Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul contenciosului administrativ

(1) Contenciosul administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept.

(2) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 2. Semnificaţia unor termeni

În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

litigiu de contencios administrativ - litigiu pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ competentă, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi;

instanţă de contencios administrativ - judecătorii desemnaţi din judecătoriile de sector şi municipale, colegiile sau completele de contencios administrativ ale tribunalelor, colegiul de contencios administrativ al Curţii de Apel, colegiul de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, abilitate prin lege cu înfăptuirea controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii, precum şi de gestionare a domeniului public;

autoritate publică - orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. Sînt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public;

act administrativ - manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ, precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;

contract administrativ - contract încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice, activitatea funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora;

act administrativ-jurisdicţional - act juridic emis de o autoritate administrativ-jurisdicţională în scopul soluţionării unui conflict conform unei proceduri stabilite de lege;

autoritate administrativ-jurisdicţională - organ administrativ sau subdiviziune a unui organ administrativ, învestite prin lege cu atribuţii jurisdicţionale;

act exclusiv politic - act referitor la raporturile dintre Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, actele de numire şi de destituire din funcţiile publice exclusiv politice, precum şi declaraţiile, apelurile, moţiunile, mesajele, scrisorile şi alte acte de acest gen ale autorităţilor publice, care nu produc efecte juridice;

act de comandament cu caracter militar - act administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate;

nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - refuzul de a primi o cerere sau faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către o autoritate publică, în cazul în care legea nu dispune altfel;

persoană vătămată într-un drept al său - orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;

cerere prealabilă - cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ;

serviciu public - activitate de interes public organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice;

funcţionar public - persoană numită sau aleasă într-o funcţie de decizie sau de execuţie din structura unei autorităţi publice, precum şi altă persoană de drept privat asimilată autorităţilor publice în sensul prezentei legi;

interes public - interes apărat prin normele care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice şi a altor persoane de drept public.        

Capitolul II

OBIECTUL ŞI SUBIECTUL ACŢIUNII ÎN

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Articolul 3. Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ

(1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:

a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;

b) subdiviziunile autorităţilor publice;

c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).

(2) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Articolul 4. Actele exceptate de la controlul judecătoresc

Nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:

a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului;

b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova;

c) actele supuse controlului de constituţionalitate date, prin lege, în competenţa Curţii Constituţionale;

d) actele de comandament cu caracter militar;

e) actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene de aceeaşi natură;

f) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară;

g) actele de gestiune emise de autoritatea publică, în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea patrimoniului său privat.

Articolul 5. Subiecţii cu drept de sesizare în contenciosul

                   administrativ

Subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt:

a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - în condiţiile art.14 al prezentei legi;

b) prefectul, care atacă actele emise de autorităţile publice locale, inclusiv de cele din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia şi din municipiul Chişinău - în condiţiile Legii privind administraţia publică locală;

c) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative - în condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari;

d) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate - în condiţiile art.13 al prezentei legi.

Capitolul III

COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ ÎN

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Articolul 6. Competenţa jurisdicţională

(1) Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au:

a) judecătoriile de sector şi municipale;

b) tribunalele;

c) Curtea de Apel;

d) Curtea Supremă de Justiţie.

(2) Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la tribunale, la Curtea de Apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie colegii specializate.

(3) În tribunalele unde nu pot fi instituite colegii de contencios administrativ, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de complete de judecată sau de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.

(4) În judecătoriile de sector şi municipale, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.

Articolul 7. Competenţa judecătoriilor

Judecătoriile de sector şi municipale judecă în primă instanţă acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice din comune şi sate, de funcţionarii publici din cadrul acestora, precum şi de persoane de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice în sensul prezentei legi.

Articolul 8. Competenţa tribunalelor

Tribunalele judecă:

a) în primă instanţă - acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice din municipii, oraşe şi sectoare, de consiliile judeţene, de consiliul şi primăria municipiului Chişinău, de prefecturi, de funcţionarii publici din cadrul acestora, precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice în sensul prezentei legi, cu excepţia acţiunilor date, prin lege, în competenţa Curţii de Apel;

b) ca instanţă de recurs - recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii.

Articolul 9. Competenţa Curţii de Apel

Curtea de Apel judecă:

a) în primă instanţă - acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice centrale, de Adunarea Populară a Găgăuziei, împotriva ordinelor prefectului, împotriva actelor administrative emise de persoane de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice în sensul prezentei legi;

b) ca instanţă de recurs - recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunale.

