autonomie locală - dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, în condiţiile legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice;

autonomie decizională - dreptul autorităţilor publice locale de a adopta liber decizii, în condiţiile legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării intereselor sale;

autonomie organizaţională - dreptul autorităţilor publice locale de a aproba, în condiţiile legii, statutul, structurile administrative interne, modalităţile de funcţionare a acestora, statele şi organigrama lor, precum şi de a institui persoane juridice de drept public de interes local;

autonomie financiară şi bugetară - dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de resurse financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea propriilor bugete locale;

competenţe - ansamblul de drepturi şi obligaţii ale autorităţilor publice locale în domeniile de activitate care le sînt stabilite.

Prezenta lege stabileşte cadrul general de reglementare a descentralizării administrative pe baza principiilor de repartizare a competenţelor între autorităţile publice.

a) principiul autonomiei locale, care presupune garantarea dreptului şi capacităţii efective a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, conform legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice;

b) principiul subsidiarităţii, care presupune exercitarea responsabilităţilor publice de către autorităţile care sînt cel mai aproape de cetăţeni, cu excepţia cazurilor în care intervenţia autorităţilor de nivel superior prezintă avantaje evidente ce rezultă din volumul şi natura responsabilităţilor şi din necesitatea de a asigura eficacitatea acţiunii publice;

c) principiul echităţii, care presupune garantarea unor condiţii şi oportunităţi egale tuturor autorităţilor publice locale pentru a-şi atinge obiectivele în realizarea competenţelor lor;

d) principiul integrităţii competenţelor, care presupune că orice competenţă atribuită autorităţilor publice locale trebuie să fie deplină şi exclusivă, exercitarea acesteia nu poate fi contestată sau limitată de o altă autoritate decît în cazurile prevăzute de lege;

e) principiul corespunderii resurselor cu competenţele, care presupune corespunderea resurselor financiare şi materiale alocate autorităţilor publice locale cu volumul şi natura competenţelor ce le sînt atribuite pentru a asigura îndeplinirea eficientă a acestora;

f) principiul solidarităţii financiare, care presupune susţinerea financiară de către stat a celor mai slab dezvoltate unităţi administrativ-teritoriale, în special prin aplicarea unor mecanisme de repartizare financiară echitabilă;

g) principiul dialogului instituţional, care presupune informarea şi consultarea de către stat, în timp util, a autorităţilor publice locale, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, prin structurile lor asociative, asupra oricăror chestiuni ce le privesc în mod direct ori sînt legate de procesul descentralizării administrative;

h) principiul parteneriatului public-privat, public-public, public-civil, care presupune garantarea unor posibilităţi reale de cooperare între guvern, autorităţile locale, sectorul privat şi societatea civilă;

i) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, care presupune, în limitele competenţelor ce le revin, obligativitatea realizării unor standarde minime de calitate stabilite de lege la prestarea serviciilor publice şi de utilitate publică de care sînt responsabile.

(1) Pentru autorităţile publice locale de nivelul întîi se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate:

b) colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora;

c) distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor utilizate şi pluviale;

h) construcţia, gestionarea, întreţinerea şi echiparea instituţiilor preşcolare şi extraşcolare (creşe, grădiniţe de copii, şcoli de artă, de muzică);

j) activităţi culturale, sportive, de recreaţie şi pentru tineret, precum şi planificarea, dezvoltarea şi gestionarea infrastructurilor necesare acestor tipuri de activităţi;

k) amenajarea pieţelor agricole, a spaţiilor comerciale, realizarea oricăror alte măsuri necesare pentru dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale;

l) instituirea şi gestionarea întreprinderilor municipale şi organizarea oricărei alte activităţi necesare dezvoltării economice a unităţii administrativ-teritoriale;

m) construcţia de locuinţe şi acordarea altor tipuri de facilităţi pentru păturile social vulnerabile, precum şi pentru alte categorii ale populaţiei;

