*HGO5/2008 Versiunea originala
ID intern unic:  329469
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 5
din  14.01.2008
cu privire la aprobarea Strategiei Naţionale
 în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012
Publicat : 22.01.2008 în Monitorul Oficial Nr. 14-15     art Nr : 76
    În scopul stabilirii direcţiilor prioritare în domeniul protecţiei consumatorilor, creării unui sistem de tip european capabil să asigure creşterea gradului de protecţie a drepturilor consumatorilor, cu implicarea activă a societăţii civile în soluţionarea problemelor consumatorilor, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Strategia Naţională în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012 (se anexează).
    2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:
    vor elabora, în termen de 2 luni, planuri proprii de implementare a Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012, cu specificarea acţiunilor concrete ce urmează a fi executate, a termenelor şi responsabililor de realizare;
    vor informa, anual, pînă la 1 februarie, Serviciul Standardizare şi Metrologie despre situaţia privind executarea prevederilor Strategiei nominalizate, inclusiv necesitatea modificării sau completării obiectivelor preconizate.
    3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze planuri de acţiuni teritoriale privind implementarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012, cu indicarea măsurilor concrete ce urmează a fi executate, a termenelor şi responsabililor de realizare, informînd, anual, Serviciul Standardizare şi Metrologie despre realizarea acestora.
    4.  Serviciul Standardizare şi Metrologie va generaliza informaţiile primite şi va prezenta Guvernului, pînă la data de 15 februarie, raportul anual privind implementarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012.
    5. Se pune în sarcina:
    Ministerului Finanţelor să prevadă în Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pentru perioada 2009-2012 mijloace financiare necesare pentru realizarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012;
    Serviciului Standardizare şi Metrologie monitorizarea şi coordonarea procesului de implementare a Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012.

    Prim-ministru                                                                                 Vasile TARLEV

    Contrasemnează:
    Ministrul economiei şi comerţului                                                Igor Dodon
    Ministrul finanţelor                                                                       Mihail Pop
    Ministrul sănătăţii                                                                         Ion Ababii
    Ministrul industriei şi infrastructurii                                            Vladimir Antosii

    Nr. 5. Chişinău, 14 ianuarie 2008.

Aprobată
 prin Hotărîrea Guvernului nr. 5
din 14 ianuarie 2008
STRATEGIA NAŢIONALĂ
în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008 - 2012
I. INTRODUCERE
    1. Dispoziţii generale
   Una din priorităţile de dezvoltare a Republicii Moldova la etapa actuală este creşterea nivelului de protecţie a consumatorilor, precum şi realizarea drepturilor consumatorilor în conformitate cu legislaţia. Analiza bazei legislative şi a organizării procesului de protecţie a consumatorilor în raport cu practicile europene şi internaţionale ar putea servi drept sursă de eficientizare a organizării activităţii de protecţie a consumatorilor în ţara noastră, a stabilirii principiilor şi obiectivelor în acest domeniu.
    Schimbările social-economice, deschiderea pieţei bunurilor şi serviciilor, libera circulaţie a mărfurilor au condus la stabilirea unor relaţii noi privind oferirea produselor şi serviciilor consumatorilor, fapt ce se răsfrînge asupra securităţii vieţii şi sănătăţii lor. În ultimii ani au avut loc noi schimbări şi au apărut noi factori care au influenţat contactul consumatorilor din ţară cu piaţa. Între timp, dorinţa şi efortul Moldovei de integrare în spaţiul european şi global s-a materializat sub forma cîtorva acorduri concrete, precum: aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), colaborarea instituţională cu structurile Uniunii Europene (UE), inclusiv semnarea Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat în 1994 şi a Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană (RM-UE), semnat în 2005. Deschiderea pieţei şi confruntarea directă a consumatorilor din Moldova cu practicile economiei de piaţă conduce la necesitatea reglementării relaţiilor privind interesele consumatorilor din ţara noastră.
    Protecţia consumatorilor, fiind o componentă de bază a programelor de protecţie socială a cetăţenilor, este destinată pentru a asigura şi ameliora în continuu respectarea intereselor acestora. Consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri şi servicii, joacă un rol important în mecanismul de piaţă, constituind, în acelaşi timp, elementul de referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse de producători şi comercianţi.
    Evoluţia economică, socială şi politică care a avut loc în ultimii ani în Republica Moldova a condus la multiple schimbări, inclusiv în domeniul protecţiei consumatorilor, în special în partea ce ţine de legislaţie. Însă, este necesar de întreprins încă multe acţiuni în continuare atît în domeniul reglementării, cît şi în domeniul implementării legislaţiei.
  Necesitatea elaborării şi implementării Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012 (în continuare - Strategie) a fost condiţionată de faptul că procesul trebuie să fie sistematic, sarcinile şi responsabilităţile autorităţilor trebuie să fie clare şi transparente.
    În sensul prezentei Strategii noţiunea de consumator înseamnă orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure, care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţile nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.
    Prezenta Strategie stabileşte priorităţile de bază în dezvoltarea activităţii de protecţie a consumatorilor şi va fi implementată în baza unui plan de acţiuni pentru o perioadă de 5 ani (2008-2012), cu o perspectivă pentru următorii 10-15 ani.
    Realizarea Strategiei va fi asigurată inclusiv prin integrarea obiectivelor acesteia în alte strategii pertinente.
    2. Armonizarea cu politicile europene
    Prezenta Strategie este bazată pe Strategia privind politicile în domeniul protecţiei consumatorilor pentru anii 2007-2013, aprobată de Comisia Europeană la 13 martie 2007 şi Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene referitor la Strategia privind politicile consumeriste pentru perioada 2007-2013 din 31 mai 2007, luînd în considerare, totodată, condiţiile specifice ale Republicii Moldova.
