HGA77/2008
ID intern unic:  326914
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 77
din  30.01.2008
cu privire la aprobarea unor regulamente
Publicat : 15.02.2008 în Monitorul Oficial Nr. 32-33     art Nr : 174
    Abrogată prin HG693 din 11.07.18, MO295-308/10.08.18 art.834


    MODIFICAT
   
HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382
    HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001
    HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91
    HG985 din 23.12.11, MO238-242/30.12.11 art.1084
    HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134



    În scopul executării prevederilor art.151 din Titlul II al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

    1. Se aprobă:
    Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit, conform anexei nr.1;
    Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, conform anexei nr.2;
    Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul, conform anexei nr.3.
    2. Ministerul Finanţelor, în termen de două luni, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta hotărîre.

    PRIM-MINISTRU                                                                   Vasile TARLEV

    Contrasemnează:
    Ministrul finanţelor                                                                   Mihail Pop
    Ministrul economiei şi comerţului                                             Igor Dodon

    Nr. 77. Chişinău, 30 ianuarie 2008.


Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 77
din 30 ianuarie 2008
REGULAMENTUL
CU PRIVIRE LA DETERMINAREA OBLIGAŢIILOR
FISCALE AFERENTE IMPOZITULUI PE VENIT

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
    1. O
biectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de determinare şi achitare a impozitului pe venit, a principiilor evidenţei, constatarea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor ce se deduc, modului de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, termenele şi modul de achitare a acestui impozit în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare – Cod) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială) şi a Legii nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (în continuare – Lege) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială).
    2. Subiecţii impunerii cu impozitul pe venit sînt prevăzuţi la art. 13 din Cod.
    [Pct.2 în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    3. Impozitul pe venit se percepe conform cotelor prevăzute în Cod.
    4. Componenţa venitului impozabil, precum şi sursele de venit neimpozabile sînt reglementate de prevederile Codului.
Capitolul II. OBIECTUL IMPUNERII
    5. Obiect al impunerii este venitul brut, obţinut de persoanele juridice sau fizice, din toate sursele aflate în Republica Moldova, precum şi venitul obţinut din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul aceste persoane.
   6. Pentru determinarea obiectului impozabil rezultatul financiar, obţinut de către persoana ce practică antreprenoriat şi determinat în conformitate cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate (în continuare – SNC)
sau Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (în continuare – SIRF), se corectează (majorează, micşorează) cu sumele aferente unor tipuri de venituri şi cheltuieli, care, ţinînd cont de prevederile Codului, se determină conform regulilor aprobate de acesta.
    Pentru determinarea obiectului impozabil rezultatul financiar se ajustează la suma corectării veniturilor şi cheltuielilor.
   
[Pct.6 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]

Capitolul III. CREŞTEREA ŞI PIERDERILE
DE CAPITAL
    7. Suma creşterii sau pierderilor de capital se constată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital.
    Înstrăinarea activelor de capital presupune trecerea dreptului de proprietate asupra activelor de capital de la o persoană la alta.
    Răscumpărarea activelor de capital odată cu expirarea termenului de stingere a lor (la titlurile de creanţă) nu se consideră ca operaţiune de înstrăinare a activelor de capital, în urma căreia se constată creştere sau pierdere de capital. Diferenţa dintre preţul de procurare a activelor de capital şi valoarea nominală achitată la răscumpărare se reflectă în mod proporţional pe parcursul perioadei deţinerii activelor:
    a) în componenţa venitului brut – dacă preţul de procurare este mai mic decît valoarea nominală;
    b) în componenţa deducerilor conform art. 25 al Codului – dacă valoarea nominală depăşeşte preţul de procurare.
    8. Componenţa activelor de capital sînt reglementate de prevederile Codului.
    9. Mărimea creşterii de capital obţinute ca rezultat al realizării, schimbului sau altui mod de înstrăinare a activelor de capital este egală cu excedentul sumei încasate în raport cu baza valorică a acestor active.
    10. Mărimea pierderilor de capital suportate în urma realizării, schimbului sau altui mod de înstrăinare a activelor de capital este egală cu excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu venitul obţinut.
    11. Suma încasată ca urmare a realizării, schimbului sau altui mod de înstrăinare a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea estimată la preţul de piaţă al activelor de capital primite sub formă nemonetară (art. 37 alin. (4) din Cod).
    12. Baza valorică a activelor de capital reprezintă valoarea de procurare a activelor de capital şi cheltuielile ce ţin de procurarea acestora (comisioanele brokerilor, comisioanele bancare, impozitele prevăzute de legislaţie, valoarea serviciilor de consulting etc.).
    Baza valorică a activelor de capital se ajustează cu diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea acestuia efectuată în conformitate cu  cap. IV din Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.
    13. Baza valorică a activelor de capital nesupuse uzurii, aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998, nu trebuie să fie mai mică decît valoarea lor la acea dată sau decît preţul de piaţă al activelor identice.
    14. La determinarea rezultatului din înstrăinarea activelor de capital (creştere de capital sau pierderi de capital) prin intermediul schimbului efectuat, suma încasată  este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea evaluată la preţul de piaţă al activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.
    15. Suma creşterii de capital în anul fiscal, care se include în venitul impozabil, este egală cu 50 procente din suma cu care creşterea de capital recunoscută depăşeşte suma pierderilor de capital suportate pe parcursul anului fiscal.
    16. Pierderile de capital, suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, se deduc numai în limita creşterii de capital. Pierderile de capital, al căror deducere nu este permisă în anul fiscal respectiv (care depăşesc creşterea de capital) sînt considerate ca pierderi de capital, suportate în  anul fiscal următor.
Capitolul IV. REGULI SPECIALE REFERITOARE
LA DETERMINAREA VENITULUI
Secţiunea 1. Evaluarea venitului brut obţinut sub
formă nemonetară

    17. Venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează de către fiecare subiect al impunerii şi constituie valoarea medie a preţului de livrare a mărfurilor şi/sau de prestare a serviciilor analogice pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară. În cazul în care, pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară, nu au fost efectuate livrări de mărfuri şi/sau prestări de servicii, venitul obţinut sub formă nemonetară nu poate fi mai mic decît costul mărfurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate în luna curentă.
Secţiunea 2. Determinarea obligaţiilor fiscale în cazul efectuării
operaţiunilor exprimate în valută străină
    [Secţiunea 2 titlul modificat prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    18. Suma venitului brut, a altor încasări obţinute, precum şi cheltuielile suportate exprimate în valută străină se recalculează
în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data tranzacţiei.
   
[Pct.18 modificat prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    19. Data tranzacţiei este considerată data reflectată în extrasul de cont al băncii, iar în alte cazuri data menţionată în documentele primare. În momentul expedierii mărfurilor data tranzacţiei este considerată data menţionată în documentele de însoţire ale furnizorului, care trebuie să coincidă cu data transmiterii către organizaţia de transport, sau primirii de către reprezentantul cumpărătorului, indiferent de perioada în care a fost reflectată în evidenţa contabilă a părţilor contractante. Momentul transmiterii mărfurilor către organizaţia de transport se consideră drept trecerea acestora în posesia cumpărătorului şi reprezintă data efectuării tranzacţiei (prevederile p. 6 din Regulamentul privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 488 din 4 mai 1998) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.599).
   
[Pct.19 modificat prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    20. Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă este exprimată în valută străină, se recalculează la cursul oficial al leului moldovenesc valabil pentru ultima zi a anului fiscal.
    [Pct.20 în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    21. Orice venit sau pierdere de pe urma recalculării datoriei conform pct. 20) al prezentului Regulament se consideră venit obţinut sau pierdere suportată în ultima zi a anului fiscal.
    [Pct.21 alineat în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    Reieşind din prevederile
standardelor de contabilitate, creanţele/datoriile exprimate în valută străină urmează a fi evaluate de către contribuabil la data întocmirii bilanţului contabil.
   
[Pct.21 alineat modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
    22. Modul de evaluare a rezultatelor din efectuarea operaţiunilor în valută străină pentru determinarea obligaţiilor fiscale se determină în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 488 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.599), cu modificările şi completările ulterioare.
    [Pct.22 modificat prin
HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
Secţiunea 3. Nerecunoaşterea venitului în cazul
înlocuirii forţate a proprietăţii

    23. Nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o  proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate.
    Prevederile prezentului  punct se referă la acele cazuri cînd în urma pierderii forţate a proprietăţii sau deteriorării ei parţiale, contribuabilul a primit o compensaţie: fie sub forma unei despăgubiri de asigurare de la companiile de asigurări, în cazul în care această proprietate a fost asigurată, fie de la alte persoane, vinovate de pierderea proprietăţii, fie de la vînzarea deşeurilor utilizabile.
    Venitul nu este recunoscut spre impozitare, în cazul în care compensaţia primită este reinvestită pentru construcţia sau procurarea altei proprietăţi de acelaşi tip, sau în cazul pierderii parţiale a proprietăţii, este investită pentru reparaţia proprietăţii deteriorate pe parcursul perioadei permise pentru înlocuire.
    Dacă suma îndreptată pentru înlocuirea proprietăţii de acelaşi tip (reparaţia proprietăţii deteriorate) este mai mică decît suma compensaţiei primite, diferenţa dată se constată ca venit impozabil în anul în care a avut loc înlocuirea proprietăţii (reparaţia proprietăţii deteriorate).
    În cazul în care contribuabilul a decis să nu efectueze înlocuirea proprietăţii pierdute forţat cu altă proprietate (reparaţia proprietăţii deteriorate) şi, totodată, a primit o compensaţie, suma respectivă urmează a fi inclusă în componenţa venitului impozabil şi impozitată în modul general stabilit în primul an fiscal, sau în anul primirii  compensaţiei, dacă aceste perioade diferă.
    24. Proprietatea se consideră pierdută în mod forţat, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată demolării, ori dacă contribuabilul este forţat într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau iminenţei uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate mai sus.
    25. Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate).
    26. Perioada de înlocuire este perioada care expiră la sfîrşitul anului fiscal următor celui în care s-a produs pierderea.
    27. În cazul nerecunoaşterii venitului, baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră bază valorică ajustată a proprietăţii înlocuite.
Secţiunea 4. Evidenţa deducerilor recuperate
    28. În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul anului fiscal cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată.
Secţiunea 5. Determinarea venitului la efectuarea
 donaţiilor (prevederile art. 42 din Cod)

    29. Persoana care face o donaţie (inclusiv organizaţiilor specificate la art. 36 al Codului) se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.
    30. Donaţia se poate efectua sub forma transmiterii:
    mijloacelor fixe;
    activelor de capital;
    altor active circulante (producţie finită, materiale, mărfuri, mijloace băneşti etc.).
    31. Venitul rezultat din efectuarea donaţiilor şi supus impozitării se determină în funcţie de categoria activelor donate:
    a) pentru mijloacele fixe şi activele de capital – ca diferenţă dintre valoarea de piaţă la momentul donării şi baza lor valorică ajustată.
   Baza valorică ajustată a mijloacelor fixe la efectuarea donaţiilor se determină conform modului prevăzut în punctul 88 din Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.62-66, art.379), cu completările şi modificările ulterioare;
    b) pentru activele materiale circulante – diferenţa dintre preţul de piaţă al acestor active şi cheltuielile suportate, legate de procurarea sau producerea acestor active.
    32. În cazul efectuării donaţiei sub forma transmiterii mijloacelor băneşti, suma lor nu se permite spre deducere şi urmează a fi ajustată, dacă aceste cheltuieli au fost reflectate ca cheltuieli curente ale întreprinderii în conformitate cu prevederile SNC
sau SIRF.
   
[Pct.32 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    33. Dacă donarea mijloacelor băneşti se efectuează din contul venitului rămas după impozitare, suma mijloacelor băneşti donate nu se adiţionează la venitul impozabil şi, respectiv, nu se impozitează cu impozitul pe venit.
Secţiunea 6. Reguli speciale în cazul tranzacţiilor
declarate nule

    34. În cazul în care o tranzacţie este declarată nulă şi părţile sînt readuse la poziţia iniţială, întreprinderea care a reflectat la venit valoarea activelor livrate sau serviciului prestat urmează să corecteze cu suma respectivă suma veniturilor şi cheltuielilor aferente perioadei în care a avut loc tranzacţia.
Capitolul V. SURSE DE VENIT NEIMPOZABILE
    35. În venitul brut al persoanelor ce practică activitate de întreprinzător la calcularea venitului impozabil nu se includ următoarele tipuri de venit:
    a) sumele şi despăgubirile de asigurare, primite în baza contractelor de asigurare şi coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii conform art.22 din Cod;
    b) veniturile de la primirea gratuită a proprietăţii, inclusiv a mijloacelor băneşti, conform deciziei Guvernului sau autorităţilor competente ale administraţiei publice locale;
    c) contribuţiile la capitalul agentului economic, în conformitate cu art. 55 al Codului;
    d) veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale la impozitul pe venit;
    e) sumele primite de către persoanele juridice ca despăgubire pentru prejudiciul cauzat sau/şi venitul ratat ca urmare a efectuării cercetărilor arheologice pe terenurile aflate în proprietatea sau în posesia acestor persoane;
    f)sumele primite de către persoanele juridice ca despăgubire a prejudiciului ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acţiuni ilegale (inacţiuni), ori ca urmare a unor calamităţi naturale sau tehnogene, cataclisme, epidemii, epizootii;
    g) sumele primite de proprietari sau deţinători pentru bunurile rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform legislaţiei;
    h) venitul obţinut ca urmare a anulării majorărilor de întîrziere şi a sancţiunilor fiscale (restanţelor la bugetul public naţional);
    i) veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată;
    j) mijloacele băneşti obţinute din fondurile speciale şi utilizate în conformitate cu destinaţia fondurilor;
    k) veniturile obţinute de Administraţia zonei economice libere;
    l) veniturile misiunilor diplomatice şi altor misiuni asimilate lor, organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale, prevăzute la art. 54 din Cod;
    m) dobînzile de la hîrtiile de valoare de stat pînă la 1 ianuarie 2015;
    n) cîştigurile de la acţiunile de publicitate, în partea în care valoarea fiecărui cîştig nu depăşeşte 10% din indicatorul specificat la alin. (1) art.33 din Cod;
    o) alte venituri constatate ca surse de venit neimpozabile conform prevederilor Codului.