(2) Pentru autorităţile publice locale de nivelul al doilea se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate:

b) planificarea şi administrarea lucrărilor de construcţie, întreţinere şi gestionare a unor obiective publice de interes raional;

c) construcţia, administrarea şi repararea drumurilor de interes raional, precum şi a infrastructurii rutiere;

d) organizarea transportului auto de călători, administrarea autogărilor şi staţiilor auto de interes raional;

e) stabilirea unui cadru general pentru amenajarea teritoriului la nivel de raion şi protecţia pădurilor de interes raional;

f) susţinerea şi stimularea iniţiativelor privind dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale;

g) elaborarea şi implementarea proiectelor de construcţie a gazoductelor interurbane (inclusiv a gazoductelor de presiune medie), a altor obiective termoenergetice cu destinaţie locală;

h) administrarea instituţiilor de cultură, turism şi sport de interes raional, alte activităţi cu caracter educaţional, cultural şi sportiv de interes raional;

k) dezvoltarea şi gestionarea serviciilor sociale comunitare pentru categoriile social-vulnerabile, monitorizarea calităţii serviciilor sociale.

(3) Autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, în limitele legii, dispun de libertate deplină de acţiune în reglementarea şi gestionarea oricărei chestiuni de interes local care nu este exclusă din competenţa lor şi nu este atribuită unei alte autorităţi. Alte competenţe proprii autorităţilor publice locale pot fi atribuite acestora numai prin lege.

(1) Autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi cele centrale pot coopera, în condiţiile legii, pentru a asigura realizarea unor proiecte sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor autorităţi.

(2) Activităţile care trebuie desfăşurate prin cooperare sînt fixate în acordurile semnate între părţi, în condiţiile legii, în strictă conformitate cu resursele bugetare şi cu responsabilităţile asumate de ele.

(3) Acordurile încheiate vor conţine stabilirea clară a surselor de finanţare şi a limitelor puterii de decizie pentru fiecare nivel de autoritate publică în parte, precum şi a termenelor de realizare a acordului.

(1) Competenţele care ţin de autorităţile publice centrale pot fi delegate autorităţilor publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, respectîndu-se criteriile de eficacitate şi de raţionalitate economică.

(3) Delegarea de competenţe poate viza toate autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea (delegare generală) ori numai unele autorităţi publice locale.

(4) Delegarea de competenţe este însoţită obligatoriu de asigurarea resurselor financiare necesare şi suficiente realizării acestora.

(6) Delegarea de competenţe este efectivă doar din momentul în care a avut loc transferul resurselor financiare şi materiale necesare şi suficiente.

(1) Autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale oferă populaţiei servicii publice de care sînt responsabile, prin intermediul structurilor lor teritoriale, pe care le administrează în mod direct.

(2) În definirea responsabilităţilor structurilor lor teritoriale, autorităţile administraţiei publice centrale asigură evitarea oricăror imixtiuni în responsabilităţile care ţin de realizarea competenţelor autorităţilor publice locale.

(3) Ministerul Administraţiei Publice Locale, prin intermediul structurilor sale teritoriale, va asigura coordonarea generală, pe plan teritorial, a activităţii serviciilor publice desconcentrate.

(1) Autorităţile administraţiei publice locale sînt consultate în procesul de elaborare, adoptare sau modificare a legilor sau altor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.

(2) Organizarea consultărilor şi coordonarea procedurilor necesare în acest sens sînt asigurate de Ministerul Administraţiei Publice Locale în cooperare cu alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale.

(1) Descentralizarea administrativă reprezintă un proces continuu, progresiv, care evoluează odată cu extinderea capacităţii administrative a unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea gestionării eficiente a serviciilor publice aflate în responsabilitatea acestora.

(2) În scopul studierii, promovării şi monitorizării procesului de descentralizare administrativă şi financiară se constituie o comisie paritară pentru descentralizare, prezidată de către ministrul administraţiei publice locale, care întruneşte reprezentanţi ai diferitelor ministere şi ai altor autorităţi administrative centrale, ai autorităţilor publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu.