    Principalele obiective ale Programului de acţiuni al Comunităţii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada anilor 2007-2013 sînt:
    a) asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, inclusiv prin îmbunătăţirea procesului de oferire a consultanţei, precum şi îmbunătăţirea reprezentării intereselor consumatorilor;
    b) coordonarea între autorităţile competente, implementarea tehnologiilor informaţionale, aplicarea eficientă a legislaţiei privind securitatea generală a produselor;
    c) colectarea informaţiei referitoare la dezvoltarea politicilor consumatorilor;
    d) colectarea informaţiei şi analiza structurii pieţelor de desfacere şi a problemelor care apar în aceste direcţii;
    e) asigurarea aplicării eficiente a regulilor de protecţie a consumatorilor, în special prin cooperare, în cadrul implementării legislaţiei, precum şi prin informarea, educarea şi restituirea pagubelor aduse consumatorilor.
    La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de situaţia existentă în domeniu, prevederile documentelor strategice europene, experienţa ţărilor avansate. Totodată, atingerea obiectivelor prezentei Strategii va fi asigurată prin acţiuni adecvate condiţiilor existente în ţara noastră.
II. SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI
 CONSUMATORILOR
    Situaţia existentă se prezintă după cum urmează:
    cadrul legal în domeniul protecţiei consumatorilor;
    cadrul instituţional;
    analiza SWOT (punctele forte, punctele vulnerabile, oportunităţi şi riscuri).
    3. Cadrul legal în domeniul protecţiei consumatorilor
   Cadrul legal în domeniul protecţiei consumatorilor se află la etapa de formare şi dezvoltare. Astfel, una din legile de bază în domeniu este Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.
    Art.5 al Legii menţionate prevede că orice consumator are dreptul la:
    a) protecţia drepturilor sale de către stat;
    b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
    c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului, ori la reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
    d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
    e) instruire în domeniul drepturilor sale;
    f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
    g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
    h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, precum şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.
    În afară de Legea  nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor mai sînt un şir de alte acte normative care conţin cerinţe şi alte prevederi în domeniul protecţiei consumatorilor (anexa nr.1 la prezenta Strategie).
    Totodată, cu referinţă la legislaţia Uniunii Europene, pentru protecţia consumatorilor acquis-ul comunitar prevede circa 20 de Directive Europene. Este de constatat că în perioada de implementare a prezentei Strategii va fi desfăşurat procesul de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia europeană în domeniu, bazîndu-se pe directivele respective.
    4. Cadrul instituţional
    Cadrul instituţional în domeniul protecţiei consumatorilor este determinat, în primul rînd, de Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, care stabileşte organul central de specialitate al administraţiei publice abilitat cu funcţia de elaborare şi promovare a politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor şi organele centrale de specialitate ale administraţiei publice care sînt abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor în domeniile respective, după cum urmează:
    1) Organul central de specialitate al administraţiei publice abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor
    În conformitate cu art. 22 al Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor Serviciul Standardizare şi Metrologie este abilitat cu următoarele funcţii:
    a) elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor şi coordonarea activităţii organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor;
   b) efectuarea controlului şi supravegherii de stat asupra corespunderii produselor şi serviciilor cerinţelor prescrise şi/sau declarate, precum şi asupra veridicităţii informaţiilor prezentate, examinarea reclamaţiilor consumatorilor în acest domeniu;
   c) elaborarea reglementărilor privind coordonarea acţiunilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale structurilor neguvernamentale în domeniul protecţiei consumatorilor;
    d) aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţie;
    e) stabilirea măsurilor de remediere sau înlocuire gratuită ori de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, în baza reclamaţiilor consumatorului;
    f) organizarea funcţionării Oficiului pentru relaţiile cu consumatorii;
    g) asigurarea editării buletinului informaţional “Consumatorul”;
    h) reprezentarea Republicii Moldova în organismele internaţionale pentru protecţia consumatorilor.
    2) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor
    În conformitate cu art. 23 al Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor ministerele, alte autorităţi administrative centrale abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor sînt:
     a) Ministerul Sănătăţii - în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor;
     b) Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor - în domeniul transportului interurban şi internaţional;
    c) Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului - în domeniul construcţiilor;
    d) Ministerul Culturii şi Turismului - în domeniul turismului;
    e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică - în domeniul energeticii;
    f) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică - în domeniul telecomunicaţiilor;
    g) Banca Naţională  a Moldovei - în domeniul serviciilor bancare;
    h) Organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor - în domeniul asigurărilor.
    Atribuţiile organelor centrale de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice în domeniul protecţiei consumatorilor sînt stabilite în regulamentele acestora, aprobate prin hotărîri de Guvern.
    În scopul coordonării activităţilor de protecţie a consumatorilor prin Hotărîrea Guvernului nr.773 din 6 iulie 2006 a fost instituit Consiliul coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor, organ consultativ al Guvernului, funcţiile de bază ale cărui sînt:
     contribuirea la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
     coordonarea activităţilor desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor;
     participarea la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
    3) Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind protecţia consumatorilor
    În conformitate art. 24 al Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor autorităţile administrării publice locale sînt abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor în raza unităţii teritorial-administrative şi au obligaţia:
    a) să informeze consumatorii şi să le acorde consultaţii, să examineze, în limitele competenţei lor, reclamaţiile acestora referitor la:
    transportul local;
    serviciile comunale;
    activităţile pentru care, conform legislaţiei, ele acordă autorizaţii şi licenţe;
    b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor în domeniul respectiv, în cazul în care obiectul reclamaţiei depăşeşte limitele competenţei lor;
    c) să informeze neîntîrziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a produselor, serviciilor falsificate (contrafăcute) sau periculoase, precum şi despre alte cazuri de necorespundere cerinţelor prescrise sau declarate, pentru a întreprinde măsurile de rigoare, conform legislaţiei în vigoare;
    d) să retragă, în mod obligatoriu, la sesizarea organelor menţionate la art. 22 şi 23 ale Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, autorizaţia sau licenţa, eliberată agentului economic de către autorităţile administraţiei publice locale, în cazul depistării de produse, servicii falsificate (contrafăcute) sau periculoase;
    e) să contribuie, prin mijloace posibile, la înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor obşteşti de consumatori.
