    Abrogată prin HG1171 din 28.11.18, MO499-503/21.12.18 art.1314; în vigoare 21.12.18

    Întru executarea prevederilor articolului III din Legea nr.168-XVI din 15 iunie 2006 pentru completarea şi modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 112-115, art.521), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se stabileşte că:

armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară se va efectua pe etape, primordial în domeniile prioritare stabilite de actele bilaterale în vigoare care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova;

responsabile pentru procesul de armonizare a legislaţiei sînt ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi celelalte autorităţi publice care au drept de iniţiativă legislativă, fiecare în domeniul său de activitate;

procesul de armonizare se va efectua după procedurile de organizare şi de tehnică legislativă stabilite de Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative şi de Legea nr. 317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

monitorizarea procesului de armonizare a legislaţiei pe plan naţional se pune în sarcina Ministerului Justiţiei, iar informarea organismelor Uniunii Europene privind realizarea planului naţional anual de armonizare a legislaţiei se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

2. În vederea creării condiţiilor necesare pentru pregătirea bazei juridice a statului către integrarea în Uniunea Europeană şi facilitării procesului de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară, Ministerul Justiţiei:

va definitiva şi va prezenta Guvernului spre examinare planuri naţionale anuale de armonizare a legislaţiei, în baza propunerilor prezentate de autorităţile administraţiei publice centrale;

1. Prezentul Regulament reglementează înţelesul normelor ce ţin de legislaţia comunitară, stabileşte actele normative ce ţin de noţiunea legislaţiei comunitare, la care necesită a fi armonizată legislaţia Republicii Moldova, primordial în conformitate cu priorităţile stabilite în baza actelor bilaterale în vigoare care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, modul de armonizare a legislaţiei şi mecanismul instituţional de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară.

2. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară este un proces continuu, care are drept scop asigurarea compatibilităţii depline a normelor de drept intern cu cele comunitare, prin modificarea, completarea sau elaborarea actelor normative naţionale armonizate cu cerinţele comunitare, ulterior aceste norme juridice devenind parte componentă a dreptului naţional.

3. Legislaţia comunitară constă din tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum şi din cele care le modifică şi completează pe acestea (legislaţia primară), jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, precum şi actele emise de către instituţiile Uniunii Europene (legislaţia secundară). Convenţiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene şi, după caz, Comisiei Europene fac parte din legislaţia comunitară în cazul în care sînt desemnate ca atare de Uniunea Europeană. Actele normative cele mai utilizate sînt regulamentele, directivele, deciziile, fiecare dintre acestea avînd caractere, modalităţi de aplicare sau destinaţii proprii:

b) directivă - act obligatoriu, definind obiectivele ce urmează a fi atinse în contextul politicii comune, lăsînd la discreţia statului alegerea formelor şi instrumentelor necesare pentru atingerea acestora. Directivele urmează a fi implementate prin adoptarea legislaţiei interne respective a statului membru;

c) decizie - act obligatoriu pentru destinatarul acestuia, care poate fi unul, mai multe sau toate statele membre ale Uniunii Europene; una sau mai multe persoane fizice sau juridice ale acestora.

4. În cazul lipsei reglementării în legislaţia comunitară, în procesul de armonizare a legislaţiei se vor lua în considerare experienţa şi bunele practici cu relevanţă comunitară ale altor state.

5. Armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu principiile şi standardele Uniunii Europene se efectuează primordial în domeniile prioritare stabilite de actele bilaterale în vigoare care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

Mecanismul instituţional şi proceduri în cadrul
procesului de avizare a actelor normative cu relevanţă
comunitară. Etapele de armonizare a legislaţiei
naţionale cu legislaţia comunitară

b) eliminarea dispoziţiilor contrare, crearea de noi norme sau completarea celor existente, păstrîndu-se structura şi limbajul de redactare specific şi propriu sistemului naţional de drept.