(3) Transferul progresiv al competenţelor este fundamentat pe evaluări sectoriale şi analize de impact, realizate în baza unei metodologii specifice şi a unui set de indicatori elaboraţi de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale în cadrul comisiei paritare pentru descentralizare.

(4) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în colaborare cu Ministerul Administraţiei Publice Locale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale, pot lansa diverse proiecte-pilot în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse privind descentralizarea unor anumite competenţe.

(5) Nu pot fi descentralizate şi transferate din responsabilitatea statului în cea a autorităţilor publice locale serviciile publice care se bucură de reglementare constituţională, fiind garantate şi asigurate direct şi exclusiv de către stat.

(1) Guvernul, ministerele, precum şi alte autorităţi administrative centrale, în baza unor standarde de cost şi calitate, identifică resursele necesare realizării competenţelor transferate de ele, precum şi sursele bugetare din care vor fi finanţate aceste competenţe. Resursele astfel identificate sînt transferate autorităţilor administraţiei publice locale, în condiţiile legii.

(2) Guvernul, ministerele şi alte autorităţi administrative centrale stabilesc standarde de cost şi de calitate pentru prestarea serviciilor publice descentralizate.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de respectarea standardelor de cost şi de calitate în prestarea serviciilor publice.

(4) Standardele de cost şi de calitate se aprobă prin hotărîri de Guvern, la propunerea comisiei paritare pentru descentralizare sau a ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, cu avizul Ministerului Administraţiei Publice Locale.

(5) Actualizarea periodică a standardelor de cost şi de calitate a serviciilor prestate este efectuată în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.

(1) O unitate administrativ-teritorială este considerată viabilă din punct de vedere administrativ dacă ea dispune de resurse materiale, instituţionale şi financiare necesare pentru gestionarea şi realizarea eficientă a competenţelor ce îi revin.

(2) Capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată statutului legal al unei autorităţi publice locale atunci cînd cheltuielile administrative ale acesteia nu depăşesc 30 la sută din suma totală a veniturilor proprii.

(3) Constituirea unei unităţi administrativ-teritoriale şi dotarea ei cu ansamblul de competenţe proprii se vor face doar în conformitate cu prevederile Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova şi ale Legii privind finanţele publice locale, în baza următoarelor criterii, şi anume:

b) numărul populaţiei unităţii administrativ-teritoriale este mai mare decît numărul minim necesar stipulat în Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.

(4) Cheltuielile administrative şi veniturile proprii, pentru fiecare tip de unitate administrativ-teritorială, vor fi calculate în conformitate cu Legea privind finanţele publice locale.

(5) Activitatea unităţilor administrativ-teritoriale care nu corespund criteriilor stabilite la alin.(3) va fi examinată în şedinţă de Guvern, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice Locale, în vederea identificării unor soluţii de eficientizare administrativă sau de consolidare teritorială.

(6) În cazul în care nu se reuşeşte consolidarea capacităţii administrative a unei unităţi administrativ-teritoriale, Guvernul poate lua decizia de a propune crearea unei asocieri administrative cu alte unităţi administrativ-teritoriale învecinate, potrivit legislaţiei în vigoare.

(1) Autorităţile publice locale se bucură, în condiţiile legii, de autonomie financiară, adoptă bugetul lor propriu care este independent şi separat de bugetul de stat.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale dispun în mod efectiv de resurse financiare proprii, pe care le utilizează liber în realizarea competenţelor lor.

(3) Autorităţile publice locale dispun de venituri fiscale proprii, stabilite de Legea privind finanţele publice locale, care constituie baza fiscală a unităţii administrativ-teritoriale. Ele dispun, de asemenea, şi de alte venituri proprii stabilite de legea menţionată şi de alte acte normative.

(4) În vederea sporirii capacităţii financiare, autorităţilor publice locale li se acordă transferuri cu destinaţie generală. Modalităţile de calcul al sumei generale a acestor transferuri sînt stabilite de Legea privind finanţele publice locale.