    4) Asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor (în continuare - asociaţiile obşteşti)
    În conformitate cu Legea nr.837 din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti şi art. 25 al Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, cetăţenii sînt în drept să se organizeze benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia. Conform registrului deţinut de Ministerul Justiţiei pînă în prezent au fost înregistrate 10 asociaţii obşteşti. Poate fi menţionată activitatea unora din acestea, cum ar fi:
    a) Centrul pentru Protecţia Consumatorilor (CPC) - constituit ca organizaţie obştească, activează din 23 aprilie 2002 şi are 3 filiale în raioanele Comrat, Călăraşi şi Vulcăneşti. Direcţiile de activitate sînt axate pe servicii comunale şi alte tipuri de servicii, realizate prin consultarea juridică a consumatorilor, reprezentarea acestora în instanţele de judecată;
    b) Mişcarea obştească “Pro Consumator” - constituită ca mişcare obştească, înregistrată la 27 mai 2002, are drept scop protecţia consumatorilor pe întreg teritoriul republicii, ridicarea nivelului serviciilor prestate către consumatori, neadmiterea în comerţ a produselor de calitate inferioară şi contrafăcute;
    c) Liga pentru Apărarea Drepturilor Consumatorilor (LADC) - constituită ca organizaţie obştească, are drept scop protecţia consumatorilor prin intermediul biroului de informare şi consultare;
    d) Organizaţia obştească “Protecţia Consumatorilor” - înregistrată la 2 martie 2004, are drept scop protecţia consumatorilor, realizarea şi apărarea drepturilor economice ale acestora, de asemenea, dezvoltarea spiritului de iniţiativă a cetăţenilor.
    Totodată, legislaţia în vigoare nu stabileşte careva cerinţe care trebuie să le întrunească asociaţiile obşteşti, pentru a putea fi considerate ca parteneri sociali cu drept de reprezentare a intereselor consumatorilor.
    Asociaţiile obşteşti de protecţie a consumatorilor s-au asociat în Consiliul Naţional al asociaţiilor obşteşti de protecţie a consumatorilor. Consiliul nu desfăşoară activităţi de colaborare cu mediul de afaceri în problemele de protecţie a consumatorilor.
     5. Analiza SWOT
    1) Puncte forte:
    a) Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor,  care cuprinde principiile internaţionale de reglementare a domeniului respectiv;
    b) instituirea de către Guvern a Consiliului coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor;
    c) experienţa acumulată în conlucrarea asociaţiilor obşteşti şi autorităţilor publice de toate nivelurile în acest domeniu.
    2) Puncte vulnerabile:
    a) cunoaşterea şi informarea insuficientă a consumatorilor despre drepturile lor;
    b) nivelul redus de acces al consumatorilor la sistemele de comunicaţii, inclusiv Internet;
    c) accesul diferenţiat la informaţii a consumatorilor rurali şi urbani, diferitelor categorii sociale şi a persoanelor cu disabilităţi;
    d) lipsa unui organ public de informare în masă privind activitatea de protecţie a consumatorilor;
    e) lacunele cadrului legislativ-normativ în domeniu, în special în partea ce ţine de domeniul energetic;
    f) imperfecţiunea sistemului de conlucrare între organele cu funcţii de control;
    g) dublarea unor funcţii în activitatea diferitelor autorităţi şi instituţii;
    h) capacităţile insuficiente ale laboratoarelor de încercări a produselor;
    i)  remunerarea neadecvată a personalului care activează în domeniu şi, drept consecinţă, lipsa unui număr suficient de angajaţi calificaţi;
    j)  lipsa alocărilor bugetare, destinate implementării unor programe educaţionale atît de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, cît şi de asociaţiile obşteşti;
    k) lipsa unei autorităţi autonome care ar avea doar funcţii de protecţie a consumatorilor.
    3) Oportunităţi:
    a) armonizarea cadrului legislativ respectiv cu acquis-ul comunitar;
    b) aderarea la organizaţiile internaţionale şi europene de protecţie a consumatorilor;
    c) includerea în Planul Naţional de Dezvoltare (PND 2008-2011) a obiectivului de dezvoltare a activităţilor de protecţie a consumatorilor;
    d) înaintarea proiectelor privind solicitarea de la potenţialii donatori externi a susţinerii financiare pentru implementarea prezentei Strategii.
    4) Riscuri:
    în cazul lipsei mijloacelor financiare necesare şi a resurselor umane adecvate, există riscul imposibilităţii de realizare a activităţilor planificate şi, respectiv, atingerea obiectivelor trasate.
III. OBIECTIVELE STRATEGICE ÎN DOMENIUL
 PROTECŢIEI CONSUMATORILOR

    6. Problemele care necesită soluţionare
    Analiza situaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor a scos în evidenţă următoarele probleme sistemice:
    a) necesitatea dezvoltării cadrului legislativ şi instituţional în domeniu;
    b) insuficienţa de personal calificat pentru realizarea sarcinilor în domeniu;
    c) capacităţi insuficiente de laborator pentru testarea produselor plasate pe piaţă;
    d) pasivitatea cetăţenilor datorată necunoaşterii şi informării insuficiente a drepturilor lor în calitate de consumatori.
    7. Obiectivele de bază sînt:
    1) asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a consumatorilor;
    2) asigurarea aplicării eficiente a legislaţiei prin cooperare cu societatea civilă, informarea şi educarea consumatorilor.
    Realizarea primului obiectiv (asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a consumatorilor) se va asigura prin:
    a) dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional;
    b) consolidarea capacităţilor de supraveghere a pieţei în conformitate cu practicile UE.
    Realizarea obiectivului al doilea (asigurarea aplicării eficiente a legislaţiei prin cooperare cu societatea civilă, informarea şi educarea consumatorilor) se va asigura prin:
    b) dezvoltarea, susţinerea şi încurajarea iniţiativelor asociaţiilor obşteşti;
    c) sporirea accesului la informaţie şi educarea consumatorilor.