Capitolul VI. DEDUCERI
    36. Deducere – suma care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor Codului.
    37. La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce ţin de fabricarea (executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor), producerea şi desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor venituri impozabile, care se determină conform SNC
sau SIRF, luînd în considerare prevederile Codului.
   
[Pct.37 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    38. Deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
    39. În componenţa deducerilor se includ:
    a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
    Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sînt definite atît cu indici calitativi, cît şi cu indici cantitativi.
    Cheltuielile achitate reprezintă cheltuielile ordinare şi necesare achitate recunoscute spre deducere.
    Cheltuielile suportate – cheltuielile ordinare şi necesare, plata cărora nu s-a efectuat, dar au fost determinate obligaţiuni privind plata lor;
    b) cota cheltuielilor din cheltuielile mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi personale) aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca cheltuielile realizate în scopuri de afaceri să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de 50 %);

    c) cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice, în limitele normelor stabilite de Guvern.
    Deducerea cheltuielilor de delegaţii se efectuează în conformitate cu normativele prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 24 iunie 2002 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.95, art.939), cu modificările şi completările ulterioare.
    Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire la limitarea cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 130 din 6 februarie 1998 “Cu privire la limitarea unor tipuri de cheltuieli permise spre deducere din venitul brut” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.191), cu modificările şi completările ulterioare.
    Deducerea cheltuielilor de asigurare se reglementează prin Hotărîrea Guvernului nr.484 din 4 mai 1998 “Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenţilor economici şi persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.595), cu modificările şi completările ulterioare;
    d) dobînzile, care se referă exclusiv la efectuarea activităţii de întreprinzător, cu excepţia dobînzii aferente procurării (construcţiei) activelor materiale pe termen lung pînă la punerea lor în exploatare.
   
Conform art.25 al Codului, dobînzile suportate în folosul persoanelor fizice şi juridice (cu excepţia instituţiilor financiare şi a organizaţiilor de microfinanţare) se permit spre deducere în limita ratei de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicate la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt.
    Dobînzile (discontul) aferente titlurilor de creanţe pe termen lung, emisia cărora s-a efectuat după 1 ianuarie 1998, permise ca deducere a dobînzii emitentului, se determină prin repartizarea proporţională sumei dobînzii (discontului) la perioada de valabilitate a titlului de creanţă;
   
[Pct.39 lit.d) modificată prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    [Pct.39 lit.d)
modificată prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    e) uzura mijloacelor fixe;
    f) cheltuielile pentru reparaţia  proprietăţii în mărime nu mai mare de limita stabilită din baza valorică a categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune (limita este stabilită în  art. 27 din Cod).
    Excepţie fac cheltuielile pentru reparaţia drumurilor. Se permite deducerea cheltuielilor pentru reparaţia drumurilor ca cheltuieli curente în mărimea efectivă suportată.
    Modul de determinare şi deducere a cheltuielilor sau consumurilor specificate la literele e) şi f) ale prezentului capitol este reflectat în Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.39-42, art.305).
    La aceste tipuri de cheltuieli se atribuie cheltuielile suportate sau achitate în legătură cu efectuarea tuturor categoriilor de reparaţii;
    g) cheltuielile legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, cu excepţia cheltuielilor analogice legate de procurarea terenului sau altor bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor;
    h) amortizarea activelor nemateriale.
    Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi a proprietăţii nemateriale, avînd termenul de exploatare limitat, luînd în considerare termenul ei de exploatare prin aplicarea metodei liniare.
    La activele nemateriale se atribuie valoarea dreptului pentru utilizarea terenurilor, resurselor naturale, mijloacelor fixe (maşini, utilaje, clădiri), brevetele, licenţele pentru anumite genuri de activitate, elementele know-how, produsele soft (complexe de programare) şi aparatele cu dirijare programată, drepturile monopoliste şi privilegiile, inclusiv dreptul pentru cinemacom, folosirea licenţelor şi certificatelor pentru anumite genuri de activitate, cheltuielile de organizare (inclusiv plata pentru înregistrarea de stat şi reînregistrarea întreprinderii, procurarea şi înregistrarea locului de broker, perfectarea documentelor etc.),
drepturile de proprietate intelectuală şi drepturile de marketing.
    [Pct.39 lit.h), alineat modificat prin HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91]
    La stabilirea sumei deducerii amortizării valoarea iniţială a  activului nematerial se distribuie pe perioada ce nu depăşeşte termenul funcţionării utile, începînd cu data recunoaşterii iniţiale a activului.
    Termenul exploatării utile a activului nematerial se determină pentru termenul în decursul căruia el este util întreprinderii. Modul de stabilire a termenului exploatării utile a activelor nemateriale se efectuează potrivit cerinţelor
standardelor de contabilitate.
   
[Pct.39 lit.h), subalineat modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
    Deducerea amortizării proprietăţii nemateriale se determină prin aplicarea metodei liniare din momentul utilizării activului nematerial pînă la amortizarea lui completă sau ieşirii din uz;
    [Pct.39 lit.h), alineat modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
  
  i) cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile.
    Toate cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale suportate pînă la începutul exploatării, precum şi plăţile aferente dobînzii se reflectă la creşterea valorii resurselor naturale.
    Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea bazei valorice a resurselor naturale (baza valorică la începutul perioadei de gestiune) cu rezultatul obţinut din împărţirea volumului extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune la volumul total al extracţiei prognozat pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală):

Vef.
Cext. = Bî. x —— , unde:
Vpl.
   
Cext. – cheltuielile  perioadei  gestionare legate de extracţia resurselor naturale;
    Bî. - baza valorică a zăcămîntului  la  începutul  perioadei de gestiune;
    Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală);
    Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în  expresie naturală) la începutul perioadei de gestiune.
    Baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune se determină ca diferenţa dintre baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente şi suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă:


Bî = Bî.p.prec. - Cp.prec.,
   
unde:
    Bî – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;
    Bî.p.prec. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente;
    Cp.prec. – cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.
    Volumul prognozat al extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune curentă se determină ca diferenţa dintre volumul prognozat pentru zăcămîntul respectiv în perioada de gestiune precedentă şi volumul extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.
    Dacă depozitul natural continuă să fie exploatat după epuizarea totală a bazei valorice a resurselor naturale, pentru determinarea cheltuielilor spre deducere – suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale nu se calculează şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero.
    Dacă extracţia resurselor naturale din depozitul natural s-a terminat pînă la deducerea totală a cheltuielilor legate de explorarea şi exploatarea resurselor naturale, valoarea reziduală a resurselor naturale se deduce în perioada gestionară curentă şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero;
    j) suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor, care se determină ca raportul dintre cheltuielile necesare (prognozate) pentru recultivare şi soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

Crec.pl.
Crec.ter. = —————— x Vef.,
Vpl.
   
unde: Crec.ter. – suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor perioadei de gestiune curente;
    Crec.pl. – suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune;
    Vpl. – volumul planificat  al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală)  perioadei de gestiune;
    Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).
    Suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor (Crec.pl.) în perioada de gestiune se determină ca diferenţa dintre suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă şi suma cheltuielilor pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere;
    k) suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern. Mărimea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole se determină ca raportul dintre costul pierderilor şi soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

Crec.p.p.a.pl.
Crec.p.p.a. =  ————————— x Vef.,
Vpl.
   
unde: Crec.p.p.a. – suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune curentă;
    Crec.p.p.a.pl. – costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificată);
    Vpl. – volumul planificat  al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală);
    Vef – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).
    Costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificate) se determină ca diferenţa dintre costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă şi costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere;
    l) suma datoriilor compromise, dacă aceste datorii s-au format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
    Datorie compromisă constituie creanţa nerambursată în cazurile în care:
    agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
    persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
    persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
    persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
    persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
    există actul respectiv al instanţei de judecată sau al Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
    Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii;
    m) defalcările de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc) pentru instituţiile financiare.

    [Pct.39 lit.m), alineat exclus prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
   
Pentru instituţiile financiare se permite deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi la active şi angajamente condiţionale ale căror volum se determină conform regulamentului aprobat de Banca Naţională a Moldovei, şi pentru pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru organizaţiile de microfinanţare, efectuate conform regulamentelor interne cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor aferente.
    La calcularea mărimii reducerii pentru pierderile respective în calcul nu se includ creditele ale căror pierderi, conform legislaţiei, se compensează din contul diminuării impozitului pe venit ori din contul mijloacelor bugetului de stat;
    n) defalcări privind formarea rezervei şi fondurilor de asigurare.
    Companiilor de asigurări li se permite deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervei şi a fondurilor de asigurare în modul stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 4 mai 1998 “Cu privire la modul deducerii cheltuielilor legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.594);
    o) defalcări obligatorii în Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei, efectuate pe parcursul anului fiscal în cuantumurile stabilite de Legea Fondului republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei nr. 827-XIV din 18 februarie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.65-67, art.460);
    p) toate impozitele în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu excepţia impozitului pe venit;
    q) donaţii în scopuri filantropice sau de sponsorizare, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de norma stabilită la articolul 36 din Cod. Totodată, venitul impozabil al contribuabilului se determină fără a se lua în considerare scutirile care i se acordă.
    Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare reprezintă donaţiile făcute în favoarea:
    autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art. 51 din Cod;
    organizaţiilor necomerciale prevăzute la articolul 52 alin. (1) lit. a) şi b) din Cod;
    organizaţiilor religioase specificate la art. 52 alin. (1) lit. c) din Cod;
    organizaţiilor sindicale
şi patronale prevăzute la art.533 din Cod.

   
[Pct.39 lit.q), al.2) modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
   
La articolul 52 alin. (1) lit. a) şi b) din Cod sînt enumerate următoarele categorii de organizaţii necomerciale:
    instituţiile care activează în sferele ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii;
    societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti, fundaţiile, organizaţiile filantropice care se ocupă în mod exclusiv de:
    acordarea de ajutor material şi de servicii gratuite invalizilor, oamenilor bolnavi, persoanelor singure, orfanilor sau copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, familiilor cu mulţi copii, şomerilor, persoanelor care au avut de suferit în urma războaielor, calamităţilor naturale, catastrofelor ecologice şi epidemiilor;
    activitatea ce ţine de apărarea drepturilor omului, învăţămînt, dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, acordarea ajutorului social populaţiei, cultură, artă, sport de amatori, lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, protecţia mediului şi de alte domenii cu caracter social util, în conformitate cu legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti şi cu privire la fundaţii.
    Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în modul stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 489 din 4 mai 1998 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice şi / sau de sponsorizare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.600), cu modificările şi completările ulterioare;
     r) cheltuielile de investiţii.
   Investiţia constituie activul deţinut de întreprinderea investitoare în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special ca rezultat al operaţiunilor comerciale);
   
[Pct.39 lit.r), subalineat modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
    Nu se constată investiţie:
    stocurile de mărfuri şi materiale
determinate conform standardelor de contabilitate;
    terenurile şi clădirile determinate conform standardelor de contabilitate.
   
[Pct.39 lit.r), subalineat modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
    Proprietate investiţională constituie investiţii în terenuri, clădiri, care nu se utilizează şi nu se exploatează la întreprinderea-investitor sau la altă întreprindere din aceeaşi categorie.
    Se disting următoarele forme de investiţii: financiară şi materială. Forma financiară a investiţiilor reprezintă plasarea mijloacelor pentru procurarea titlurilor de valoare, cotelor de participaţie în capitalul statutar al altor întreprinderi etc. Forma materială a investiţiilor reprezintă investirea mijloacelor în terenuri, clădiri, bijuterii, obiecte de artă, aur, briliante etc.
    Venit din investiţii – venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă contribuabilul nu participă la organizarea acestei activităţi cu regularitate, permanent şi substanţial.
    La calcularea venitului impozabil din activitatea de investiţii se deduc cheltuielile legate de investiţiile ce ţin de cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale, în scopul obţinerii venitului din investiţii.
    Acestea cuprind cheltuielile pentru serviciile de consulting şi intermediare, cheltuielile achitate pentru serviciile de păstrare şi evidenţă a hîrtiilor de valoare pe termen lung şi evidenţa calculelor privind operaţiunile cu ele, registrul acţionarilor, achitarea pentru înregistrarea acţiunilor cotate la bursa de valori, alte cheltuieli legate de investiţii;
    dobînzile calculate pe datorii, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii;

    [Pct.39 lit.r), alineat modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
   
s) pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător (depăşirea deducerilor prevăzute, conform Codului, faţă de venitul brut) se reportă eşalonat, în părţi egale, pe următorii trei ani (prevederea articolului 32 din Cod). Conform prevederilor art. 32 din Cod, în redacţia Legii nr. 268-XVI din 28 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.142-145, art.702) este stabilit că pierderea fiscală se reportă eşalonat, în părţi egale,  pe următorii cinci ani;
Tabelul nr. 1. Modul de reportare a pierderilor fiscale suportate
 în perioadele fiscale 2003-2008

Anii cu pierderi fiscale

Perioadele fiscale în care se permite la deducere pierderea fiscală anilor precedenţi

2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2003
1/3
1/3
1/3
 
 
 
 
 
 
 
 
2004
 
1/3
1/3
1/3
 
 
 
 
 
 
 
2005
 
 
1/3
1/3
1/3
 
 
 
 
 
 
2006
 
 
 
1/3
1/3
1/3
 
 
 
 
 
2007
 
 
 
 
1/5
1/5
1/5
1/5
1/5
 
 
2008
 
 
 
 
 
1/5
1/5
1/5
1/5
1/5
 
  
  t) diferenţele negative de curs, stabilite conform standardelor de contabilitate şi ţinînd cont de prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 488 din 4 mai 1998 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.599), cu modificările şi completările ulterioare;
   
[Pct.39 lit.t) modificată prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
    [Pct.39 lit.f) modificată prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    u) sumele achitate ca impozite şi taxe de către subdiviziunile situate în unităţile administrativ-teritoriale ale căror bugete nu constituie parte componentă a bugetului public naţional;
    v) suma reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale, în limitele aprobate anual de către conducătorii întreprinderilor;
    w) cheltuielile aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale;
    x) cheltuielile suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea obiectelor de menire social-culturală aflate la bilanţ, conform normativelor stabilite la elaborarea bugetului;
    y) se permite deducerea sumelor şi despăgubirilor de asigurare, precum şi a altor plăţi efectuate în favoarea deţinătorilor poliţelor de asigurare, care au dreptul la obţinerea lor, poliţe care urmează a fi achitate în conformitate cu contractele de asigurare şi reasigurare şi cu condiţiile anuităţilor;
    z) cheltuielile achitate în decursul anului sub formă de taxe de aderare şi cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul  de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15 % din fondul de retribuire a muncii.
    40. Nu se permite deducerea:
    1) cheltuielilor personale şi familiale;
    2) sumelor plătite la procurarea terenurilor;
    3) sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art. 26, 28 şi 29 din Cod;
    4) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume;
   5) pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente;
    6) cheltuielilor, pentru care s-au format obligaţiuni  privind persoanele interdependente, care folosesc metoda de casă;
    7) cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare.

