*Republicată în temeiul art.II  din Legea nr.15-XVI din 15 februarie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.57-60, art.187, dînd capitolelor, articolelor şi alineatelor o nouă numerotare. În paranteze este indicată numerotaţia precedentă a capitolelor, articolelor şi alineatelor.
    Modificată şi completată prin legile:
    nr.15-XVI din 15.02.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.57-60, art.187;
    nr.447-XVI din 28.12.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.51-53, art.239;
    nr.268 -XVI din 28.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.142-145, art.702;
    nr.154-XVI din 21.07.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.126-128, art.611;
    nr.394-XV din 16.10.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.223, art.869;
    nr.206-XV din 29.05.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.149-152, art.598;
    nr.1144-XV din 20.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.110-112, art.835;
    nr.136-XV din 10.05.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 62, art.414;
    nr.1431-XIV din 28.12.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.8-10, art.27;
    nr.1283-XIV din 06.10.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.137-138, art.978;
    nr.934-XIV din 14.04.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.70-72, art.509;
    nr.685-XIV din 19.11.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.137-140, art.693;
    nr.552-XIV din 28.07.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.116-117, art.551;
    nr.216-XIV din 12.12.1998, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.119-120, art.719;
    nr.209-XIV din 25.11.1998, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.116-118, art.709;
    nr.96-XIV din 16.07.1998, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.74, art.505;
    nr.1374-XIII din 19.11.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.5, art.4;
    nr.1302-XIII din 24.07.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.54-55, art.498;
    nr.1127-XIII din 21.03.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.25-27, art.252.

    Parlamentul adoptă prezenta lege.
    Prezenta lege stabileşte bazele activităţii instituţiilor şi organelor sistemului penitenciar, principiile de organizare a acestora, statutul juridic, drepturile şi obligaţiile personalului sistemului penitenciar.
    Articolul 1. Principiile activităţii sistemului penitenciar
    (1) Sistemul penitenciar îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor legalităţii, umanismului, democratismului şi respectării drepturilor omului.
    (2) Interesele de corijare a condamnaţilor nu trebuie să fie subordonate scopului de obţinere a profitului din munca prestată de aceştia.
    Articolul 2. Sarcinile sistemului penitenciar
    (1) Sistemul penitenciar are următoarele sarcini:
    a) punerea în executare a pedepselor privative de libertate;
    b) punerea în executare a măsurii preventive sub formă de arest preventiv;
    c)(b¹) punerea în executare a sancţiunii arestului contravenţional;
    d)(c) asigurarea ordinii de drept şi legalităţii în instituţiile penitenciare, a securităţii persoanelor deţinute în acestea, precum şi a acestor persoane în timpul escortării lor, a personalului, a persoanelor cu funcţii de răspundere şi cetăţenilor aflaţi pe teritoriile acestor instituţii;
    e)(d) desfăşurarea activităţii operative de investigaţii şi participarea, în comun cu organele de stat competente, la descoperirea şi prevenirea infracţiunilor;
    f)(e) antrenarea la muncă a deţinuţilor, asigurarea pentru aceştia a posibilităţii de a se instrui în învăţămîntul mediu de cultură generală şi profesional, educarea lor spirituală şi cultural-estetică, precum şi realizarea măsurilor pentru adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie;
    g)(f) asigurarea ocrotirii sănătăţii deţinuţilor;
    h)(g) dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi sferei sociale ale instituţiilor şi organelor sistemului penitenciar;
    i)(h) asigurarea sistemului penitenciar cu cadre şi crearea condiţiilor normale pentru desfăşurarea activităţii de serviciu;
    j)(i) asigură escortarea deţinuţilor, inclusiv a celor transferaţi în/din străinătate.
    (2) Alte sarcini pot fi atribuite sistemului penitenciar numai prin lege.
    Articolul 3. (4) Apartenenţa sistemului penitenciar
    Sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiţiei.
    Articolul 4. (5)  Structura sistemului penitenciar
    (1) Sistemul penitenciar este constituit din Departamentul instituţiilor penitenciare, subdiviziunile acestuia, întreprinderile de stat din cadrul sistemului penitenciar şi asociaţiile acestora.
    (2) Subdiviziunile Departamentului instituţiilor penitenciare sînt:
    a) instituţiile penitenciare;
    b) instituţiile de cercetări ştiinţifice, de învăţămînt, medicale şi alte instituţii şi subdiviziuni create special pentru asigurarea activităţii sistemului. Aceste subdiviziuni vor fi incluse în sistemul penitenciar prin hotărîre de Guvern.
    (3) Funcţiile de pază, supraveghere, escortare şi transferare sub escortă a deţinuţilor în cadrul sistemului penitenciar sînt exercitate de un serviciu specializat, aflat în subordinea Departamentului instituţiilor penitenciare.
    (4) Numărul total de personal al sistemului penitenciar se aprobă de Guvern.
    (5) Numărul de personal, în limitele prevăzute de Guvern pentru sistemul penitenciar, structura organizatorică, statul de funcţii al Departamentului instituţiilor penitenciare şi subdiviziunilor acestuia se aprobă de ministrul justiţiei.
    (6) Regulamentul Departamentului instituţiilor penitenciare se aprobă de Guvern, iar regulamentele subdiviziunilor acestuia – de ministrul justiţiei.
    Articolul 5. (6)  Departamentul instituţiilor penitenciare
    (1) Departamentul instituţiilor penitenciare este organul central de specialitate, cu statut de subdiviziune independentă, al Ministerului Justiţiei. Conducerea Departamentului se efectuează de către directorul general numit în funcţie de Colegiul Ministerului Justiţiei.
    (2) Departamentul instituţiilor penitenciare exercită conducerea, coordonarea şi controlul asupra realizării politicii de stat în domeniul punerii în executare a pedepselor penale privative de libertate, măsurii arestului preventiv, sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a măsurilor de siguranţă aplicate deţinuţilor.
    (3) Departamentul instituţiilor penitenciare este persoană juridică, are conturi trezoreriale, precum şi conturi valutare, ştampilă cu stema de stat şi propria denumire.  
    Articolul 6. (7) Instituţiile penitenciare
    (1) Instituţiile penitenciare sînt organele în care, în baza hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare sau la detenţiune pe viaţă, se asigură detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancţiunea arestului contravenţional.
    (2) Instituţii penitenciare sînt:
    a) penitenciarele de tip deschis;
    b) penitenciarele de tip semiînchis;
    c) penitenciarele de tip închis;
    d) penitenciarele pentru minori;
    e) penitenciarele pentru femei;
    f) izolatoarele de urmărire penală;
    g) casele de arest;
    h) spitalele penitenciare.
    (3) Într-o instituţie penitenciară pot fi create, cu respectarea particularităţilor prevăzute de Codul de executare al Republicii Moldova, mai multe sectoare distincte de detenţie, prevăzute pentru instituţiile penitenciare specificate la alin.(2).
    (4) Hotărîrile privind crearea şi lichidarea instituţiilor penitenciare se adoptă de Guvern, la propunerea Ministerului Justiţiei. Deciziile privind suspendarea activităţii instituţiilor penitenciare, crearea şi lichidarea sectoarelor distincte de detenţie, prevăzute la alin.(3), se adoptă de ministrul justiţiei.
