Scopul prezentei legi constă în asigurarea exercitării drepturilor lor egale de către femei şi bărbaţi în sfera politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieţii, drepturi garantate de Constituţia Republicii Moldova, în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de sex.

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

abordare complexă a egalităţii între femei şi bărbaţi - integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi în programele din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor;

acţiuni afirmative - acţiuni speciale temporare de accelerare a obţinerii unei egalităţi reale între femei şi bărbaţi, cu intenţia de eliminare şi prevenire a discriminării ori a dezavantajelor ce rezultă din atitudinile, comportamentele şi structurile existente;

discriminare după criteriul de sex - orice deosebire, excepţie, limitare ori preferinţă avînd drept scop ori consecinţă limitarea sau intimidarea recunoaşterii, exercitării şi implementării pe bază de egalitate între femei şi bărbaţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

discriminare directă după criteriul de sex - orice acţiune care, în situaţii similare, discriminează o persoană în comparaţie cu o altă persoană de alt sex, inclusiv din cauza sarcinii, maternităţii sau paternităţii;

discriminare indirectă după criteriul de sex - orice acţiune, regulă, criteriu sau practică identică pentru femei şi bărbaţi, dar cu efect ori rezultat inegal pentru unul dintre sexe, cu excepţia acţiunilor afirmative;

egalitate de şanse - lipsă de bariere în participarea pe bază de egalitate a femeilor şi bărbaţilor la activităţi din sfera politică, economică, socială, culturală, din alte sfere ale vieţii;

egalitate între femei şi bărbaţi - egalitate în drepturi, şanse egale în exercitarea drepturilor, participare egală în toate sferele vieţii, tratare egală a femeilor şi bărbaţilor;

gender - aspectul social al relaţiilor dintre femei şi bărbaţi, care se manifestă în toate sferele vieţii;

hărţuire sexuală - orice formă de comportament fizic, verbal sau nonverbal, de natură sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare;

sex - totalitate a caracteristicilor anatomofiziologice care diferenţiază fiinţele umane în femei şi bărbaţi;

unitate gender - specialist abilitat cu funcţii de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi în instituţia în care activează.

Subiecte ale raporturilor juridice de asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi sînt: statul, persoanele juridice şi persoanele fizice (indiferent de vîrstă).

(1) Raporturile juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) În caz de neconcordanţă între reglementările prezentei legi şi cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au tratatele internaţionale.

(1) În Republica Moldova, femeile şi bărbaţii beneficiază de drepturi şi libertăţi egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor.

(2) Promovarea unei politici sau efectuarea de acţiuni care nu asigură egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi se consideră discriminare şi trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente, conform legislaţiei.

(4) Acţiunile care limitează sau exclud sub orice aspect tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor se consideră discriminatorii şi sînt interzise.

(5) Actul juridic care conţine prevederi discriminatorii după criteriul de sex se declară nul de către organele competente.

a) măsurile de asigurare a unor condiţii speciale femeii în perioada sarcinii, lăuziei şi alăptării;

b) cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective;

c) anunţurile speciale de angajare a persoanelor de un anumit sex la locurile de muncă în care, datorită naturii sau condiţiilor particulare de prestare a muncii prevăzute de lege, particularităţile de sex sînt determinante;

(1) În cazul înaintării condiţiilor pentru ocuparea de funcţii publice centrale şi locale, este necesar să se asigure şanse egale de participare la concurs pentru femei şi bărbaţi.

(2) Stabilirea unor restricţii directe sau indirecte după criteriul de sex în caz de anunţare, organizare şi admitere la concurs pentru ocuparea unei funcţii publice este interzisă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alte persoane cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să asigure accesul egal la ocuparea unei funcţii publice în conformitate cu exigenţele profesionale, fără diferenţiere după criteriul de sex a pretendenţilor.

(4) Nu se permite anunţarea şi organizarea de concursuri numai pentru persoane de un anumit sex.

(1) Comisia Electorală Centrală, consiliile şi birourile electorale de circumscripţie asigură respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în domeniul electoral.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt obligate să contribuie la asigurarea egalităţii de drepturi şi de şanse între membrii săi femei şi bărbaţi prin:

a) asigurarea reprezentării în organele lor de conducere a componenţei de femei şi bărbaţi;

b) asigurarea reprezentării în listele de candidaţi a femeilor şi bărbaţilor fără discriminare după criteriul de sex.