    8. Dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional
    Prin obiectivul în cauză se urmăreşte crearea şi completarea cadrului legislativ, care să fie uşor de înţeles atît de către antreprenori, cît şi de consumatori, să susţină iniţiativele, să ofere protecţie adecvată consumatorilor şi să nu impună restricţii inutile asupra pieţei, precum şi să nu creeze bariere nejustificate în calea antreprenoriatului. Aceste principii sînt în corelare cu cerinţele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), precum şi cu principiile aplicate în ţările UE. De asemenea, se urmăreşte armonizarea legislaţiei naţionale, în contextul obligaţiilor Republicii Moldova prevăzute în art. 50 al Acordului de Parteneriat şi Cooperare dintre Comunităţile Europeane şi statele lor membre, precum şi angajamentele asumate în cadrul Planului de acţiuni RM-UE. Astfel, se constată necesitatea dezvoltării cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor prin transpunerea treptată a legislaţiei comunitare, acolo unde este relevant. În cele din urmă se impune necesitatea desfăşurării următoarelor acţiuni:
    1) Elaborarea legislaţiei
    În scopul armonizării legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, este necesar să se adopte un şir de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea Directivelor europene. Prin urmare, în perspectivă cadrul legislativ se va dezvolta preponderent în baza legislaţiei comunitare în domeniul protecţiei consumatorilor, în special indicării preţurilor la produsele oferite consumatorilor, aspectelor vînzării de bunuri de consum şi garanţii conexe, precum şi celor referitoare la caracterul îndoielnic al publicităţii etc.
    Este necesar să se creeze mecanismul de implementare a cadrului legislativ, pentru soluţionarea alternativă a litigiilor consumatorilor.
    Reieşind din faptul că legislaţia din domeniul energetic nu este încă armonizată cu Legea privind protecţia consumatorilor este necesar să se modifice un şir de acte normative din domeniul vizat.
    2) Aplicarea legislaţiei
    Existenţa legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor legitimează şi impune verificarea respectării acesteia. În cadrul desfăşurării acţiunilor legale de protecţie a consumatorilor, deseori se depistează că antreprenorii aplică diferite metode de ocolire a legislaţiei. În perioada 2008-2012 vor fi desfăşurate anumite activităţi de asigurare a aplicării legislaţiei, cum ar fi:
    a) perfecţionarea procedurilor de soluţionare a reclamaţiilor consumatorilor.
    Se are în vedere îmbunătăţirea modalităţilor de primire şi soluţionare a sesizărilor şi reclamaţiilor consumatorilor în termene optime, inclusiv la faţa locului. Crearea echipelor mobile de inspectori, care vor acţiona în regim de urgenţă, în scopul depistării surselor sporite de pericol pentru consumatori şi soluţionării sesizărilor şi reclamaţiilor consumatorilor.
    În scopul perfecţionării modului de examinare a petiţiilor în perioada de realizare a prezentei Strategii va fi creată o bază de date a problemelor care reies din petiţiile consumatorilor şi care va permite întreprinderea acţiunilor corective corespunzătoare.
    b) organizarea acţiunilor comune de control.
    3) Consolidarea cadrului instituţional în domeniul protecţiei consumatorilor în contextul reformei administrative
    În scopul sporirii gradului de protejare a drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, reieşind din practica mai multor ţări, se consideră oportună îndepărtarea autorităţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor de la exercitarea altor funcţii sau crearea unei autorităţi autonome cu un grad suficient de împuterniciri şi independenţă. În acest sens şi în contextul reformei administrative care se desfăşoară în Republica Moldova, în perioada de realizare a Strategiei, în baza studiului cadrului instituţional din alte ţări, se propune crearea cadrului instituţional adecvat, asigurat suficient cu specialişti calificaţi şi mijloace financiare necesare.
    Crearea structurilor instituţionale clare, în scopul evitării dublărilor şi suprapunerii de funcţii va da posibilitate consumatorilor să poată beneficia cu uşurinţă de potenţialul acestora.
    4) Dezvoltarea cooperării externe prin:
    a) aderarea la organizaţiile europene şi internaţionale de protecţie a consumatorilor;
    b) participarea specialiştilor la reuniunile internaţionale cu tematica de protecţie a consumatorilor;
    c) schimbul de informaţii şi specialişti cu instituţii similare din alte state, inclusiv statele-membre ale UE.
    9. Consolidarea capacităţilor de supraveghere a pieţei în conformitate cu practicile UE
    1) Structura instituţională privind supravegherea pieţei
    Protecţia consumatorilor reprezintă un complex de acţiuni bazat pe activităţi în diferite domenii de activitate ce ţin de infrastructura calităţii (standardizarea, metrologia, evaluarea conformităţii). Concepţia de dezvoltare a domeniilor respective nu este obiectul prezentei Strategii, totodată, domeniile standardizare, metrologie şi evaluarea conformităţii vor constitui un suport esenţial în realizarea Strategiei.
    În acelaşi timp protecţia consumatorilor reprezintă acţiuni şi responsabilităţi nu doar ale statului, dar şi ale operatorilor de pe piaţă. Avînd în vedere scopul supravegherii pieţei de a împiedica plasarea pe piaţă a produselor şi serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise şi/sau declarate, dezvoltarea supravegherii pieţei trebuie să fie parte componentă a Strategiei. Totodată, trebuie să se ia în considerare că supravegherea pieţei nu poate asigura toate aspectele legate de protecţia consumatorilor (de exemplu educarea, informarea, interesele economice ale consumatorilor etc.). Avînd în vedere rolul structurii instituţionale în crearea bazei pentru o piaţă sigură, Strategia prevede acţiuni privind delimitarea clară a atribuţiilor fiecărei autorităţi de supraveghere a pieţei, evitarea conflictelor de interese, elaborarea şi promovarea intereselor consumatorilor în spirit european, să se poată acţiona în prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii şi securităţii, precum şi a intereselor economice ale consumatorilor.