    (5) Categoriile persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare, specificate la alin.(2), sînt determinate de Codul penal al Republicii Moldova şi de Codul de executare al Republicii Moldova.
    (6) Casele de arest sînt instituţii penitenciare teritoriale ce deservesc organele de urmărire penală şi instanţele de judecată care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale atribuite în competenţa caselor de arest. În casele de arest, cu respectarea particularităţilor detenţiei, se pot deţine: preveniţii; persoanele faţă de care a fost aplicată sancţiunea arestului contravenţional; condamnaţii la pedeapsa închisorii care au fost transferaţi în casele de arest în vederea asigurării unor măsuri de profilaxie, de securitate sau în vederea asigurării protecţiei acestora, precum şi persoanele cărora pedeapsa aplicată iniţial sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii le-a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii.
    (7) Spitalele penitenciare asigură detenţia temporară a tuturor categoriilor de deţinuţi care necesită asistenţă medicală de staţionar, cu respectarea cerinţelor de deţinere separată în funcţie de maladia, statutul procesual al persoanei, sexul şi vîrsta acesteia.
    (8) Instituţiile penitenciare sînt persoane juridice de drept public, au ştampilă cu stema de stat, conturi trezoreriale, precum şi conturi valutare (cu autorizaţia Ministerului Finanţelor), iar penitenciarele dislocate în municipiul Bender – şi conturi bancare.
    (9) În cazurile în care numărul de persoane deţinute în instituţiile penitenciare se micşorează ca urmare a amnistiei, modificării legislaţiei, condiţiilor de executare a pedepselor şi în alte cazuri stabilite prin lege, personalul acestor instituţii, în limita alocaţiilor acordate pentru întreţinerea lor, se va menţine stabil în decursul a 2 ani.
    Articolul 7. (9)  Finanţarea sistemului penitenciar
    (1) Finanţarea sistemului penitenciar se face cu destinaţie specială de la bugetul de stat, prin Departamentul instituţiilor penitenciare, în baza normativelor aprobate de Guvern, mijloacele indicîndu-se la o poziţie distinctă în bugetul de stat, precum şi pe contul mijloacelor obţinute din activitatea de producţie şi al altor mijloace speciale.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să aloce mijloacele de care dispun pentru întreţinerea instituţiilor penitenciare aflate în raza lor teritorială.
    (3) Veniturile obţinute din activitatea instituţiilor penitenciare şi a întreprinderilor din cadrul sistemului penitenciar se folosesc pentru sporirea volumului de lucrări executate şi de servicii prestate, pentru necesităţile gospodăreşti, pentru stimularea materială a personalului, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie şi pentru dezvoltarea sferei sociale a sistemului penitenciar.
    (4) Veniturile obţinute prin munca condamnaţilor rămîn la dispoziţia sistemului penitenciar şi se folosesc pentru îmbunătăţirea condiţiilor de deţinere a condamnaţilor, antrenarea lor la muncă, precum şi pentru dezvoltarea sferei sociale a sistemului.
    (5) Departamentul instituţiilor penitenciare va centraliza pînă la 1/3 din veniturile mijloacelor speciale ale instituţiilor penitenciare şi o parte din veniturile întreprinderilor din cadrul sistemului penitenciar, care se vor utiliza pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului penitenciar.
    Articolul 8. (10) Bunurile sistemului penitenciar
    (1) Bunurile sistemului penitenciar se află în proprietatea statului şi se utilizează în scopul realizării sarcinilor ce revin sistemului.
    (2) Funcţiile de administrare a bunurilor, transmise sistemului penitenciar, sînt exercitate, în conformitate cu legea, de Departamentul instituţiilor penitenciare, ca ordonator principal de credite.
    (3) Instituţiile penitenciare şi întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar posedă, folosesc şi dispun de bunuri cu drept de administrare economică în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 9. (11) Împuternicirile administraţiei instituţiilor
                               penitenciare
    Administraţia instituţiilor penitenciare este împuternicită:
    1) să exercite controlul asupra respectării regimului special la obiectele instituţiilor penitenciare şi pe teritoriile aferente;
    2) să ceară de la deţinuţi şi de la alte persoane îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţie şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi;
    3) să aplice faţă de infractori măsurile de influenţare şi de constrîngere prevăzute de legislaţie;
    4) să întocmească procese-verbale de constatare a contravenţiilor, să ia alte măsuri prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative;
    5) să percheziţioneze deţinuţii, mijloacele de transport aflate pe teritoriul instituţiilor penitenciare, întreprinderilor din cadrul sistemului penitenciar şi pe teritoriile aferente cu regim special, să ridice obiectele şi documentele interzise, să controleze lucrurile şi hainele persoanelor care intră (ies) în/din penitenciar şi în/din obiectivele unde sînt antrenaţi la muncă deţinuţii, cu excepţia persoanelor menţionate la art.178 alin.(1) din Codul de executare şi a avocaţilor cărora li se propune să depună spre păstrare lucrurile aflate asupra lor, interzise în penitenciar. Acţiunile menţionate se consemnează într-un proces-verbal;
    6) să înregistreze deţinuţii, precum şi să-i fotografieze, să efectueze înregistrarea sonoră, înregistrarea video, filmarea, dactiloscopierea acestora;
    7) să desfăşoare activităţi operative de investigaţii şi să participe, în comun cu organele de stat competente, la descoperirea şi prevenirea infracţiunilor;
    8) să efectueze examenul medical general al deţinuţilor în scopul profilaxiei şi depistării bolilor, precum şi examenul medical în scopul constatării faptelor de consum de alcool, substanţe narcotice sau toxice;
    9) să folosească gratuit posibilităţile mass-media în vederea căutării deţinuţilor evadaţi;
    10) să aplice forţa fizică şi mijloacele speciale, să folosească şi să aplice arma de foc în cazurile şi în modul stabilite de prezenta lege şi de art.242 din Codul de executare;
    11) să asigure în instituţiile penitenciare regimurile de detenţie, prevăzute în Codul de executare, corespunzătoare fiecărui tip de penitenciar înfiinţat în instituţia respectivă;
    12) să dea deţinuţilor posibilitate să-şi apere drepturile prin intermediul procuraturii, avocaturii, instanţelor judecătoreşti;
    13) să asigure persoanelor deţinute în locurile de arest preventiv respectarea statutului lor juridic, ţinînd cont de prezumţia de nevinovăţie;
    14) să asigure în locurile de arest preventiv condiţii de deţinere mai bune pentru femei şi minori;
    15) să acorde condamnaţilor sprijin la obţinerea studiilor superioare prin sistemul de învăţămînt fără frecvenţă;
    16) să acorde, în cazul aplicării măsurilor corecţionale, prioritate metodelor de convingere şi de stimulare faţă de măsurile prohibitive şi cele disciplinare;
    17) să aplice pe larg, în scopul corijării condamnaţilor, programe de influenţare diferenţiată asupra infractorilor, luînd în considerare comportamentul, starea psihică şi gradul lor de declasare;
    18) să asigure garantarea libertăţii conştiinţei, să dea preoţilor posibilitate să viziteze instituţiile penitenciare pentru propovăduire şi oficiere a diferitelor ritualuri (cununie, botez etc.);
    19) să înlesnească, prin stabilirea unor contacte preliminare cu oficiile forţei de muncă, adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, să acorde sprijin asociaţiilor obşteşti şi structurilor patronale, în ale căror atribuţii intră participarea la reeducarea condamnaţilor, la pregătirea acestora pentru eliberare, precum şi la adaptarea socială după eliberarea lor din locurile de detenţie;
    20) să desfăşoare activităţi economice de producţie şi alte activităţi în vederea asigurării funcţionării instituţiilor penitenciare şi întreprinderilor din cadrul sistemului penitenciar, antrenării deţinuţilor la muncă;
    21) să posede, să folosească şi să dispună, în limitele competenţei stabilite, de bunurile atribuite instituţiilor penitenciare;
    22) să primească, în modul stabilit, în posesie şi în folosinţă, de la unităţi cu orice formă organizatorico-juridică, precum şi de la cetăţeni, resurse tehnico-materiale, mijloace financiare şi alte bunuri.  