(1) Mass-media contribuie la promovarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în societate prin elaborarea de programe şi materiale de depăşire a stereotipurilor gender.

(2) Orice discursuri şi materiale publice care prezintă imaginea femeilor sau a bărbaţilor în manieră de umilinţă a demnităţii lor se consideră inadmisibile şi se contracarează în conformitate cu prezenta lege.

(1) Statul garantează drepturi şi şanse egale, tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor la plasare în cîmpul muncii.

(2) Angajatorul va efectua angajarea prin metode care să asigure accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la muncă, inclusiv prin acţiuni afirmative.

(1) Angajatorul cooperează cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor pentru instituirea unei ordini interioare care să prevină şi să excludă cazurile de discriminare după criteriul de sex în procesul de muncă.

(2) Procedurile necesare asigurării egalităţii între femei şi bărbaţi la locul de muncă urmează a fi inserate în calitate de obligaţii ale angajatorului şi angajatului în contractele individuale de muncă, în contractele colective de muncă şi în convenţiile colective.

(3) Pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi, angajatorul este obligat:

a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la perfecţionare profesională, la promovare în serviciu, fără discriminare după criteriul de sex;

b) să aplice aceleaşi criterii de evaluare a calităţii muncii, de sancţionare şi de concediere;

d) să întreprindă măsuri de prevenire a hărţuirii sexuale a femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă, precum şi a persecutării pentru depunere în organul competent a plîngerilor împotriva discriminării;

e) să asigure condiţii egale pentru femei şi bărbaţi de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale;

f) să introducă în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor după criteriul de sex.

(1) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului:

a) plasarea anunţurilor de angajare cu cerinţe şi criterii ce presupun priorităţi pentru unul dintre sexe, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c);

c) stabilirea pentru angajaţi, în funcţie de sex, a unui program de lucru mai favorabil, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţie;

d) refuzul neîntemeiat de a admite, în cadrul programului de perfecţionare profesională, o persoană pe motiv de sex, modificarea ori rezilierea contractului de muncă sau angajarea pe acelaşi motiv;

e) aplicarea după criteriul de sex a unor condiţii diferite de remunerare pentru munci de valoare egală;

f) distribuirea diferenţiată, după criteriul de sex, a sarcinilor de muncă avînd ca urmare atribuirea unui statut mai puţin favorabil;

g) crearea de impedimente ori condiţii adverse persoanei care a depus în organul competent plîngere împotriva discriminării după criteriul de sex;

h) solicitarea neîntemeiată a informaţiei despre starea civilă a candidaţilor.

(2) Se consideră refuz neîntemeiat de angajare, de perfecţionare, de promovare în serviciu a persoanelor de un anumit sex, în pofida corespunderii lor cerinţelor, sub pretextul:

a) necesităţii prezentării unor documente suplimentare care nu sînt specificate în avizul ofertei;

d) necorespunderii unor alte condiţii ce nu au nimic comun cu profesionalismul necesar îndeplinirii muncii solicitate, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c);

(3) Obligaţia de a demonstra lipsa intenţiei de discriminare directă sau indirectă faţă de persoana care se consideră discriminată revine angajatorului.

(4) Persoana care se consideră discriminată prin faptul că angajatorul a angajat, a promovat sau a acordat unei alte persoane facilităţi după criteriul de sex ori a comis alte acţiuni discriminatorii este în drept a solicita prezentarea în scris a motivaţiei deciziei.

(5) Angajatorul este obligat să dea răspuns persoanei care se consideră discriminată în decursul a 30 de zile de la data depunerii cererii. În caz contrar, persoana este în drept să iniţieze o acţiune conform legislaţiei.

Statul asigură femeilor şi bărbaţilor şanse egale pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

(1) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie asigură egalitatea între femei şi bărbaţi:

b) în procesul de educaţie şi/sau instruire, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;

d) prin elaborare de materiale didactice şi programe de studii, în conformitate cu principiul egalităţii între femei şi bărbaţi;

e) prin includere a educaţiei gender drept parte componentă a sistemului educaţional;

f) prin educare a fetelor şi băieţilor în spiritul de parteneriat şi de respect reciproc.

(2) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie nu pot stabili principii de admitere bazate pe restricţii directe ori indirecte după criteriul de sex, cu excepţia cazurilor stipulate în prezenta lege.

