HGA17/2009
ID intern unic:  330455
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 17
din  19.01.2009
privind aprobarea Planului de contingenţă
pentru pesta porcină clasică
Publicat : 27.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 12-15     art Nr : 48
    Abrogată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783


    În vederea executării prevederilor Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), precum şi pentru asigurarea sănătăţii animalelor şi eradicării focarelor de pestă porcină clasică, în conformitate cu capitolul XIX al Normei sanitar-veterinare privind măsurile de control al pestei porcine clasice, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 29 martie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 72-73, art. 475), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Planul de contingenţă pentru pesta porcină clasică (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                                     Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                               Anatolie Gorodenco
    Ministrul finanţelor                                                     Mariana Durleşteanu
    Ministrul administraţiei
    publice locale                                                               Valentin Guznac

    Nr. 17. Chişinău, 19 ianuarie 2009.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.17
din 19 ianuarie 2009
PLANUL
de contingenţă pentru pesta porcină clasică
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Planul de contingenţă pentru pesta porcină clasică (în continuare – Plan) stabileşte acţiunile necesare pentru eradicarea focarelor de pestă porcină clasică confirmate pe teritoriul republicii.
    2. Prezentul Plan se aplică în cazul confirmării pestei porcine clasice în efectivul de animale domestice pe teritoriul republicii.
    3. În sensul prezentului Plan, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
    a) manual operaţional – instrucţiune tehnică cuprinzînd acţiunile ce urmează a fi efectuate pe teren în caz de suspiciune sau confirmare a pestei porcine clasice;
    b) stamping-out – strategie de eliminare rapidă a unei boli infecţioase înalt contagioase apărute pe teritoriul ţării;
    c) screening – examinare sau evaluare sistematică, efectuată în scopul detectării unei boli infecţioase.
Capitolul II
Lanţul de comandă
Secţiunea 1
Structuri permanente ale lanţului de comandă
    4. Structura permanentă la nivel guvernamental este Comisia Antiepizootică Excepţională Republicană, instituită în temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 30 din 14 ianuarie 1994 (Monitorul Parlamentului, 1994, nr. 1, art.22).
    5. Structurile permanente la nivelul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare sînt:
    a) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, care are responsabilitatea să coordoneze toate activităţile de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale şi să asigure salubritatea produselor şi subproduselor de origine animală, atît a celor destinate consumului uman, cît şi a celor destinate unor scopuri industriale;
    b) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, care este responsabil de supravegherea stării de sănătate a animalelor prin metode de laborator.
    6. Structurile permanente la nivel local sînt:
    a) comisiile antiepizootice excepţionale raionale/municipale, create în baza deciziilor consiliilor locale de nivelul al doilea;
    b) direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală.
Secţiunea a 2-a
Structuri de necesitate ale lanţului de comandă
    7. La nivel central se creează următoarele structuri:
    a) Celula de criză;
    b) Centrul naţional de combatere a bolii;
    c) Grupul naţional de experţi.
    8. La nivel local se creează următoarele structuri:
    a) Centrul local de combatere a bolii;
    b) Grupul local de experţi.
    9. Celula de criză pentru pesta porcină clasică este constituită din următorii membri:
    a) ministrul agriculturii şi industriei alimentare – preşedinte;
    b) directorul general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală – vicepreşedinte;
    c) directorul general adjunct al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală – secretar;
    d) şeful Direcţiei finanţe şi contabilitate a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor;
    f) un reprezentant al Agenţiei Transporturilor.
    10. Celula de criză pentru pesta porcină clasică se reuneşte ori de cîte ori există o suspiciune a pestei porcine clasice şi rămîne operaţională pînă la ridicarea măsurilor de carantină şi repopularea exploataţiilor.
    Împreună cu Centrul naţional de combatere a bolii, Centrul de criză are ca principală atribuţie stabilirea şi supravegherea modului de aplicare a măsurilor specifice şi nespecifice pentru combaterea pestei porcine clasice.
    11. Şedinţele Celulei de criză se desfăşoară în incinta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    12. Centrul naţional de combatere a bolii se instituie imediat după confirmarea bolii pe teritoriul Republicii Moldova.
Membrii Centrului se vor întruni în incinta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    13. Directorul general adjunct al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală este responsabil de convocarea promptă a Centrului naţional de combatere a bolii.
    14. Membrii Centrului naţional de combatere a bolii sînt:
    a) directorul general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală – preşedinte;
    b) directorul general adjunct al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală – vicepreşedinte;
    c) directorul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    d) directorul adjunct al Centrului Republican de Diagnostic Veterinar –secretar;
    e) un specialist epizootolog;
    f) un specialist virusolog din cadrul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    g) un specialist morfopatolog din cadrul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    h) un specialist în igiena, protecţia şi bunăstarea animalelor.
    15. Atribuţiile Centrului naţional de combatere a bolii sînt:
    a) coordonarea implementării deciziilor adoptate de Comisia Antiepizootică Excepţională Republicană;
    b) îndeplinirea cerinţelor Normei sanitare veterinare privind măsurile de control al pestei porcine clasice;
    c) organizarea măsurilor de eradicare a focarului de pestă porcină clasică;
    d) călăuzirea în activitatea sa după prevederile Legii privind activitatea sanitar-veterinară, ale prezentului Plan, precum şi ale altor acte normative din domeniu;
    e) crearea unui Grup naţional de experţi, care va efectua expertiza şi va sprijini autorităţile relevante în procesul de pregătire pentru eradicarea bolii;
    f) organizarea, dacă este necesar, a examinărilor clinice pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
    g) coordonarea deciziilor privitor la efectuarea sacrificării preventive;
    h) localizarea, în caz de necesitate, a fiecărui animal expediat din zonele de focar cu minimum 21 zile înainte de apariţia infecţiei într-o exploataţie din zona de protecţie;
    i) coordonarea deciziei de stabilire a interdicţiilor cu privire la tranzitul şi transportul animalelor, însămînţarea artificială, carnea proaspătă, produsele din carne, produsele provenite de la animale nereceptive la pesta porcină clasică, materialul seminal, embrionii, în zona de protecţie şi supraveghere;
    j) formularea propunerilor şi coordonarea activităţilor de asistenţă internaţională, dacă este necesar, inclusiv cercetări de diagnostic adiţionale;
    k) înaintarea propunerilor cu privire la acţiunile strategice ce vor fi aplicate în scopul controlului pestei porcine clasice;
    l) coordonarea utilizării fondurilor de stat pentru eradicarea pestei porcine clasice;
    m) efectuarea tuturor aranjamentelor necesare pentru introducerea vaccinării de necesitate;
    n) coordonarea şi direcţionarea activităţilor Centrului local de combatere a bolii la nivel raional/municipal;
    o) coordonarea implementării măsurilor de eradicare a bolii pe întreg teritoriul ţării şi controlul asupra îndeplinirii lor.