   
[Pct.40 subpct.7) modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
 
   8) cheltuielilor neconfirmate documentar.
    Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărîrii Guvernului nr. 485 din 4 mai 1998 “Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabil documentar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.596);
    9) sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător;
    10) cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice referitoare la terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor;
    11) impozitelor pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lor, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative;
    12) impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

Capitolul VII. REGULI DE EVIDENŢĂ
    41. Se stabilesc următoarele 3 metode de evidenţă:
    metoda de casă;
    metoda de calcul;
    metoda procentajului îndeplinit.
    42. Prin metoda de casă se înţelege metoda conform căreia:
    a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut
în mijloace băneşti sau sub formă de proprietate materială;
   
[Pct.42 lit.a) modificată prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazului în care aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
    Raportarea cheltuielilor la un alt an fiscal are loc în cazul în care contribuabilul achită în anul fiscal cheltuieli anticipate pe o perioadă mai mare de un an.
    43. Prin metoda calculelor se înţelege metoda conform căreia:
    a) venitul este raportat la anul fiscal în care a fost cîştigat;
    b) deducerea se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie reportate la un alt an fiscal în scopul reflectării corecte a venitului.
    44. Venitul se consideră cîştigat în cazul în care producţia a fost vîndută, lucrările au fost efectuate, serviciile au fost prestate etc., adică acţiunile legate de obţinerea venitului au fost efectuate.
    Suma avansurilor primite în contul comercializării ulterioare a producţiei, mărfurilor, lucrărilor, serviciilor nu se reflectă în componenţa venitului.
    Venitul sub formă de recuperări ale prejudiciului material, privind pretenţiile etc., de asemenea, se consideră cîştigat în cazul existenţei acordului în scris a lucrătorului sau al altei persoane privind recuperarea prejudiciului material, satisfacerea pretenţiilor sau deciziei judiciare.
    45. Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor poate să efectueze deducerea cheltuielilor sau a altor plăţi numai în condiţiile cînd:
   a) sînt prezente circumstanţele care determină obligaţiunea fiscală a contribuabilului, adică cealaltă parte şi-a îndeplinit obligaţiunile sale faţă de contribuabil în conformitate cu prevederile contractului;
    b) s-a desfăşurat activitatea de întreprinzător în cadrul căreia au fost suportate cheltuieli;
    c) poate fi determinată suma obligaţiunilor fiscale ale contribuabilului.
    46. Metoda procentajului îndeplinit se foloseşte la evidenţa venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi altor operaţiuni care ţin de contracte (acorduri) încheiate pe termen lung.
    Prin contract (acord) pe termen lung se înţelege orice contract cu privire la producere, construire, instalare sau montare, încheiat pe un termen de cel puţin 24 luni.
    47. Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se ţine, conform modului stabilit în Standardele Naţionale de Contabilitate
sau Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, în anul fiscal cuprins în termenul de acţiune al contractului (acordului) pe termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract (acord) pe parcursul anului respectiv. Declaraţiile fiscale pentru anul respectiv, cu excepţia anului în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda procentajului îndeplinit.

   
[Pct.47 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
 
   48. Procentul de îndeplinire a lucrărilor reflectă partea lucrărilor executate la sfîrşitul anului fiscal şi se determină ca raportul dintre suma cheltuielilor efectiv suportate în legătură cu executarea contractului la finele anului fiscal la suma totală a cheltuielilor prevăzute în deviz.
    49. Venitul brut determinat în baza procentului de îndeplinire a lucrărilor în anul fiscal se determină conform următoarei formule:

SVf = (Pî  x Ct) - SVp,
   
unde:
    SVf – suma venitului brut, determinat conform metodei procentajului îndeplinit în anul fiscal;
    Pî – procentul îndeplinirii, %;
    Ct – costul total al contractului;
    SVp – suma venitului reflectat în perioadele fiscale precedente, conform metodei procentajului îndeplinit.
   50. După încheierea executării contractului (acordului), repartizarea impozitului pe anii fiscali, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicatorilor reali. Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung, la prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care s-a încheiat executarea contractului (acordului) şi nicidecum de la o dată anterioară.
    51. În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în articolele care reflectă veniturile, deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît nici un articol să nu fie omis sau să se repete.
    52. Dacă schimbarea metodei de evidenţă conduce la majorarea venitului impozabil al contribuabilului chiar în primul an de aplicare a noii metode, mărimea excedentului care rezultă din schimbarea metodei de evidenţă se distribuie în părţi egale pe anul fiscal curent şi pe fiecare din următorii doi ani.
    În cazul respectiv ca excedent este considerată diferenţa dintre venitul determinat după metoda de casă şi venitul determinat după metoda de calcul, obţinut de la comercializarea soldurilor producţiei (lucrărilor, serviciilor) expediate, dar neachitate (soldul datoriei debitoriale), conform situaţiei  de la 1 ianuarie 1998.
   53. Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor nu are dreptul la deducerea cheltuielilor, obligaţiunea de achitare a cărora s-a creat faţă de o persoană interdependentă, care foloseşte metoda de casă pînă în momentul efectuării plăţilor.
    54. Orice persoană care deţine stocuri de mărfuri şi materiale destinate procesului de producţie sau stocuri de producţie finită este obligată să ţină evidenţa lor, dacă aceasta este necesar pentru reflectarea corectă a venitului.
    55. Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu ţin evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul producţiei agricole, cu excepţia cazurilor de prelucrare a acesteia în scopul obţinerii venitului.
    56. Metodele de evidenţă a rezervelor de mărfuri şi materiale se aplică de către contribuabil în conformitate cu legislaţia contabilităţii.
    57. În scopul determinării obligaţiunii fiscale privind impozitul pe venit perioada fiscală coincide cu anul calendaristic. Pentru întreprinderile nou-create, perioada fiscală se consideră perioada de la data înregistrării întreprinderii pînă la finele anului calendaristic. Pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate, perioada fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registrul de stat.
Capitolul VIII. FACILITĂŢI FISCALE AFERENTE
IMPOZITULUI PE VENIT
    58. În conformitate cu art. 6 alin. (9) lit. g) din Cod, facilităţile (înlesnirile) fiscale reprezintă elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestora, sub formă de:
    scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
    scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
    cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
    reducerea obiectului impozabil;
    amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
    eşalonări ale obligaţiei fiscale.
    59. Facilităţile (scutirile) aferente impozitului pe venit sînt reglementate de prevederile Titlului II al Codului şi ale Legii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii bugetului de stat pe anul respectiv. La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, agenţii economici pot utiliza facilităţile sub formă de:
    reducere parţială sau totală a venitului impozabil;
    scutire a unui anumit cuantum al venitului;
    reducere a cotei de impozitare sau scutire totală de plata impozitului.
Secţiunea 7. Modul de determinare a mărimii facilităţii în cazul
acordării facilităţii dintr-un anumit cuantum al venitului

    60. Anumite categorii de agenţi economici, la respectarea unor condiţii pot beneficia de scutirea aferentă impozitului pe venit, pornind de la un anumit cuantum al venitului obţinut în urma desfăşurării activităţii.
    În asemenea cazuri, determinarea mărimii facilităţii, reieşind din scutirea unui anumit cuantum al venitului, se va determina în următorul mod:
    a) reieşind din datele contabilităţii financiare, se determină cuantumul venitului ce urmează a fi scutit de impozitare;
    b) se determină ponderea venitului scutit de impozitare în total venituri (clasa 6 a Planului de conturi contabile), cu excepţia altor venituri scutite de impozitare;
    c) se determină cuantumul cheltuielilor aferente obţinerii venitului scutit de impozitare prin aplicarea ponderii procentuale determinate la lit. b), la mărimea totală a cheltuielilor (clasa 7 a Planului de conturi contabile). În cazul în care cheltuielile efective aferente nemijlocit obţinerii venitului scutit de impozitare sînt mai mari decît cuantumul cheltuielilor, determinat prin aplicarea ponderii, se va utiliza indicatorul mai mare;
    d) se determină profitul aferent venitului scutit de impozitare, mărimea căruia se determină ca diferenţa dintre indicatorul stabilit la lit. a) şi cel stabilit la lit. c);
    e) se determină raportul între profitul obţinut pornind de la mărimea venitului scutit de impozitare (indicatorul lit. d)) şi profitul obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare (indicatorul rînd. 010 din Declaraţie);
    f) indicatorul reflectat la lit. e) se utilizează la determinarea sumei facilităţii acordate dintr-un anumit cuantum al venitului (rînd 0902 din Declaraţie) prin înmulţirea indicatorului respectiv la indicatorul reflectat la rîndul 0901 din Declaraţie. Totodată se va completa şi Anexa 3.1 D la Declaraţie.
Secţiunea 8.  Determinarea mărimii facilităţii în cazul în care agenţii
economici beneficiază de două sau mai multe facilităţi

    61. Reieşind din prevederile legislaţiei în vigoare unul şi acelaşi agent economic (contribuabil) la respectarea condiţiilor stipulate prin legislaţie, are dreptul să beneficieze de mai multe facilităţi aferente impozitului pe venit.
    La determinarea mărimii facilităţii este necesar de ţinut cont de succesiunea acordării facilităţilor:
    a) iniţial, se determină facilităţile care prevăd reducerea venitului impozabil cu suma facilităţii determinată în conformitate cu prevederile legislaţiei;
    b) ulterior, din venitul impozabil rămas după diminuarea lui cu venitul supus înlesnirii, se determină facilitatea (facilităţile) care prevăd reducerea cotei impozitului pe venit.
Capitolul IX. REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL LICHIDĂRII ŞI
 REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI

Secţiunea 9. Lichidarea agenţilor economici
    62. Conform alin. (6) art. 83 al Codului, dacă contribuabilul persoană juridică, reprezentanţa permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activităţii, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat şi, în termen de 60 de zile din momentul luării deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică, reprezentanţa permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, a desfăşurat activitate de întreprinzător.
    63. Conform art. 57 al Codului, în cazul lichidării depline a întreprinderii, agentul economic tratează creşterea sau pierderea de capital de parcă proprietatea distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar fi fost vîndută la preţul ei de piaţă.
    În cazul lichidării întreprinderii, proprietatea distribuită acţionarilor (fondatorilor) săi se tratează ca vîndută la preţul de piaţă. Rezultatul acestei tranzacţii se determină ca diferenţa dintre preţul de piaţă al proprietăţii la momentul distribuirii şi baza valorică a ei.
    64. Dacă se distribuie activele definite ca active de capital conform art. 37 alin. (2) al Codului, agentul economic determină creşterea (pierderea) de capital, ce se impozitează conform prevederilor art. 37 alin. (7) al Codului, iar dacă se distribuie alte tipuri de active, venitul obţinut se impozitează la cotele prevăzute la art. 15 al Codului.
    65. Conform art. 57 alin. (2) lit. b) al Codului, beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel de parcă ei şi-au schimbat cotele de participaţie în capitalul agentului economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a proprietăţii obţinute.
Secţiunea 10. Reorganizarea agenţilor economici
    66. În conformitate cu art. 58 al Codului şi art. 69 al Codului civil nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86, art.661), cu modificările şi completările ulterioare, reorganizarea agentului economic se efectuează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.
    67. Conform Codului civil, în cazul contopirii persoanelor juridice drepturile şi obligaţiile fiecăruia din ele trec la noua persoană juridică, în conformitate cu actul de transmitere.
    68. În cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridică absorbantă în conformitate cu  actul de transmitere.
    69. În cazul divizării persoanei juridice, drepturile şi obligaţiile ei trec la noile persoane juridice în conformitate cu  bilanţul de repartiţie.
    70. În cazul  separării,  o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece, la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.
    71. În cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu actul de transmitere.
    72. Este echivalentă cu reorganizarea:
    a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat;
    b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi care asigură dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat.
    73. Art. 58  alin. (3) al Codului prevede că în cazul reorganizării agentul economic - cumpărător preia metoda de evidenţă a agentului economic procurat împreună cu stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît agentul economic - cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.
    74. Hotărîrea de reorganizare se ia de fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.
    75. În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează în baza unei hotărîri judecătoreşti.
    76. Dacă prin fuziune sau dezmembrare se înfiinţează o nouă persoană juridică, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.
    77. Reorganizarea produce efecte faţă de terţi numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.
    78. Reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de  Serviciul Fiscal de Stat la efectuarea controlului.
   79. Se consideră reorganizare calificată reorganizarea deplină sau parţială a agentului economic efectuată conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător. Reorganizarea calificată nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat).
    80. În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:
    un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;

    forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile în care nu se afectează esenţa acestor operaţiuni;
    orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale;
    dacă Serviciul Fiscal de Stat stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt rezidente, atunci majorarea capitalului, lichidarea deplină sau reorganizarea agentului economic poate fi tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau pierderii de capital.
    81. În cazul reorganizării calificate:
    a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei proprietăţi nemijlocit înainte de reorganizare. În scopuri fiscale mijloacele fixe se transmit conform bazei valorice la începutul perioadei gestionare;
    b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează; însă
    c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o  cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi, se consideră plată în folosul beneficiarului şi se impozitează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    82. În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii, implicate în reorganizarea calificată, unor acţionari (asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se impozitează.
    83. În cazul reorganizării agentului economic cu lichidare parţială, faţă de partea lichidată se aplică impozitarea stabilită pentru reorganizarea calificată deplină.
    84. Părţi implicate în reorganizare sînt:
    a) agentul economic - cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt agent economic;
    b) agentul economic procurat – agentul  ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;
    c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;
    d) agentul economic – cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent economic în cadrul reorganizării.
    85. Orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale. Vînzarea tuturor activelor agentului economic se efectuează conform preţurilor de piaţă.  
    86. Persoana responsabilă a agentului economic, care în urma reorganizării îşi încetează activitatea, în conformitate cu alin. (6) art.83 al Codului este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activităţii, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat şi, în termen de 60 de zile de la luarea  deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică a desfăşurat activitate de întreprinzător.
Capitolul X. TRECEREA IMPOZITELOR ÎN CONT
    87. În conformitate cu art. 81 al Codului contribuabilului, în limitele anului fiscal, au dreptul de a trece în contul impozitului pe venit:
    a) suma  impozitului pe venit reţinut din dividendele achitate prealabil (art. 801 al Codului);
    b) suma impozitului pe venit achitat în străinătate (art. 82 al Codului);
    c) suma impozitului pe venit achitat în rate pe parcursul perioadei fiscale (art. 84 al Codului);
    d) suma impozitului pe venit reţinut din următoarele plăţi:
    royalty (art.89 al Codului);
    din anumite tipuri de servicii enumerate la alin. (2) art. 90 al Codului.
    88. Dacă trecerea în cont a impozitului pe venit, la care contribuabilul are dreptul, conform lit. c) şi d) din punctul precedent, depăşeşte suma totală a impozitului pe venit calculată conform art. 15 din Cod, organul fiscal efectuează stingerea obligaţiei fiscale prin compensare, conform art. 175 din Cod şi, după caz, restituirea la cont, conform art. 176 din Cod.
    89. Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venit, achitat în orice stat străin, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova. Trecerea în cont a impozitului pe venit poate fi efectuată cu condiţia prezentării de către contribuabil a documentului, care confirmă achitarea (reţinerea) impozitului pe venit peste hotarele Moldovei, certificat de organul competent al statului străin respectiv, cu traducere în limba de stat.
    Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit, pentru orice an fiscal nu poate depăşi suma care ar fi fost calculată la cotele aplicate în Republica Moldova faţă de acest venit.
    Trecerea în cont a impozitului achitat în alt stat se efectuează în anul în care venitul respectiv este supus impozitării în Republica Moldova.
    90. Suma reţinută de agentul economic, care plăteşte dividende acţionarilor (asociaţilor) săi pe parcursul anului fiscal, este trecută în cont ca impozit aplicat venitului impozabil al agentului economic respectiv pentru anul fiscal în care a fost făcută reţinerea.
    91. Dacă, în vreun an fiscal, trecerile în cont, permise agentului economic, depăşesc suma impozitului pe venit în anul respectiv, diferenţa va fi compensată conform modului stabilit în art. 175 şi 176 din Cod.
    92. Agenţii economici, cărora li se reţine impozitul pe venit la sursa de plată din venitul primit în formă de royalty în conformitate cu art. 89 al Codului, sub formă de plată pentru serviciile prestate enumerate în alin. (2) art. 90 al Codului, precum şi acei ce efectuează plăţi în rate ale impozitului pe venit pe parcursul anului fiscal, au dreptul la trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în acest mod.
    Trecerea în cont a impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din venitul primit în formă de royalty, şi a impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din veniturile primite pentru serviciile prestate, enumerate în alin. (2) art. 90 al Codului, poate fi efectuată cu condiţia prezentării de către contribuabil a documentului, care confirmă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată. Documentul respectiv reprezintă informaţia anuală primită în conformitate cu prevederile art. 92 din Cod. Astfel, persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art. 89 alin. (1) şi art. 90 din Cod prezintă, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, beneficiarului acestor plăţi informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.
Capitolul XI. TERMENELE DE PREZENTARE A
DECLARAŢIEI FISCALE
    93. Orice persoană, obligată să achite impozitul pe venit conform Titlului II al Codului, prezintă declaraţia fiscală, completată potrivit formei şi instrucţiunii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
    94. În conformitate cu art. 83 al Codului, declaraţia cu privire la impozitul pe venit trebuie să fie prezentată organului fiscal în care se află la evidenţă, nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune de către:
    a) orice persoană juridică - rezident, cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;
    b) formele organizatorice - rezidenţi cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, precum şi persoanele care administrează succesiunea conform art. 17 din Cod, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;
    c) reprezentanţele permanente ale nerezidentului în Republica Moldova, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului.
    95. Gospodăria ţărănească (de fermier) care pe parcursul perioadei fiscale nu a avut angajaţi şi nu a obţinut venit impozabil este scutită de obligaţia privind prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
    96. Dacă contribuabilul persoană juridică, reprezentanţa permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activităţii, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat şi, în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică, reprezentanţa permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, a desfăşurat activitate de întreprinzător.
    97. Reprezentanţa care obţine statut de reprezentanţă permanentă, conform art. 5 pct. 15) din Cod, în termen de 30 de zile din ziua obţinerii acestui statut, este obligată să prezinte organului teritorial al Serviciului Fiscal de Stat declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală a anului precedent pe parcursul căruia a fost desfăşurată activitatea de întreprinzător.
    98. Termenul limită de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, care revine pe ziua de odihnă (nelucrătoare) sau sărbătoare, se transferă pe prima zi de lucru după ziua de odihnă sau sărbătoare.
    99. În cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie, în declaraţia prezentată organelor fiscale sau în documentul cu privire la venitul societăţii, a greşelilor care au drept consecinţă necesitatea introducerii corectărilor în declaraţia fiscală sau în documentul cu privire la veniturile societăţii, contribuabilul are dreptul să prezinte, în condiţiile Сodului o nouă declaraţie sau dare de seamă corectată.
    100. Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care organul fiscal o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este scrisă pe formular tipizat, aprobat în modul stabilit de Guvern. Darea de seamă fiscală poate fi prezentată în paralel şi pe suporţi electronici sau în o altă formă care ar permite prelucrarea ei computerizată.
    [Pct.100 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    101. Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de organul fiscal în conformitate cu modul stabilit în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul fiscal, avizul poştal etc.
Capitolul XII. TERMENELE DE ACHITARE A
IMPOZITULUI PE VENIT
    102. Contribuabilii, care sînt obligaţi să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit în conformitate cu art. 83 al Codului, achită impozitul pe venit în termenele şi modul stabilit în prevederile art. 84, 87 ale Codului.
    103. Contribuabilii, care obţin venit nu din munca salariată sau de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, conform art. 89 alin. (2) din Cod, şi obligaţiile fiscale ale cărora, conform Titlului II al Codului, depăşeau în anul fiscal precedent suma de 400 lei sînt obligaţi să achite nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:
    a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform Titlului II al Codului, pentru anul respectiv; sau
    b) impozitul ce urma să fie plătit, conform Titlului II al Codului fiscal, pentru anul precedent.
    104. Întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), care sînt obligate să achite impozitul pe venit în rate conform alin. (1) art. 84 din Cod, dispun de dreptul de a achita impozitul respectiv, determinat conform uneia din metodele prevăzute în punctul precedent în două etape: 1/4 din suma impozitului pe venit – pînă la 31 martie şi 3/4 din această sumă – pînă la 31 decembrie ale anului fiscal.
    105. Mărimea impozitului pe venit, ce urmează a fi achitată în rate conform metodei, prevăzute la lit. a) din pct. 103 al prezentului Regulament, este egală cu suma impozitului din venitul impozabil prognozat, adică presupus spre obţinere în anul fiscal curent.
    Suma venitului impozabil prognozat se determină de sine stătător de către contribuabil la începutul anului fiscal sau dacă contribuabilul şi-a început activitatea pe parcursul anului fiscal – la începutul activităţii, reieşind din veniturile şi cheltuielile prognozate, în conformitate cu prevederile Codului fiscal. Astfel, pentru determinarea obligaţiunii fiscale prognozate ale anului fiscal curent, contribuabilul urmează a completa Declaraţia cu privire la impozitul pe venit în baza indicatorilor prognozaţi, care se completează numai în scopul aprecierii politicii fiscale ale contribuabilului fără necesitatea prezentării ei organelor fiscale.
    106. Dacă contribuabilul planifică:
    să presteze servicii, din care se va reţine impozitul pe venit la sursa de plată conform art. 90 al Codului; sau
achitarea prealabilă a dividendelor, din care urmează a se reţine impozitul pe venit conform art. 80 al Codului; sau
    obţinerea venitului din investiţii şi financiar de peste hotare, din care se va reţine impozitul pe venit la sursa de plată, la determinarea sumei impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în rate reieşind din indicatorii prognozaţi, urmează a se lua în considerare suma impozitului pe venit pasibilă reţinerii la sursa de plată pe parcursul anului fiscal.
    107. Dacă contribuabilul şi-a început activitatea pe parcursul anului fiscal (întreprinderea a fost înfiinţată pe parcursul anului respectiv), la discreţia sa, acesta poate achita impozitul pe venit în rate. Mărimea impozitului pe venit, ce poate fi achitat în rate către fiecare din termenii stabiliţi (pînă la 31 martie, pînă la 30 iunie, pînă la 30 septembrie, pînă la 31 decembrie) este egală cu raportul dintre suma venitului impozabil prognozat pe anul fiscal curent şi numărul de termene, în care contribuabilul urmează a efectua plăţi în rate.
    Dacă întreprinderea şi-a început activitatea în trimestrul II al anului fiscal curent, pentru determinarea impozitului pe venit, ce poate fi achitat în rate pe parcursul anului fiscal respectiv, suma venitului impozabil prognozat se împarte la 3 ( în care achitarea se va efectua: pînă la 30 iunie, pînă la 30 septembrie şi pînă la 31 decembrie). Dacă întreprinderea şi-a început activitatea în trimestrul III - suma venitului impozabil prognozat se împarte la 2 (achitarea se va efectua: pînă la 30 septembrie şi pînă la 31 decembrie) etc.
    108. În cazul determinării impozitului pe venit în rate reieşind din indicatorii prognozaţi ai anului fiscal curent, se admite o eroare de pînă la 20 procente faţă de suma obligaţiunilor fiscale efective, de la care nu se vor aplica sancţiuni (penalitate şi amendă) pentru neplata impozitului pe venit în rate.
    109. Prognozarea sumei impozitului pe venit necesară achitării în rate pe parcursul anului fiscal urmează a fi efectuată în aşa mod, încît suma impozitului determinată şi achitată către fiecare din termenele stabilite (31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie) să nu fie mai mică decît raportul dintre 80% din suma obligaţiunii fiscale definitive în anul fiscal curent (scăzîndu-se trecerile în cont) şi numărul de termene, în care urma să fie efectuată achitarea impozitului pe venit în rate. În caz contrar, poate fi aplicată penalitate pentru neplata impozitului pe venit în rate.
    110. La apariţia unor factori ce pot avea influenţă asupra micşorării sau majorării obligaţiei fiscale efective privind impozitul pe venit pe parcursul anului fiscal, contribuabilul poate să revadă suma prognozată a impozitului pe venit către fiecare termen de achitare a impozitului pe venit în rate.
    111. Mărimea impozitului pe venit, ce urmează a fi achitată în rate conform metodei prevăzute la lit. b) din pct. 103 al prezentului Regulament, este egală cu suma impozitului pe venit, calculată conform declaraţiei cu privire la impozitul pe venit în anul fiscal precedent.
    112. Metoda de achitare a impozitului pe venit în rate este aleasă de către contribuabil şi poate fi modificată pe parcursul anului fiscal (spre exemplu: către 31 martie contribuabilul achită impozitul pe venit în rate conform unei metode (lit. a) pct. 103 al prezentului Regulament), către 30 iunie – conform altei metode (lit. b) pct. 103 al prezentului Regulament), către 30 septembrie – revine la prima metodă etc.).
    113. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din anul curent, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia impozitului plătit în rate).
    114. Contribuabilii, care conform rezultatelor anuale au obţinut venit impozabil, impozitul pe venit care depăşeşte suma impozitului, achitat pe parcursul anului fiscal, ce se compune din impozitul pe venit achitat peste hotare (conform art. 82 al Codului), impozitul reţinut la sursa de plată potrivit art. 89 şi 90 ale Codului, impozitul reţinut la achitarea prealabilă a dividendelor conform art. 80 din Cod şi impozitul achitat în rate, conform art. 84 din Cod urmează a achita suma plăţii suplimentare. Suma plăţii suplimentare a impozitului pe venit se determină de către contribuabil de sine stătător şi se varsă la buget nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei – 31 martie a anului, care urmează după anul de gestiune.
    115. Termenele de plată a impozitului pe venit nu se prelungesc, cu excepţia cazurilor în care legislaţia prevede altfel.

