HGO33/2007
ID intern unic:  319904
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 33
din  11.01.2007
cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici
Publicat : 19.01.2007 în Monitorul Oficial Nr. 006     art Nr : 44
În conformitate cu Strategia de reformă a administraţiei publice centrale în Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1402 din 30 decembrie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 1-4, art. 9), precum şi în scopul perfecţionării procesului decizional şi îmbunătăţirii calităţii documentelor de politici, asigurării transparenţei şi procesului participativ la elaborarea documentelor cu conţinut strategic, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici (se anexează).
2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor întreprinde măsurile necesare în vederea introducerii standardelor unice de formulare ale documentelor de politici.
3. Controlul asupra realizării prezentei hotărîri se pune în sarcina Aparatului Guvernului.
Prim-ministru             Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi comerţului        Igor Dodon
Nr. 33. Chişinău, 11 ianuarie 2007.
Aprobate
prin Hotărîrea Guvernului nr.33
din  11 ianuarie  2007
Regulile de elaborare şi cerinţe unificate
faţă de documentele de politici
Capitolul I. Dispoziţii generale
1. Regulile procesului de elaborare a documentelor de politici identifică deosebirile existente între documentele respective, metodologia de elaborare, implementare, monitorizare şi evaluare a acestora la nivelul ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale.
2. Cerinţele unificate stabilesc noţiunea de "documente de politici", tipologia documentelor, structura, formatul şi standardele de calitate, monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării acestora.
3. Documentul în cauză are drept scop:
a) perfecţionarea procesului decizional în contextul elaborării, implementării şi evaluării politicilor publice la nivel central;
b) stabilirea unor cerinţe unificate faţă de documentele de politici;
c) îmbunătăţirea calităţii documentelor elaborate.
Capitolul II. Regimul juridic şi clasificarea documentelor de politici
4. Documentele de politici descriu şi analizează problemele existente, identifică obiectivele aferente problemei vizate, definesc instrumentele de soluţionare a acestei probleme şi impactul aşteptat asupra statului şi societăţii. Adiţional, documentele de politici trebuie să identifice riscurile posibile ale implementării acestor politici.
5. Documentele de politici reprezintă:
a) concepţia;
b) strategia;
c) programul;
d) planul.
6. Concepţia reprezintă un sistem de idei generale orientate spre tratarea/interpretarea multilaterală a problemelor economice, sociale, juridice, ştiinţifice, tehnice etc., reflectă modul de a percepe sau ansamblul de opinii, idei cu privire la problemele ce ţin de dezvoltarea unui sau mai multor domenii sau sectoare în ansamblu.
7. Concepţia trebuie să includă:
a) descrierea situaţiei;
b) definirea detaliată a problemei;
c) indicarea documentelor de politici şi a actelor legislative relevante pentru soluţionarea problemelor abordate în concepţia respectivă;
d) instrumentele şi căile de soluţionare a problemei;
e) indicarea actelor normative ce urmează a fi elaborate/modificate pentru soluţionarea problemei;
f) evaluarea impacturilor (specificînd impactul social, economic etc.), inclusiv pentru situaţiile în care problema nu va fi soluţionată.
8. Strategia reprezintă un document de politici care conţine direcţia orientativă de activităţi pentru un termen mediu (3-5 ani) sau lung (6-15 ani), avînd drept scop identificarea modalităţii şi mecanismului de organizare a realizării obiectivelor pe problematica abordată.
9. Strategia urmează să includă:
a)  descrierea situaţiei;
b) definirea problemelor care necesită implicarea Guvernului prin aplicarea politicii de rigoare;
c) obiectivele generale şi specifice;
d) măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor scontate;
e) estimarea impactului şi a costurilor (financiare şi nonfinanciare) aferente implementării;
f) rezultatele scontate şi indicatorii de progres;
g) etapele de implementare;
h) procedurile de raportare şi monitorizare.
10. Programul reprezintă o succesiune de operaţiuni concrete, care servesc drept instrument de implementare a politicilor, conţinînd obiective clar definite, resurse necesare, grupuri-ţintă prestabilite şi termene de realizare.