    16. Preşedintele Centrului naţional de combatere a bolii are întreaga responsabilitate pentru organizarea şi îndeplinirea tuturor atribuţiilor stabilite.
    În special, el trebuie:
    a) să organizeze şi să coordoneze activitatea Centrului naţional de combatere a bolii;
    b) să organizeze şedinţele programate şi suplimentare ale Centrului naţional de combatere a bolii;
    c) să coopereze cu autorităţile competente din alte ţări privitor la metodele de eradicare sau prevenire a maladiilor infecţioase ale animalelor;
    d) să informeze Comisia Antiepizootică Excepţională Republicană şi alte instituţii statale privitor la focarul confirmat de pestă porcină clasică, la acţiunile pentru eradicarea bolii în concordanţă cu măsurile de protecţie a mediului şi la procesul de răspîndire a bolii.
    17. Centrul naţional de combatere a bolii are dreptul:
    a) să solicite informaţia despre capacităţile Centrului local de combatere a bolii şi despre măsurile de eradicare a focarului de boală, despre resursele tehnice, de personal şi de echipamente necesare;
    b) să primească de la Centrul local de combatere a bolii informaţii privind focarele de boală şi măsurile aplicate pentru combaterea acesteia;
    c) să înainteze propuneri şi recomandări Comisiei Antiepizootice Excepţionale Republicane şi altor instituţii interesate privind măsurile de eradicare a bolii;
    d) să prezinte propuneri Guvernului privind coordonarea fondurilor de rezervă, utilizînd rezervele de stat;
    e) să invite experţi şi consultanţi pentru organizarea şi coordonarea activităţilor Centrului naţional de combatere a bolii în perioada focarului de boală.
    18. În caz de confirmare a pestei porcine clasice, autorităţile administraţiei publice locale creează Centrul local de combatere a bolii, coordonat cu Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală.
    Din componenţa Centrului local de combatere a bolii fac parte:
    a) şeful direcţiei raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală;
    b) un specialist virusolog;
    c) un specialist epizootolog;
    d) un specialist morfopatolog;
    e) un specialist în igiena, protecţia şi bunăstarea animală;
    f) un specialist responsabil de prelevarea şi transportul probelor la laborator;
    g) un medic veterinar responsabil pentru identificarea animală;
    h) un specialist în sănătatea animală;
    i) alţi specialişti la nivel raional/municipal compatibili cu funcţia de expert al Centrului.
    19. Autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile Legii nr.271-XIII din 9 noiembrie 1994 cu privire la protecţia civilă şi Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, urmează:
    a) să garanteze asigurarea Centrului local de combatere a bolii cu personal, încăperi şi echipamente disponibile;
    b) să dispună de o structură organizatorică efectivă şi clară pentru a implementa măsurile de control al pestei porcine clasice şi de protecţie a mediului.
    20. Centrul local de combatere a bolii are următoarele obligaţii:
    a) să coopereze cu alte servicii şi cu autorităţile administraţiei publice locale pentru a garanta eradicarea cît mai rapidă a pestei porcine clasice;
    b) să asigure efectuarea anchetelor epidemiologice de către medicii veterinari instruiţi;
    c) să supravegheze circulaţia produselor şi a substanţelor provenite de la animalele receptive, colectate dintr-o exploataţie unde s-a confirmat pesta porcină clasică;
    d) să identifice exploataţiile de contact şi să decidă ce măsuri trebuie aplicate într-o exploataţie suspectă de pestă porcină clasică pînă la momentul infirmării acesteia;
    e) să dispună de informaţii adiţionale la fiecare 24 ore;
    f) să organizeze inspecţia, examinarea clinică a animalelor, examinarea morfopatologică a cadavrelor, prelevarea şi expedierea probelor la laborator pentru a fi cercetate;
    g) să organizeze înregistrarea, marcarea animalelor şi controlul mişcării lor;
    h) să organizeze procesele de sacrificare şi distrugere a animalelor;
    i) să organizeze şi să controleze procedurile de curăţare şi dezinfectare a exploataţiei contaminate;
    j) să îndeplinească toate ordinele Centrului naţional de combatere a bolii;
    k) să informeze Centrul naţional de combatere a bolii despre acţiunile întreprinse, să prezinte informaţii Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru siguranţa Produselor de Origine Animală despre restricţiile ce trebuie impuse, durata şi anularea lor;
    l) să formeze grupuri de specialişti responsabili de anumite acţiuni în zona de supraveghere şi de protecţie;
    m) după primirea informaţiei de la medicul veterinar oficial şi de la deţinătorul de animale despre cazuri suspecte de pestă porcină clasică, să organizeze măsurile de prevenire a răspîndirii virusului pestei porcine clasice;
    n) să organizeze prelevarea probelor pentru cercetările de laborator, conform instrucţiunilor Centrului naţional de combatere a bolii sau ale grupului de experţi;
    o) să organizeze înregistrarea şi inventarierea animalelor din exploataţiile din zona de protecţie şi de supraveghere, actualizînd informaţia permanent;
    p) să organizeze periodic controlul tuturor exploataţiilor din zona de protecţie, în scopul evitării răspîndirii virusului pestei porcine clasice;
    q) să organizeze şi să controleze sacrificarea şi uciderea animalelor;
    r) să efectueze investigaţiile epidemiologice solicitate de Centrul naţional de combatere a bolii;
    s) să informeze sistematic Centrul naţional de combatere a bolii despre lucrul efectuat;
    t) să ducă o evidenţă strictă a personalului (medici veterinari oficiali, experţi etc.) care intră în focar şi să asigure cu echipament de protecţie individuală pentru toate persoanele menţionate.
    21. Centrul local de combatere a bolii are următoarele drepturi:
    a) să primească informaţii de la Centrul naţional de combatere a bolii despre situaţia epidemiologică şi măsurile aplicate pentru eradicarea focarelor de boală;
    b) să înainteze propuneri şi recomandări Centrului naţional de combatere a bolii privind măsurile de combatere a pestei porcine clasice;
    c) să apeleze la Centrul naţional de combatere a bolii pentru eliberarea fondurilor necesare în vederea controlului şi prevenirii pestei porcine clasice.