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.77
din 30 ianuarie 2008

R E G U L A M E N T U L
cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit
al persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător
CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE
    1. Obiectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele fizice – cetăţeni rezidenţi, precum şi de către persoanele fizice – cetăţeni nerezidenţi, modului de determinare a scutirilor şi deducerilor la care are dreptul contribuabilul, modului de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, termenele şi modul de achitare a acestui impozit în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială) (în continuare Cod) şi ale Legii pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare - Lege) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare.
    2. Subiecţii impunerii cu impozitul pe venit sînt prevăzuţi la art. 13 din Cod.
    [Pct.2 în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    3. Obiect al impunerii este venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron, obţinut de persoanele fizice din toate sursele aflate în Republica Moldova, precum şi venitul investiţional şi financiar obţinut din surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul aceste persoane.
    4. Obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile ce ţin de reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit (specificate la art.901 din Cod) este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.
    5. Subiecţii impunerii stabiliţi prin prezentul Regulament îşi determină obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit după metoda de casă.
    6. Cotele impozitului pe venit pentru perioada fiscală respectivă sînt stabilite la lit. a) art.15 din Cod.
    7. Componenţa surselor de venit impozabile este expusă la art.18 din Cod.
    8. Componenţa surselor de venit neimpozabile este expusă la art. 20 din Cod.
CAPITOLUL II. FACILITĂŢI ACORDATE DE PATRON
    9. Componenţa facilităţilor acordate de patron, care reprezintă surse de venit impozabile, sînt expuse la art.19 din Cod.
    În componenţa facilităţilor acordate lucrătorului de către patron se includ:
    a) plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat;
    b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron;
    c) suma plătită suplimentar de către patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către patron;
    d) suma dobînzii, determinată ca rezultat al diferenţei pozitive dintre rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune (rata dobînzii aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt – pentru împrumuturile acordate pe un termen de pînă la 5 ani; rata dobînzii la credite pe termen lung – pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani) şi rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către angajator salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare;”
    [Pct.9 al.1) în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    Suma facilităţii se determină conform formulei:
Rb - Rp
F = S x N x ——————— : 100%,
365
    unde:
    F - suma facilităţii;
    S - suma împrumutului;
    N - numărul de zile în perioada pe parcursul căreia lucrătorul s-a folosit de împrumut;
    Rb - rata de bază a dobînzii (rotunjită pînă la următorul procent întreg) respective, stabilită de Banca Naţională a Moldovei;
    Rp - rata dobînzii calculată pentru împrumutul acordat de către patron;
    e) cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale:
    - în cazul în care bunurile sînt proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate prevăzută în art. 26 alin. (6) din Cod, după cum urmează:

Categoria de proprietate

 
I
II
III
IV
V

Procente din baza valorică a proprietăţii pentru fiecare zi de folosinţă

0,0082
0,0137
0,0274
0,0548
0,0822
    - în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a patronului facilitatea acordată angajatului reprezintă cheltuielile suportate de patron pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă;
    f) vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile de pensii calificate în baza prevederilor alin.(1) art.  64 şi art. 69 din Cod.
CAPITOLUL III. SCUTIRI ŞI DEDUCERI
    10. Scutirile se acordă numai contribuabililor – persoane fizice – rezidente ale Republicii Moldova.
    11. Fiecare contribuabil are dreptul la una din scutirile personale prevăzute la alin. (1) sau (2) art. 33 din Cod.
    12. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în mărimea indicatorului prevăzut la alin.(1) art.33 din Cod pentru perioada fiscală respectivă, cu condiţia că soţul (soţia) nu beneficiază de scutire personală.
    Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la alin. (2) art. 33 din Cod are dreptul la o scutire suplimentară în suma indicatorului prevăzut în articolul nominalizat, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
    13. Scutirea pentru persoanele întreţinute constituie indicatorul expus de alin. (1) art. 35 din Cod pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie, pentru care scutirea constituie indicatorul prevăzut la alin. (1) art. 33 din Cod.
    În scopul acordării scutirilor, persoană întreţinută se consideră persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:
    este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) lui (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);
    locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţă a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;
    este întreţinută de contribuabil;
    are un venit ce nu depăşeşte indicatorul prevăzut la alin. (1) art. 33 din Cod.
    La acordarea scutirii pentru persoanele întreţinute se va ţine cont de veniturile din orice sursă de venit obţinute de către persoanele întreţinute (atît cele impozabile, cît şi cele neimpozabile).
    Tutorele şi curatorul minorilor în vîrstă de la 14 pînă la 18 ani au dreptul la o scutire suplimentară în mărimea specificată la alin. (1) art. 35 din Cod, în funcţie de caz, pentru fiecare persoană aflată sub tutelă şi/sau curatelă, care întruneşte cerinţele specificate la lit. d) alin. (2) art. 35 din Cod.
    [Pct.13 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    14. La obţinerea (pierderea) de către contribuabil pe parcursul anului fiscal a dreptului la scutire pentru persoanele întreţinute, aceasta se acordă (anulează) din luna următoare, după luna în care a fost obţinut (pierdut) acest drept. Excepţie sînt cazurile cînd persoana întreţinută pentru care se cere scutire a obţinut un venit pe parcursul anului fiscal mai mare de indicatorul prevăzut la alin. (1) art. 33 din Cod. În asemenea cazuri contribuabilii nu au dreptul la scutire pentru persoana întreţinută.
    Scutirea pentru persoanele întreţinute se acordă din momentul apariţiei acestui drept (inclusiv luna în care s-a născut copilul) în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute la alin.(2) art.35 din Cod.
    15. Dacă contribuabilul-rezident obţine (pierde) pe parcursul anului fiscal dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la alin. (2) art. 33 din Cod, ea se acordă (anulează) din luna următoare după luna în care a fost obţinut (pierdut) acest drept.
    Astfel, scutirile personale anuale se acordă în mărimea ce constituie raportul indicatorului prevăzut la alin.(1) sau (2) art. 33 din Cod la numărul de luni în an, pentru fiecare lună pe parcursul căreia contribuabilul are dreptul la scutirea corespunzătoare.
    16. În cazul decesului contribuabilului scutirea personală sau scutirea personală majoră (după caz), se acordă pentru lunile în care contribuabilul a fost în viaţă (inclusiv luna în care a avut loc decesul).
    17. În cazurile în care contribuabilul şi soţia (soţul) acestuia au beneficiat pe parcursul perioadei declarate fiecare de scutirea sa personală, iar conform rezultatelor anului fiscal au decis că soţia (soţul) se dezice de scutirea personală, contribuabilul are dreptul la scutirea acordată soţiei (soţului), cu condiţia că soţia (soţul) prezintă declaraţia, în care se dezice de scutirea sa personală care i-a fost acordată pe parcursul perioadei declarate cu recalcularea obligaţiei privind impozitul pe venit.
    În cazurile în care contribuabilul pe parcursul perioadei declarate a beneficiat de scutirea personală şi de scutirea acordată soţiei (soţului), iar conform rezultatelor perioadei declarate ei au decis ca fiecare să folosească scutirea sa personală, ambii urmează să prezinte declaraţiile, în care contribuabilul se dezice de scutirea acordată soţiei (soţului), de care a beneficiat pe parcursul perioadei declarate, iar soţia (soţul) contribuabilului indică scutirea sa personală.
    18. Suma scutirilor personale anuale prevăzute la alin. (1) şi/sau (2) art. 33 din Cod se transmit în cuantum întreg, fără a fi divizate între contribuabil şi soţia (soţul) acestuia.
    19. Indiferent de faptul dacă contribuabilul beneficiază de scutirea personală sau o transmite soţului (soţiei) acesta continuă să beneficieze de scutirea pentru persoanele întreţinute în condiţiile prevăzute la pct. 13 al prezentului Regulament.
    20. Dacă pe parcursul anului fiscal soţii întrerup relaţiile de căsătorie, în cazul în care unul dintre ei a beneficiat de scutirea soţului (soţiei), la prezentarea declaraţiei fiecare dintre ei se vor folosi numai de scutirea personală, cu recalcularea respectivă a obligaţiunii privind impozitul pe venit.
    21. Contribuabilului i se permite deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
    a) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, achitate în cuantumurile, determinate conform legislaţiei în vigoare în perioada fiscală respectivă (alin. (6) art. 36 din Cod);
    b) contribuţiile obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de persoanele fizice, pe parcursul perioadei fiscale, în cuantumurile stabilite de legislaţie (alin. (7) art. 36 din Cod);
    c) cheltuielile de investiţii (alin. (4) art. 36 din Cod).
    Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii ce ţin de:
    cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în scopul obţinerii venitului din investiţii;
    dobînzile pe datorie, cu condiţia ca acestea să nu depăşească suma venitului din investiţii;
    [Pct.21 lit.c), alineat modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    d) vărsămintele efectuate în fondul nestatal calificat de pensii (alin (2) art. 66 din Cod), în condiţiile alin. (1) art. 67 din Cod.
    În sensul  prezentului  Regulament, prin venit cîştigat al persoanei fizice se înţelege venitul brut calculat pentru munca în  calitate de angajat, obţinut pentru munca în calitate de antreprenor independent sau obţinut în alt  mod, conform legislaţiei. Noţiunea  respectivă nu  include venitul sub formă de pensii.
    22. Se permite deducerea donaţiilor făcute în scopuri filantropice sau de sponsorizare pe parcursul anului fiscal, cu condiţia ca acestea să nu depăşească indicatorul prevăzut la alin.(1) art. 36 al Codului. În sensul prezentului Regulament, venitul impozabil al contribuabililor se determină fără a se lua în considerare scutirile prevăzute la art. 33, art. 34 şi art. 35 din Cod.
   
[Pct.22 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    23. Se permite deducerea defalcărilor obligatorii în Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei efectuate pe parcursul perioadei fiscale în cuantumurile stabilite de legislaţie.
    24. Scutirile, stipulate la art. 33, art. 34 şi art. 35 din Cod, nefolosite de către contribuabil în anul fiscal precedent, ca rezultat al neachitării de către patron a salariului, se acordă la data achitării restanţelor la salariu în baza consimţămîntului în scris al contribuabilului.
    În acest caz, contribuabilul va indica în declaraţie numai suma scutirilor acordate de către patron la sursa de plată.
    Suma scutirilor nefolosite i se trece contribuabilului în contul scutirilor pentru anul fiscal următor în următoarele mărimi:
    dacă suma scutirilor nefolosite este mai mare decît suma salariului calculat şi neachitat – în mărimea ce nu depăşeşte cuantumul salariului neachitat;
    dacă suma scutirilor nefolosite este mai mică decît suma salariului calculat şi neachitat – în mărimea sumei totale a scutirilor nefolosite.
CAPITOLUL IV. CONFIRMAREA DREPTULUI LA
 SCUTIRI  ŞI  DEDUCERI
    25. Confirmarea faptului că persoana fizică este rezident al Republicii Moldova se efectuează de către contribuabil prin unul din următoarele documente:
    buletinul de identitate, adeverinţa de naştere sau paşaportul în care este indicată viza de reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova pe parcursul perioadei declarate;
    actul de identitate provizoriu de modelul F-9, cu menţiunea privind cetăţenia, domiciliul şi fără număr de identificare de stat (IDNP);
    certificatul eliberat de autoritatea administraţiei publice locale din Republica Moldova, de secţiile (birourile) de evidenţă şi documentare a populaţiei ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale şi de agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, care confirmă faptul că contribuabilul s-a aflat pe teritoriul Republicii Moldova;
    documentul care confirmă că contribuabilul este o persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova care s-a aflat pe un anumit termen în exerciţiul funcţiunii peste hotarele republicii.
    26. Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la alin. (1) art. 33 din Cod se justifică prin documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova.
    27. Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la alin.(2) art. 33 din Cod se justifică prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova; şi
    2) unul din documentele indicate în tabel:

Categoriile cetăţenilor care

au dreptul la scutirea personală de

10 000 lei pe an

Documentele care servesc

drept temei pentru

acordarea scutirii

Organele care eliberează
 documentele respective
1
2
3

1.S-a îmbolnăvit şi a suferit de boala

actinică provocată de consecinţele

avariei de la C.A.E. Cernobîl

Legitimaţia participantului la

lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi certificatul Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii (CEMV)

Ministerele, direcţiile (secţiile)

militar-administrative de către

care au fost trimise aceste persoane

pentru lichidarea avariei de la C.A.E.

Cernobîl şi CEMV

2.Invalid şi s-a stabilit că invaliditatea

sa este în legătură cauzală cu avaria

de la C.A.E. Cernobîl

Legitimaţia de pensionar cu indicarea cauzei invalidităţii

Direcţiile teritoriale de asistenţă

socială, alte organe împuternicite

3.Părintele sau soţia (soţul) unui

participant căzut în acţiunile de luptă

pentru apărarea integrităţii teritoriale şi

independenţei Republicii Moldova,

precum şi în acţiunile de luptă

din Republica Afganistan

Legitimaţia care confirmă
dreptul la înlesniri
Direcţiile (secţiile) militar-administrative

4.Părintele sau soţia (soţul) unui

participant dat dispărut în acţiunile

de luptă pentru apărarea integrităţii

teritoriale şi a independenţei

Republicii Moldova, precum şi

în acţiunile de luptă din Republica Afganistan

Legitimaţia care confirmă dreptul la înlesniri
Direcţiile (secţiile) militar-administrative