(3) Prin derogare de la alin.(2), statul, prin intermediul instituţiilor de învăţămînt şi educaţie, va întreprinde acţiuni afirmative de promovare a participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la exercitarea profesiilor specifice unde se atestă suprareprezentarea persoanelor de un anumit sex.

(4) Sub incidenţa prezentului articol cad şi instituţiile de învăţămînt şi educaţie ale organelor de forţă.

Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi al bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţă medicală şi la programele de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii.

Se abilitează cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi:

c) Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi;

d) Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale (organ specializat);

e) ministerele şi alte autorităţi administrative centrale (unităţile gender);

f) autorităţile administraţiei publice locale (unităţile gender).

a) adoptarea cadrului legislativ care asigură egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile;

b) monitorizarea implementării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate direcţiile şi la toate nivelurile politicii de stat;

c) examinarea rapoartelor Guvernului şi ale avocaţilor parlamentari asupra situaţiei în domeniu, conform legislaţiei.

În scopul abordării complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi, Guvernul:

a) asigură integrarea în politici, strategii, programe, acte normative şi investiţii financiare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi;

b) aprobă planurile şi programele naţionale privind egalitatea între femei şi bărbaţi, monitorizează realizarea lor;

c) prezintă periodic Parlamentului rapoarte asupra situaţiei şi activităţii în domeniu, conform legislaţiei.

Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi este un organ consultativ, creat pe lîngă Guvern, care activează în temeiul unui regulament aprobat de acesta, avînd următoarele atribuţii:

a) promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, abordarea ei complexă;

b) coordonarea activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în problemele egalităţii între femei şi bărbaţi;

c) dezvoltarea colaborării structurilor de stat cu societatea civilă în problemele egalităţii între femei şi bărbaţi.

(1) Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi este Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(2) În cadrul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, atribuţiile expuse la alin.(1) sînt date în seama unui organ specializat avînd următoarele competenţe:

a) elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative în baza principiului egalităţii între femei şi bărbaţi, propunerea de amendamente la actele normative pentru aducerea lor în concordanţă cu prezenta lege;

b) coordonarea şi monitorizarea implementării la nivel naţional a instrumentelor internaţionale;

c) prezentarea de propuneri privind integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în strategii, programe şi investiţii financiare, precum şi de rapoarte în domeniu;

d) elaborarea şi coordonarea implementării programelor, organizarea campaniilor de mediatizare, cercetărilor şi altor acţiuni privind asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi;

f) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, fundaţiile, sindicatele, patronatul şi organismele internaţionale care contribuie la implementarea egalităţii între femei şi bărbaţi;

g) exercitarea unor alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei.

(3) În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, funcţionează unităţi gender.

a) monitorizează respectarea legislaţiei în materie de egalitate între femei şi bărbaţi în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale;

b) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi planurile de activitate ale administraţiei publice centrale;

c) examinează petiţiile persoanelor juridice şi cele ale persoanelor fizice asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex;

d) prezintă periodic organelor specializate rapoarte asupra activităţii în problema egalităţii între femei şi bărbaţi;

(1) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:

a) asigurarea integrării principiului de egalitate între femei şi bărbaţi în politici, programe, acte normative şi investiţii financiare la nivel local;

b) monitorizarea implementării programelor, organizarea campaniilor de informare, a cercetărilor şi altor acţiuni privind egalitatea între femei şi bărbaţi la nivel local;

c) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, fundaţiile, sindicatele, patronatul şi organismele internaţionale care contribuie la implementarea egalităţii între femei şi bărbaţi;

(2) În cadrul autorităţilor administraţiei publice locale (organele de asistenţă socială), funcţionează unităţi gender.

a) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile, programele şi actele normative ale administraţiei publice locale, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

b) colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alte organizaţii în problema egalităţii între femei şi bărbaţi;

c) examinează petiţiile persoanelor juridice şi cele ale persoanelor fizice asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex;

d) monitorizează activitatea administraţiei publice locale în domeniu;

e) prezintă periodic autorităţilor administraţiei publice locale rapoarte despre lucrul efectuat;

Avocaţii parlamentari asigură garantarea şi respectarea egalităţii între femei şi bărbaţi ca parte integrantă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, conform legislaţiei.