    22. La nivelul Centrului local de combatere a bolii se organizează două grupuri de lucru:
    1) postul de comandament fix, localizat la nivelul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare, cu următoarele atribuţii:
    a) centralizarea tuturor informaţiilor, în special, a celor parvenite de la diferite instituţii şi organisme implicate în gestionarea focarului şi din anchetele epizootologice;
    b) analizarea datelor şi identificarea punctelor critice;
    c) evaluarea situaţiei şi a evoluţiei focarului;
    d) definirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, împreună cu posturile de dezinfecţie şi de control;
    e) contactarea primăriei situate în zona de supraveghere pentru instituirea măsurilor de către postul de comandament operaţional;
    f) executarea deciziilor autorităţilor administraţiei publice locale;
    g) asigurarea transmiterii, urmăririi şi executării deciziilor Comisiei antiepizootice excepţionale raionale/municipale;
    h) întocmirea raportului epizootic şi a altor rapoarte;
    i) ţinerea evidenţei zilnice a mijloacelor materiale, financiare şi de personal angajate în focarul de boală;
    2) postul de comandament operaţional, organizat în/lîngă exploataţia contaminată, cu următoarele atribuţii:
    a) colectarea datelor privind amploarea focarului şi evoluţia bolii, evaluarea prejudiciilor produse de prezenţa acesteia;
    b) organizarea şi dirijarea operaţiunilor veterinare şi de supraveghere, monitorizarea efectuării acestora;
    c) asigurarea că echipele specializate (grupurile de experţi centrali şi locali) pot, la sfîrşitul zilei: să se decontamineze; să evalueze acţiunile întreprinse în timpul zilei; să primească informaţiile necesare pentru a doua zi;
    d) aplicarea tuturor mijloacelor disponibile pentru eliminarea focarului;
    e) solicitarea a noi mijloace de intervenţie;
    f) furnizarea către postul de comandament fix a informaţiilor necesare, transmiterea solicitărilor de noi mijloace materiale, financiare şi de personal;
    g) punerea în aplicare a deciziilor Comisiei excepţionale antiepizootice raionale/municipale, transmise prin intermediul postului de comandament fix.
    23. Postul de comandament operaţional este situat în zona de supraveghere a focarului şi conlucrează strîns cu echipele de experţi ce activează în zona de protecţie a focarului.
    24. Autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară creează un grup de experţi operaţional, compus din epizootologi, oameni de ştiinţă, medici veterinari şi virusologi, în proporţii egale, pentru menţinerea expertizei şi asigurarea pregătirii împotriva unui focar de pestă porcină clasică.
    25. Atribuţiile grupului naţional de experţi sînt următoarele:
    1) în caz de suspiciune de pestă porcină clasică:
    a) evaluarea tabloului clinic şi a situaţiei epidemiologice;
    b) formularea de recomandări referitoare la prelevarea de probe şi la analizele necesare pentru diagnosticarea bolii, precum şi la măsurile suplimentare ce trebuie puse în aplicare;
    2) în caz de confirmare a pestei porcine clasice:
    a) efectuarea în fiecare caz concret, dacă este necesar la faţa locului, a unei evaluări a tabloului clinic şi a unei analize a anchetei epizootologice pentru colectarea de date necesare pentru determinarea originii infecţiei,   
    datei introducerii agentului infecţios şi posibilei răspîndiri a bolii şi raportarea către Centrul naţional de combatere a bolii;
    b) acordarea de consultaţii privind depistarea, prelevarea de probe, procedurile de testare, măsurile de combatere, strategia de implementare şi vaccinarea de necesitate;
    c) supravegherea şi orientarea anchetei epidemiologice;
    d) suplimentarea datelor epidemiologice cu informaţii geografice, meteorologice şi cu orice alte informaţii necesare;
    e) analiza datelor epizootologice şi evaluarea riscurilor la intervale regulate;
    f) acordarea asistenţei pentru asigurarea prelucrării carcaselor şi a deşeurilor de animale cu efecte nocive minime pentru mediu.
    26. Grupul naţional de experţi are următoarea componenţă:
    a) directorul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    b) directorul adjunct al Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    c) specialistul virusolog – şeful secţiei virusologie a Centrului Republican de Diagnostic Veterinar;
    d) un specialist morfopatolog;
    e) un specialist epizootolog;
    f) un specialist în diagnosticarea pestei porcine clasice;
    g) un specialist în probleme de biosecuritate;
    h) un specialist în igiena, protecţia şi bunăstarea animalelor;
    i) un specialist responsabil de monitorizare;
    j) alţi specialişti existenţi la nivel naţional, care pot exercita competenţele de expert al grupului (reprezentanţi ai Institutului de Zootehnie şi Medicină Veterinară, Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Universităţii Agrare de Stat din Moldova).
    27. Grupurile locale de experţi sînt constituite din specialişti din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, serviciile veterinare locale ce execută activităţi de liberă practică şi alte persoane, specializate în diferite domenii.
    28. Un grup local de experţi este constituit din 5 subgrupuri de experţi:
    a) subgrupul de epizootologi;
    b) subgrupul de screening;
    c) subgrupul de trasabilitate;
    d) subgrupul de stamping-out şi de evaluare;
    e) subgrupul de instruire şi informare.
    29. Subgrupul de epizootologi este format din:
    a) medicul epizootolog de la nivelul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală;
    b) un medic veterinar oficial;
    c) medicul veterinar responsabil de exploataţia respectivă.
    30. Subgrupul de epizootologi lucrează împreună şi sub coordonarea grupului naţional de experţi, evaluează eficienţa acţiunilor de dezinfecţie şi dezinsecţie şi asistă postul de comandament operaţional la:
    a) stabilirea posibilei origini a infecţiei;
    b) stabilirea perioadei iniţiale de contaminare a exploataţiei;
    c) determinarea punctelor de risc din exploataţia contaminată şi a nivelului de risc pentru exploataţiile din apropiere;
    d) determinarea limitelor de posibilă răspîndire a agentului pestei porcine clasice.
    31. Subgrupul de screening este format din specialişti veterinari din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală şi activează în trei etape:
    a) screeningul de inventariere se efectuează la începutul fazei de prealertă, pentru a avea o evaluare exactă a răspîndirii virusului în zona de protecţie, cît de repede posibil, şi pentru inventarierea numărului de animale receptive din această zonă;
    b) screeningul în perioada de suspiciune şi control se efectuează pentru a avea o situaţie exactă despre animalele moarte, ucise, suspecte de boală, suspecte de contaminare şi despre animalele nereceptive din zona de protecţie;
    c) screeningul final este cel serologic în fermele din zonele de protecţie şi de supraveghere. Acesta este obligatoriu pentru motivarea ridicării măsurilor de carantină.