5.Invalid ca urmare a participării

la acţiunile de luptă pentru apărarea

integrităţii teritoriale şi a independenţei

Republicii Moldova, precum şi în

acţiunile de luptă din Republica Afganistan

Legitimaţia de pensionar

cu indicarea cauzei invalidităţii

Direcţiile teritoriale de asistenţă socială
6.Invalid de război

Legitimaţia de pensionar

cu indicarea cauzei invalidităţii

Direcţiile teritoriale de asistenţă socială

sau alte organe de stat, abilitate cu

dreptul de a elibera legitimaţia respectivă

 
7.Invalid din copilărie

Legitimaţia de pensionar

cu indicarea cauzei invalidităţii

Direcţiile teritoriale de asistenţă socială
8.Invalid de gradul I sau II

Legitimaţia de pensionar

cu indicarea grupei invalidităţii

Direcţiile teritoriale de asistenţă

socială sau alte organe de stat,

abilitate cu dreptul de a elibera legitimaţia

respectivă

9.Pensionar – victimă a represiunilor

politice, ulterior reabilitată

Legitimaţia de pensionar

şi certificatul de reabilitare

Primăriile municipiilor, comitetele

executive raionale şi organele împuternicite

    28. Dreptul la scutirea acordată soţiei (soţului) se confirmă prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilii (soţul şi soţia) sînt rezidenţi ai Republicii Moldova;
    2) certificatul de căsătorie.
    29. Dreptul la scutirea pentru persoanele întreţinute se confirmă:
    A) în cazul în care persoana întreţinută este un descendent (înfiat) al contribuabilului prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova;
    2) certificatul de naştere (înfiere) al persoanei întreţinute;
    3) buletinul de identitate (paşaportul) al persoanei întreţinute sau certificatul autorităţii administraţiei publice locale a Republicii Moldova, care confirmă că persoana întreţinută locuieşte împreună cu contribuabilul;
    B) în cazul în care persoana întreţinută este un ascendent (înfietor) al contribuabilului prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova;
    2) certificatul de naştere (înfiere) al persoanei întreţinute;
    3) buletinul de identitate (paşaportul) al persoanei întreţinute sau certificatul autorităţii administraţiei publice locale, care confirmă că persoana întreţinută locuieşte împreună cu contribuabilul;
    C) în cazul în care persoana întreţinută este un descendent (înfiat) al soţiei (soţului) contribuabilului prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova;
    2) certificatul de căsătorie;
    3) certificatul de naştere (înfiere) al persoanei întreţinute;
    4) buletinul de identitate (paşaportul) al persoanei întreţinute sau certificatul autorităţii administraţiei publice locale, care confirmă că persoana întreţinută locuieşte împreună cu contribuabilul;
    D) în cazul în care persoana întreţinută este un ascendent (înfietor) al soţiei (soţului) contribuabilului prin:
    1) documentele indicate în pct. 25 al prezentului Regulament, care confirmă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova;
    2) certificatul de căsătorie;
    3) certificatul de naştere (înfiere) al persoanei întreţinute;
    4) buletinul de identitate (paşaportul) al persoanei întreţinute sau certificatul autorităţii administraţiei publice locale, care confirmă că persoana întreţinută locuieşte împreună cu contribuabilul.
    În toate cazurile prevăzute în prezentul punct ca document care confirmă că persoana întreţinută locuieşte împreună cu contribuabilul poate servi cartea de imobil sau alt document care confirmă acest fapt.
    Dacă persoana întreţinută este invalid din copilărie drept document confirmativ serveşte legitimaţia respectivă eliberată de către direcţiile teritoriale de asistenţă socială.
    În cazurile în care persoana întreţinută nu locuieşte împreună cu contribuabilul, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţă a unei instituţii de învăţămînt, în calitate de document serveşte certificatul eliberat de instituţia de învăţămînt, care confirmă că persoana întreţinută îşi face studiile la secţia cu frecvenţă la zi a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal.
    În calitate de document care confirmă că contribuabilul are statut de tutore sau curator va servi hotărîrea autorităţii administraţiei publice locale aferent instituirii tutelei sau curatelei.
    [Pct.29 alineat introdus prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
CAPITOLUL V. CREŞTEREA ŞI PIERDERILE
DE CAPITAL
    30. Suma creşterii sau pierderilor de capital se determină de către contribuabili în cazurile vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital.
    31. Componenţa activelor de capital sînt reglementate de prevederile Codului.
    32. Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activului de capital în raport cu baza valorică a acestui activ.
    33. Creşterea de capital se recunoaşte ca venit în volumul ei deplin, cu excepţia cazurilor prevăzute în pct. 35, 37 şi 43 ale prezentului Regulament.
    34. Pierdere de capital se consideră excedentul bazei valorice a activului de capital în raport cu suma încasată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a lui.
    Nu se recunosc pierderile de capital în urma înstrăinării (scoaterii din uz) proprietăţii private nefolosite în activitatea de întreprinzător.
    35. Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea evaluată la preţul de piaţă al activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.
    În suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a acţiunilor şi altor titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător nu se includ dividendele din deţinerea acţiunilor şi cotei de participaţie.
    În suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a titlurilor de creanţă, nu se includ sumele dobînzilor şi comisioanelor pentru activitatea de intermediere în calitate de dealer.
    36. Baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui sau suma cheltuielilor suportate de contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.
    Sumele achitate pentru procurarea, cheltuielile suportate pentru crearea activelor de capital urmează a fi confirmate documentar.
    37. Baza valorică a activului procurat este egală cu baza valorică a activului transmis, majorat cu suma compensaţiei acordate.
    Pentru contribuabilul, care transmite activul de capital, baza valorică ajustată a activului de capital transmis se majorează cu suma compensaţiei acordate.
    Pentru contribuabilul, care obţine activul de capital, baza valorică a activului de capital obţinut se reduce cu suma compensaţiei primite.
    38. Dacă în urma unei tranzacţii, contribuabilul obţine în proprietate două sau mai multe active de capital, suma achitată se distribuie fiecărui activ de capital obţinut proporţional cu valoarea lor de piaţă la data efectuării tranzacţiei.
    39. Activele de capital aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră procurate la preţurile de piaţă, în vigoare la această dată.
    40. Baza valorică a activelor de capital dobîndite în proprietatea contribuabilului după 1 ianuarie 1998 se determină în baza documentelor ce atestă trecerea dreptului de proprietate în conformitate cu legislaţia în vigoare (contractul de vînzare-cumpărare, factura de expediţie, factura fiscală, precum şi alte documente care atestă trecerea dreptului de proprietate).
    41. Baza valorică a activului de capital, obţinută de către contribuabil ca rezultat al unei donaţii după 1 ianuarie 1998 este preţul ce reprezintă mărimea maximă dintre baza valorică ajustată a activului de capital ce s-a creat la donator sau preţul lui de piaţă la momentul donaţiei.
    42. Baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni sau alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător obţinută ca rezultat al contribuţiei la capitalul unui agent economic efectuate după 1 ianuarie 1998 este valoarea contribuţiei exprimată în bani conform documentelor de fondare a agentului economic.
    43. Baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, în cazul în care contribuabilul obţine de la mai multe persoane proprietatea asupra unuia şi aceluiaşi agent economic care reflectă valori diferite, se determina în mărimea mediei aritmetice calculate.
    44. În caz de nerecunoaştere a venitului la înlocuirea forţată a proprietăţii, baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică ajustată a proprietăţii înlocuite.
    Proprietatea se consideră înlocuită în mod forţat, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată demolării, ori dacă contribuabilul este forţat
într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau inevitabilităţii uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate.
    45. Contribuabilul nerezident, care obţine statut de rezident, are dreptul să determine valoarea activelor de capital ce-i aparţin la data obţinerii statutului de rezident, care se determină în modul general stabilit.
    46. Creşterea sau pierderile de capital nu se recunosc în cazul transmiterii (redistribuirii) activelor de capital între:
    a) soţi; sau
    b) foştii soţi, în cazul în care o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ.
    47. Mărimea creşterii de capital recunoscute, rezultată din înstrăinarea de către contribuabil a locuinţei, se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe parcursul căruia (sau cărora) ea a fost în proprietatea cetăţeanului şi s-a considerat ca locuinţă de bază a lui. Această prevedere nu se aplică în cazul locuinţei de bază a cărei bază valorică este valoarea estimată în modul stabilit.
    Locuinţă de bază se consideră locuinţa care s-a aflat în proprietatea contribuabilului pe parcursul a nu mai puţin de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării şi care pe tot parcursul ultimilor 3 ani, i-a servit drept domiciliu de bază.
    Domiciliu de bază se consideră locul de trai permanent al contribuabilului, unde are viză de domiciliu (reşedinţă), cu excepţia vizei temporare.
    48. Suma cu care se micşorează mărimea creşterii de capital (10 000 lei pentru fiecare an) se acordă, inclusiv pentru anul în care locuinţa de bază a devenit proprietate a cetăţeanului, precum şi pentru anul în care a avut loc înstrăinarea locuinţei.
    49. Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă dintre baza lui valorică ajustată sau valoarea lui estimată la preţuri de piaţă în momentul donaţiei.
    50. Contribuabilul care pierde statutul de rezident se consideră că şi-a vîndut activele de capital, cu excepţia proprietăţii imobiliare, la preţurile de piaţă în vigoare la data cînd a pierdut statutul de rezident.
    51. La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia (cu excepţia celei, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite) se consideră ca fiind vîndută moştenitorilor la preţul ei de piaţă.
    Baza valorică a proprietăţii menţionate mai sus este egală cu valoarea ei de piaţă.
    52. Proprietatea, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, include:
    a) locuinţa de bază a contribuabilului decedat;
    b) proprietatea privată materială a persoanei decedate, care nu a fost utilizată în activitatea de întreprinzător şi nu a rezultat din activitatea de investiţii, cu excepţia cazului prevăzut la lit .c);
    c) proprietatea materială privată a membrului decedat al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), în cazul moştenirii ei de către un membru al gospodăriei sau o persoană care devine membru al acestei gospodării;
    d) anuităţile şi alt venit de pe urma utilizării proprietăţii, cu caracter de plăţi periodice, care sînt impozabile pentru moştenitori.
    53. Pentru moştenitori, baza valorică a activelor de capital, venitul de pe urma cărora este scutit de impozite, este egală cu baza valorică ajustată a lor, care s-a creat la contribuabilul decedat.
   54. Dacă pachetul de control (50% sau mai multe cote de participaţie) al agentului micului business se transmite în urma decesului proprietarului în posesia moştenitorilor, aceştia în locul determinării creşterii sau pierderilor de capital conform pct. 53 al prezentului Regulament, pot să determine bazele valorice ale cotelor lor în acest pachet de control, pornind de la baza valorică ajustată a pachetului de control, care a aparţinut contribuabilului decedat.
    În astfel de cazuri baza valorică a pachetului de control pentru moştenitori va fi baza valorică ajustată a lui care s-a creat la persoana decedată.
   55. Dacă la momentul decesului, contribuabilul se află în posesia pachetelor de control a mai multor agenţi ai micului business, prevederile pct. 54 al prezentului Regulament se aplică numai faţă de un singur agent, la alegerea moştenitorilor de gradul întîi.
    Moştenitori de gradul întîi se consideră soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii contribuabilului (inclusiv înfiaţii şi înfietorii).
   56. Suma creşterii de capital în perioada declarată, care este inclusă în componenţa venitului brut, este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscută în perioada declarată asupra oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul acestei perioade.
    57. Deducerea pierderilor de capital în perioada declarată se permite în limitele creşterii de capital obţinute în aceeaşi perioadă. Excepţie fac cazurile indicate în pct. 59 al prezentului Regulament.
    58. Pierderile de capital a căror deducere în perioada declarată nu este permisă conform pct. 57 al prezentului Regulament, sînt considerate ca pierderi de capital suportate în anul fiscal următor. Perioada de timp, pe parcursul căreia pot fi trecute pierderile de capital nu este limitată.
    59. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital prevăzute în pct. 57 al prezentului Regulament nu se aplică contribuabilului pentru anul fiscal în care a decedat. În cazurile cînd suma pierderilor de capital a contribuabilului în anul în care a decedat depăşeşte suma creşterii de capital obţinute de el în acelaşi an, suma excedentară a pierderilor asupra creşterii de capital se deduce din venitul brut al contribuabilului obţinut pe parcursul anului fiscal în care a decedat.
Capitolul VI. IMPOZITAREA VENITULUI
CONTRIBUABILULUI DECEDAT
    60. Venitul obţinut de către contribuabilul decedat se consideră ca venit obţinut de către o singură persoană fizică şi se impozitează conform declaraţiei prezentate în numele contribuabilului decedat de către persoana care-i administrează succesiunea.
    61. La determinarea venitului impozabil al contribuabilului – rezident în anul fiscal în care a decedat se permit deducerile şi scutirile la care el a avut dreptul pe parcursul anului fiscal în care a decedat.
    62. La determinarea venitului impozabil obţinut de contribuabilul – rezident decedat în anii următori, după anul în care a avut loc decesul se permit deducerile la care are dreptul şi nu se permit scutirile.
CAPITOLUL VII. PREVEDERI  PENTRU
 NEREZIDENŢI
    63. Persoana fizică nerezidentă care prezintă declaraţia are dreptul la trecerea în cont a impozitelor reţinute la sursa de plată din plăţile salariale în conformitate cu art. 88 al Codului.
    64. Este scutit de impozit venitul membrilor personalului diplomatic şi consular, al personalului administrativ şi tehnic şi al personalului de serviciu al acestora, precum şi al membrilor familiilor lor (dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica Moldova).
    65. Nu se impozitează venitul obţinut de către personalul străin (consultanţii) care activează în cadrul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Venitul angajaţilor rezidenţi care activează în cadrul tratatelor internaţionale menţionate se impozitează în modul general stabilit, dacă tratatul internaţional nu prevede altfel. Lista tratatelor internaţionale privind asistenţa tehnică, la care Republica Moldova este parte, şi proiectele de asistenţă tehnică se aprobă de Guvern.
    66. Impozitul pe venit la sursa de plată se reţine de la nerezidenţi, indiferent de forma şi locul achitării venitului.
   67. La determinarea venitului impozabil al contribuabilului – nerezident se ţine cont numai de venitul obţinut din sursele aflate în Republica Moldova. Se permite deducerea numai a acelor cheltuieli, pierderi şi plăţi legate direct de obţinerea acestui venit în cazul în care aceasta este prevăzut în Cod.
    68. Persoana fizică, care încetează a fi persoană rezidentă, este considerată persoana care ca şi cum ar fi vîndut toată proprietatea, cu excepţia proprietăţii imobiliare, la preţul ei de piaţă la momentul cînd a încetat de a mai fi rezidentă.
    69. Orice persoană fizică - nerezidentă, care obţine statutul de rezident are dreptul la determinarea valorii de piaţă a proprietăţii sale în momentul obţinerii statutului de rezident, valoarea determinată în acest mod constituie baza valorică a proprietăţii sale, care se ia în considerare la determinarea venitului lui în urma vînzării acestei proprietăţi.
CAPITOLUL VIII. TRECEREA IMPOZITULUI
ÎN CONT
   70. Contribuabilul are dreptul să depună declaraţia în cazurile în care suma impozitului pe venitul reţinut şi/sau achitat de sine stătător depăşeşte suma impozitului pe venitul calculat din venitul total obţinut în perioada declarată. În astfel de cazuri, în baza declaraţiei se efectuează recalcularea impozitului pe venit şi suma plătită în plus poate fi trecută în contul achitării datoriilor aferente altor impozite, iar în lipsa acestora se restituie.
   De asemenea, organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat, cu acordul contribuabilului, are dreptul să treacă suma respectivă în contul achitărilor ulterioare ale impozitului pe venit.
    Trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit reţinute conform art. 88, 89 şi 90 din Cod se efectuează în baza Informaţiei privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma  scutirilor acordate conform art.33-35 din Cod, suma deducerilor prevăzute la alin. (6) şi (7) art.36 din Cod, precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii, prezentate persoanei fizice de către orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, conform pct.20) art.5 din Cod, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi  instituţie publică care a efectuat plăţi în folosul persoanelor fizice, în termen de pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile conform prevederilor alin. (4) art. 92 din Cod.
    71. În cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi/sau achitat în plus spre achitarea datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma impozitului spre rambursare se micşorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.
    La sumele impozitului pe venit reţinut şi/sau achitat în plus, trecut în contul achitării datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada  următoare, nu se calculează dobînda.
CAPITOLUL IX. IMPOZITAREA VENITULUI
DIN INVESTIŢII ŞI VENITULUI FINANCIAR
 OBŢINUTE ÎN STRĂINĂTATE
    72. În componenţa venitului din investiţii şi venitului financiar obţinute în străinătate, se includ următoarele tipuri de venituri, obţinute peste hotarele Republicii Moldova:
    dividendele;
    dobînda;
    royalty;
    chiria (arenda);
    venitul de la înstrăinarea activelor de capital.
    73. Se permite deducerea cheltuielilor suportate în legătură cu obţinerea venitului din investiţii şi venitului financiar obţinute în străinătate (în contextul alin.(4) art.36 din Cod), dar numai în limita venitului obţinut.
    74. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate este expus la art. 82 din Cod.
    75. Se permite trecerea în cont a impozitului achitat pe parcursul perioadei declarate în străinătate pe venitul din investiţii şi venitul financiar cu condiţia prezentării de către contribuabil a documentului, care confirmă achitarea (reţinerea) impozitului pe venit peste hotarele Republicii Moldova, certificat de organul competent al statului străin respectiv, cu traducere în limba de stat.
    76. Mărimea trecerii în cont, pentru orice an fiscal nu poate depăşi suma care ar fi fost calculată la cotele aplicate în Republica Moldova faţă de acest venit.
    77. Trecerea în cont a impozitului achitat în alt stat se efectuează în anul în care venitul respectiv este supus impozitării în Republica Moldova.
CAPITOLUL X. PREZENTAREA DECLARAŢIEI ŞI ACHITAREA
LA BUGET A IMPOZITULUI PE VENIT
    78. Toţi contribuabilii au dreptul de a prezenta declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
    79. Declaraţia se prezintă de orice contribuabil – persoană rezidentă (cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care are obligaţia de a achita impozitul pe venit.
    Aceştia sînt contribuabilii la care suma impozitului calculat din totalul veniturilor obţinute pe parcursul perioadei declarate este mai mare decît suma impozitului pe venit, reţinut la sursa de plată pe parcursul acestei perioade şi/sau achitat de sine stătător.
    80. Contribuabilul – persoană rezidentă (cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), indiferent de obligaţiile de achitare a impozitului pe venit, este obligat să prezinte declaraţia, chiar dacă nu are obligaţii de a achita impozitul pe venit, dacă pe parcursul anului fiscal:
    a) a obţinut din surse, altele decît salariul, un venit impozabil anual ce depăşeşte mărimea scutirii personale, stabilită conform alin.(1) art.33 din Cod;
    b) a obţinut venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma indicată la liniuţa a doua lit.b) alin.2 art.83 din Cod, cu excepţia persoanelor fizice care au obţinut un astfel de venit la un singur loc de muncă;
    c) a obţinut venit atît sub formă de salariu, cît şi din surse, altele decît salariul, dacă acest venit impozabil depăşeşte suma indicată la liniuţa a treia lit.b) alin.2 art.83 din Cod;
    d) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica  Moldova în altă ţară. În acest caz contribuabilul prezintă declaraţia pe întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident;
    e) administrează succesiunea proprietarului decedat.
    81. Declaraţia se prezintă la organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie al anului, care urmează nemijlocit după anul fiscal declarat.
    Termenul - limită de prezentare a declaraţiei, care revine pe ziua de odihnă (nelucrătoare) sau sărbătoare, se transferă pe prima zi de lucru, după ziua de odihnă sau sărbătoare.
    În cazul schimbării domiciliului permanent al cetăţeanului din Republica Moldova în altă ţară, declaraţia se prezintă pînă în ultima zi de lucru ce precede ziua de plecare din Republica Moldova.
    82. În cazul în care contribuabilul depune cerere în scris, organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat poate prelungi termenul de prezentare a declaraţiei pînă la 90 de zile. Termenul se prelungeşte numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.
    Modelul cererii privind prelungirea termenului de prezentare a declaraţiei este prezentată conform anexei la prezentul Regulament.
    83. Contribuabilul care prezintă declaraţia, calculează de sine stătător suma impozitului pe venit necesară achitării (rambursării) la (de la) buget.
    Impozitul pe venit se achită la buget nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei, fără a se ţine cont de prelungirea lui, adică nu mai tîrziu de 31 martie a anului care urmează nemijlocit după anul fiscal declarat.
    În cazurile în care contribuabilul prezintă declaraţia din motivul schimbării domiciliului permanent din Republica Moldova în altă ţară, impozitul se achită nu mai tîrziu de ultima zi lucrătoare anterioară zilei plecării din Republica Moldova.
    Impozitul pe venit se achită pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, unde se depune declaraţia.
    84. Recalcularea şi restituirea impozitului pe venit se efectuează în baza declaraţiei, care se prezintă organelor teritoriale ale Serviciului Fiscal de Stat, iar dobînda se apreciază pentru perioada determinată conform modului prevăzut de art. 176 din Cod.
    85. Contribuabilul depune declaraţia la organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat, unde el îşi are domiciliul de bază (viza de domiciliu) în momentul prezentării ei.
    În cazul în care contribuabilul nu dispune de domiciliu de bază, declaraţia se prezintă la organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat, în raza căruia se deserveşte întreprinderea, care a constituit ultimul loc de muncă al persoanei fizice.
    Contribuabilii care au domiciliu de bază în unităţile administrativ- teritoriale care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova, prezintă declaraţia la organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat, corespunzător razei de deservire stabilite conform art. 132 alin. (5) din Codul fiscal.
    [Pct.85 modificat prin HG985 din 23.12.11, MO238-242/30.12.11 art.1084]
CAPITOLUL XI. ACHITAREA IMPOZITULUI DIN DAREA ÎN
FOLOSINŢĂ A PROPRIETĂŢII IMOBILIARE
    86. Achitarea impozitului de către persoanele fizice din darea în folosinţă a proprietăţii imobiliare se efectuează în conformitate cu prevederile alin. (34) şi alin.(4) art.901 din Cod.
    Subiecţii impunerii - persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit altor persoane, decît cele specificate la alin.(1) art.90 din Cod, în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 5% din valoarea contractului.
    Persoanele fizice menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la organul fiscal în raza căruia sînt deservite.
    Impozitul se achită lunar cel tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii contractului. Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget.
    Achitarea impozitului din darea în folosinţă a proprietăţii imobiliare scuteşte beneficiarul venitului specificat de la includerea în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestuia.
    Prevederile respective se pun în aplicare cu începere de la 1 ianuarie 2008.
CAPITOLUL XII. REGULI SPECIALE
REFERITOARE LA VENIT
    87. Venitul obţinut în valută străină se recalculează în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data achitării lui. Modul de evaluare a rezultatelor obţinute din efectuarea operaţiunilor în valută străină, în scopul determinării obligaţiunilor fiscale, se determină în conformitate cu actele normative ale Guvernului.
    [Pct.87 modificat prin HG928 din 12.12.12, MO263-269/21.12.12 art.1001]
    88. Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, conform pct.20) art.5 din Cod, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi  instituţie publică care efectuează plăţi în folosul persoanelor fizice, în termen de pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, este obligat să prezinte beneficiarului acestor plăţi informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.  33-35 din Cod, suma deducerilor prevăzute la alin. (6) şi (7) art.36 din Cod, precum şi suma impozitului reţinut în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
    În cazurile în care contribuabilii îşi schimbă domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară, informaţia nominalizată se eliberează în termen de trei zile lucrătoare de la data solicitării acesteia.
    89. Modelul declaraţiei, precum şi modul de completarea a acesteia se efectuează în modul stabilit de Guvern.
    [Pct.89 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]