    2) Constituirea infrastructurii de verificare înainte de plasare a produselor pe piaţă (structuri premarket)
    Prin activităţile “premarket” de verificare înainte de plasarea pe piaţă a produselor, reieşind din abordările şi practicile UE, se are în vedere implementarea măsurilor care au impact direct asupra proceselor şi procedurilor de plasare a produselor sau serviciilor pe piaţă la etapa anterioară plasării lor pe piaţă. Aceasta include diferite forme de înregistrări sau autorizări administrative preliminare, forme obligatorii de certificare etc. Structurile şi infrastructura calităţii privind standardizarea, evaluarea conformităţii şi metrologia joacă un rol important în procesele de verificare înainte de plasarea pe piaţă a produselor. În contextul abordărilor UE, procedurile de verificare a produselor pînă la plasarea lor pe piaţă trebuie să fie cît mai simple, transparente, clare pentru agenţii economici, precum şi, preferabil, bazate pe mecanisme aplicabile în bază voluntară, care nu creează bariere nejustificate pentru agenţii economici.
    3) Constituirea infrastructurii de verificare a produselor plasate pe piaţă (“postmarket”), inclusiv supravegherea pieţei
    Prin activităţi (“postmarket”) de verificare a produselor plasate pe piaţă, reieşind direct din abordările şi practicile UE, se are în vedere implementarea măsurilor care au impact asupra proceselor şi procedurilor de plasare a produselor sau serviciilor pe piaţă la etapa după ce ele au fost plasate pe piaţă. Aceasta include, în particular, şi supravegherea pieţei. Totodată, este esenţială existenţa unor laboratoare independente în cadrul autorităţii de supraveghere a pieţei. În perioada de realizare a Strategiei vor fi întărite capacităţile laboratoarelor prin dotarea respectivă a acestora.
   Supravegherea pieţei este sarcina organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, care trebuie să verifice dacă produsele plasate pe piaţă corespund cerinţelor actelor normative. Prin supravegherea pieţei va fi asigurat un nivel egal de protecţie pentru consumatori pe întreg teritoriul ţării.
    Supravegherea pieţei include două etape principale:
    a) monitorizarea faptului dacă produsele plasate pe piaţă sînt conforme cu cerinţele legale;
    b) întreprinderea acţiunilor necesare ca produsele neconforme să fie aduse în conformitate cu cerinţele aplicabile.
    Este esenţială existenţa unor autorităţi adecvate de supraveghere a pieţei cu un nivel suficient de independenţă, responsabile pentru punerea în aplicare a legislaţiei în domeniu şi delimitarea strictă a funcţiilor acestora, în scopul excluderii dublărilor şi excesului de control la agenţii economici.
    4) Elaborarea proiectului de lege privind supravegherea pieţei
    În scopul stabilirii unor proceduri clare şi transparente pentru activitatea de supraveghere a pieţei se va elabora proiectul legii privind supravegherea pieţei.
    La elaborarea acestui proiect de lege vor fi aplicate următoarele principii:
    a) trecerea de la inspecţiile sistematice, referitor la depistarea încălcărilor legislaţiei, la monitorizarea produselor, ţinîndu-se cont de estimarea riscului general pe care pot să îl prezinte acestea;
    b) crearea unor relaţii noi cu antreprenorii, bazate pe încredere, rezultate din conlucrarea cu aceştia;
    c) respectarea principiului proporţionalităţii restricţiilor aplicate cu gravitatea neconformităţilor depistate.
    5) Organizarea acţiunilor comune în cadrul supravegherii pieţei
    Se vor organiza controale complexe specializate comune de către organele abilitate cu funcţii de control.
    Se va eficientiza conlucrarea organelor cu funcţii de control şi protecţie a consumatorilor, asociaţiilor obşteşti pentru protecţia consumatorilor şi mijloacelor mass-media.
    6) Instruirea personalului autorităţilor publice şi a antreprenorilor
    Autorităţile publice responsabile de implementarea şi punerea în aplicare a legislaţiei din domeniul protecţiei consumatorilor, trebuie să se asigure într-un mod transparent şi evident că personalul care activează în acest domeniu este calificat să desfăşoare activităţile corespunzătoare, şi că acesta este instruit într-un mod relevant şi suficient. Obligaţiile în cauză se referă, în particular, la Serviciul Standardizare şi Metrologie, organele prevăzute la art. 23 şi 24 ale Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor şi la organele de supraveghere a pieţei. Totodată, în scopul cunoaşterii legislaţiei din domeniu şi aplicării mecanismelor care asigură respectarea legislaţiei, vor fi desfăşurate activităţi de instruire pentru personalul autorităţilor de supraveghere a pieţei şi antreprenori.
    7) Elaborarea procedurilor şi mecanismelor de aderare la sistemele de alertă - RAPEX şi RASFF
    Parte componentă a sistemului reformat de supraveghere a pieţei va fi colectarea sistematică a informaţiei pentru sistemul Uniunii Europene rapid de schimb de informaţii privind produsele periculoase RAPEX (pentru produsele nealimentare) şi RASFF (pentru produsele alimentare).
    Republica Moldova nu poate să participe direct în aceste sisteme deoarece nu face parte din UE. În perioada de implementare a Strategiei va fi elaborat setul de documente necesar privind potenţiala conexiune pe viitor, şi vor fi desemnate prin legile respective punctele naţionale de contact pentru sistemele menţionate.
    În perioada de pînă la conectarea la sistemul de alertă RAPEX, în scopul depistării produselor periculoase pe piaţa internă, autorităţile de supraveghere a pieţei vor utiliza informaţiile distribuite de sistemul RAPEX prin intermediul rapoartelor săptămînale.
    10. Dezvoltarea, susţinerea şi încurajarea iniţiativelor asociaţiilor obşteşti
    Rolul asociaţiilor obşteşti este important, în particular în partea ce ţine de protecţia consumatorilor privind informarea şi educarea acestora, precum şi reprezentarea intereselor consumatorilor în diverse instanţe. Asociaţiile obşteşti activează în scopul ca consumatorii să fie bine informaţi, capabili să facă alegeri adecvate de produse şi servicii în conformitate cu interesele lor. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, de asemenea, trebuie să contribuie ca consumatorii să fie bine informaţi, iar asociaţiile obşteşti să aibă un rol foarte important în acest aspect. Astfel, se va urmări sporirea rolului asociaţiilor obşteşti în societatea civilă din Moldova. Asociaţiile obşteşti necesită susţinere pentru a se dezvolta şi a-şi spori eficienţa.