    32. Subgrupul de trasabilitate realizează, în funcţie de circulaţia animalelor vii, produselor de origine animală, persoanelor, furajelor şi altor materii şi materiale ce pot constitui purtători de virus al pestei porcine clasice şi în funcţie de perioada maximă a posibilei contaminări:
    a) trasabilitatea exploataţiei contaminate, în timp şi în spaţiu, pentru a evalua posibilele contacte ale exploataţiei înainte de perioada de contaminare, în perioada de incubaţie şi după suspiciunea bolii în exploataţie;
    b) ţinerea sub observaţie a exploataţiilor „de contact“ şi a tuturor exploataţiilor suspecte pînă la eliminarea suspiciunii de pestă porcină clasică;
    c) recoltarea probelor necesare examenului de laborator şi utilizarea probelor prelevate din exploataţia contaminată pentru determinarea originii virusului pestei porcine clasice prin metode biotehnologice şi duratei în timp între contaminare, suspiciune şi diagnostic.
    33. Subgrupul de stamping-out şi de evaluare are următoarele atribuţii:
    a) coordonarea uciderii animalelor receptive din exploataţia contaminată;
    b) determinarea valorii animalelor, furajelor, ustensilelor şi altor materiale supuse distrugerii;
    c) determinarea valorii produselor de origine animală ce se distrug;
    d) supravegherea dezinfecţiei primare, dezinfecţiilor periodice şi controlul eficienţei dezinfecţiei şi dezinsecţiei finale.
    34. Subgrupul de instruire şi informare realizează instruirea personalului din focar privind depistarea şi aplicarea măsurilor de control al bolii.
    35. Subgrupul de informare are următoarele atribuţii:
    a) centralizarea tuturor informaţiilor referitoare la situaţia din focar;
    b) preluarea apelurilor populaţiei şi furnizarea informaţiei pentru mass-media.
    36. Grupul local de experţi realizează, de asemenea:
    a) întocmirea, împreună cu grupul naţional de experţi, a raportului epizootic periodic;
    b) avizarea recoltărilor de probe în zonele de protecţie şi de supraveghere.
    37. Componenţa nominală a structurilor din lanţul de comandă va fi aprobată prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare, la propunerea directorului general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală.
Secţiunea a 3-a
Raportul epizootic
    38. După efectuarea anchetei epizootologice, grupurile de experţi locali şi naţionali vor elabora raportul epizootic, care trebuie să cuprindă următoarele:
    a) situaţia în exploataţiile infectate şi în zonele de protecţie şi de supraveghere;
    b) numărul de animale receptive, al animalelor din alte specii din exploataţie, metodele de creştere;
    c) numărul de animale clinic afectate şi vechimea primelor leziuni;
    d) detalii privind mărimea şi amplasarea exploataţiei, relaţiile cu alte exploataţii, existenţa în apropiere a şoselelor naţionale ori a drumurilor principale;
    e) identificarea altor exploataţii ce ar putea fi infectate din aceeaşi sursă de contaminare;
    f) situaţia meteorologică locală şi mijloacele de legătură cu cea mai apropiată staţie meteorologică;
    g) mişcările recente ale animalelor şi circulaţia persoanelor, vehiculelor, cărnii şi carcaselor şi a oricărui material sau produs ce ar putea răspîndi virusul în/din exploataţie.
    39. În baza acestor cercetări, şeful grupului de experţi trebuie să stabilească următoarele:
    a) originea posibilă a infecţiei;
    b) perioada aproximativă de apariţie a bolii;
    c) exploataţiile care au fost infectate pe cale aeriană sau a mişcărilor;
    d) măsurile ce trebuie aplicate pentru limitarea răspîndirii bolii;
    e) eficacitatea tuturor măsurilor aplicate la toate nivelurile administrative şi propuneri privind îmbunătăţirea strategiei de combatere a bolii.
Capitolul III
Resurse de personal şi tehnice
Secţiunea 1
Resurse de personal pentru Centrul local
de combatere a bolii

    40. Numărul specialiştilor din componenţa Centrului local de combatere a bolii se va determina în funcţie de situaţia creată.
    41. Centrul local de combatere a bolii trebuie să dispună de o listă cu personalul ce va fi inclus suplimentar în caz de pestă porcină clasică. Medicii veterinari oficiali pot fi implicaţi în aplicarea măsurilor de urgenţă în caz de suspiciune a pestei porcine clasice, ca şi specialiştii veterinari din alte localităţi.
    42. Lista medicilor veterinari disponibili, în caz de urgenţă, este stabilită de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Secţiunea a 2-a
Resurse tehnice pentru Centrul naţional de combatere a bolii
    43. Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală va asigura ca Centrul naţional de combatere a bolii să dispună de următoarele resurse:
    a) mijloace de comunicare (telefon, fax, internet);
    b) sisteme de comunicare pentru realizarea schimbului de informaţii cu Centrul local de combatere a bolii, Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar şi alte organizaţii relevante;
    c) hărţi şi alte materiale necesare pentru dirijarea măsurilor de control;
    d) un registru cu înregistrările, în ordine cronologică, ale tuturor acţiunilor aplicate;
    e) liste ce vor include toate organizaţiile naţionale, internaţionale şi laboratoarele relevante;
    f) liste cu membrii centrului şi alţi specialişti care vor fi contactaţi în caz de necesitate;
    g) lista organizaţiilor autorizate să proceseze carcasele animale şi deşeurile în caz de pestă porcină clasică (capacitatea, adresa, detalii de contact);
    h) lista măsurilor de monitorizare şi control al apelor de suprafaţă şi al celor subterane, aplicate în scopul evitării poluării lor ca rezultat al scurgerii de dezinfectant sau al descompunerii carcaselor provenite de la animalele moarte;
    i) lista actualizată a autorităţilor competente în protecţia mediului, care trebuie să fie contactate în caz de pestă porcină clasică.