(1) Biroul Naţional de Statistică va colecta, prelucra şi generaliza informaţiile statistice dezagregate pe sexe.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, partidele, alte organizaţii social-politice, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător vor prezenta Biroului Naţional de Statistică informaţiile necesare dezagregate pe sexe.

(1) Autorităţile publice abilitate cu implementarea prezentei legi sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în limita mijloacelor financiare stabilite anual.

(2) Activităţile din domeniu se pot finanţa şi din alte surse neinterzise de lege.

(1) Persoanele supuse formelor discriminării după criteriul de sex, menţionate în prezenta lege, au dreptul la repararea prejudiciului în condiţiile stabilite de legislaţie.

(2) Pentru încălcarea prevederilor legislaţiei în materie de egalitate între femei şi bărbaţi, subiectele raporturilor juridice care au comis acţiuni de discriminare după criteriul de sex poartă răspundere conform legislaţiei.

a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va elabora şi va aproba actele normative necesare implementării prezentei legi.

*LPO5/2006 ^{Versiunea originala} ID intern unic: 328234 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 5 din 09.02.2006
cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
Publicat : 24.03.2006 în Monitorul Oficial Nr. 47-50 art Nr : 200
Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Scopul legii Scopul prezentei legi constă în asigurarea exercitării drepturilor lor egale de către femei şi bărbaţi în sfera politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieţii, drepturi garantate de Constituţia Republicii Moldova, în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de sex. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: abordare complexă a egalităţii între femei şi bărbaţi - integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi în programele din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor; acţiuni afirmative - acţiuni speciale temporare de accelerare a obţinerii unei egalităţi reale între femei şi bărbaţi, cu intenţia de eliminare şi prevenire a discriminării ori a dezavantajelor ce rezultă din atitudinile, comportamentele şi structurile existente; discriminare după criteriul de sex - orice deosebire, excepţie, limitare ori preferinţă avînd drept scop ori consecinţă limitarea sau intimidarea recunoaşterii, exercitării şi implementării pe bază de egalitate între femei şi bărbaţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; discriminare directă după criteriul de sex - orice acţiune care, în situaţii similare, discriminează o persoană în comparaţie cu o altă persoană de alt sex, inclusiv din cauza sarcinii, maternităţii sau paternităţii; discriminare indirectă după criteriul de sex - orice acţiune, regulă, criteriu sau practică identică pentru femei şi bărbaţi, dar cu efect ori rezultat inegal pentru unul dintre sexe, cu excepţia acţiunilor afirmative; egalitate de şanse - lipsă de bariere în participarea pe bază de egalitate a femeilor şi bărbaţilor la activităţi din sfera politică, economică, socială, culturală, din alte sfere ale vieţii; egalitate între femei şi bărbaţi - egalitate în drepturi, şanse egale în exercitarea drepturilor, participare egală în toate sferele vieţii, tratare egală a femeilor şi bărbaţilor; gender - aspectul social al relaţiilor dintre femei şi bărbaţi, care se manifestă în toate sferele vieţii; hărţuire sexuală - orice formă de comportament fizic, verbal sau nonverbal, de natură sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare; sex - totalitate a caracteristicilor anatomofiziologice care diferenţiază fiinţele umane în femei şi bărbaţi; unitate gender - specialist abilitat cu funcţii de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi în instituţia în care activează. Articolul 3. Subiectele raporturilor juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi Subiecte ale raporturilor juridice de asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi sînt: statul, persoanele juridice şi persoanele fizice (indiferent de vîrstă). Articolul 4. Cadrul juridic (1) Raporturile juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (2) În caz de neconcordanţă între reglementările prezentei legi şi cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au tratatele internaţionale. Articolul 5. Interzicerea discriminării după criteriul de sex (1) În Republica Moldova, femeile şi bărbaţii beneficiază de drepturi şi libertăţi egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor. (2) Promovarea unei politici sau efectuarea de acţiuni care nu asigură egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi se consideră discriminare şi trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente, conform legislaţiei. (3) Discriminarea poate fi directă sau indirectă. (4) Acţiunile care limitează sau exclud sub orice aspect tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor se consideră discriminatorii şi sînt interzise. (5) Actul juridic care conţine prevederi discriminatorii după criteriul de sex se declară nul de către organele competente. (6) Nu se consideră discriminatorii: a) măsurile de asigurare a unor condiţii speciale femeii în perioada