Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de exponent al voinţei poporului exprimată liber în alegerile din 29 iulie 2009, constată cu îngrijorare că  justiţia în Republica Moldova este grav afectată de corupţie şi prezintă simptome serioase de angajare politică.
    O asemenea involuţie a justiţiei moldoveneşti a fost posibilă, în principal, din cauza:
    - creării unui cadru normativ insuficient, care a permis promovarea în funcţiile de conducere a instanţelor judecătoreşti şi în funcţia de judecător pe alte criterii decît cele admise într-o societate democratică, bazată pe drept;
    - eliminării, în anii 2002–2003, din justiţie pe criterii politice a unui număr considerabil de judecători oneşti şi calificaţi şi promovării în funcţiile vacante a unor persoane obediente guvernării;
    - neglijării sau aplicării selective de către Consiliul Superior al Magistraturii a legislaţiei care reglementează răspunderea judecătorilor, indulgenţei acestuia;
    - lipsei de reacţie din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi a organelor procuraturii la acţiunile, pe alocuri criminale, ale judecătorilor;
    - lipsei de reacţie şi de rezistenţă din partea corpului judecătoresc la acţiunile de intimidare şi de presiune politică din partea exponenţilor guvernării;
    - lipsei de transparenţă în actul de justiţie şi în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea judecătorilor;
    - insuficienţei pregătirii iniţiale şi pregătirii continue a judecătorilor;
    - asigurării materiale inadecvate a judecătorilor;
    - „sindicalizării” puterii judecătoreşti etc.
    Disfuncţiile majore ale sistemului judecătoresc din Republica Moldova au fost menţionate în multiple rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi internaţionale de specialitate, în documente ale organismelor internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei, Comisia Europeană, OSCE şi altele, în rapoarte ale statelor occidentale.
    În Raportul cu privire la respectarea angajamentelor asumate de Republica Moldova vizavi de Consiliul Europei, aprobat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) în anul 2007, precum şi în Rezoluţia nr.1572 (2007) şi în Recomandarea nr.1810 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi angajamentelor Moldovei, Înaltul For European, analizînd modul de funcţionare a sistemului judecătoresc, a constatat finanţarea insuficientă a acestui sistem şi a îndemnat Republica Moldova să lanseze noi acţiuni menite să asigure independenţa aparatului judiciar şi să ridice eficacitatea justiţiei. Aceste recomandări, inclusiv garantarea independenţei aparatului judiciar, ridicarea eficacităţii şi profesionalismului judecătorilor, ameliorarea condiţiilor de activitate, a instruirii şi a metodelor de lucru ale profesiilor judiciare, eradicarea corupţiei din sistemul judiciar, formulate şi în Rezoluţia APCE nr.1465 (2005) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova, nu au fost însă luate în considerare, rămînînd actuale.
    Cea mai elocventă apreciere a problemelor cu care se confruntă justiţia moldovenească a fost dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în hotărîrile sale de condamnare a Republicii Moldova, a sancţionat de nenumărate ori prestaţia nesatisfăcătoare a instanţelor de judecată şi a judecătorilor naţionali. În unele hotărîri şi opinii separate ale Înaltei Curţi de la Strasbourg a fost menţionată expres angajarea politică a unor judecători şi au fost exprimate rezerve şi îngrijorări serioase vizavi de ilegalitatea evidentă şi repetată a soluţiilor date de chiar Plenul Curţii Supreme de Justiţie.
    Analiza sumară a jurisprudenţei Curţii Europene în dosarele moldoveneşti demonstrează că instanţele judecătoreşti din Republica Moldova, pe parcursul ultimilor ani, s-au pretat la diverse abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului, precum ar fi: tolerarea şi acoperirea actelor de tortură şi de tratament inuman şi degradant, arestările ilegale şi abuzive, hărţuirea persoanelor prin intermediul proceselor penale intentate la comandă, încălcările dreptului la un proces echitabil, încălcările dreptului la viaţă privată, violările dreptului la libertatea de exprimare şi de întrunire paşnică, deposedările arbitrare de proprietate etc.
    Rezultatul unei asemenea activităţi a instanţelor naţionale a condus la pierderea totală a încrederii societăţii în actul de justiţie şi a compromis grav imaginea Republicii Moldova în ochii comunităţii internaţionale. O astfel de prestaţie a instanţelor naţionale a condus la perceperea ţării noastre de către opinia publică internaţională ca pe una coruptă, nedemocratică şi totalitară. Drept consecinţă, în conştiinţa oamenilor s-a consolidat ideea că unica instanţă care le poate face justiţia este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
    Nu în ultimul rînd, o astfel de stare a lucrurilor a dus şi duce în continuare la pierderi financiare considerabile şi la sărăcirea bugetului ţării. Pentru exemplificare, merită menţionat faptul că, în anul 2008, mărimea despăgubirilor dictate de Curtea de la Strasbourg în dosarele moldoveneşti depăşise mărimea bugetului alocat întregului sistem al justiţiei în Republica Moldova. Astfel, statul este nevoit să redirecţioneze permanent sume importante de bani care ar putea fi folosite în alte domenii vitale, precum cel al educaţiei, al sănătăţii sau al pensiilor.
    În asemenea circumstanţe, menţinerea actualei stări de lucruri în justiţie este de natură să pună în pericol procesele democratice din Republica Moldova, să împiedice eforturile de integrare europeană ale statului nostru şi să pericliteze întregul sistem constituţional existent.
    Întru remedierea cît mai rapidă a situaţiei descrise, se impune întreprinderea urgentă a următoarelor acţiuni:
    - reformarea şi optimizarea sistemului judecătoresc;
    - reformarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii;
    - impunerea transparenţei totale a actului de justiţie şi a activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, în mod special în ceea ce ţine de selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea judecătorilor;
    - elaborarea unor programe performante de pregătire iniţială şi de pregătire continuă a judecătorilor;
    - responsabilizarea judecătorilor pentru hotărîrile adoptate;
    - asigurarea materială adecvată a judecătorilor;
    - examinarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a corespunderii funcţiei deţinute a celor care cu certitudine nu mai îndeplinesc exigenţele  caracteristice unui judecător într-un stat democratic şi bazat pe drept.