Secţiunea a 3-a
Resurse tehnice pentru Centrul local de combatere a bolii
    44. Centrul local de combatere a bolii trebuie să dispună de cel puţin:
    a) o linie telefonică rezervată comunicărilor cu Centrul naţional de combatere a bolii şi linii telefonice accesibile proprietarilor, deţinătorilor de animale şi altor persoane interesate;
    b) alte mijloace de comunicare necesare;
    c) un sistem de înregistrare, conectat la Centrul naţional de combatere a bolii şi alte baze de date;
    d) un registru ce conţine înregistrările, în ordine cronologică, ale tuturor acţiunilor aplicate;
    e) lista actualizată permanent a tuturor persoanelor (inclusiv a medicilor veterinari de liberă practică), a tuturor instituţiilor locale ce trebuie să se implice în cazul apariţiei pestei porcine clasice;
    f) lista actualizată a laboratoarelor, grădinilor zoologice, altor centre şi instituţii unde sînt întreţinute animale din speciile receptive, în scopuri ştiinţifice sau alte scopuri;
    g) hărţi ce conţin toate terenurile unde se pot distruge carcasele;
    h) lista măsurilor de monitorizare şi control al apelor de suprafaţă şi al celor subterane, aplicate în scopul evitării poluării lor ca rezultat al scurgerii de dezinfectant sau al descompunerii carcaselor provenite de la animalele moarte.
Secţiunea a 4-a
Resursele necesare în cazul eradicării pestei porcine clasice
(echipament şi facilităţi)
    45. Centrele de combatere a bolii la diferite niveluri administrative trebuie să dispună de toate mijloacele, echipamentele şi facilităţile existente la nivelul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, pentru realizarea activităţilor necesare.
    46. În afară de resursele tehnice stipulate în secţiunile a 2-a şi a 3-a ale prezentului capitol, centrele de combatere a bolii trebuie să dispună de:
    a) mijloace de comunicare (telefon, fax, internet);
    b) echipament de protecţie;
    c) dezinfectante eficiente faţă de virusul pestei porcine clasice, detergenţi şi săpun;
    d) pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;
    e) personal instruit pentru uciderea animalelor şi folosirea substanţelor letale;
    f) echipament de necropsie şi prelevare de probe;
    g) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;
    h) hărţi detaliate;
    i) echipament de vaccinare.
    47. În stoc va trebui să existe:
    a) echipament de protecţie;
    b) dezinfectante eficiente faţă de virusul pestei porcine clasice, detergenţi şi săpun;
    c) pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;
    d) mijloace de ucidere şi eutanasiere;
    e) echipament de necropsie şi de prelevare de probe;
    f) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;
    g) hărţi detaliate;
    h) echipament de vaccinare.
    48. Echipamentele şi materialele stocate vor fi menţinute corespunzător şi vor fi verificate periodic, pentru aprecierea gradului de deteriorare în vederea înlocuirii lor.
    49. Acces la resursele enumerate mai jos vor avea şeful Centrului local de combatere a bolii şi o persoană responsabilă desemnată de şef, care va ţine evidenţa strictă a:
    a) vehiculelor;
    b) combustibililor;
    c) utilajelor de dezgropare şi îngropare;
    d) aruncătoarelor de flăcări (pentru sterilizarea metalelor);
    e) echipamentului de pulverizare şi altor mijloace de sanitaţie;
    f) mijloacelor de transport specializate pentru transportarea deşeurilor, cadavrelor şi a carcaselor de animale sacrificate sau ucise, în cazul în care nu există posibilitatea de procesare şi distrugere a acestora în interiorul exploataţiei;
    g) mijloacelor de transportare a probelor destinate examenului de laborator;
    h) mijloacelor de birotică;
    i) mijloacelor materiale de instruire;
    j) mijloacelor de curăţare, dezinfecţie şi dezinsecţie;
    k) mijloacelor de ucidere şi eutanasiere;
    l) echipamentelor de protecţie.
    50. Dimensiunile echipamentului destinat acestor acţiuni vor fi potrivite fiecărui membru al echipelor de experţi locali sau naţionali şi se vor păstra sub formă de set individual, în saci de plastic etichetaţi cu numele utilizatorilor, alături de trusele destinate recoltării de probe, în locuri special amenajate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate.
    51. Este interzisă utilizarea în alte scopuri a echipamentului de intervenţie.
    52. După utilizare, echipamentul folosit este, după caz, fie sterilizat prin fierbere şi rămîne în interiorul exploataţiei, în vederea utilizării în acţiuni de intervenţie în presupusul focar, fie se ambalează în saci de plastic dubli, care vor fi supuşi separat dezinfecţiei chimice exterioare şi se vor decontamina prin autoclavare în laborator.
    53. În scopul executării corespunzătoare a prezentului Plan, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare colaborează cu alte autorităţi centrale de specialitate.
Capitolul IV
Diagnosticul de laborator
    54. Examenele de laborator pentru depistarea pestei porcine clasice sînt efectuate de către Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar, care va asigura că testările de laborator pentru detectarea pestei porcine clasice, în Republica Moldova, se efectuează în conformitate cu prevederile manualului de diagnostic.
    55. Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar va încheia contracte de colaborare cu laboratoarele internaţionale de referinţă sau cu alte laboratoare internaţionale, participînd periodic la testări comparative.
    56. În cazul apariţiei pestei porcine clasice, Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar trebuie să urmeze procedurile prevăzute în prezentul Plan şi în manualul operaţional.
    57. Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar efectuează diagnosticul pestei porcine clasice prin metoda ELISA şi imunofluorescenţă, în conformitate cu procedurile prevăzute în manualul de diagnostic.
    58. Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar funcţionează în conformitate cu condiţiile recunoscute de strictă securitate şi lucrează numai cu anticorpi, folosind reagenţi inactivaţi.
    59. În cadrul Centrului Republican de Diagnostic-Veterinar nu se efectuează izolarea virusului pestei porcine clasice. Probele se expediază la laboratorul internaţional de referinţă pentru confirmarea suspiciunilor.
    60. Toate probele colectate de către medicii veterinari locali se expediază la Centrul Republican de Diagnostic-Veterinar pentru cercetare, apoi directorul Centrului Republican de Diagnostic-Veterinar raportează directorului general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală rezultatele testărilor.
    61. În cazul în care rezultatul este pozitiv, directorul general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală va asigura organizarea livrării probelor la laboratorul internaţional de referinţă pentru pesta porcină clasică, în scopul confirmării suplimentare a bolii.
Capitolul V
Vaccinarea de necesitate
Secţiunea 1
Instituirea vaccinării de necesitate
    62. În cazul în care pesta porcină clasică a fost confirmată şi există pericolul extinderii bolii în zona de protecţie sau chiar în zona de supraveghere, în aceste zone se efectuează vaccinarea de necesitate contra pestei porcine clasice.
    63. În cazul în care Centrul local de combatere a bolii consideră necesară iniţierea campaniei de vaccinare de necesitate, acesta va pregăti un plan de acţiuni pe care îl va prezenta Centrului naţional de combatere a bolii.