    1) Principiile reprezentării consumatorilor de către organizaţiile obşteşti
    Reprezentarea intereselor consumatorilor se bazează pe următoarele principii:
    a) atragerea pentru participare a asociaţiilor obşteşti în cadrul comisiilor, grupurilor de lucru, consiliilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale. Susţinerea şi promovarea asociaţiilor obşteşti care participă activ în acest domeniu;
    b) asigurarea protecţiei drepturilor legale ale consumatorilor, reprezentarea intereselor acestora în cadrul elaborării şi implementării politicilor guvernamentale în domeniu.
    2) Promovarea intereselor şi drepturilor consumatorilor de către asociaţiile obşteşti
    Asociaţiile obşteşti promovează interesele consumatorilor prin:
    a) reprezentarea consumatorilor.
    Se are în vedere că asociaţiile obşteşti, pot reprezenta interesele unui consumator sau a unui grup de consumatori în instanţele de judecată, de asemenea, pot reprezenta interesele consumatorilor în faţa antreprenorilor, cu soluţionarea amiabilă a litigiilor;
    b) consultarea consumatorilor.
    O modalitate de apărare a drepturilor consumatorilor este consultarea corectă a acestora, pentru a soluţiona de sine stătător problemele apărute sau litigiul şi pentru a cunoaşte procedurile legale de protejare a drepturilor sale.
    3) Crearea centrelor de informare a consumatorilor şi liniilor telefonice directe
    Astfel de centre pot fi create în cadrul asociaţiilor obşteşti şi se vor preocupa, în special, de consultare şi informare în toate aspectele legate de interesele consumatorilor. În cadrul centrelor de informare o modalitate de soluţionare a multor probleme este utilizarea liniei telefonice directe. Serviciile oferite de aceste centre sînt de interes public, destinate, în general, consumatorilor de produse si servicii, care le oferă informare şi consultanţă gratuită în vederea familiarizării cu drepturile ce le revin în calitatea lor de consumatori.
    4) Organizarea şi conlucrarea asociaţiilor obşteşti
    Modalitatea de conlucrare a asociaţiilor obşteşti pentru protecţia consumatorilor trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare.
    În prezent în Republica Moldova  asociaţiile obşteşti au creat Consiliul Naţional al asociaţiilor obşteşti pentru protecţia  consumatorilor. Acest Consiliu este creat în scopul dezvoltării, consolidării şi coordonării activităţilor asociaţiilor obşteşti, precum şi în scopul facilitării dialogului dintre acestea şi alţi parteneri sociali. Pentru a promova un dialog constructiv cu reprezentanţii mediului de afaceri, Consiliul Naţional va elabora proceduri sau alte tipuri de acorduri de colaborare cu asociaţiile de producători, importatori, patronate etc. Conlucrarea organelor de stat cu reprezentanţii asociaţiilor obşteşti va spori esenţial eficacitatea monitorizării pieţei şi elaborarea celor mai oportune propuneri pentru îmbunătăţirea protecţiei consumatorilor.
    5) Suport financiar
    O necesitate importantă pentru atingerea unor rezultate eficiente de către asociaţiile obşteşti constă în faptul că ele trebuie să dispună de mijloace financiare necesare pentru a-şi susţine activitatea. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale vor contribui la susţinerea asociaţiilor obşteşti în îndeplinirea de către acestea a sarcinilor stabilite în domeniu, în conformitate cu legislaţia. Asociaţiile obşteşti urmează să desfăşoare activităţile de protecţie a consumatorilor atît cu forţe proprii, cît şi cu suportul financiar din bugetul de stat şi local, în conformitate cu legislaţia, precum şi a donatorilor străini. Este important faptul ca la finanţarea asociaţiilor obşteşti să se evite finanţarea lor de către mediul de afaceri, care ar putea influenţa sau impune unele interese proprii asociaţiilor de consumatori.
    11. Sporirea accesului la informaţie şi educarea consumatorilor
    Informarea şi educarea consumatorilor asupra drepturilor sale reprezintă un domeniu în care toate părţile interesate trebuie să coopereze - statul, antreprenorii, precum şi însuşi consumatorii, prin intermediul asociaţiilor acestora.
    1) Dezvoltarea centrelor de informare şi consultanţă pentru consumatori
    În urma creării de către asociaţiile obşteşti a unor centre de informare care pot oferi (unele deja oferă) consultanţă prin intermediul centrelor de informare şi consultanţă centrale sau regionale, s-a reliefat şi mai mult necesitatea dezvoltării acestora.
    Pentru a-şi îndeplini sarcinile sale de consultanţă şi informare, organizaţiile obşteşti trebuie să dispună de personal instruit şi echipamentul necesar. Dat fiind faptul că centrele de consultanţă a consumatorilor aparţin domeniului de servicii pe care autorităţile administraţiei publice locale trebuie să le ofere cetăţenilor, ele pot să participe, în comun cu organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, la procesul de finanţare a acestor servicii de interes comun.
    2) Consolidarea procesului de difuzare a informaţiei către consumatori
    Informaţia pentru consumatori şi consultarea consumatorilor constituie elemente esenţiale de protecţie a consumatorilor. Doar un consumator bine informat poate avea o atitudine corectă faţă de varietatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă şi poate lua o decizie competentă în conformitate cu interesele sale, contribuind astfel, în unele cazuri, la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.
    În scopul asigurării unui mecanism real şi complex de furnizare a informaţiei pentru consumatori, la acest proces trebuie sa participe toată societatea: organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile  administraţiei publice locale, autoritatea de protecţie a consumatorilor, autorităţile de supraveghere a pieţei, asociaţiile obşteşti, antreprenorii etc.
    Rolul acestora poate fi diferit şi ponderea fiecărui dintre ei poate varia în timp, în funcţie de finanţare, de capacitatea personalului, competenţa tehnică şi experienţa, încrederea consumatorilor etc. Totodată, activităţile trebuie să fie bine coordonate. În prezent aceasta se efectuează în cadrul conlucrării entităţilor menţionate, inclusiv în cadrul Consiliului coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor, organ consultativ al Guvernului.
