie de inventar (Anexa 4). În cazul înlocuirii gestionarului, procesul-verbal se întocmeşte în trei exemplare (primul exemplar - pentru contabilitate, al doilea exemplar - pentru gestionarul care a predat valorile şi al treilea exemplar - pentru gestionarul care a primit valorile). 134. Se intocmeşte şi circulă ca Lista de inventariere INV-1. Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor INV-6 (Anexa 10) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 135. Se utilizează pentru inventarierea creanţelor şi datoriilor rezultate din decontările cu creditorii şi debitorii. Pe prima foaie (faţă-verso) se reflectă sumele debitoare, iar pe a doua foaie (faţă-verso) - sumele creditoare. 136. Se întocmeşte de comisia de inventariere într-un singur exemplar, în baza stabilirii soldurilor conform documentelor confirmative şi a sumelor care figurează în aceste conturi. Se semnează şi se prezintă la contabilitate. La lista de inventariere se anexează extrasele de cont. 137. Se arhivează la serviciul contabil. Extras de cont INV-7 (Anexa 11) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 138. Serveşte la comunicarea şi solicitarea de la debitori sau creditori a datoriilor rămase neachitate, care urmează a fi încasate şi/sau achitate, provenite din relaţii economico-financiare. 139. Se întocmeşte în trei exemplare de către serviciul financiar-contabil al întreprinderii emitente, pe baza datelor din contabilitatea analitică privind datoriile şi/sau creanţele. 140. Circulă: - la contabilul-şef şi conducătorul întreprinderii-emitente, pentru semnare (toate exemplarele); - la întreprinderea debitoare sau creditoare (exemplarele 1 şi 2), care restituie întreprinderii-emitente exemplarul 2 semnat pe verso de către conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef, pentru confirmarea datoriilor şi/sau creanţelor. În cazul cînd întreprinderea are datorii, atunci eventualele obiecţii asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul întreprinderii şi de contabilul-şef, care se anexează la exemplarul 2 al extrasului de cont. 141. Se arhivează: - la serviciul contabil al întreprinderii-emitente (exemplarul 2 confirmat şi exemplarul 3); - la serviciul contabil al întreprinderii-destinatare (exemplarul 1). Lista de inventariere INV-2А (Anexa 17) Format A4, tipărit pe ambele feţe. 142. Serveşte ca document pentru inventarierea bunurilor întreprinderii aflate în gestiunile care ţin evidenţa cantitativ-valorică. 143. Se întocmeşte şi circulă ca Lista de inventariere (INV-1). Data intrarii Regulamentului în vigoare 144. Prezentul Regulament intra în vigoare din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. anexa nr.1 anexa nr.2 anexa nr.3 anexa nr.4 anexa nr.5 anexa nr.6 anexa nr.7 anexa nr.8 anexa nr.9 anexa nr.10 anexa nr.11 anexa nr.12 anexa nr.13 anexa nr.14 anexa nr.15 anexa nr.16 anexa nr.17