    Articolul 10. (12) Asigurarea deţinuţilor cu hrană,
                                 asistenţă  medicală şi cu obiecte de
                                 primă necesitate
    Deţinuţilor care se află în instituţiile penitenciare li se asigură hrana, asistenţa medicală, obiectele de primă necesitate şi condiţiile sanitaro-igienice şi de trai, conform normelor stabilite de Guvern, din contul mijloacelor bugetului de stat.
    Articolul 11. (13) Învăţămîntul mediu de cultură generală
                                 şi instruirea profesională a deţinuţilor
    (1) Învăţămîntul mediu de cultură generală şi instruirea profesională a deţinuţilor se realizează în conformitate cu legislaţia.
    (2) În sistemul penitenciar, instituţiile de învăţămînt sînt create, reorganizate şi lichidate în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, în comun cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului.
    (3) Lucrătorii instituţiilor de învăţămînt din cadrul instituţiilor penitenciare sînt obligaţi să respecte regimul stabilit în aceste instituţii şi să contribuie la respectarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi.  
    Articolul 12. (14) Antrenarea la muncă a deţinuţilor
    (1) Deţinuţii, în funcţie de calitatea lor procesuală, de tipul penitenciarului şi de regimul de detenţie, sînt antrenaţi la muncă în penitenciare sau în afara acestora, în atelierele şi sectoarele auxiliare, la lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare, la întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar, precum şi la persoane fizice sau persoane juridice cu orice tip de proprietate.
    (2) Antrenarea la muncă, condiţiile de muncă şi retribuirea muncii deţinuţilor sînt reglementate de Codul de executare.
    Articolul 13. (15) Întreprinderile din cadrul sistemului
                                 penitenciar şi asociaţiile acestora
    (1) Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar, după forma lor organizatorico-juridică, sînt întreprinderi de stat.
    (2) Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar, avînd personalitate juridică, îşi pot desfăşura activitatea atît pe lîngă instituţiile penitenciare, cît şi de sine stătător.
    (3) Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar sînt în drept să constituie asociaţii cu personalitate juridică.
    (4) Departamentul instituţiilor penitenciare exercită atribuţiile de fondator pentru întreprinderile de stat din cadrul sistemului penitenciar şi stabileşte anual modalitatea de repartizare şi utilizare a veniturilor acestor întreprinderi.
    (5) Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar sînt administrate conform legislaţiei.
    (6) La întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar nu se creează consilii de administraţie.
    (7) Nomenclatorul funcţiilor din statele de personal ale întreprinderilor din cadrul sistemului penitenciar, în care sînt încadrate persoane cu grade speciale din trupele şi corpul de comandă ale sistemului penitenciar, este aprobat de către ministrul justiţiei.
    (8) Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei.  
    Articolul 14. (16) Particularităţile antrenării deţinuţilor
                                 la muncă la întreprinderile cu orice
                                 formă juridică de organizare ce
                                 nu fac parte din sistemul penitenciar
    Antrenarea deţinuţilor la muncă la întreprinderile cu orice formă juridică de organizare ce nu fac parte din sistemul penitenciar se face în temeiul contractului încheiat între administraţia instituţiei penitenciare şi cea a întreprinderii respective. Contractul se elaborează luîndu-se în considerare recomandările Departamentului instituţiilor penitenciare.  
    Articolul 15. (17) Particularităţile executării lucrărilor de
                                 deservire a instituţiilor penitenciare
    (1) Personalul care execută lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare este aprobat de şefii instituţiilor penitenciare, în limitele alocaţiilor de la bugetul de stat şi în conformitate cu normativele aprobate de Departamentul instituţiilor penitenciare.
    (2) Lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare sînt executate de către muncitorii acestor instituţii, precum şi de către condamnaţi.
    (3) În instituţiile destinate pentru deţinerea condamnaţilor minori, persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani pot fi antrenate numai la executarea unor lucrări de deservire, a căror listă este aprobată de Guvern.
    (4) Condamnaţii la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis, cu excepţia persoanelor prevăzute în art.235 alin.(3) din Codul de executare, pot fi lăsaţi, cu consimţămîntul acestora, în penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală, case de arest şi spitale penitenciare, pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească.
    Articolul 16. (18) Personalul sistemului penitenciar
    (1) Personalul sistemului penitenciar se constituie din colaboratori şi salariaţi civili.
    (2) Colaboratori ai sistemului penitenciar sînt persoanele care deţin funcţii în efectivul de trupă şi în corpul de comandă ale sistemului penitenciar, abilitate să pună în executare pedepsele penale privative de libertate, detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancţiunea arestului contravenţional, precum şi măsurile de siguranţă cu caracter medical aplicate deţinuţilor care suferă de alcoolism şi narcomanie.
    (3) Colaboratorilor sistemului penitenciar li se acordă grade speciale. Ei poartă uniformă, dispun de legitimaţii de serviciu, ale căror modele sînt aprobate de Guvern.
    (4)(3¹) Modelul legitimaţiei colaboratorului cu grad special suprem al sistemului penitenciar şi Regulamentul cu privire la legitimaţia colaboratorului cu grad special suprem al sistemului penitenciar se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova.
    (5)(4) Modul şi condiţiile de satisfacere a serviciului de către colaboratorii sistemului penitenciar sînt reglementate de prezenta lege şi de regulamentul aprobat de Guvern.
    (6)(5) Pregătirea profesională şi perfecţionarea colaboratorilor sistemului penitenciar se fac în instituţiile de învăţămînt departamentale, precum şi în alte instituţii de învăţămînt.
    (7)(6) Organizarea activităţii salariaţilor civili, relaţiile lor de muncă sînt reglementate de legislaţia muncii, Legea serviciului public, contractul colectiv de muncă şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.  