a) actul normativ trebuie redactat în conformitate cu cerinţele tehnicii legislative naţionale, prevăzute, în particular, de Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative şi Legea nr. 317-XV din 18 iunie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

b) la elaborarea proiectului de act normativ naţional urmează a fi respectată terminologia legislaţiei comunitare, utilizînd aceiaşi termeni pentru concepte similare;

d) în procesul de armonizare a legislaţiei urmează să se ţină cont de principiile subsidiarităţii, proporţionalităţii şi flexibilităţii, prevăzute la punctul 8 din prezentul Regulament;

a) principiul subsidiarităţii - reglementarea mai eficientă a unui domeniu concret prin intermediul unor măsuri comunitare, deoarece această reglementare nu poate fi efectuată în mod eficient prin mijloace naţionale;

b) principiul proporţionalităţii - asigurarea proporţionalităţii între obiectivele ce urmează a fi atinse şi acţiunile autorităţilor întreprinse în vederea atingerii acestora. Aceste acţiuni, fiind cît mai simple şi coerente în raport cu scopurile propuse, nu vor depăşi limita corespunzătoare şi necesară pentru a atinge obiectivul scontat;

Activitatea de armonizare a legislaţiei interne cu legislaţia comunitară se concentrează, din punct de vedere tehnico-procedural, şi asupra condiţiilor în care se adoptă şi se implementează legislaţia comunitară, în special a posibilităţii de a conveni perioade de tranziţie, limitate ca obiect şi durată.

a) determinarea domeniilor (în funcţie de priorităţile naţionale şi prevederile actelor bilaterale în vigoare care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova), precum şi a actelor normative naţionale care le reglementează, ce urmează a fi armonizate cu prevederile legislaţiei comunitare;

10. Proiectele de acte normative privind armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară se elaborează de autorităţile administraţiei publice centrale - ministere şi alte autorităţi administrative - agenţii, servicii, birouri, abilitate cu drept de iniţiativă legislativă în conformitate cu legislaţia comunitară.

11. O etapă principală a iniţierii proiectului este procedura de evaluare a consecinţelor şi costurilor, care reprezintă o serie de acţiuni logice ce structurează pregătirea soluţiilor legislative, după cum urmează: identificarea problemelor (divergenţe între politicile şi legislaţia relevantă ale Uniunii Europene şi Republicii Moldova), definirea obiectivelor specifice în conformitate cu strategiile naţionale, dezvoltarea opţiunilor principale, inclusiv în baza studierii experienţei altor state; analiza impactului acestora, compararea opţiunilor şi identificarea celei optime, definirea indicatorilor, a procesului de monitorizare şi evaluare.

12. Pentru evaluarea compatibilităţii legislaţiei existente cu cea comunitară, formularea propunerilor corespunzătoare, precum şi pentru identificarea actelor normative naţionale care trebuie adoptate/modificate, pot fi constituite grupuri de lucru interministeriale conform sectoarelor identificate. Din componenţa grupurilor de lucru pot face parte funcţionari publici, reprezentanţi ai cercurilor academice şi ai societăţii civile.

La prima etapă a procesului de armonizare, ministerul de ramură va fi responsabil de lansarea procedurii respective în domeniul competenţei sale funcţionale, în conformitate cu principiile, criteriile şi etapele prevăzute la capitolele 1 şi 2 ale prezentului Regulament. După elaborarea proiectului de act normativ cu relevanţă comunitară de către iniţiator, pot avea loc consultări (prin formularea unor observaţii) între instituţia iniţiatoare şi alte ministere, în particular Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, pentru eliminarea eventualelor erori sau omisiuni în preluarea prevederilor comunitare prin proiectul de act normativ supus avizării.

a) transpunerea directă - proiectul de act normativ naţional care transpune acte din legislaţia comunitară trebuie să obţină acelaşi efect juridic ca şi actul transpus, folosind, după caz, limbajul juridic (sau foarte apropiat) utilizat de actul comunitar propriu-zis;

b) creaţie legislativă naţională - proiectul de act normativ naţional foloseşte mijloacele particulare la discreţia statului, creînd cadrul necesar aplicării actului comunitar, cu respectarea strictă a obiectivului acestuia.

16. Iniţiatorii proiectelor de acte normative care sînt supuse avizării obligatorii şi transpun direct norme comunitare în dreptul intern vor introduce în proiectul respectiv, după partea introductivă, o menţiune din care să reiasă cu claritate actul comunitar care a fost preluat, după modelul următor:

"Prezenta/prezentul (se menţionează tipul actului normativ naţional) transpune (se menţionează tipul actului normativ comunitar) nr. ___/___ privind ______, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.______/______".