    Consolidarea procesului de difuzare a informaţiei către consumatori poate fi realizată prin:
    a) implementarea tehnologiilor informaţionale.
   Acest mijloc prevede crearea unui Soft, cu baze de date, uşor accesibile autorităţilor cu funcţii de protecţie a consumatorilor, pentru a ţine evidenţa electronică în domeniu;
    b) elaborarea ghidurilor pentru consumatori.
    Vor fi elaborate şi difuzate pliante, prospecte, broşuri pentru informarea consumatorilor;
    c) desfăşurarea campaniilor regionale de informare a consumatorilor.
    În cadrul acestor campanii vor participa consumatorii de pe întreg teritoriul ţării, vor fi organizate seminare cu participarea consumatorilor.
    3) Dezvoltarea procesului de educare a consumatorilor
    Educarea consumatorilor este un element important pentru dezvoltarea nivelului de conştiinţă al unei societăţi civile democratice.
    Educarea consumatorilor este direcţionată spre educarea copiilor, adolescenţilor şi adulţilor în rolul acestora de consumatori. Aceasta creează o stare emoţională şi predispunere spre cunoaştere, care sînt fundamentale pentru o asimilare eficientă a informaţiei pentru consumatori. O intenţie deosebită este de a schimba atitudinea şi comportamentul consumatorilor, în scopul formării unei conştiinţe în spirit critic şi a unei responsabilităţi sociale.
    Dezvoltarea procesului de educare a consumatorilor se va realiza prin:
    a) elaborarea programelor de studii în domeniul protecţiei consumatorilor pentru instituţiile de învăţămînt.
    Protecţia consumatorilor trebuie inclusă ca un subiect obligatoriu sau facultativ în curricula şcolilor şi a altor instituţii de învăţămînt. Această acţiune trebuie efectuată sub formă de subiecte interconectate (educaţie civică, ştiinţe politice etc.);
    b) dezvoltarea instrumentelor de informare şi educare a consumatorilor.
     Se are în vedere organizarea de campanii naţionale de informare a consumatorilor privind drepturile acestora, realizarea de emisiuni radio, TV, precum şi publicarea de articole în presă pe probleme din domeniul protecţiei consumatorilor, derularea de acţiuni speciale (seminare, reuniuni etc.), în colaborare cu organizaţiile obşteşti, inclusiv cu ocazia Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorilor - 15 martie, colaborarea cu mass-media în acţiunile de avertizare a consumatorilor cu privire la riscurile legate de folosirea anumitor produse sau servicii.
    Activităţile respective cuprind un volum mare de lucru şi, desigur, necesită resurse financiare, tehnice şi umane. În acest sens este necesară o colaborare intensă între structurile de stat, asociaţiile obşteşti, mass-media şi mediul antreprenorial. O formă de colaborare poate fi şi acordarea granturilor pentru asociaţiile obşteşti care au capacitate adecvată de muncă, pentru a desfăşura activităţi concrete în condiţiile concurenţei publice.
IV. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA
REZULTATELOR

    În scopul implementării eficiente a Strategiei s-a elaborat Planul de acţiuni, anexa nr.2 la prezenta Strategie, care cuprinde acţiunile de implementare, responsabilii, sursele financiare şi termenele de executare.
    Procesul de implementare a Strategiei se va desfăşura la nivel naţional şi local. La nivel naţional, responsabilitatea pentru realizarea obiectivelor Strategiei este pusă pe seama organelor centrale de specialitate ale autorităţii publice, iar la nivel local - a autorităţilor administraţiei publice locale.
   Monitorizarea şi coordonarea procesului de implementare a prezentei Strategii se pune în sarcina Serviciului Standardizare şi Metrologie. Evaluarea implementării Strategiei se va efectua anual, cu evidenţierea problemelor privind implementarea,  elaborarea şi prezentarea propunerilor de soluţionare a acestora organelor abilitate.
    La elaborarea raporturilor de progres vor fi atrase şi asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor, în limitele statutelor lor de activitate.

 Anexa nr.1
la Strategia Naţională în domeniul
protecţiei consumatorilor pentru
perioada 2008-2012

Cadrul normativ în domeniul protecţiei consumatorilor
    Cele mai importante acte în domeniul protecţiei consumatorilor sînt:
    Legea nr.1513-XII din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei (Monitor, 1993, nr.9, art.256), care stipulează cerinţele privind asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;
    Legea nr.1538-XII din 23 iunie 1993 privind activitatea veterinară (Monitor, 1993, nr.8,art.239), care reglementează asigurarea controlului sanitar-veterinar asupra fabricării produselor şi materiei prime de origine animală şi vegetală salubre, destinate consumatorilor autohtoni, precum şi expuse pe piaţa externă;
    Legea vînzării de mărfuri nr. 134-XIII din 3 iunie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.17, art.177), care stabileşte principiile fundamentale de reglementare a relaţiilor comerciale între agenţii economici, ce se formează în temeiul unor forme juridice contractuale, fără a limita autonomia participanţilor la circuitul comercial, libertatea contractului, ţinînd cont de normele de onestitate şi de bună-credinţă obişnuite în relaţiile comerciale;
    Legea nr.190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.4, art.47), care stabileşte modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime;
    Legea nr.286-XIII din 16 noiembrie 1994 cu privire la biblioteci (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.2, art.15), care stabileşte cadrul juridic privind prestarea serviciilor, inclusiv cu plată, de către biblioteci;
    Legea nr.1525 -XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 50-51, art.366), care stabileşte cadrul juridic pentru asigurarea eficienţei energeticii, aprovizionarea fiabilă a economiei naţionale şi a populaţiei cu resurse energetice, prevede principiile relaţiilor dintre furnizor şi consumator la prestarea serviciilor în domeniul resurselor energetice;
    Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 38-39, art.280), care stabileşte baza juridică privind asistenţa medicală şi apărarea intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecţiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative;
    Legea nr. 136-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la gaze (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 111-113, art.679), care stabileşte principiile fundamentale de organizare şi reglementare a activităţilor ce ţin de producerea, stocarea, transportul, distribuţia, furnizarea şi consumul de gaze, precum şi modul de protecţie a intereselor consumatorilor în domeniul prestării serviciilor de furnizare a gazelor;
    Legea nr.137-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.111-113 art.681), care stabileşte principiile fundamentale de organizare şi reglementare a activităţilor ce ţin de producerea, transportul, distribuţia, furnizarea şi consumul de energie electrică, precum şi sistemul de protecţie a intereselor consumatorilor în domeniul prestării serviciilor respective;
    Legea nr.272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.39-41, art.167), care stabileşte baza juridică privind relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă şi norme referitoare la asigurarea persoanelor fizice şi juridice cu apă potabilă, la funcţionarea sigură a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi la calitatea, răspunderea pentru încălcări în acest domeniu .