    Articolul 17. (18¹) Gradele speciale
    (1) În sistemul penitenciar se stabilesc următoarele grade speciale:
    a) pentru efectivul de trupă:
    ostaş de justiţie;
    b) pentru efectivul de comandă inferior:
    - pentru gradaţi:
    sergent-inferior de justiţie;
    sergent de justiţie;
    sergent-major de justiţie;
    plutonier de justiţie;
    - pentru subofiţeri:
    plutonier-major de justiţie;
    plutonier adjutant de justiţie;
    c) pentru corpul de comandă mediu:
    sublocotenent de justiţie;
    locotenent de justiţie;
    locotenent-major de justiţie;
    căpitan de justiţie;
    d) pentru corpul de comandă superior:
    maior de justiţie;
    locotenent-colonel de justiţie;
    colonel de justiţie;
    e) pentru corpul de comandă suprem:
    general-maior de justiţie.
    (2) Modul de conferire a gradelor speciale, de retrogradare şi de restabilire în grad a colaboratorilor sistemului penitenciar este stabilit în regulamentul cu privire la îndeplinirea serviciului de către colaboratorii sistemului penitenciar, aprobat de Guvern.
    (3) Gradele speciale ce se conferă colaboratorilor din sistemul penitenciar sînt echivalente cu gradele speciale respective ale colaboratorilor din organele securităţii statului şi ordinii publice.
    (4) Gradele speciale se acordă pe viaţă. La eliberarea din serviciu, la gradul special se adaugă cuvintele “în retragere” sau “în rezervă”, după caz.
    Articolul 18. (18²) Efectivul sistemului penitenciar
    (1) În sistemul penitenciar pot fi angajaţi, pe bază de contract, cetăţeni ai Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18 ani, nu au fost anterior condamnaţi, cu un comportament demn în societate, apţi conform calităţilor personale, studiilor şi stării de sănătate să îndeplinească sarcinile de serviciu.
    (2) La angajarea în serviciu în sistemul penitenciar colaboratorul depune jurămînt. Textul jurămîntului se aprobă de Guvern.
    (3) La angajarea în serviciu în sistemul penitenciar colaboratorului efectivului de trupă i se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 3 luni, iar colaboratorului corpului de comandă – de cel mult 6 luni.
    (4) Colaboratorii sistemului penitenciar pot îndeplini serviciul în sistemul penitenciar pînă la atingerea următoarelor limite de vîrstă:
    a) de la ostaş de justiţie pînă la căpitan de justiţie inclusiv – 45 de ani;
    b) de la maior de justiţie pînă la colonel de justiţie inclusiv – 50 de ani;
    c) general-maior de justiţie – 55 de ani.
    (5) Termenul de aflare în serviciu în sistemul penitenciar peste limita de vîrstă poate fi prelungit, în caz de necesitate, luîndu-se în considerare atitudinea colaboratorului faţă de exercitarea atribuţiilor de serviciu, de către persoana împuternicită cu dreptul de a numi în funcţie, pe o perioadă de pînă la 5 ani, la cererea personală a colaboratorului, cu condiţia că acesta este apt pentru serviciu, în baza concluziei comisiei medicale speciale.
    (6) Persoanele supuse serviciului militar, încadrate în serviciu în sistemul penitenciar, se scot din evidenţa militară şi se includ în statul sistemului penitenciar.
    (7) La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, colaboratorii sistemului penitenciar sînt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.
    (8) La încadrarea în serviciu, colaboratorii sistemului penitenciar sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu legea.
    Articolul 19. (18³) Îndeplinirea serviciului de către
                                   colaboratorii sistemului penitenciar
    (1) Încadrarea în serviciu, atestarea, detaşarea, transferarea şi concedierea din sistemul penitenciar se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu regulamentul aprobat de Guvern. În partea în care exercitarea serviciului în cadrul sistemului penitenciar nu este reglementată prin acte normative speciale, se aplică prevederile Codului muncii al Republicii Moldova.
    (2) Pentru colaboratorii sistemului penitenciar se stabileşte ziua de muncă nenormată, durata totală a săptămînii de lucru fiind de 40 de ore.
    (3) Munca peste durata normală a timpului de muncă poate fi prestată numai în cazul dacă ea a fost dispusă în scris de şeful unităţii sistemului penitenciar. Totodată durata acesteia nu poate depăşi 360 de ore pe an.
    (4) Ordinea interioară de exercitare a serviciului în sistemul penitenciar se stabileşte în corespundere cu legea, pornindu-se de la particularităţile activităţii sistemului şi în modul stabilit de directorul general.
    (5) Colaboratorii sistemului penitenciar nu pot să participe la greve.
    (6) Colaboratorilor sistemului penitenciar li se interzice să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice ori să desfăşoare activităţi politice în favoarea acestora.
    Articolul 20. (18⁴) Concedierea colaboratorilor
                                   sistemului penitenciar
    Colaboratorul sistemului penitenciar poate demisiona sau poate fi concediat la iniţiativa conducerii:
    1) la atingerea limitei de vîrstă:
    a) în retragere – la atingerea limitei de vîrstă stabilită de legislaţia în vigoare pentru aflarea în rezerva Forţelor Armate;
    b) în rezervă – la atingerea limitei de vîrstă pentru aflarea în serviciul sistemului penitenciar stabilite la art.18 din prezenta lege;
    2) din motive de sănătate – în baza deciziei comisiei medicale speciale a sistemului penitenciar, cu trecerea în:
    a) retragere – dacă este recunoscut inapt pentru serviciul militar, cu scoaterea din evidenţa militară;
    b) rezervă:
    - în cazul recunoaşterii acestuia ca apt pentru serviciul necombatant pe timp de pace, limitat apt pentru serviciul militar de gradul întîi pe timp de război;
    - în cazul recunoaşterii ca inapt pentru serviciul militar pe timp de pace, limitat apt pentru serviciul militar de gradul doi pe timp de război;
    3) la atingerea vechimii în serviciu necesară pentru stabilirea pensiei conform Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne;
    4) în cazul reducerii statului de funcţii – dacă nu există posibilităţi de a fi numit în altă funcţie echivalentă în legătură cu reducerea statului de funcţii, lichidarea sau reorganizarea structurală a organului sau instituţiei respective a sistemului penitenciar;
    5) la expirarea termenului serviciului prevăzut în contract – în cazul în care cu colaboratorul a fost încheiat un contract pe un termen determinat;
    6) din motivul necorespunderii funcţiei – conform deciziei comisiei de atestare, prin care s-a constatat incapacitatea profesională a colaboratorului, ca urmare a calificării insuficiente, a incompetenţei profesionale, a lipsei studiilor respective sau a altor circumstanţe, care fac imposibilă îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor de serviciu. În baza acestui temei, dar fără decizia comisiei de atestare, se concediază, de asemenea, persoanele ce nu au susţinut perioada de probă stabilită la angajarea în serviciu;
    7) pentru încălcarea disciplinei – în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, comise în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunii disciplinare pentru o încălcare similară; comiterii sistematice a unor asemenea fapte; comiterii unei singure fapte grave care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor ori ale persoanelor juridice; prezentării la serviciu în stare de ebrietate sau consumului de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante ori toxice în timpul serviciului sau al absenţei de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de patru ore;
    8) pentru săvîrşirea unei fapte ce discreditează statutul de colaborator al sistemului penitenciar;
    9) în baza hotărîrii judecătoreşti;
    10) în cazul pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
    11) în legătură cu transferul la lucru în alt minister, departament sau organizaţie – în baza demersului respectiv, cu acordul colaboratorului sistemului penitenciar şi al ambilor angajatori;
    12) în legătură cu restabilirea în serviciu a persoanei care a exercitat anterior această funcţie, în cazul în care colaboratorul sistemului penitenciar a refuzat să fie numit în altă funcţie;
    13) la dobîndirea cetăţeniei altui stat;
    14) la cererea personală.