Articolul 10. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

Curtea Supremă de Justiţie judecă:

a) recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel;

b) recursurile în anulare declarate de către părţile în proces împotriva hotărîrilor judecătoreşti irevocabile;

c) demersurile în interesul legii, declarate de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie sau de către Procurorul General;

d) alte pricini date, prin lege, în competenţa sa.

Articolul 11. Competenţa jurisdicţională teritorială

Acţiunile în contenciosul administrativ se înaintează în judecătoriile de sector sau municipale ori în tribunalele în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pîrîtul.

Articolul 12. Declinarea competenţei. Conflictul de          

                      competenţă

(1) Dacă, în cadrul judecării pricinii, se stabileşte că litigiul este de competenţa unei alte instanţe judecătoreşti, instanţa de contencios administrativ îşi declină competenţa şi strămută pricina în instanţa competentă.

(2) Dacă, în cadrul judecării pricinii în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată, se stabileşte că litigiul este de competenţa instanţei de contencios administrativ, instanţa respectivă îşi declină competenţa şi strămută pricina în instanţa de contencios administrativ.

(3) În cazul în care se constată că, într-o pricină ce se judecă în instanţa de contencios administrativ, una din pretenţii este de drept comun, cu excepţia cazurilor cînd prin emiterea actului administrativ contestat s-a cauzat o pagubă materială, instanţa de contencios administrativ emite o încheiere, fără drept de atac, de separare a pretenţiei de drept comun şi de strămutare a acesteia în instanţa competentă.

(4) Conflictul de competenţă dintre colegiile de contencios administrativ ale tribunalelor se soluţionează de către colegiul de contencios administrativ al Curţii de Apel.

(5) Conflictul de competenţă dintre colegiul de contencios administrativ al Curţii de Apel şi alte instanţe de judecată se soluţionează de către colegiul de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.

Articolul 13. Excepţia de ilegalitate

(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Încheierea prin care se ridică excepţia de ilegalitate în faţa instanţei de contencios administrativ se întocmeşte în condiţiile Codului de procedură civilă.

(3) În cazul în care instanţa constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului în fond, ea sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.

(4) Instanţa de contencios administrativ examinează excepţia de ilegalitate în termen de 10 zile, pronunţînd hotărîrea corespunzătoare.

(5) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile.

(6) Recursul declarat împotriva hotărîrii pronunţate asupra excepţiei de ilegalitate se judecă în termen de 10 zile.

(7) După examinarea excepţiei de ilegalitate, instanţa de contencios administrativ restituie dosarul cu hotărîrea sa instanţei care a ridicat excepţia de ilegalitate.

(8) În cazul în care instanţa de contencios administrativ constată ilegalitatea actului administrativ, instanţa care a ridicat excepţia de ilegalitate soluţionează cauza fără a ţine cont de acest act administrativ.

Capitolul IV

PROCEDURA EXAMINĂRII ACŢIUNII

ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Articolul 14. Cererea prealabilă

(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă a actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

(2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior.

(3) Termenul de 6 luni specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.

Articolul 15. Procedura de examinare a cererii prealabile

(1) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.

(2) Organul emitent este în drept:

a) să respingă cererea prealabilă;

b) să admită cererea prealabilă şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.

(3) Organul ierarhic superior este în drept:

a) să respingă cererea prealabilă;

b) să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său.

Articolul 16.  Depunerea cererii de chemare în instanţa

                      de contencios administrativ

(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, inclusiv a pagubei morale.

(2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

(3) La depunerea cererii de chemare în instanţa de contencios administrativ, reclamantul este scutit de plata taxei de stat.

Articolul 17. Termenele de adresare în instanţa

                      de contencios administrativ

(1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;

b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

(2) Prefectul şi avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.

(3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.

(4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.

(5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescpripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.

Articolul 18. Termenul de prescripţie pentru despăgubiri

(1) În cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil.

Articolul 19. Forma şi conţinutul cererii de chemare

                      în instanţa de contencios administrativ

(1) Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.

(2) Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii prealabile.

Articolul 20. Introducerea în proces a funcţionarului public

(1) Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri.

(2) În cazul în care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă.

(3) Funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca terţă persoană.

Articolul 21.  Suspendarea executării actului administrativ

                      contestat

(1) În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, o dată cu sesizarea autorităţii publice emitente sau ierarhic superioare, persoana vătămată într-un drept al său poate solicita instanţei de contencios administrativ competente suspendarea executării în privinţa sa a actului administrativ contestat pînă la soluţionarea cererii prealabile.

(2) Instanţa soluţionează în regim de urgenţă cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

(3) Încheierea de suspendare a actului administrativ contestat este executorie de drept şi poate fi contestată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(4) Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii.

(5) În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ şi din oficiu.

Articolul 22.  Actele judecătorului după primirea cererii

(1) Judecătorul decide primirea cererii de chemare în judecată sau respingerea acesteia în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiţiile Codului de procedură civilă.