(Pentru actele comunitare publicate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, se va utiliza denumirea "Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)", astfel cum era acesta denumit în conformitate cu art. 254 din Tratatul CE.)

17. Atunci cînd legislaţia internă este armonizată cu actul comunitar care defineşte obiectivele ce urmează a fi atinse, lăsînd la discreţia statului alegerea formelor şi mijloacelor necesare pentru atingerea acestora, se va folosi următoarea formulare:

"Prezenta/prezentul (se menţionează tipul actului normativ naţional) creează cadrul necesar aplicării (se menţionează tipul actului normativ comunitar) nr. ___/___ privind ______, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.______/______.".

18. În cazul în care proiectul de act normativ preia doar parţial un act comunitar, iniţiatorul va preciza expres care articole/secţiuni etc. din actul comunitar respectiv sînt preluate efectiv, precum şi orice alte informaţii relevante, menite să asigure o imagine clară asupra procesului de transpunere a actului respectiv al Uniunii Europene.

19. În cazul proiectelor de ordine ale miniştrilor şi altor conducători ai autorităţilor administrative centrale, instrucţiuni etc., care transpun sau preiau în legislaţia naţională acte comunitare, iniţiatorii introduc în textul actelor respective o referire similară celor de mai sus, în care indică denumirea, numărul şi data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actului/actelor Uniunii Europene preluat/e prin respectivul proiect. Pentru actele comunitare publicate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, se va utiliza denumirea "Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)", astfel cum era acesta denumit în conformitate cu art. 254 din Tratatul CE.

20. De asemenea, iniţiatorii proiectelor de acte normative vor include, în mod obligatoriu, în cuprinsul documentelor de prezentare şi motivare a proiectelor menţiuni exprese privind denumirea reglementărilor comunitare armonizate, dispoziţiile acestora care sînt transpuse în cuprinsul respectivelor proiecte, precum şi privind măsurile de implementare.

21. Indiferent de metodele de inserare selectate, la această etapă va fi întocmit tabelul de concordanţă (după modelul stabilit în anexa la prezentul Regulament), folosit pentru a demonstra compatibilitatea unui act normativ naţional cu legislaţia comunitară, care însoţeşte în mod obligatoriu actul normativ pe întreg parcursul circulaţiei sale, pînă la adoptarea sa, după caz, de către Guvern sau Parlament.

22. Proiectul de act normativ elaborat se transmite spre coordonare autorităţilor publice interesate, conform legislaţiei în vigoare, inclusiv Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, pentru prezentarea avizului reieşind din competenţa funcţională a acestora.

23. În categoria proiectelor de acte normative cu relevanţă comunitară care se avizează în mod obligatoriu se includ proiectele de legi, hotărîri şi ordonanţe ale Guvernului. Celelalte acte cu caracter normativ (ordine, instrucţiuni etc.) emise de ministere sau alte autorităţi administrative centrale, care fac parte din legislaţia naţională secundară ce transpune prevederi comunitare, vor fi doar notificate Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene înainte de a fi aprobate. Notificarea presupune transmiterea proiectului actului respectiv cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de aprobare, însoţit de tabelul de concordanţă, completat potrivit instrucţiunilor din anexa la prezentul Regulament.

24. În procesul examinării proiectului supus avizării, pentru organele interesate este importantă precizarea corectă a apartenenţei proiectului, care constă în a stabili dacă acesta are tangenţă - la modul general (din prisma respectării principiilor fundamentale) sau la modul concret (act normativ expres prezentat) - cu legislaţia comunitară ori face parte din categoria actelor normative în care statul are posibilitatea să-şi stabilească propriile reguli.

Un proces necesar este identificarea sau definirea domeniului juridic comunitar (inclusiv a normei juridice comunitare), a principiilor comunitare ori stabilirea raporturilor şi eventualelor interferenţe între acestea, ori eventuala lor ierarhizare în vederea procedării la preluarea /adaptarea lor în legislaţia internă.

26. Proiectul de act normativ se definitivează de către organul iniţiator ţinînd cont de avizele ministerelor interesate şi se prezintă, însoţit de nota informativă, tabelul divergenţelor, precum şi de tabelul de concordanţă, Ministerului Justiţiei spre avizare.