sarcinii, lăuziei şi alăptării; b) cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective; c) anunţurile speciale de angajare a persoanelor de un anumit sex la locurile de muncă în care, datorită naturii sau condiţiilor particulare de prestare a muncii prevăzute de lege, particularităţile de sex sînt determinante; d) acţiunile afirmative. Capitolul II ASIGURAREA EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI ÎN DOMENIUL PUBLIC Articolul 6. Accesul egal la ocuparea funcţiilor publice (1) În cazul înaintării condiţiilor pentru ocuparea de funcţii publice centrale şi locale, este necesar să se asigure şanse egale de participare la concurs pentru femei şi bărbaţi. (2) Stabilirea unor restricţii directe sau indirecte după criteriul de sex în caz de anunţare, organizare şi admitere la concurs pentru ocuparea unei funcţii publice este interzisă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. (3) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alte persoane cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să asigure accesul egal la ocuparea unei funcţii publice în conformitate cu exigenţele profesionale, fără diferenţiere după criteriul de sex a pretendenţilor. (4) Nu se permite anunţarea şi organizarea de concursuri numai pentru persoane de un anumit sex. Articolul 7. Egalitatea de şanse în domeniul electoral, în activitatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice (1) Comisia Electorală Centrală, consiliile şi birourile electorale de circumscripţie asigură respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în domeniul electoral. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt obligate să contribuie la asigurarea egalităţii de drepturi şi de şanse între membrii săi femei şi bărbaţi prin: a) asigurarea reprezentării în organele lor de conducere a componenţei de femei şi bărbaţi; b) asigurarea reprezentării în listele de candidaţi a femeilor şi bărbaţilor fără discriminare după criteriul de sex. Articolul 8. Egalitatea de şanse în mass-media (1) Mass-media contribuie la promovarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în societate prin elaborarea de programe şi materiale de depăşire a stereotipurilor gender. (2) Orice discursuri şi materiale publice care prezintă imaginea femeilor sau a bărbaţilor în manieră de umilinţă a demnităţii lor se consideră inadmisibile şi se contracarează în conformitate cu prezenta lege. Capitolul III ASIGURAREA EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI ÎN DOMENIUL SOCIAL - ECONOMIC Articolul 9. Accesul egal la angajare (1) Statul garantează drepturi şi şanse egale, tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor la plasare în cîmpul muncii. (2) Angajatorul va efectua angajarea prin metode care să asigure accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la muncă, inclusiv prin acţiuni afirmative. Articolul 10. Cooperarea angajatorului cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor (1) Angajatorul cooperează cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor pentru instituirea unei ordini interioare care să prevină şi să excludă cazurile de discriminare după criteriul de sex în procesul de muncă. (2) Procedurile necesare asigurării egalităţii între femei şi bărbaţi la locul de muncă urmează a fi inserate în calitate de obligaţii ale angajatorului şi angajatului în contractele individuale de muncă, în contractele colective de muncă şi în convenţiile colective. (3) Pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi, angajatorul este obligat: a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la perfecţionare profesională, la promovare în serviciu, fără discriminare după criteriul de sex; b) să aplice aceleaşi criterii de evaluare a calităţii muncii, de sancţionare şi de concediere; c) să asigure remunerare egală pentru munci de valoare egală; d) să întreprindă măsuri de prevenire a hărţuirii sexuale a femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă, precum şi a persecutării pentru depunere în organul competent a plîngerilor împotriva discriminării; e) să asigure condiţii egale pentru femei şi bărbaţi de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale; f) să introducă în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor după criteriul de sex. Articolul 11. Acţiunile discriminatorii ale angajatorului (1) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului: a) plasarea anunţurilor de angajare cu cerinţe şi criterii ce presupun priorităţi pentru unul dintre sexe, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c); b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanelor de un anumit sex; c) stabilirea pentru angajaţi, în funcţie de sex, a unui program de lucru mai favorabil, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţie; d) refuzul neîntemeiat de a admite, în cadrul programului de perfecţionare profesională, o persoană pe motiv de sex, modificarea ori rezilierea contractului de muncă sau angajarea pe acelaşi motiv; e) aplicarea după criteriul de sex a unor condiţii diferite de remunerare pentru munci de valoare egală; f) distribuirea diferenţiată, după criteriul de sex, a sarcinilor de muncă avînd ca urmare atribuirea unui statut mai puţin favorabil; g) crearea de impedimente ori condiţii adverse