(2) În cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune:

a) înmînarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor actelor anexate la cerere pîrîtului;

b) prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii;

c) citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.

(3) Pîrîtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz contrar i se aplică o amendă judiciară în mărime de pînă la 10 salarii minime pentru fiecare zi de întîrziere nejustificată. Aplicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta documentele solicitate.

Articolul 23. Fixarea termenului pentru examinarea cererii

(1) Instanţa de contencios administrativ poate judeca pricina în fond în prima zi de înfăţişare dacă părţile declară că sînt pregătite pentru dezbaterile judiciare.

(2) În celelalte cazuri, instanţa fixează data judecării pricinii în fond în termen rezonabil, dacă legea organică nu dispune altfel.

Articolul 24. Examinarea cererii

(1) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea cu participarea reclamantului şi pîrîtului şi/sau a reprezentanţilor acestora, în condiţiile Codului de procedură civilă, cu unele excepţii prevăzute de prezenta lege.

(2) Neprezentarea la şedinţa de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor şi/sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii.

(3) La examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Articolul 25. Împuternicirile instanţei de contencios

                     administrativ

(1) Judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri:

a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;

b) admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii.

(2) Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competenţei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. În cazurile în care controlul legalităţii acestor acte sau operaţiuni ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare, urmează a fi ridicată excepţia de ilegalitate în faţa acestei instanţe în condiţiile prezentei legi.

(3) În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării pagubelor materiale şi morale cauzate prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.

(4) Mărimea pagubei morale se stabileşte de instanţa de contencios administrativ independent de paguba materială, în funcţie de caracterul suferinţelor morale sau fizice cauzate, de circumstanţele şi de forma în care s-au produs, de gravitatea consecinţelor, de gradul de culpabilitate a pîrîtului, precum şi de alte circumstanţe de acest gen.

Articolul 26.  Temeiurile anulării actului administrativ

                      contestat

(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:

a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;

b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;

c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

(2) Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Articolul 27. Adoptarea hotărîrii

Instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură civilă.

Articolul 28. Publicarea hotărîrii

(1) Hotărîrea irevocabilă a instanţei de contencios administrativ privind anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiţionată de publicarea în sursa oficială se publică în aceeaşi sursă. În hotărîre poate fi indicată şi o altă publicaţie în care aceasta urmează a fi tipărită.

(2) Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă, de regulă, pîrîtul. În cazul publicării hotărîrii din contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a instanţei de judecată care execută hotărîrea.

Articolul 29. Efectele anulării actului administrativ

(1) Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.

(2) Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ.

Articolul 30. Căile de atac

(1) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Recursul suspendă executarea hotărîrii.

(3) Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.

(4) Hotărîrile irevocabile ale instanţei de contencios administrativ pot fi atacate de către părţi pe căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Articolul 31. Titlul executoriu

Hotărîrile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile prezentei legi, constituie titluri executorii.

Articolul 32. Executarea hotărîrii

(1) Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîrii pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită.

(2) Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.

(3) În cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei sarcină s-a stabilit executarea poate fi sancţionat cu amendă în folosul statului în mărime de pînă la 10 salarii minime pentru fiecare zi de întîrziere.

(4) Sancţiunea pentru neexecutarea hotărîrii se aplică de către instanţa care exercită controlul executării hotărîrii, în condiţiile Codului de procedură civilă.

(5) Hotărîrea de aplicare a sancţiunii poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, în instanţa de drept comun ierarhic superioară. Recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile.

Articolul 33. Acţiune în regres

Conducătorul autorităţii publice poate înainta în instanţa de drept comun o acţiune în regres împotriva funcţionarului public vinovat de neexecutarea hotărîrii instanţei de contencios administrativ.

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 34

(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

(2) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ în vigoare, emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, este în drept să se adreseze autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior al acesteia pentru reexaminarea actului respectiv în condiţiile prezentei legi.

(3) Prezenta lege intră în vigoare după expirarea a 3 luni de la data publicării.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă capitolele douăzeci şi doi - douăzeci şi cinci din Codul de procedură civilă, precum şi orice dispoziţii ale acestuia care contravin prezentei legi.

(5) Pricinile aflate pe rol în instanţele de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor judeca potrivit normelor aplicabile la momentul sesizării instanţei.

(6) Pînă la înfiinţarea la tribunale, la Curtea de Apel şi la Curtea Supremă de Justiţie a colegiilor de contencios administrativ, pricinile în materie de contencios administrativ vor fi judecate de complete de contencios administrativ desemnate de preşedintele instanţei respective.

(7) Guvernul:

va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.