(5) În vederea lichidării dezechilibrelor dintre capacitatea financiară şi necesităţile de cheltuieli ale unor autorităţi publice locale, prin Legea privind finanţele publice locale, se stabileşte un mecanism de repartizare financiară echitabilă.

(6) Ministerul Finanţelor şi serviciile publice desconcentrate ale acestuia asigură accesul, fără restricţii, al autorităţilor publice locale la informaţiile privind determinarea şi distribuirea resurselor bugetare prevăzute de legislaţie.

(1) Autorităţile publice locale posedă un patrimoniu propriu şi distinct, care include bunuri mobile şi imobile, şi dispun liber de acesta în condiţiile legii.

(2) Patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale se delimitează şi se separă clar de patrimoniul statului, potrivit legii sau în modul stabilit de lege.

(3) Delimitarea presupune evidenţa patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale, competenţa decizională exclusivă a autorităţilor publice locale privind administrarea patrimoniului respectiv şi modul de repartizare a veniturilor obţinute din gestionarea acestuia în condiţiile legii.

(4) Criteriile principale care stau la baza delimitării patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale de cel al statului sînt:

a) criteriul interesului (local, raional sau naţional) şi importanţei. Importanţa patrimoniului se stabileşte în baza unor studii, avize şi expertize specializate;

b) valoarea economică şi importanţa patrimoniului pentru dezvoltarea satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului sau ţării;

c) utilizarea patrimoniului pentru amplasarea sistemelor energetice, de transport şi a altor sisteme de stat, a obiectivelor de telecomunicaţii şi a serviciilor meteo;

(1) Ministerul Administraţiei Publice Locale este responsabil de elaborarea şi implementarea politicii de descentralizare administrativă, avînd următoarele competenţe:

a) elaborează strategii şi politici generale de descentralizare administrativă, financiară şi patrimonială;

b) asigură, în comun cu autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale, coordonarea tehnică şi monitorizarea procesului de descentralizare administrativă;

d) colaborează cu alte ministere şi autorităţi administrative centrale la elaborarea şi implementarea strategiilor de descentralizare administrativă;

e) colectează, în comun cu Ministerul Finanţelor, cu alte ministere şi autorităţi administrative centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, date statistice necesare fundamentării şi estimării impactului politicilor de descentralizare administrativă;

f) elaborează, analizează şi actualizează, de comun acord cu alte ministere şi cu alte autorităţi administrative centrale, precum şi cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, standardele minime de cost şi de calitate ale serviciilor publice şi de utilitate publică;

g) monitorizează aplicarea de către autorităţile administraţiei publice locale a standardelor minime de calitate la prestarea serviciilor publice şi de utilitate publică;

i) avizează, potrivit legii, iniţiativele şi proiectele de acte normative privind descentralizarea administrativă şi financiară, precum şi delegarea de competenţe de la autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale către autorităţile publice locale.

(2) Ministerul Administraţiei Publice Locale gestionează programe naţionale de dezvoltare adresate unităţilor administrativ-teritoriale în vederea stimulării asocierii acestora, precum şi a dezvoltării capacităţilor administrative ale acestora.

(1) Guvernul va prezenta anual Parlamentului un raport privind dezvoltarea sistemului administraţiei publice din Republica Moldova şi evoluţia procesului descentralizării administrative.

(2) Ministerul Administraţiei Publice Locale şi Ministerul Finanţelor vor iniţia evaluarea capacităţilor administrative ale autorităţilor publice locale şi vor prezenta, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, situaţia generală şi propunerile concrete privind capacităţile administrative ale autorităţilor publice locale.

(2) Prezenta lege se va aplica după aprobarea planului de acţiuni, care va stabili etapele distincte de implementare a procesului de descentralizare administrativă în Republica Moldova.

(3) Ministerul Administraţiei Publice Locale, în colaborare cu alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale şi cu societatea civilă, va pregăti şi va transmite Parlamentului proiecte de acte legislative privind etapele descentralizării administrative în Republica Moldova.