    anexa

Anexa nr. 3
la Hotărîrea  Guvernului nr. 77
din 30 ianuarie 2008
REGULAMENTUL
PRIVIND REŢINEREA IMPOZITULUI PE VENIT LA
SURSA DE PLATĂ  DIN ALTE PLĂŢI DECÎT SALARIUL
CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE
    1. Obiectivul Regulamentului privind reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din alte plăţi decît salariul de către contribuabilii care efectuează asemenea plăţi.
    2. Impozitul pe venit se reţine la sursa de plată din plăţile, altele decît salariul, efectuate în folosul următorilor subiecţi ai impunerii:
    cetăţenii Republicii Moldova;
    cetăţenii străini;
    apatrizii;
    întreprinzătorii individuali;
    agenţii economici rezidenţi;
    agenţii economici nerezidenţi;
reprezentanţele permanente ale nerezidenţilor pe teritoriul Republicii Moldova.
    3. Reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din plăţile, altele decît salariul, efectuate în folosul subiecţilor impunerii, se efectuează, în cazurile prevăzute de Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare – Cod) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială), de către orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, conform pct. 20) art. 5 din Cod, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, care efectuează plăţile respective conform alin. (1) art. 90 din Cod.
    4. Obiect al impunerii la sursa de plată este:
    pentru cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii:
    a) venitul îndreptat spre achitare în folosul lor, altul decît cel sub formă de salarii, inclusiv în formă nemonetară, care reprezintă surse de venit impozabile, indicate în art.18 al Codului;
    b) sumele dobînzilor şi royalty achitate în folosul lor;
    c) veniturile indicate la art. 901 din Cod, achitate în folosul lor, din care se efectuează reţinerea finală la sursa de plată;
    pentru agenţii economici rezidenţi şi reprezentanţele permanente ale nerezidentului pe teritoriul Republicii Moldova:
    a) sumele royalty achitate în folosul lor;
    b) sumele plăţilor pentru serviciile indicate în alin. (2) art. 90 din Cod, achitate în folosul lor;
    pentru persoanele fizice şi juridice nerezidente – sumele veniturilor indicate în art. 71 al Codului.
    Reţinerea impozitului la sursa de plată se efectuează, indiferent de forma achitării venitului, fie în formă bănească (monetară), fie în formă nemonetară, spre exemplu, achitarea cu marfă, acţiuni, prestarea de servicii. 
CAPITOLUL II. REŢINEREA IMPOZITULUI
DIN DOBÎNZI ŞI ROYALTY
(PREVEDERILE ART. 89 DIN COD)
    5. Fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti  (de fermier), şi royalty (cu excepţia plăţilor efectuate către nerezidenţi) este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi royalty şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu indicatorul stabilit la alin. (1)  art. 89 din Cod din plata efectuată.
    6. Prevederile pct. 5 al prezentului Regulament, în partea ce ţine de reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată nu se aplică asupra:
    dobînzilor persoanelor fizice rezidente, cu excepţia celor înregistrate într-o formă de organizare juridică a activităţii de întreprinzător, de la depozitele bancare, valorile mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni şi valorile mobiliare, care sînt instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi certificatele bancare de depozit şi cambiile bancare, precum şi de la depunerile membrilor pe conturile de economii personale în asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor amplasate pe teritoriul Republicii Moldova (reprezintă surse de venit neimpozabile pînă la 1 ianuarie 2015 în baza alin. (7) art. 24 din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (în continuare – Lege) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială);
    [Pct.6 al.2) modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
   dobînzilor de la hîrtiile de valoare de stat, achitate în folosul persoanelor fizice, cu excepţia celor înregistrate într-o formă de organizare juridică a activităţii de întreprinzător (reprezintă surse de venit neimpozabile pînă la 1 ianuarie 2015 în baza alin. (9) art. 24 din Lege).
    7. Nu se efectuează reţinerea impozitului din sumele royalty, achitate în folosul persoanelor fizice în vîrstă de 60 şi mai mulţi ani dacă acestea prezintă plătitorului un document care atestă vîrsta lor (buletinul de identitate, paşaportul sau adeverinţa de naştere). Persoanele menţionate sînt obligate să prezinte plătitorului de royalty copia sau extrasul din documentele originale indicate, care urmează a fi verificate de agentul economic – plătitor al royalty.
CAPITOLUL III.  REŢINEREA IMPOZITULUI DIN ALTE
PLĂŢI EFECTUATE ÎN FOLOSUL REZIDENTULUI
(PREVEDERILE ART. 90 DIN COD)
    8. Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, conform pct.20) art.5 din Cod, instituţie,organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, ce achită  serviciile prevăzute la alin. (2) art. 90 din Cod, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5% din plata  respectivă ce urmează a fi trecută în contul impozitului pasibil de a fi achitat de către persoanele ce prestează serviciile prevăzute la alin.(2) art. 90 din Cod.
    Sumele din care urmează a fi reţinute 5 la sută nu includ taxa pe valoarea adăugată şi alte plăţi obligatorii la buget şi fondurile extrabugetare (de exemplu, taxa de amplasare a publicităţii, stabilită prin Titlul VII din Codul fiscal).
    Suma achitată la buget a impozitului reţinut în prealabil de către beneficiarul serviciului urmează a fi trecută, în conformitate cu art. 81 din Cod, în contul impozitului pe venit pasibil de a fi achitat de către persoanele care prestează aceste servicii.
    9. Suma în mărime de 5 la sută se reţine, conform pct. 8 al prezentului Regulament, la plata pentru următoarele tipuri de servicii, prevăzute prin alin. (2) art. 90 din Cod:
    a) locaţiune, dare în arendă (cu excepţia arendei terenurilor agricole);
    b) servicii de publicitate (reclamă): publicitatea (reclama) prin intermediul publicaţiilor periodice, la radio şi televiziune, publicitatea  (reclama) exterioară şi pe mijloacele de transport, publicitatea (reclama)  în locul de comercializare a mărfurilor şi de desfăşurare a manifestaţiilor cultural-teatrale şi sportive, alte genuri de publicitate (reclamă);
    c) servicii de audit: organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile, întocmirea rapoartelor financiare şi a declaraţiilor fiscale, estimarea situaţiei financiare, analiza activităţii economico-financiare, organizarea evidenţei computerizate, evaluarea patrimoniului, asistenţa  în  domeniul impozitării şi gestiunii; asistenţa juridică  în problemele de activitate economico-financiară;
    d) servicii de management, marketing, consultanţă: elaborarea de noi concepţii de gestiune, prospectarea pieţei, a cererilor şi necesităţilor reale ale cumpărătorului, cercetarea şi prognoza pieţei interne şi mondiale de mărfuri, servicii, elaborarea de noi tehnologii, elaborarea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de colaborare internaţională, crearea întreprinderilor mixte etc.;
    e) servicii de protecţie şi pază a persoanelor şi bunurilor, prestate de către organizaţiile şi persoanele care practică  activitate de depistare-protecţie, conform legislaţiei;
    f) servicii ce ţin de instalarea, deservirea şi reparaţia tehnicii de calcul, a utilajului de comunicaţie şi de reţea, a  mecanismelor periferice; servicii de prelucrare a datelor, creare şi întreţinere a bazelor de date şi alte servicii în domeniul informaticii.
    În documentele, care confirmă faptul achitării pentru servicii (inclusiv prin decontări, în numerar, prin barter etc.), suma reţinută ca parte a impozitului în mărime de 5 la sută se indică într-un  rînd separat.
    În cazul în care are loc achitarea treptată (în rate) pentru serviciul de care s-a beneficiat (marfa procurată) şi este necesară reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată conform Codului, impozitul conform cotei în vigoare se va reţine din suma efectivă ce se achită.
    10. Reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, în conformitate cu art. 90 din Cod, nu se efectuează în următoarele cazuri:
    a) dacă plata se efectuează pentru serviciile prestate de către persoanele, care cu respectarea anumitor condiţii beneficiază de facilităţi fiscale la impozitul pe venit în conformitate cu Codul, Legea sau legea bugetului de stat pe anul respectiv. Lista documentelor ce servesc temei pentru ca persoana, ce efectuează plată pentru serviciile prestate de către categoriile de contribuabili nominalizate, să nu reţină ca parte a impozitului pe venit o sumă egală cu 5 la sută, este specificată în tabelul de mai jos;
    b) dacă plata se efectuează pentru serviciile prestate de către titularii patentei de întreprinzător. Drept temei pentru nereţinerea impozitului din plăţile efectuate în folosul deţinătorului de patentă serveşte patenta de întreprinzător pentru desfăşurarea activităţii în domeniul serviciilor pentru care se efectuează plata, cu condiţia că patenta de întreprinzător este valabilă (adică cu termenul valabilităţii neexpirat) şi aplicabilă (serviciul prestat coincide cu denumirea acestuia (genul de activitate) din patenta de întreprinzător). Pentru acest scop deţinătorul patentei trebuie să prezinte persoanei, căreia i-a fost prestat serviciul, copia patentei de întreprinzător.
    Tabel. Categoriile contribuabililor din plăţile în favoarea cărora nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit şi lista actelor legislative ce servesc drept temei pentru a nu reţine impozitul