    Articolul 21. (19) Colectivul de muncă al instituţiei
                                 penitenciare şi cel al întreprinderii din
                                 cadrul sistemului penitenciar
    (1) Colectivul de muncă al instituţiei penitenciare şi cel al întreprinderii din cadrul sistemului penitenciar se constituie din salariaţi civili care prestează muncă la această instituţie sau întreprindere în temeiul contractului individual de muncă, precum şi în temeiul altor forme de contract ce reglementează relaţiile de muncă ale lucrătorului cu instituţia, întreprinderea respectivă.
    (2) Principala formă de exercitare a împuternicirilor colectivului de muncă este adunarea generală (conferinţa), care soluţionează problema privind necesitatea încheierii contractului colectiv de muncă cu administraţia, examinează proiectul acestui contract şi autorizează comitetul sindical să semneze contractul în numele colectivului de muncă.
    (3) Condiţiile de muncă şi de retribuire a muncii, problemele privind protecţia muncii şi dezvoltarea socială, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din relaţiile de muncă sînt reglementate de contractul colectiv de muncă.
    Articolul 22. (20) Obligaţiile şi drepturile colaboratorilor
                                 sistemului penitenciar
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar îşi îndeplinesc obligaţiile şi beneficiază, în limitele competenţei, de drepturile prevăzute de prezenta lege, de Codul de executare şi de alte acte normative.
    (2) Colaboratorii sistemului penitenciar sînt obligaţi:
    a) să respecte normele eticii profesionale, să aibă o atitudine umană faţă de deţinuţi, să fie respectuoşi şi să nu lezeze demnitatea personală a acestora;
    b) să urmeze o pregătire specială şi să treacă o testare periodică în vederea verificării aptitudinii pentru acţiuni legate de aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale, de folosire şi aplicare a armei de foc, precum şi a aptitudinilor pentru acordarea primului ajutor medical victimelor;
    c) să întreprindă toate măsurile posibile pentru prevenirea şi curmarea infracţiunilor în instituţiile penitenciare şi pe teritoriile aferente, precum şi pentru reţinerea persoanelor care au comis infracţiuni.
    (3) Colaboratorii sistemului penitenciar au dreptul:
    a) să solicite cetăţenilor şi persoanelor cu funcţie de răspundere încetarea oricăror acţiuni care împiedică exercitarea atribuţiilor lor de serviciu;
    b) să verifice actele de identitate ale cetăţenilor şi persoanelor oficiale, precum şi permisele de intrare ale acestora în penitenciare şi în alte subdiviziuni ale sistemului penitenciar;
    c) să reţină, în modul stabilit de lege, persoanele bănuite de comiterea unor infracţiuni, în scopul transmiterii acestora organelor de urmărire penală;
    d) să poarte arma din dotare, să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc în cazurile şi în modul stabilite de prezenta lege;
    e) să intre la orice oră în orice încăpere a instituţiei penitenciare, să efectueze controlul acestor încăperi şi percheziţia deţinuţilor;
    f) să controleze mijloacele de transport, documentele cetăţenilor, iar în cazuri excepţionale, să efectueze percheziţia corporală a acestora, în cadrul acţiunilor de reţinere a deţinuţilor care au evadat sau care se sustrag de la executarea pedepsei, în locurile de eventuală apariţie a acestora, precum şi pentru prevenirea pătrunderii în instituţiile penitenciare a unor obiecte sau substanţe interzise;
    g) să întreprindă orice acţiuni legale, conform competenţei, pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute la art.9 din prezenta lege;
    h) să se adreseze instanţei de judecată pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, să se asocieze în sindicate.
    Articolul 23. (20¹) Stimularea colaboratorilor sistemului
                                   penitenciar
    (1) Pentru îndeplinirea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu sînt stabilite următoarele forme de stimulare a colaboratorilor sistemului penitenciar:
    a) mulţumire;
    b) expunerea fotografiei pe panoul de onoare;
    c) decorarea cu Diplomă de Onoare;
    d) acordarea de premii în obiecte de preţ sau în bani;
    e) acordarea unui concediu suplimentar cu o durată de pînă la 10 zile calendaristice;
    f) revocarea înainte de termen a sancţiunii disciplinare;
    g) decorarea cu Insignă de Onoare;
    h) conferirea înainte de termen a gradului special;
    i) conferirea gradului special cu o treaptă superioară gradului prevăzut pentru funcţia deţinută.
    (2) Pentru curaj şi vitejie manifestate la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, precum şi pentru alte merite, colaboratorii sistemului penitenciar pot fi propuşi pentru decorare cu distincţii de stat.
    (3) Modul de stimulare a colaboratorilor sistemului penitenciar este stabilit de Statutul disciplinar, aprobat de Guvern.  
    Articolul 24. (20²) Răspunderea disciplinară a
                                  colaboratorilor sistemului penitenciar
    (1) Colaboratorilor sistemului penitenciar le pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
    a) avertisment;
    b) mustrare;
    c) mustrare aspră;
    d) avertizare asupra corespunderii incomplete în serviciu;
    e) retrogradarea în funcţie;
    f) retrogradarea în grad cu o treaptă;
    g) concedierea din sistemul penitenciar.
    (2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară nu poate fi aplicată decît o  singură sancţiune disciplinară.
    (3) Sancţiunea disciplinară – concedierea din sistemul penitenciar, în cazurile prevăzute la art.20 pct.6) şi 7) din prezenta lege, poate fi aplicată pentru comiterea unei singure abateri disciplinare grave.
    (4) Modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare faţă de colaboratorii sistemului penitenciar şi modul de contestare a acestora sînt stabilite de Statutul disciplinar.
    Articolul 25. (20³) Răspunderea materială a colabo-
                                   ratorilor sistemului penitenciar
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar răspund material numai pentru prejudiciul real cauzat din vina lor.
    (2) Colaboratorii sistemului penitenciar nu răspund material pentru prejudiciul cauzat în urma exercitării întocmai a ordinelor (dispoziţiilor) date de către comandanţi (şefi). În acest caz, răspunderea pentru prejudiciul cauzat revine persoanei care a dispus executarea acţiunilor ce au provocat daune materiale.
    (3) Colaboratorii sistemului penitenciar răspund material în conformitate cu legislaţia muncii, în măsura în care aceasta nu contravine prezentei legi.
    (4) Departamentul instituţiilor penitenciare şi subdiviziunile acestuia răspund pentru prejudiciul cauzat din vina colaboratorilor sistemului penitenciar în conformitate cu prevederile Codului civil.
    Articolul 26. (21) Protecţia juridică a colaboratorilor
                                 sistemului penitenciar şi a membrilor
                                 lor de familie
    (1) Colaboratorul sistemului penitenciar este persoană inviolabilă şi se află sub protecţia statului. Personalitatea, onoarea şi demnitatea acestuia sînt apărate de lege.