    64. Planul de acţiuni va fi pregătit de către membrii grupului naţional de experţi, în concordanţă cu propunerile centrelor de combatere a bolii.
    Planul de acţiuni va cuprinde următoarea informaţie:
    a) situaţia epizootologică ce a determinat introducerea vaccinării de necesitate;
    b) factorii ce au cauzat autorizarea vaccinării de necesitate, spre exemplu:
    posibilitatea răspîndirii infecţiei de către animalele care au fost expuse bolii;
    afectarea unui număr mare de porci;
    probabilitatea răspîndirii masive a infecţiei;
    densitatea înaltă a animalelor din speciile receptive originare dintr-un focar suspect de pestă porcină clasică;
    creşterea rapidă a numărului de focare, a exploataţiilor infectate amplasate pe o suprafaţă mare;
    c) limitele zonei geografice în care trebuie efectuată vaccinarea de necesitate, stabilite prin conlucrarea membrilor grupului naţional de experţi cu personalul veterinar ce posedă cunoştinţe detaliate referitor la zona de risc unde se poate răspîndi boala;
    d) stabilirea zonei de supraveghere pe o suprafaţă de cel puţin 10 km, ce înconjoară zona de vaccinare şi în care este interzisă vaccinarea;
    e) numărul total de animale ce urmează a fi vaccinate şi vîrsta lor;
    f) subtipul vaccinului ce urmează a fi utilizat;
    g) durata campaniei de vaccinare;
    h) sistemul ce va fi utilizat pentru identificarea şi înregistrarea animalelor;
    i) măsurile ce vor fi aplicate pentru controlul mişcării animalelor şi a produselor de origine animală.
Secţiunea a 2-a
Instituirea centrului de vaccinare de necesitate
    65. Odată cu stabilirea campaniei de vaccinare de necesitate, se va institui un centru de vaccinare, amplasat în cadrul Centrului local de combatere a bolii.
    66. Se va face publicitate locală corespunzătoare în legătură cu decizia de a iniţia vaccinarea de necesitate obligatorie în zonă şi vor fi aplicate măsuri pentru desfăşurarea cît mai rapidă a campaniei.
    67. Zona geografică în care se va efectua vaccinarea de necesitate va fi clar delimitată, folosindu-se drept hotare bariere fizice ca drumuri, rîuri sau impedimente fizice şi se va pregăti o listă a tuturor exploataţiilor de animale receptive în zona în care urmează a fi efectută vaccinarea de necesitate.
    Amplasarea tuturor exploataţiilor de animale receptive, ce urmează a fi vaccinate de necesitate, va fi indicată pe hărţi la scara corespunzătoare, cu menţionarea numărului aproximativ de animale în fiecare exploataţie.
    68. Adiţional, la fiecare centru de vaccinare de necesitate se va desemna personal veterinar sau administrativ pentru evitarea interferenţei cu alte activităţi ale Centrului local de combatere a bolii.
    Scopul va consta în efectuarea vaccinării de necesitate în zona desemnată timp de pînă la şapte zile lucrătoare.
    69. Centrul de vaccinare de necesitate va fi asigurat cu următoarele mijloace:
    a) o cantitate suficientă de vaccin;
    b) facilităţi corespunzătoare pentru transportarea şi depozitarea vaccinului;
    c) facilităţi pentru sterilizarea utilajului (seringi automate cu dozator);
    d) containere pentru deşeuri, folosite pentru stocarea echipamentului de vaccinare de unică folosinţă, a sticlelor de vaccin goale şi a altor deşeuri cu un potenţial de risc înalt;
    e) echipament de protecţie pentru echipele de vaccinare;
    f) dezinfectant şi căldări, perii şi bureţi pentru dezinfecţia personală a echipamentelor specialiştilor care efectuează vaccinarea de necesitate;
    g) instrumentar pentru contenţia animalelor în timpul vaccinării de necesitate.
Secţiunea a 3-a
Acţiunile campaniei de vaccinare de necesitate
    70. Echipa ce vaccinează de necesitate va consta dintr-un medic veterinar şi un asistent tehnic (tehnician). Fiecare echipă va fi aprovizionată zilnic cu următoarele materiale şi echipamente:
    a) vaccin suficient pentru întreaga zi de lucru;
    b) seringi automate cu dozator, cu piese de rezervă;
    c) un sterilizator mic pentru seringi;
    d) seringi şi ace;
    e) containere pentru deşeuri, folosite pentru stocarea echipamentului de vaccinare de unică folosinţă, a sticlelor de vaccin goale şi a altor deşeuri cu un potenţial de risc înalt;
    f) echipament pentru contenţie;
    g) alte mijloace necesare.
    71. Personalul administrativ al Centrului de vaccinare de necesitate va efectua programările pentru echipele de vaccinare de necesitate şi va solicita asistenţa necesară pentru contenţia animalelor în timpul vaccinării de necesitate, pentru alte măsuri, precum şi vor obţine informaţii despre efectivul existent de animale în exploataţie.
    Numai în cazuri excepţionale, vaccinările de necesitate vor fi efectuate fără programare prealabilă.
    72. Fiecare echipă de vaccinare de necesitate, la începutul fiecărei zile de lucru, va primi o listă de sarcini, ce va conţine următoarele:
    a) lista exploataţiilor ce trebuie vizitate;
    b) orele vizitelor;
    c) numărul aproximativ de animale în fiecare exploataţie.
    73. La sosirea în exploataţia în care urmează a fi vaccinate de necesitate animalele, medicul veterinar va informa proprietarul sau deţinătorul de animale despre campania de vaccinare de necesitate. Ulterior, înainte de a intra în adăpostul unde se întreţin animalele, membrii grupului de vaccinare de necesitate se vor echipa corespunzător şi vor efectua dezinfecţia personală.
    74. Înainte de a începe vaccinarea de necesitate, efectivul de animale va fi examinat clinic. În cazul în care apare o suspiciune de pestă porcină clasică, aceasta se raportează imediat la Centrul local de combatere a bolii, care, ulterior, va întreprinde măsurile corespunzătoare. Echipa de vaccinare de necesitate nu trebuie să se implice în astfel de examinări, ci doar să notifice că efectivul este suspect şi să aplice restricţiile de rutină sau să efectueze prelevarea probelor de laborator, la solicitarea Centrului local de combatere a bolii.
    75. În cazul în care suspiciunea de pestă porcină clasică nu va fi exclusă imediat, nu se va efectua vaccinarea de necesitate.
    76. În cazul în care se constată faptul că efectivul, din punct de vedere clinic, este liber de pestă porcină clasică, se efectuează vaccinarea de necesitate.