    tabel

CAPITOLUL IV. REŢINEREA DIN PLĂŢILE, ALTELE DECÎT
SALARIUL, EFECTUATE ÎN FOLOSUL PERSOANEI FIZICE
(PREVEDERILE ALIN. (3)
ART. 90 DIN COD)
    11. Persoanele indicate la alin. (1) art. 90 din Cod, de asemenea reţin, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă egală cu 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, exceptînd întreprinzătorii individuali şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18 al Codului.
    12. Nu se reţine în prealabil ca parte a impozitului suma în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice sub formă de salarii (plăţi salariale) (inclusiv prime, facilităţi), dividende, dobînzi, royalty şi alte venituri, impozitarea cărora se efectuează conform art. 88, 89, 901 şi  91 din Cod. De asemenea, nu se reţine impozitul în mărime de 5% din veniturile achitate persoanelor fizice, stabilite conform art. 20 din Cod şi art. 24 din Lege în calitate de surse de venit neimpozabile şi în cazurile în care prin Cod sau Lege e prevăzută expres nereţinerea prealabilă a impozitului pe venit la sursa de plată prin derogare de la prevederile în baza alin. (3) art. 90 din Cod.
CAPITOLUL V. REŢINEREA FINALĂ
A IMPOZITULUI DIN UNELE TIPURI DE VENIT
 (PREVEDERILE ART. 901 DIN COD)
    13. Conform alin. (1) art. 901 din Cod, fiecare plătitor de cîştiguri de la campaniile promoţionale (persoanele specificate la alin. (1) art. 90 din Cod), este obligat să reţină din fiecare cîştig şi să verse la buget un impozit în mărime de 10% din valoarea cîştigului.
    [Pct.13 al.1) modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    Nu se efectuează reţineri din cîştigurile de la campaniile promoţionale, în partea în care valoarea fiecărui cîştig nu depăşeşte 10% din indicatorul specificat la alin.(1) art.33 din Cod7.
    __________________________________
    7 Pînă la operarea modificărilor la lit. p1) art. 20 din Cod, prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 268-XVI din 28 iulie 2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 142-145, art. 702), adică pînă la 8 septembrie 2006, în cazul în care valoarea cоştigului depăşea 10% din indicatorul stabilit la alin. (1) art. 33 din Cod, reţinerea finală a impozitului se efectua din întreaga sumă.
    [Pct.13 al.2) modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    [Pct.13 al.3) exclus prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]


    14. În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 901 din Cod, persoanele specificate la alin.(1) art. 90 din Cod reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.
    15. Începînd cu 1 ianuarie 2008, în baza alin. (31) art. 901 din Cod, persoanele specificate la alin. (1) art. 90 din Cod reţin şi achită la buget un impozit în mărime de 15% din:
    a) dividende, cu excepţia celor achitate agenţilor economici rezidenţi;
    b) suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net şi/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acţionari (asociaţi) în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social, începînd cu perioada fiscală 2010;
    [Pct.15 lit.b) în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    c) veniturile îndreptate spre achitare fondatorilor întreprinzătorilor individuali sau gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). Prevederea prezentei litere nu se aplică fondatorilor întreprinzătorilor individuali şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) care obţin venituri din vînzări în mărime de pînă la 3 milioane de lei pe an şi al căror număr mediu de personal nu depăşeşte 9 persoane.
    [Pct.15 lit.c) introdusă prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    16. Începînd cu 1 ianuarie 2008, fiecare plătitor de cîştiguri de la jocurile de noroc (persoanele specificate la alin.(1) art.90 din Cod) este obligat să reţină din fiecare cîştig şi să verse la buget un impozit în mărimea stabilită la alin.(33) art.901 din Cod.
    [Pct.16 în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    17. Reţinerea finală a impozitului stabilită prin  alin.(1), (3), (31), (33) şi (34) art. 901 din Cod, scuteşte beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor specificate la pct. 13-16 ale prezentului Regulament, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.
CAPITOLUL VI. REŢINEREA IMPOZITULUI
DIN VENITURILE NEREZIDENTULUI
(PREVEDERILE ART. 91 DIN COD)
    18. În conformitate cu alin. (1) art. 91 din Cod, persoanele menţionate la alin.(1) art.90 din Cod reţin din veniturile nerezidentului, specificate la art.71 din Cod, un impozit din suma plăţilor în folosul nerezidentului (fără dreptul trecerii în cont a acestora pentru nerezident) în mărime de 15% din:
    – plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului în formă monetară şi nemonetară, a căror sumă nu este deductibilă în scopuri fiscale;
    – alte venituri.
    [Pct.18 în redacţia HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    19. Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în venit obţinut:
    a) în Republica Moldova din activităţi de întreprinzător (inclusiv veniturile legate de activitatea de întreprinzător) sau din munca prin contract (acord) de muncă;
    b) peste hotarele Republicii Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă.
    Dacă capitolul 11 din titlul II al Codului nu prevede altfel, la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor:
    a) se va ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova;
    b) se va permite deducerea numai a acelor cheltuieli, care vizează direct venitul menţionat la lit. a), supus impunerii în Republica Moldova.
    Astfel, venitul nerezidentului se consideră obţinut pe teritoriul Republicii Moldova doar în cazul în care acesta este legat de activitatea de întreprinzător desfăşurată pe teritoriul republicii. Veniturile obţinute peste hotarele Moldovei în urma desfăşurării activităţii de întreprinzător pe teritoriul ţării străine, nu constituie obiectul impozitării cu impozitul pe venit (la sursa de plată) în Republica Moldova.
    20. Veniturile nerezidenţilor, obţinute în Republica Moldova sînt specificate la art. 71 din Cod.
    21. Reţinerea impozitului prevăzută la pct. 18 din prezentul Regulament nu se efectuează, respectiv prevederile alin. (1) art. 91 din Cod nu se aplică:
    [Pct.21 lit.a) exclusă prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]
    b) veniturilor obţinute sub formă de salariu, reţinerea din care se efectuează conform art. 88 din Cod la cotele stabilite la lit. a) art. 15 din Cod.
    Reţinerea conform art. 88 din Cod se efectuează din:
    - veniturile obţinute din activitatea desfăşurată conform contractului (acordului) de muncă sau din cea desfăşurată în baza altor contracte similare cu caracter civil, inclusiv onorariile conducătorilor, fondatorilor sau membrilor consiliului de administraţie şi/sau alte plăţi primite de membrii organelor de conducere ale persoanei juridice rezidente, indiferent de locul exercitării efective a obligaţiilor administrative încredinţate acestor persoane;
    - veniturile sub formă de facilităţi, specificate la articolul 19 din Cod, acordate de patron (beneficiar) persoanelor fizice nerezidente.
    22. Conform alin. (1) art. 4 din Cod, dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme ce reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional.
    Astfel, impozitarea veniturilor achitate în folosul nerezidentului, adică reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, se efectuează cu abateri de la prevederile pct. 18 şi 21 ale prezentului Regulament în cazurile, în care există un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri sau alte tratate internaţionale în ce priveşte normele impozitării, la care Republica Moldova este parte şi care, sînt ratificate în modul stabilit, care prevăd alte reguli şi prevederi de impozitare decît cele prevăzute de Cod. În astfel de cazuri la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată se aplică regulile şi prevederile acestor tratate (acorduri, convenţii).
CAPITOLUL VII. ACHITAREA IMPOZITELOR REŢINUTE
LA SURSA DE PLATĂ ŞI PREZENTAREA CĂTRE ORGANELE
FISCALE ŞI CONTRIBUABILI A DOCUMENTELOR PRIVIND
PLĂŢILE ŞI/SAU IMPOZITELE REŢINUTE
 (PREVEDERILE ART. 92 DIN COD)
    23. Sumele impozitului reţinut la sursa de plată conform art. 89, 90, 901 şi 91 din Cod se achită la buget de către persoana care a efectuat reţinerea în termen de o lună de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile în baza alin. (1) art. 92 din Cod. Modul de achitare a sumei impozitului reţinut la sursa de plată este stabilit prin legislaţia în vigoare şi actele normative aferente.
    Conform alin. (6) art. 92 din Cod, prin derogare de la prevederile alin.(1) art. 92 din Cod, întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori TVA achită la buget impozitul, reţinut conform art. 88-91 din Cod, nu mai tîrziu de 31 martie al anului următor anului fiscal de gestiune.
    Impozitul pe venit, reţinut la sursa de plată, se varsă la buget unităţii administrativ-teritoriale la  locul  de reşedinţă al contribuabilului care efectuează aceste reţineri, dacă Legea bugetului de stat pe anul respectiv nu prevede altfel.
   24. În baza alin. (2) art. 92 din Cod, dările de seamă fiscale privind veniturile achitate şi impozitul pe venit reţinut la sursa de plată se prezintă de către plătitorii veniturilor organului fiscal teritorial în termen de o lună de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă indicate la alin.(3) art. 92 din Cod, pentru care este prevăzut alt termen de prezentare.
    În baza alin. (7) art. 92 din Cod, prin derogare de la prevederile alin. (2) art. 92 din Cod, întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori TVA prezintă, nu mai tîrziu de 31 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată privind veniturile achitate şi impozitul pe venit reţinut la sursa de plată.
    Conform alin. (3) art. 92 din Cod, persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art. 89 alin.(1), art. 90 şi 91 din Cod prezintă organului fiscal teritorial, în termen de o lună de la încheierea anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform alin. (2) art. 89 şi lit. a) alin.(2) art. 90 din Cod, precum şi sumele veniturilor achitate în folosul lor.
    În baza alin. (8) art. 92 din Cod, prin derogare de la prevederile alin. (3) art. 92 din Cod, întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA prezintă, nu mai tîrziu de 31 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, darea de seamă fiscală unificată prevăzută la alin. (3) art. 92 din Cod.
    Potrivit prevederilor alin. (5) art. 7 din Cod întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află sediul central prezintă pentru acestea din urmă dări de seamă fiscale la organul fiscal teritorial în raza cărui se deserveşte reşedinţa de bază a acestora.
    În baza alin. (4) art. 92 din Cod, persoanele indicate la alin. (3) art. 92 din Cod sînt obligate, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, să prezinte beneficiarului acestor plăţi informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35 din Cod, suma deducerilor prevăzute la art.36 alin.(6) şi (7) din Cod, precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.
    25. Guvernul stabileşte lista şi forma documentelor solicitate conform art. 92 din Cod, precum şi modul de completare a acestora.
   [Pct.25 modificat prin HG1022 din 29.10.10, MO214-220/05.11.10 art.1134]