11. Programul trebuie să includă:
a) identificarea problemei;
b) obiectivele specifice ale programului;
c) acţiunile ce urmează a fi întreprinse;
d) etapele şi termenele de implementare;
e) responsabilii pentru implementare;
f) estimarea generală a costurilor;
g) rezultatele scontate;
h) indicatorii de progres şi performanţă;
i) procedurile de raportare şi evaluare.
12. Planul reprezintă un document de programare, în care sînt trasate sarcini concrete pe termen scurt într-un anumit domeniu, elaborat în conformitate cu documentele de politici, inclusiv a Programului Guvernului.
13. Elaborarea planului include două etape: elaborarea structurii conceptuale a planului şi formularea conţinutului sarcinilor planificate.
14. Planul trebuie să includă:
a) obiectivele;
b) acţiunile practice, întreprinse pentru realizarea obiectivelor stabilite;
c) termenele de realizare a acţiunilor;
d) costurile aferente implementării;
e) responsabilii pentru implementare;
f) indicatorii de progres;
g) procedurile de raportare şi evaluare.
Capitolul III. Regulile de organizare
a procesului de elaborare a documentelor de politici
15. La etapa de elaborare a documentului de politici se vor face referiri la interacţiunea acestora cu alte programe guvernamentale aflate în desfăşurare sau deja realizate, pentru asigurarea continuităţii şi evitarea suprapunerilor de obiective, acţiuni şi costuri.
16. În scopul perfecţionării procesului decizional, diminuării riscurilor şi adoptării unor politici adecvate, vor fi elaborate cîteva scenarii posibile de implementare, cu includerea analizei SWOT (puncte forte, puncte vulnerabile, oportunităţi şi riscuri) şi, ca urmare a consultărilor, va fi aleasă politica optimă.
17. În procesul de elaborare şi coordonare a politicilor, prin implicarea tuturor factorilor interesaţi (acumularea informaţiei complexe, recurgerea la diverse sugestii de perfecţionare a documentului, estimarea riscurilor şi impacturilor), va fi asigurată transparenţa în modul stabilit de lege.
18. La elaborarea documentelor de politici se utilizează mecanismul de consultanţă "pe viu" prin organizarea întrunirilor de lucru şi discuţiilor publice, cu implicarea tuturor factorilor vizaţi, direct sau indirect, pentru a minimiza divergenţele de opinii, contestările şi modificările ulterioare.
19. Etapele de elaborare a documentelor de politici sînt următoarele:
a) identificarea problemei;
b) colectarea şi analiza informaţiei;
c) formularea propunerii de politici, cu definirea problemei, obiectivelor politicii, beneficiarilor şi scenariilor de implementare;
d) efectuarea analizei de impact pentru scenariile de politici (analiza SWOT);
e) consultarea scenariilor de politici  şi a exhaustivităţii riscurilor pe verticală în cadrul instituţiei iniţiatoare şi la nivelul unităţilor de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din instituţiile vizate pe orizontală;
f) formularea documentului de politici;
g) consultarea lărgită şi avizarea documentului;
h) definitivarea şi prezentarea spre aprobare a versiunii finale;
i) formularea cerinţelor faţă de rapoartele de monitorizare;
j) aprobarea actului documentului de politici;
k) monitorizarea şi evaluarea implementării documentului de politici.
20. Documentele de politici se elaborează în conformitate cu prevederile Legii nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi prezentei hotărîri, sau, după caz, altor acte legislative şi normative.
21. Problema identificată este cea care urmează a fi soluţionată cu ajutorul instrumentelor normative şi intră în competenţa ministerului sau altei autorităţi administrative centrale ce iniţiază întocmirea actului juridic.
22. Scopul expus în documentul de politici trebuie să vizeze problemele pe care politica publică urmează să le soluţioneze, cu indicarea factorilor vizaţi de implementare (fie direct, fie indirect).
23. Obiectivele documentului de politici pot fi generale şi specifice.
24. Obiectivele generale reflectă motivul elaborării documentului de politici şi expun direcţia majoră de acţiune, cu indicarea rezultatelor scontate în domeniul vizat (spre exemplu, economic, al resurselor umane, drepturilor omului, gender, educaţiei, culturii, ecologiei etc.).