    Legea nr.939-XIV din 20 aprilie 2000 cu privire la activitatea editorială (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.70-72, art.511), care stabileşte cadrul juridic privind editarea şi difuzarea producţiei editoriale;
    Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.88-90,art.664), care reglementează raporturile dintre furnizorul de informaţie şi persoana fizică şi/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie;
    Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86, art.661), care stabileşte cadrul juridic privind relaţiile contractuale civile între consumator şi vînzător, prestator şi producător;
    Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.126-131, art.507), care stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de consumatori;
    Legea nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art.431), care stabileşte cadrul juridic privind producerea, prelucrarea şi distribuirea produselor alimentare, precum şi reglementează condiţiile de bază privind circuitul acestor produse, inclusiv asigurarea inofensivităţii lor, în scopul ocrotirii sănătăţii omului, protecţiei intereselor consumatorilor;
    Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind comerţul electronic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 138-146, art.741), care stabileşte cadrul juridic pentru efectuarea comerţului electronic, principiile de reglementare şi susţinere de către stat a activităţii în domeniul comerţului electronic, precum şi regimul juridic al contractelor şi comunicărilor electronice privind vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor;
    Legea nr.263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.176-181, art.867), care stabileşte drepturile fundamentale ale omului în sistemul serviciilor de sănătate, în scopul asigurării respectării demnităţii şi integrităţii pacientului şi sporirea rolului participativ al persoanelor la adoptarea deciziilor de sănătate;
    Legea nr.257-XVI din 27 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi agroalimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 142-145, art.700), care stabileşte cadrul juridic privind organizarea pieţelor produselor agricole şi agroalimentare de către persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează, prelucrează şi/sau comercializează aceste produse, la nivel naţional sau pe zone de producţie, pe pieţele interne şi/sau externe, precum şi funcţionarea acestor pieţe;
    Legea nr.352-XVI din 24 noiembrie 2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.14-17, art.40), care reglementează raporturile turistice ce ţin de elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul turismului, formele de turism, crearea şi activitatea zonelor turistice naţionale, stabileşte cerinţele privind calitatea serviciilor turistice şi asigurarea securităţii turiştilor, precum şi principiile de colaborare internaţională în domeniul turismului;
    Legea nr. 422-XVI din 22 decembrie 2006 privind securitatea generală a produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38, art.145), care stabileşte cadrul legal general pentru asigurarea securităţii produselor plasate pe piaţa Republicii Moldova;
    Hotărîrea Guvernului nr. 49 din 24 ianuarie 1994 “Cu privire la aprobarea Regulilor de bază ale comerţului cu amănuntul şi activităţii în sfera alimentaţiei publice pentru agenţii antreprenoriatului din teritoriul Republicii Moldova” (Monitor, 1994, nr.1, art.28);
    Hotărîrea Guvernului nr. 212 din 4 aprilie 1995 “Despre aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a producţiei alcoolice” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 25-26, art.193);
    Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 4 august 1995 “Cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53-54, art.426);
    Hotărîrea Guvernului nr. 1010 din 31 octombrie 1997 “Cu privire la aprobarea Regulilor comerţului de consignaţie” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 79-80, art.814);
    Hotărîrea Guvernului nr.126 din 15 februarie 2000 “Cu privire la aprobarea Listei cu tipurile de arme şi muniţiile aferente pasibile de vînzare persoanelor fizice şi juridice” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 19-20, art.208);
    Hotărîrea Guvernului nr. 1068 din 20 octombrie 2000 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 137-138, art.1174);
    Hotărîrea Guvernului nr.65 din 26 ianuarie 2001 “Cu privire la aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a unor tipuri de mărfuri alimentare şi nealimentare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 11-13, art.101);
    Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 29-31, art.263);
    Hotărîrea Guvernului nr. 606 din 15 mai 2002 “Cu privire la Sistemul naţional de control al exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 69-70, art.724);
    Hotărîrea Guvernului nr.996 din 20 august 2003 “Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 189-190, art.1046);
    Hotărîrea Guvernului nr.1465 din 8 decembrie 2003 “Cu privire la aprobarea Regulilor de înlocuire a produselor nealimentare şi a termenelor de garanţie” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 248-253, art.1530);
    Hotărîrea Guvernului nr.1045 din 5 octombrie 2005 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la importul, stocarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.135-138, art.1128);
    Hotărîrea Guvernului nr. 1194 din 22 noiembrie 2005 “Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 168-171, art.1367);
    Hotărîrea Guvernului nr.1311 din 12 decembrie 2005 “Cu privire la aprobarea nomenclatoarelor serviciilor cu plată prestate de către Ministerul Culturii şi Turismului şi instituţiile subordonate” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 172-175, art.1423);
    Hotărîrea Guvernului nr.773 din 6 iulie 2006 “Cu privire la instituirea Consiliului coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 112-115, art.850);
    Hotărîrea Guvernului nr.883 din 2 august 2006 “Cu privire la unele măsuri de protecţie a consumatorilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.131-133, art.966);
    Hotărîrea Guvernului nr.1141 din 4 octombrie 2006 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamaţii” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.161, art.1233).
Anexa nr.2
anexa nr.2