    (2) Cerinţele legitime ale colaboratorilor sistemului penitenciar sînt executorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi cetăţeni. Neexecutarea cerinţelor legitime, legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, ale colaboratorilor sistemului penitenciar, precum şi acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere şi ale cetăţenilor care împiedică executarea de către colaboratori a obligaţiilor lor atrag răspunderea prevăzută de legislaţie.
    (3) Atentatul la viaţa şi sănătatea colaboratorilor sistemului penitenciar, distrugerea sau deteriorarea bunurilor acestora, ameninţarea lor cu omor, cu aplicarea violenţei, cu distrugerea bunurilor, calomnierea ori insultarea lor, precum şi atentatul la viaţa şi sănătatea rudelor apropiate (părinţilor, soţiei, soţului, copiilor) atrag răspunderea prevăzută de legislaţie.
    Articolul 27. (22) Garantarea securităţii colaboratorilor
                                 sistemului penitenciar şi a membrilor
                                  lor de familie
    (1) În interesul asigurării securităţii colaboratorilor sistemului penitenciar şi a membrilor lor de familie, nu se admite să se dea publicităţii în mass-media datele privind domiciliul acestora.
    (2) Informaţii cu privire la activitatea de serviciu a colaboratorilor sistemului penitenciar pot fi date numai cu permisiunea conducerii instituţiilor şi organelor sistemului penitenciar.
    (3) Colaboratorii sistemului penitenciar au dreptul să poarte permanent, cu autorizarea conducerii Departamentului instituţiilor penitenciare, armă pentru asigurarea securităţii personale şi securităţii membrilor lor de familie. În cazul în care acest fapt generează urmări nefavorabile pentru colaboratorii sistemului penitenciar, aceştia beneficiază de garanţiile protecţiei juridice şi sociale prevăzute de legislaţia respectivă. De aceleaşi drepturi, cu acordul Ministerului Afacerilor Interne, beneficiază şi colaboratorii sistemului penitenciar pensionaţi în condiţiile legii.
    Articolul 28. (23) Dreptul colaboratorilor sistemului
                                 penitenciar la asigurare materială
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar sînt asiguraţi material de către stat: beneficiază de salariu, drepturi de hrană şi de drepturi de echipament, pe contul mijloacelor bugetului de stat.
    (2) Salarizarea colaboratorilor sistemului penitenciar se efectuează în modul, condiţiile şi mărimile prevăzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
    (3) Pentru munca prestată în zilele de odihnă şi în zilele de sărbătoare, colaboratorilor sistemului penitenciar li se plăteşte o compensaţie bănească sau, la dorinţa acestora, li se acordă o altă zi de odihnă.
    (4) Colaboratorii sistemului penitenciar beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi de echipament conform normelor aprobate de Guvern. În loc de drepturile de hrană şi de echipament cuvenite, poate fi plătită o compensaţie bănească al cărei cuantum este stabilit de Guvern în funcţie de preţurile în vigoare.
    (5) În cazul eliberări din sistemul penitenciar în temeiul prevăzut la art.20 pct.1)-5) din prezenta lege, colaboratorilor sistemului penitenciar li se acordă o indemnizaţie unică, al cărei cuantum variază în funcţie de vechimea calendaristică pentru stabilirea pensiei, după cum urmează:
    a) pînă la 5 ani calendaristici – 3 salarii lunare;
    b) de la 5 pînă la 10 ani calendaristici – 6 salarii lunare;
    c) de la 10 pînă la 15 ani calendaristici – 8 salarii lunare;
    d) de la 15 pînă la 20 de ani calendaristici – 10 salarii lunare;
    e) de la 20 pînă la 25 de ani calendaristici – 14 salarii lunare;
    f) de la 25 pînă la 30 de ani calendaristici – 16 salarii lunare;
    g) de la 30 şi mai mulţi ani calendaristici – 18 salarii lunare.
    (6) În cazul eliberării repetate din serviciu, indemnizaţia unică se stabileşte în mărimea care exclude mărimea indemnizaţiei primite anterior la eliberarea din organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice. 
    Articolul 29. (24) Dreptul colaboratorilor sistemului
                                 penitenciar la concediu de odihnă
                                 plătit
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, a cărui durată este stabilită în raport cu vechimea în muncă calculată cu înlesniri în vederea stabilirii pensiei.
    (2) Durata concediului de odihnă este de:
    a) 30 de zile, pentru colaboratorii cu vechime în muncă mai mică de 10 ani;
    b) 35 de zile, pentru colaboratorii cu vechime în muncă de la 10 pînă la 15 ani;
    c) 40 de zile, pentru colaboratorii cu vechime în muncă de la 15 pînă la 20 de ani;
    d) 45 de zile, pentru colaboratorii cu vechime în muncă de 20 de ani şi peste.
    Articolul 30. (26) Asistenţa medicală şi sanatorială a
                                 colaboratorilor sistemului penitenciar
                                 şi a membrilor lor de familie
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar şi membrii lor de familie cu care domiciliază în comun au dreptul la asistenţă medicală gratuită, acordată de instituţiile medico-profilactice ale Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv şi după pensionare.
    (2) Colaboratorii sistemului penitenciar şi membrii lor de familie cu care domiciliază în comun au dreptul la asigurare cu bilete de tratament şi odihnă cu reducere de preţ în sanatorii, case de odihnă, pensiuni şi staţii de turism, din contul mijloacelor bugetului de stat, inclusiv şi după pensionare. În acest caz, ei plătesc 20%, iar membrii lor de familie - 40% din costul biletului de tratament şi odihnă.
    (3) Colaboratorii sistemului penitenciar trimişi la sanatorii pentru prelungirea tratamentului în staţionar beneficiază de bilete de tratament gratuite.
    (4) După tratamentul în staţionar, colaboratorii sistemului penitenciar mutilaţi (ca urmare a rănirii, traumării, contuzionării) în exerciţiul funcţiunii beneficiază, peste rînd, de bilete de tratament şi odihnă gratuite în sanatorii şi instituţii de întremare. Acest drept îl au şi persoanele eliberate din serviciu pe motiv de boală cauzată de mutilarea în exerciţiul funcţiunii. 
    Articolul 31. (27) Asigurarea de stat şi compensaţiile
                                 în cazul  decesului, vătămării sănătăţii
                                 sau survenirii invalidităţii colaboratorilor
                                 sistemului penitenciar
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar sînt cuprinşi în asigurarea de stat de persoane prin efectul legii (obligatorie) din contul mijloacelor bugetului de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor băneşti pentru 10 ani în ultima funcţie.
    (2) Sumele asigurate se plătesc în caz de:
    a) deces al colaboratorului sistemului penitenciar în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu – soţului (soţiei), copiilor majori sau părinţilor defunctului, iar în lipsa acestora – altor moştenitori, în conformitate cu legea, cu titlu de ajutor unic echivalent cu suma drepturilor băneşti ale decedatului pe zece ani, la data decesului. În afară de aceasta, timp de cinci ani de la data decesului, beneficiarului plăţii i se achită lunar drepturile băneşti lunare ale celui decedat. La expirarea termenului indicat se stabileşte pensie de urmaş în condiţiile legii;
    b) invaliditate a colaboratorului sistemului penitenciar survenită în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau invaliditate survenită în perioada de cel mult 3 ani de la eliberarea din serviciu ca urmare a unei boli contractate în perioada satisfacerii serviciului. Sumele de asigurare sub formă de drepturi băneşti lunare se vor plăti colaboratorului sistemului penitenciar pînă la restabilirea capacităţii de muncă, dar nu mai mult de 5 ani. După expirarea acestui termen se stabileşte pensie de invaliditate;
    c) vătămare a sănătăţii colaboratorului sistemului penitenciar în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau contractarea unei boli profesionale, în urma căreia a survenit pierderea temporară a capacităţii de muncă. Suma de asigurare sub formă de drepturi băneşti lunare va fi plătită colaboratorului sistemului penitenciar pînă la restabilirea capacităţii de muncă.