    77. La efectuarea vaccinării de necesitate, membrii echipei vor urma strict instrucţiunile de administrare, în special doza, locul de elecţie şi vîrsta animalelor ce pot fi vaccinate de necesitate.
    78. Fiecare animal vaccinat de necesitate va fi înregistrat.
    79. După vaccinarea de necesitate a întregului efectiv, echipamentul utilizat va fi curăţat, dezinfectat şi sterilizat.
    80. Luînd în considerare faptul că vaccinarea de necesitate se iniţiază în cazul în care există un risc înalt de răspîndire a bolii, aceasta trebuie efectuată cu precauţie, pentru a se evita diseminarea virusului pestei porcine clasice ca rezultat al procesului de vaccinare de necesitate.
    81. După finalizarea vaccinării de necesitate într-o exploataţie, formularul cu înregistrările animalelor vaccinate de necesitate va fi semnat de către proprietarul sau deţinătorul de animale, care va păstra copia acestuia.
    82. La sfîrşitul zilei de muncă, echipa de vaccinare de necesitate va reveni la centrul de vaccinare de necesitate, unde vor plasa echipamentul şi deşeurile utilizate în containere speciale.
    83. Echipamentul ce ar putea fi contaminat se va curăţa, dezinfecta şi steriliza, iar utilajul relevant va fi returnat persoanei responsabile. Harta ce indică campania de vaccinare de necesitate va fi actualizată zilnic.
    84. Medicul veterinar responsabil de centrul de vaccinare de necesitate va raporta zilnic Centrului local de combatere a bolii despre desfăşurarea campaniei în ultimele 24 de ore.
    85. Vaccinarea de necesitate se efectuează conform instrucţiunilor de administrare a vaccinului.
    86. Dozajul diferă în funcţie de specia animalului şi seria vaccinului şi va fi stabilit în corespundere cu instrucţia de folosire a vaccinului, anexată la fiecare lot de vaccin.
Secţiunea a 4-a
Distrugerea vaccinurilor neutilizate
    87. Înainte de a merge la o exploataţie, persoana ce va efectua vaccinarea trebuie să stabilească cantitatea aproximativă de vaccin ce urmează a fi utilizată în exploataţia dată.
    88. Pentru reducerea pierderilor de vaccin este necesară reambalarea cantităţii necesare pentru exploataţia dată.
    89. Flacoanele utilizate parţial nu se folosesc în alte exploataţii, iar vaccinul neutilizat se amestecă cu soluţie de dezinfectant şi poate fi turnat în reţeaua de canalizare a exploataţiei.
    90. Flacoanele goale se dezinfectează, se împachetează în pungi de polietilenă şi se transportă la Centrul de vaccinare de necesitate.
    91. În cazul în care flaconul de vaccin a fost luat în exploataţie, dar nu a fost deschis (utilizat), partea exterioară a acestuia se dezinfectează minuţios înainte de a fi scos din exploataţie şi utilizat în altă exploataţie.
    92. Excesul de vaccin rămas după îndeplinirea programului de lucru va fi returnat cît mai urgent la Centrul de vaccinare de necesitate, asigurîndu-se pe toată perioada condiţii de păstrare conforme.
Secţiunea a 5-a
Dezinfectarea şi distrugerea utilajului
şi dezinfecţia personalului
    93. Echipamentul utilizat se va curăţa şi dezinfecta în soluţie dezinfectantă, ulterior fiind distrus prin ardere pe teritoriul exploataţiei.
    94. În cazul în care nu este posibilă distrugerea echipamentului în interiorul exploataţiei, acesta va fi dezinfectat, plasat într-o pungă de polietilenă şi luat la Centrul de vaccinare de necesitate.
    95. Toate piesele seringilor automate cu dozator şi flacoanele utilizate trebuie să fie clasificate ca utilaj de unică folosinţă, iar seringile automate cu dozator, eprubetele şi acele vor fi curăţate şi dezinfectate înainte de a fi scoase din exploataţie şi sterilizate prin fierbere înainte de a fi utilizate din nou.
    96. Dezinfecţia personalului la intrarea şi la ieşirea în/din exploataţie se va efectua minuţios.
    97. Se va ţine cont de faptul că animalele clinic sănătoase, care au fost vaccinate, pot fi infectate cu virusul pestei porcine clasice, aflîndu-se, la moment, în perioada de incubaţie.
Secţiunea a 6-a
Repartizarea lucrului echipei de vaccinare. Raportări
    98. Medicul veterinar responsabil de Centrul de vaccinare de necesitate va asigura ca programul vizitelor zilnice, ce trebuie completat de către fiecare echipă de vaccinare, să fie întocmit, pe măsura posibilităţilor, cu cel puţin 24 de ore înainte. Se va ţine cont de norma zilnică de vaccinare pentru o persoană, care trebuie să constituie în jur de 500 de animale.
    99. La completarea programului zilnic de lucru, cînd echipa de vaccinare se reîntoarce la Centrul de vaccinare de necesitate, fiecare membru al echipei trebuie să completeze pe un formular o dare de seamă, în ordinea vizitării exploataţiilor, şi să o transmită, împreună cu formularele ce au acelaşi caracter, persoanei responsabile pentru examinare şi pentru indicarea acţiunilor ulterioare.
    100. Personalul administrativ va procesa ulterior aceste formulare şi le va transmite Centrului local de combatere a bolii pentru programarea examinărilor clinice ulterioare.
    101. Toate echipele de vaccinare vor prezenta zilnic următoarea informaţie:
    a) date despre toate exploataţiile vizitate;
    b) înregistrări despre vaccinurile utilizate;
    c) date despre vaccinările efectuate.
Secţiunea a 7-a
Imunitatea şi infecţia ascunsă. Focare secundare
    102. Imunitatea la animale apare peste 12-14 zile după vaccinare. În timpul dezvoltării imunităţii postvaccinale, semnele clinice ale bolii, rezultate în urma expunerii unui animal la virusul pestei porcine clasice, pot fi marginale sau neclare şi evoluţia bolii poate fi variată. De aceea se interzice mişcarea animalelor timp de 14 zile.
    103. În cazul în care nu se efectuează o examinare clinică minuţioasă, este foarte dificilă detectarea leziunilor la animalele vaccinate, acestea putînd rămîne neobservate.
    104. În cazul în care boala evoluează atipic (ascuns), aceasta nu poate fi depistată de către proprietarul sau deţinătorul de animale şi poate rămîne neraportată.