persoanei care a depus în organul competent plîngere împotriva discriminării după criteriul de sex; h) solicitarea neîntemeiată a informaţiei despre starea civilă a candidaţilor. (2) Se consideră refuz neîntemeiat de angajare, de perfecţionare, de promovare în serviciu a persoanelor de un anumit sex, în pofida corespunderii lor cerinţelor, sub pretextul: a) necesităţii prezentării unor documente suplimentare care nu sînt specificate în avizul ofertei; b) necorespunderii unor criterii elaborate la moment; c) existenţei unor obligaţii familiale; d) necorespunderii unor alte condiţii ce nu au nimic comun cu profesionalismul necesar îndeplinirii muncii solicitate, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c); e) unor alte condiţii avînd consecinţe similare. (3) Obligaţia de a demonstra lipsa intenţiei de discriminare directă sau indirectă faţă de persoana care se consideră discriminată revine angajatorului. (4) Persoana care se consideră discriminată prin faptul că angajatorul a angajat, a promovat sau a acordat unei alte persoane facilităţi după criteriul de sex ori a comis alte acţiuni discriminatorii este în drept a solicita prezentarea în scris a motivaţiei deciziei. (5) Angajatorul este obligat să dea răspuns persoanei care se consideră discriminată în decursul a 30 de zile de la data depunerii cererii. În caz contrar, persoana este în drept să iniţieze o acţiune conform legislaţiei. Articolul 12. Accesul egal la activitatea de întreprinzător Statul asigură femeilor şi bărbaţilor şanse egale pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Capitolul IV ASIGURAREA EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI LA EDUCAŢIE ŞI SĂNĂTATE Articolul 13. Accesul egal la educaţie (1) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie asigură egalitatea între femei şi bărbaţi: a) prin acces la educaţie şi/sau instruire; b) în procesul de educaţie şi/sau instruire, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate; c) în activitatea didactică şi ştiinţifico-didactică; d) prin elaborare de materiale didactice şi programe de studii, în conformitate cu principiul egalităţii între femei şi bărbaţi; e) prin includere a educaţiei gender drept parte componentă a sistemului educaţional; f) prin educare a fetelor şi băieţilor în spiritul de parteneriat şi de respect reciproc. (2) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie nu pot stabili principii de admitere bazate pe restricţii directe ori indirecte după criteriul de sex, cu excepţia cazurilor stipulate în prezenta lege. (3) Prin derogare de la alin.(2), statul, prin intermediul instituţiilor de învăţămînt şi educaţie, va întreprinde acţiuni afirmative de promovare a participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la exercitarea profesiilor specifice unde se atestă suprareprezentarea persoanelor de un anumit sex. (4) Sub incidenţa prezentului articol cad şi instituţiile de învăţămînt şi educaţie ale organelor de forţă. Articolul 14. Accesul egal la sănătate Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi al bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţă medicală şi la programele de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii. Capitolul V CADRUL INSTITUŢIONAL DE ASIGURARE A EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI Articolul 15. Autorităţile abilitate cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi Se abilitează cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi: a) Parlamentul; b) Guvernul; c) Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi; d) Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale (organ specializat); e) ministerele şi alte autorităţi administrative centrale (unităţile gender); f) autorităţile administraţiei publice locale (unităţile gender). Articolul 16. Competenţa Parlamentului De competenţa Parlamentului ţin: a) adoptarea cadrului legislativ care asigură egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile; b) monitorizarea implementării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate direcţiile şi la toate nivelurile politicii de stat; c) examinarea rapoartelor Guvernului şi ale avocaţilor parlamentari asupra situaţiei în domeniu, conform legislaţiei. Articolul 17. Competenţa Guvernului În scopul abordării complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi, Guvernul: a) asigură integrarea în politici, strategii, programe, acte normative şi investiţii financiare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi; b) aprobă planurile şi programele naţionale privind egalitatea între femei şi bărbaţi, monitorizează realizarea lor; c) prezintă periodic Parlamentului rapoarte asupra situaţiei şi activităţii în domeniu, conform legislaţiei. Articolul 18. Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi este un organ consultativ, creat pe lîngă Guvern, care activează în temeiul unui regulament aprobat de acesta, avînd următoarele atribuţii: a) promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, abordarea ei complexă; b) coordonarea activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în problemele egalităţii între femei şi bărbaţi; c) dezvoltarea colaborării structurilor de stat cu societatea civilă în problemele egalităţii între femei şi bărbaţi. Articolul 19. Competenţa autorităţilor publice centrale de specialitate (1) Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi este Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale. (2) În cadrul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, atribuţiile expuse la alin.