    (3) Prejudiciul material cauzat colaboratorului sistemului penitenciar prin deteriorarea sau distrugerea bunurilor acestuia sau a bunurilor rudelor apropiate în legătură cu îndeplinirea de către colaborator a obligaţiilor de serviciu se repară integral de la bugetul de stat.
    Articolul 32. (28) Asigurarea colaboratorilor sistemului
                                 penitenciar cu locuinţă
    (1) Locuinţa, constînd din apartament sau casă separată, este atribuită colaboratorilor sistemului penitenciar de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu normele stabilite de legislaţie. Ofiţerilor li se atribuie locuinţă după cel mult un an, iar celorlalţi colaboratori ai sistemului penitenciar, după cel mult 3 ani de la numirea lor în funcţie.
    (2) În cazul în care colaboratorului sistemului penitenciar nu i se atribuie locuinţă în condiţiile prevăzute la alin.(1), în perioada de pînă la atribuirea locuinţei, el are dreptul la recuperare, din contul instituţiei în care activează, a cheltuielilor pentru închirierea (subînchirierea) unei locuinţe provizorii, în cuantum prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar care nu va depăşi salariul de funcţie al chiriaşului.
    (3) În caz de moarte violentă sau de deces al colaboratorului sistemului penitenciar în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, familiei celui decedat i se rezervă dreptul la atribuirea locuinţei în temeiurile existente la data morţii violente sau decesului.
    Articolul 33. (29) Acordarea de înlesniri personalului
                                 sistemului penitenciar
    (1) În cazul în care persoanele care fac parte din personalul sistemului penitenciar contractează o boală profesională, pentru acestea se aplică prevederile legislaţiei respective.
    (2)(3) Vechimea în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar se calculează cu următoarele înlesniri:
    a) o  zi de serviciu în instituţii penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală şi în instituţiile destinate pentru deţinerea şi tratarea bolnavilor contagioşi şi bolnavilor psihici, precum şi la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de serviciu;
    b) 2 zile de serviciu în celelalte instituţii penitenciare, în Departamentul instituţiilor penitenciare, precum şi în subdiviziunile acestuia care îşi desfăşoară activitatea în locurile de privaţiune de libertate, se consideră ca 3 zile de serviciu;
    (3)(4) În vechimea în serviciu în sistemul penitenciar şi în vechimea de muncă pentru acordarea pensiei ale colaboratorilor sistemului penitenciar se include şi întreaga perioadă în care aceştia au lucrat în instituţiile penitenciare în calitate de salariaţi civili.  
    (4)(5) Copiii colaboratorilor sistemului penitenciar căzuţi în exerciţiul funcţiunii au dreptul să se înscrie fără concurs şi să-şi facă gratuit studiile la instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova. 
    (5)(6) Colaboratorii sistemului penitenciar trimişi în deplasare au dreptul să procure peste rînd documente de călătorie la toate tipurile de transport şi să fie cazaţi la hotel în baza ordinului de deplasare.
    (6)(7) Colaboratorilor sistemului penitenciar li se instalează telefon la domiciliu în decursul unui an din ziua depunerii cererii.
    Articolul 34. (30) Asigurarea cu pensii
    (1) Asigurarea cu pensii a colaboratorilor sistemului penitenciar se face în modul stabilit de Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, luîndu-se în considerare înlesnirile stabilite la art.33 alin.(2) şi (3) din prezenta lege.
    (2) Pensiile colaboratorilor sistemului penitenciar se stabilesc de organul de pensionare al Departamentului instituţiilor penitenciare.
    Articolul 35. (30¹) Cerinţe generale
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar aplică forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc pe teritoriul penitenciarului, pe teritoriile aferente acestuia asupra cărora se extind sau sînt stabilite cerinţe de regim, precum şi la obiectele păzite, în modul stabilit de prezenta lege.
    (2) La aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc, colaboratorii sistemului penitenciar sînt obligaţi:
    a) să avertizeze despre intenţia recurgerii la acestea, cu acordarea timpului suficient pentru executarea cerinţelor formulate şi pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor cînd tărăgănarea aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale sau a armei de foc creează un pericol direct pentru viaţa sau sănătatea colaboratorilor sistemului penitenciar, deţinuţilor sau altor persoane, ori poate genera alte consecinţe grave, precum şi a cazurilor cînd o astfel de somaţie este inoportună sau imposibilă în situaţia creată;
    b) să asigure cauzarea unei pagube cît mai mici deţinuţilor sau altor persoane, precum şi să acorde imediat victimelor primul ajutor medical;
    c) să raporteze imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, şefului nemijlocit despre fiecare caz de aplicare a forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc.
    (3) În lipsa mijloacelor speciale sau a armei de foc, colaboratorii sistemului penitenciar, în stare de legitimă apărare sau stare de extremă necesitate, sînt în drept să aplice orice alte mijloace aflate la dispoziţie.
    (4) La aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc, indiferent de situaţie şi de leziunile corporale pricinuite, se întocmeşte proces-verbal, un exemplar al căruia, împreună cu materialele, se expediază procurorului.
    (5) În cazul rănirii sau decesului deţinuţilor ori altor persoane ca urmare a aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc, şeful unităţii sistemului penitenciar informează imediat despre acest fapt procurorul procuraturii, în raza de jurisdicţie a căreia este dislocată unitatea sau locul aplicării acestora.
    (6) Colaboratorii sistemului penitenciar au dreptul să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă, să aplice şi să folosească arme de foc. Dacă este necesară aplicarea de către colaboratori a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc în circumstanţe ce nu ţin de punerea în executare a unei hotărîri cu caracter penal, ei cad sub incidenţa Legii cu privire la poliţie.
    (7) Aplicarea de către colaboratorii sistemului penitenciar a forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc cu încălcarea regulilor stabilite de prezenta lege atrage răspunderea prevăzută de lege.  
    Articolul 36. (30²) Aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor
                                   speciale
    (1) În cazul opunerii de rezistenţă colaboratorilor instituţiei penitenciare, neîndeplinirii cerinţelor legitime ale acestora, pentru respingerea atacului asupra personalului penitenciar, deţinuţilor şi/sau altor persoane, în cazul participării deţinuţilor la încălcarea în grup a regimului de deţinere şi la dezordini în masă, pentru eliberarea ostaticilor, clădirilor, construcţiilor, încăperilor şi mijloacelor de transport capturate, pentru reţinerea deţinuţilor care au evadat din penitenciar, pentru prevenirea comiterii evadării sau a altor acţiuni ilegale care pot cauza prejudicii celor din jur sau deţinutului însuşi, se aplică forţa fizică prin diferite procedee speciale de luptă sau mijloace speciale.