25. Obiectivele specifice expun rezultatele concrete şi măsurabile, astfel încît ulterior să poată fi evaluată eficienţa implementării politicii. Obiectivele specifice pot fi identificate şi pentru fiecare etapă a implementării (rezultate imediate, de durată medie, pe termen lung).
26. Beneficiari ai documentelor de politici pot fi persoane fizice, persoane juridice, comunitatea, grupuri sociale vizate (direct sau indirect) de implementarea politicii, sectorul asociativ (asociaţii obşteşti, sindicate, fundaţii etc.), sectorul public.
27. Documentele de politici trebuie să fie însoţite de analiza de impact pentru variantele posibile ale implementării, efectuată pînă la demararea procesului (ex-ante). Vor fi analizate, în funcţie de domeniul vizat, aspectele de impact economic (inclusiv financiar), social, ecologic etc. Analiza de impact poate include, de asemenea, aprecierea riscurilor de menţinere a situaţiei existente şi precizarea gradului de urgenţă al schimbărilor propuse.
28. Scenariile de implementare reprezintă totalitatea soluţiilor posibile, precum şi argumentarea acestora, în scopul identificării variantei optime de implementare a politicii publice.
29. Scenariile urmează să reflecte:
a) descrierea problemei şi prioritatea acesteia la nivelul administraţiei publice centrale;
b) prezentarea opţiunilor (2-3 variante), considerate adecvate pentru soluţionarea problemei identificate;
c) analiza problemei, situaţiei şi a opţiunilor prezentate;
d) prezentarea opţiunii optime recomandate pentru implementare a politicii publice, însoţită de o argumentare temeinic fundamentată.
30. Consultarea scenariilor de politici se deosebeşte de consultarea documentului de politici prin iniţierea discuţiilor publice ale documentului, care nu se limitează la grupurile de interese. Consultările publice ale documentelor de politici, inclusiv cu societatea civilă, constituie o condiţie esenţială pentru respectarea transparenţei documentelor în cauză.
31. Rezultatele consultărilor vor fi sistematizate şi utilizate la definitivarea documentului şi ulterior la implementarea acestuia.
Capitolul IV. Aprobarea şi monitorizarea executării documentelor de politici
32. Documentele de politici sînt aprobate de către autorităţile publice, conform competenţei stabilite.
33. Concepţiile şi strategiile pot fi utilizate în scopul evaluării, iar programele şi planurile - atît pentru raportare, în aspect general, cît şi pentru dări de seamă organizatorice şi bugetare.
34. Activitatea de monitorizare are un caracter permanent, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare a unei politici publice, care include atît colectarea şi prelucrarea datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau efectelor neprevăzute cît şi propunerea eventualelor corectări de conţinut şi de formă în politica publică implementată.
35. Rapoartele de monitorizare au drept scop evaluarea rezultatelor înregistrate la stadiul corespunzător al implementării politicii în ceea ce priveşte obiectivele specifice, costurile/cheltuielile suportate, atingerea indicatorilor de performanţă specifici fiecărei activităţi şi formularea propunerilor de îmbunătăţire/corelare a politicilor.
36. Structura rapoartelor este determinată de structura documentului de politici, dar poate fi perfecţionată ca urmare a sincronizării procesului de raportare al instituţiilor privind documentele de politici în vigoare în vederea eliminării dublării procesului de raportare.
37. Frecvenţa rapoartelor de monitorizare trebuie să fie conformă stadiului implementării politicii în raport cu rezultatele intermediare tangibile.
38. Raportul de monitorizare trebuie să identifice cel puţin următoarele aspecte:
a) remanierile instituţionale care au survenit în urma implementării;
b) modificarea situaţiei grupurilor-ţintă vizate de document, atît pe parcursul implementării, cît şi la finalizarea acesteia;
c) impactul în urma implementării (economic, juridic, social, ecologic etc.);
d) costurile implementării;
e) gradul de respectare de către responsabilii pentru implementare a termenelor, costurilor şi conţinutului acţiunilor din cadrul planului de implementare;
f) motivele neexecutării sau executării parţiale.
39. În activitatea de monitorizare urmează a fi aplicat mecanismul de control al executării documentelor de politici cantitativ (statistic) şi calitativ (cu analiza impactului), asigurînd realizarea consecutivă şi deplină a politicilor.