(1) sînt date în seama unui organ specializat avînd următoarele competenţe: a) elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative în baza principiului egalităţii între femei şi bărbaţi, propunerea de amendamente la actele normative pentru aducerea lor în concordanţă cu prezenta lege; b) coordonarea şi monitorizarea implementării la nivel naţional a instrumentelor internaţionale; c) prezentarea de propuneri privind integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în strategii, programe şi investiţii financiare, precum şi de rapoarte în domeniu; d) elaborarea şi coordonarea implementării programelor, organizarea campaniilor de mediatizare, cercetărilor şi altor acţiuni privind asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi; e) coordonarea activităţii unităţilor gender; f) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, fundaţiile, sindicatele, patronatul şi organismele internaţionale care contribuie la implementarea egalităţii între femei şi bărbaţi; g) exercitarea unor alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei. (3) În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, funcţionează unităţi gender. (4) Unitatea gender: a) monitorizează respectarea legislaţiei în materie de egalitate între femei şi bărbaţi în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale; b) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi planurile de activitate ale administraţiei publice centrale; c) examinează petiţiile persoanelor juridice şi cele ale persoanelor fizice asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex; d) prezintă periodic organelor specializate rapoarte asupra activităţii în problema egalităţii între femei şi bărbaţi; e) exercită alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei. Articolul 20. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale (1) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin: a) asigurarea integrării principiului de egalitate între femei şi bărbaţi în politici, programe, acte normative şi investiţii financiare la nivel local; b) monitorizarea implementării programelor, organizarea campaniilor de informare, a cercetărilor şi altor acţiuni privind egalitatea între femei şi bărbaţi la nivel local; c) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, fundaţiile, sindicatele, patronatul şi organismele internaţionale care contribuie la implementarea egalităţii între femei şi bărbaţi; d) alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei. (2) În cadrul autorităţilor administraţiei publice locale (organele de asistenţă socială), funcţionează unităţi gender. (3) Unitatea gender: a) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile, programele şi actele normative ale administraţiei publice locale, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale; b) colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alte organizaţii în problema egalităţii între femei şi bărbaţi; c) examinează petiţiile persoanelor juridice şi cele ale persoanelor fizice asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex; d) monitorizează activitatea administraţiei publice locale în domeniu; e) prezintă periodic autorităţilor administraţiei publice locale rapoarte despre lucrul efectuat; f) exercită alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei. Articolul 21. Avocaţii parlamentari Avocaţii parlamentari asigură garantarea şi respectarea egalităţii între femei şi bărbaţi ca parte integrantă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, conform legislaţiei. Articolul 22. Statistica gender (1) Biroul Naţional de Statistică va colecta, prelucra şi generaliza informaţiile statistice dezagregate pe sexe. (2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, partidele, alte organizaţii social-politice, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător vor prezenta Biroului Naţional de Statistică informaţiile necesare dezagregate pe sexe. Articolul 23. Finanţarea (1) Autorităţile publice abilitate cu implementarea prezentei legi sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în limita mijloacelor financiare stabilite anual. (2) Activităţile din domeniu se pot finanţa şi din alte surse neinterzise de lege. Capitolul VI RĂSPUNDEREA Articolul 24. Răspunderea pentru discriminare după criteriul de sex (1) Persoanele supuse formelor discriminării după criteriul de sex, menţionate în prezenta lege, au dreptul la repararea prejudiciului în condiţiile stabilite de legislaţie. (2) Pentru încălcarea prevederilor legislaţiei în materie de egalitate între femei şi bărbaţi, subiectele raporturilor juridice care au comis acţiuni de discriminare după criteriul de sex poartă răspundere conform legislaţiei. Capitolul VII DISPOZIŢII FINALE Articolul 25 Guvernul, în termen de 6 luni: a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege; b) va elabora şi va aproba actele normative necesare implementării prezentei legi. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU Chişinău, 9 februarie 2006. Nr.5-XVI.