    (2) Lista mijloacelor speciale, precum şi regulile aplicării lor se stabilesc conform Hotărîrii Parlamentului cu privire la aprobarea mijloacelor speciale şi a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne şi militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne, cu particularităţile prevăzute de prezenta lege şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
    (3) Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, procedeele speciale de luptă, în cazul aplicării forţei fizice, se determină de colaboratorul sistemului penitenciar în funcţie de circumstanţe, de gravitatea şi caracterul acţiunilor ilegale. Mijloacele speciale şi forţa fizică se aplică pînă cînd persoana încetează să opună rezistenţă.
    (4) Se interzice aplicarea mijloacelor speciale împotriva femeilor cu semne evidente de graviditate, a persoanelor cu semne vădite de invaliditate şi a minorilor, cînd vîrsta lor este cunoscută sau evidentă, cu excepţia cazurilor în care persoane din categoriile respective săvîrşesc atacuri în grup, inclusiv armate, sau opun rezistenţă armată.
    Articolul 37. (30³) Aplicarea armei de foc
    (1) Colaboratorii sistemului penitenciar au dreptul, ca măsură excepţională, să aplice arma de foc:
    a) pentru respingerea atacului care pune în pericol viaţa şi sănătatea colaboratorilor sistemului penitenciar, deţinuţilor şi/sau altor persoane, precum şi pentru respingerea atacului în scopul acaparării armelor;
    b) pentru eliberarea ostaticilor, clădirilor, construcţiilor, încăperilor şi mijloacelor de transport, precum şi în scopul evitării nimicirii bunurilor şi valorilor materiale ale penitenciarului;
    c) pentru respingerea atacului în grup sau armat la obiectivele păzite, clădirile şi încăperile de executare a pedepsei, precum şi asupra mijloacelor de transport;
    d) pentru reţinerea persoanelor care opun rezistenţă armată, participă la dezordini în masă sau sînt surprinse în flagrant delict de comitere a unei infracţiuni, persoanelor care au evadat sau pentru contracararea tentativelor de evadare din penitenciar sau de sub escortă, ori în caz de eliberare forţată a deţinuţilor, precum şi în cazul în care persoana înarmată refuză să execute somaţia de a preda arma de foc.
    (2) În afară de cazurile expuse la alin.(1), arma de foc poate fi aplicată:
    a) pentru oprirea mijloacelor de transport folosite de către deţinuţi pentru evadare;
    b) pentru somarea deţinuţilor şi altor persoane privind intenţia aplicării armei de foc, darea semnalului de alarmă şi solicitarea ajutorului;
    c) la tentativa deţinutului sau a altei persoane de a se apropia de colaboratorul sistemului penitenciar cu arma de foc pregătită pentru a fi aplicată, cu armă albă sau cu obiecte cu ajutorul cărora pot fi aplicate leziuni corporale, micşorînd astfel distanţa indicată în somare, precum şi în cazul tentativei de a scoate arma de foc.
    (3) Drept atentat la securitatea personală a colaboratorului sistemului penitenciar, pe lîngă acţiunile prevăzute la alin.(2), este clasificată şi apropierea deţinutului sau a unei alte persoane la o distanţă mai mică de 3 metri, după ce a fost somat să se oprească.
    (4) Colaboratorul sistemului penitenciar este în drept să scoată arma de foc şi să o pregătească pentru a fi aplicată, dacă socoate că în situaţia creată pot apărea temeiurile stabilite de prezentul articol pentru aplicarea ei.
    (5) Aplicarea armei de foc va fi precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ea, cu excepţia cazurilor de atac prin surprindere, de eliberare a ostaticilor, de opunere a rezistenţei armate, de atac cu aplicarea armei de foc, a tehnicii de luptă, a autovehiculelor, a navelor fluviale şi aeriene, de evadare de sub pază sau de sub escortă cu arma de foc sau cu folosirea mijloacelor de transport, de atac pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă, de atac în scopul eliberării deţinuţilor de sub pază sau de sub escortă, în alte cazuri care creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea personalului penitenciar, deţinuţilor sau altor persoane.
    (6) Se interzice aplicarea armei de foc împotriva femeilor, persoanelor cu semne evidente de invaliditate şi a minorilor, cînd vîrsta lor este cunoscută sau evidentă, cu excepţia cazurilor opunerii de către ei a rezistenţei armate, realizării atacului armat sau în grup, care pune în pericol viaţa şi sănătatea altor persoane.
    (7) Administraţia penitenciarului sau subdiviziunii respective anunţă imediat procurorul despre fiecare caz de aplicare a armei de foc.
    (8) Modalitatea de a purta arma de foc se stabileşte prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 38. (31) Controlul asupra activităţii sistemului
                                 penitenciar
    (1) Controlul asupra activităţii sistemului penitenciar îl exercită:
    a) Parlamentul;
    b) Preşedintele Republicii Moldova;
    c) Guvernul;
    d) autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei stabilite.
    (2) Controlul nemijlocit asupra activităţii instituţiilor penitenciare îl exercită Ministerul Justiţiei prin Departamentul instituţiilor penitenciare.
    (3) În vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, au dreptul să viziteze instituţiile penitenciare fără permisiune specială persoanele enumerate la art.178 alin.(1) din Codul de executare.
    (4) Alte persoane pot vizita instituţiile care asigură deţinerea persoanelor în baza permisiunii speciale a administraţiei acestor instituţii ori a persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor ierarhic superioare sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată, iar în cazul vizitării preveniţilor – în baza permisiunii speciale a administraţiei penitenciare, cu acordul organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în procedura cărora se află cauza penală.
    Articolul 39. (32)
    Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
    Articolul 40. (33)
    (1) Guvernul:
    1) în termen de 2 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
    b) va adopta actele normative necesare pentru realizarea prevederilor prezentei legi;
    c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi departamente a actelor normative ce contravin prezentei legi;
    2) pînă la sfîrşitul anului 2001, va realiza transmiterea, în etape, de la trupele de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne către Departamentul instituţiilor penitenciare a următoarelor funcţii:
    a) de supraveghere a condamnaţilor - în termenul stabilit de Guvern;
    b) de escortare şi transferare sub escortă a condamnaţilor şi persoanelor arestate - pînă la 31 decembrie 1998;”.
    c) de pază a instituţiilor sistemului penitenciar şi a obiectelor acestora - pînă la 31 decembrie 2001.
    (2) Prevederile art.33 alineatul (2) din prezenta lege se aplică pentru întreaga perioadă de serviciu a persoanelor din trupele şi corpul de comandă, înregistrate, la data adoptării prezentei legi, în statele sistemului penitenciar şi ale sistemului organelor de interne, precum şi a persoanelor din trupele şi corpul de comandă pensionate anterior din organele afacerilor interne pentru limita de vîrstă în serviciu, din motive de boală, la îndeplinirea condiţiilor de vechime în muncă şi în legătură cu reducerile de personal.

    VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                          Dumitru MOŢPAN

    Nr.1036-XIII. Chişinău, 17 decembrie 1996.