27. Ministerul Justiţiei se va expune pe marginea corespunderii proiectului în cauză Constituţiei, legislaţiei comunitare, cadrului juridic existent, sistemului de codificare şi unificare a legislaţiei, în special va urmări dacă a fost respectată tehnica legislativă respectivă, propunînd abrogarea altor acte normative ce reglementează subiecte similare etc. Concomitent cu aprecierea coerenţei terminologiei în materie, Ministerul Justiţiei va face o evaluare a corespunderii proiectului actului normativ naţional cu prevederile legislaţiei comunitare.

28. Avizul Ministerului Justiţiei se transmite, în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, organului iniţiator al proiectului, care îl definitivează şi îl prezintă în modul stabilit de legislaţie Guvernului spre examinare.

În cazul proiectelor de acte legislative, Guvernul va evalua propunerile formulate de ministerul de ramură sau altă autoritate administrativă centrală, însoţite de avizele Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, adoptînd, după caz, proiectul de act normativ corespunzător, cu prezentarea acestuia Parlamentului spre examinare.

29. Ministerul Justiţiei va monitoriza procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară, creînd în cadrul său un sistem informaţional de armonizare, care va permite urmărirea actului normativ pe întreg parcursul circulaţiei sale, pînă la adoptare, după caz, de către Guvern sau Parlament.

Iniţiatorii/coiniţiatorii actului normativ vor completa tabelul de concordanţă o dată cu elaborarea proiectului respectiv, îl vor anexa la expunerea de motive şi îl vor transmite spre avizare autorităţilor administraţiei publice centrale, în conformitate cu prevederile stabilite în cadrul mecanismului şi procedurilor stipulate la capitolul 3 al prezentului Regulament. În cazul în care există diferenţe între proiectul de act normativ naţional şi legislaţia comunitară preluată, într-o notă separată vor fi expuse motivele pentru care nu au fost transpuse integral prevederile comunitare, oricare ar fi genul acestora (economic, financiar, social etc.), precum şi argumentele respective, bazate pe analiza impactului corespunzător, studii sau alte documente.

1. Se va menţiona titlul complet al reglementării, în limba moldovenească şi limba engleză, în particular tipul actului, denumirea abreviată a instituţiei Uniunii Europene care l-a adoptat, numărul actului şi data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru actele comunitare publicate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, se va utiliza denumirea "Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)", astfel cum era acesta denumit în conformitate cu art. 254 din Tratatul CE.

Urmează, de asemenea, să fie indicat subiectul şi scopul actului dat. Pentru actul juridic al Consiliului Europei se va menţiona titlul complet al reglementării, în limba moldovenească şi limba engleză, în particular tipul actului şi numărul acestuia. Pentru convenţiile Consiliului Europei se va indica dacă acestea sînt în vigoare pentru Republica Moldova, în particular, dacă Republica Moldova este parte la acestea, inclusiv data ratificării.

2. Se va indica titlul complet al reglementării, în limba moldovenească şi limba engleză, caracterul actului normativ (lege, hotărîre de Guvern etc.), elaborat în vederea armonizării. Urmează, de asemenea, să fie indicat subiectul şi scopul actului dat.

4. Se vor menţiona, în ordine, articolul/paragraful, precum şi vor fi transcrise prevederile comunitare cuprinse în articolul/paragraful actului comunitar ce urmează a fi transpus, menţionat la poziţia 1.

5. Se vor menţiona, în ordinea respectivă, capitolul, articolul, alineatul etc. din proiectul de act normativ naţional care transpune prevederile comunitare, precum şi vor fi transcrise prevederile naţionale cuprinse în capitolul, articolul, alineatul etc. actului normativ menţionat la poziţia 2.

8. Se va menţiona instituţia iniţiatoare sau coiniţiatorii proiectului de act normativ, precum şi datele de contact ale funcţionarului responsabil pentru coordonarea redactării respectivului proiect.

9. Se va menţiona data (anul/trimestrul/luna) în care se prevede elaborarea/definitivarea unui nou proiect de act normativ pentru preluarea prevederilor comunitare care nu au fost transpuse integral sau pentru eliminarea diferenţelor existente. Totodată, se va menţiona dacă termenul-limită fixat a fost respectat şi, după caz, motivele care au condus la nerespectarea acestuia.