    105. Efectivul de animale tinere va fi supus controalelor complete la receptivitate.
    106. Focarele secundare pot apărea dintr-o serie de motive:
    a) unele animale puteau fi infectate înainte de stabilirea imunităţii postvaccinale, altele nu au reacţionat la vaccinare;
    b) nivelul de imunitate format ca rezultat al unei singure vaccinări nu este atît de înalt ca în cazul vaccinării repetate, ceea ce ar putea servi drept cauză a evoluţiei bolii.
Secţiunea a 8-a
Examinările clinice ulterioare.
Finalizarea vaccinării
    107. Examinările efectivului de animale după vaccinare, în scopul depistării gradului de infecţie, se vor efectua la anumite intervale de timp.
    Examinările clinice vor fi realizate de către specialiştii veterinari din cadrul Centrului local de combatere a bolii, frecvenţa lor depinzînd de amplasarea exploataţiei, după cum urmează:
    a) exploataţiile infectate – examinări clinice zilnice, timp de 14 zile, pînă la stabilirea imunităţii şi examinări clinice o data la 3-4 zile, după stabilirea imunităţii postvaccinale;
    b) pe o zonă de 3 km – examinări la fiecare 3-4 zile pînă la stabilirea imunităţii postvaccinale, apoi la interval de 5-7 zile;
    c) zone periferice – examinări la interval de 5-7 zile.
    Examenul clinic se va efectua în ordinea în care s-au vaccinat animalele. Toate exploataţiile din zona de vaccinare trebuie vizitate timp de 7 zile înainte de retragerea restricţiilor.
    108. Persoana responsabilă trebuie să se asigure că utilajul folosit este spălat şi sterilizat înainte de reambalarea pachetelor ce vor fi supuse sterilizării cu fum de formalină.
    109. Cînd un pachet este returnat la depozitele Centrului naţional de combatere a bolii sau expediat către un alt centru, este esenţial să fie înregistrate detalii exacte despre conţinutul pachetului.
    110. O listă a celor conţinute trebuie să însoţească pachetul. O copie a acestei liste trebuie expediată Centrului naţional de combatere a bolii, sarcina persoanei responsabile de depozitul central fiind să înlăture toate deficienţele enumerate în listă, pentru recomercializarea şi returnarea lor la depozit.
Capitolul VI
Exerciţii şi training. Publicitatea şi avertizarea publică
    111. Personalul veterinar din Moldova va efectua periodic stagii de instruire în domeniul procedurilor de diagnosticare şi manipulare în cazul pestei porcine clasice.
    Trainingul se efectuează la două niveluri:
    training pentru grupul de experţi;
    training pentru alt personal.
    112. Stagiile de instruire trebuie să includă training în diagnosticul clinic, investigaţii epidemiologice şi procedurile premiselor de infectare, cuprinzînd măsurile sanitar-veterinare şi cele de curăţare şi dezinfecţie:
    a) diagnosticarea pestei porcine clasice;
    b) proceduri la premisele suspectate/infectate în cadrul zonelor de protecţie şi supraveghere;
    c) proceduri la Centrul local de combatere a bolii;
    d) trasabilitatea practicii şi menţinerea datelor;
    e) proceduri de notificare şi publicitate.
    113. În afară de aceasta, la nivel central şi regional se organizează periodic exerciţii de instruire a personalului.
    114. Se instruiesc specialiştii veterinari care vor participa nemijlocit la eradicarea focarului de boală.
    115. Se efectuează instruiri periodice privind sistemul rapid de alertă, analiza de risc privind importul de animale şi sistemul de notificare.
    116. Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală organizează periodic exerciţii de simulare pentru instruirea personalului centrelor de combatere.
    117. Populaţia este informată periodic despre situaţia epizootică a bolilor infecţioase atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi pe plan mondial.
    118. Proprietarii şi deţinătorii de animale sînt informaţi periodic despre procedurile de notificare a bolii în caz de suspiciune.
    119. Se va edita periodic „Buletinul Direcţiei medicină veterinară”, în care vor fi reflectate şi aspecte legate de bolile infecţioase ale animalelor.
    120. În cotidianele centrale vor fi plasate în mod frecvent articole vizînd sănătatea animalelor.
Capitolul VII
Procedurile de finanţare
    121. Finanţarea măsurilor pentru combaterea focarelor de pestă porcină clasică va fi efectuată din contul şi în limita alocaţiilor prevăzute pentru acest scop în bugetul de stat.
    122. Mijloacele bugetare preconizate pentru eradicarea focarelor de pestă porcină clasică vor fi utilizate în următoarele scopuri:
    1) în cazul acţiunilor de importanţă deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile, prin sacrificarea unor animale şi prin alte măsuri ce se impun pentru prevenirea răspîndirii epizootiilor şi pentru apărarea sănătăţii efectivelor de animale, se acordă despăgubiri proprietarilor animalelor sacrificate sau altfel afectate, indiferent dacă animalele respective sînt asigurate sau nu;
    2) sacrificarea unor animale şi alte măsuri ce se impun pentru prevenirea epizootiilor şi apărarea sănătăţii efectivelor de animale, în cazul acţiunilor de importanţă deosebită prevăzute în subpct.1);
    3) plata despăgubirilor se face din fondurile bugetare prevăzute în Programul „Selecţia, reproducţia, creşterea şi sănătatea animalelor”, valoarea de înlocuire la preţul de piaţă al animalelor sacrificate, după caz, în suma pierderii suportate de proprietar prin transmiterea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a animalelor, la data cînd a avut loc acţiunea de lichidare a focarelor de boală sau de asanare a acestora.
    De asemenea, mijloacele bugetare prevăzute în Programul „Selecţia, reproducţia, creşterea şi sănătatea animalelor” se distribuie pentru:
    a) plata suplimentară pentru salariaţi (ore suplimentare, angajări temporare, cheltuieli de transport şi diurne);
    b) procurarea echipamentelor şi a altor materiale de protecţie;
    c) prelevarea de probe suplimentare şi transportul acestora la laborator;
    d) transport şi incinerare;
    e) uciderea animalelor şi distrugerea cadavrelor acestora;
    f) dezinfectarea sau distrugerea materialelor contaminate;
    g) curăţarea şi dezinfecţia adăposturilor, curţilor, vehiculelor şi echipamentelor în focarele de boală;
    h) măsuri de protecţie a animalelor;
    i) compensaţii pentru animalele ucise, produsele de origine animală şi alte materiale confiscate şi distruse;
    j) campanii de vaccinare de necesitate şi profilactică;
    k) susţinerea activităţilor grupului de experţi;
    l) instruirea şi pregătirea echipelor de lucru pentru combaterea bolii în focare.