*LPO435/2006 ^{Versiunea originala} ID intern unic: 333142 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 435 din 28.12.2006
privind descentralizarea administrativă
Publicat : 02.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 29-31 art Nr : 91 Data intrarii in vigoare : 01.01.2007
Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1. Noţiuni de bază În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni: autonomie locală - dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, în condiţiile legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice; autonomie decizională - dreptul autorităţilor publice locale de a adopta liber decizii, în condiţiile legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării intereselor sale; autonomie organizaţională - dreptul autorităţilor publice locale de a aproba, în condiţiile legii, statutul, structurile administrative interne, modalităţile de funcţionare a acestora, statele şi organigrama lor, precum şi de a institui persoane juridice de drept public de interes local; autonomie financiară şi bugetară - dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de resurse financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea propriilor bugete locale; competenţe - ansamblul de drepturi şi obligaţii ale autorităţilor publice locale în domeniile de activitate care le sînt stabilite. Articolul 2. Obiectul legii Prezenta lege stabileşte cadrul general de reglementare a descentralizării administrative pe baza principiilor de repartizare a competenţelor între autorităţile publice. Articolul 3. Principiile descentralizării administrative Descentralizarea administrativă are la bază următoarele principii: a) principiul autonomiei locale, care presupune garantarea dreptului şi capacităţii efective a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, conform legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice; b) principiul subsidiarităţii, care presupune exercitarea responsabilităţilor publice de către autorităţile care sînt cel mai aproape de cetăţeni, cu excepţia cazurilor în care intervenţia autorităţilor de nivel superior prezintă avantaje evidente ce rezultă din volumul şi natura responsabilităţilor şi din necesitatea de a asigura eficacitatea acţiunii publice; c) principiul echităţii, care presupune garantarea unor condiţii şi oportunităţi egale tuturor autorităţilor publice locale pentru a-şi atinge obiectivele în realizarea competenţelor lor; d) principiul integrităţii competenţelor, care presupune că orice competenţă atribuită autorităţilor publice locale trebuie să fie deplină şi exclusivă, exercitarea acesteia nu poate fi contestată sau limitată de o altă autoritate decît în cazurile prevăzute de lege; e) principiul corespunderii resurselor cu competenţele, care presupune corespunderea resurselor financiare şi materiale alocate autorităţilor publice locale cu volumul şi natura competenţelor ce le sînt atribuite pentru a asigura îndeplinirea eficientă a acestora; f) principiul solidarităţii financiare, care presupune susţinerea financiară de către stat a celor mai slab dezvoltate unităţi administrativ-teritoriale, în special prin aplicarea unor mecanisme de repartizare financiară echitabilă; g) principiul dialogului instituţional, care presupune informarea şi consultarea de către stat, în timp util, a autorităţilor publice locale, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, prin structurile lor asociative, asupra oricăror chestiuni ce le privesc în mod direct ori sînt legate de procesul descentralizării administrative; h) principiul parteneriatului public-privat, public-public, public-civil, care presupune garantarea unor posibilităţi reale de cooperare între guvern, autorităţile locale, sectorul privat şi societatea civilă; i) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, care presupune, în limitele competenţelor ce le revin, obligativitatea realizării unor standarde minime de calitate stabilite de lege la prestarea serviciilor publice şi de utilitate publică de care sînt responsabile. Capitolul II Domeniile de activitate ale autorităţilor publice locale Articolul 4.Domeniile proprii de activitate ale autorităţilor publice locale (1) Pentru autorităţile publice locale de nivelul întîi se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate: a) planificarea urbană şi gestionarea spaţiilor verzi de interes local; b) colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora; c) distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor utilizate şi pluviale; d) construcţia, întreţinerea şi iluminarea străzilor şi drumurilor publice locale; e) transportul public local; f) amenajarea şi întreţinerea cimitirelor; g) administrarea bunurilor din domeniile public şi privat locale; h) construcţia, gestionarea, întreţinerea şi echiparea instituţiilor preşcolare şi extraşcolare (creşe, grădiniţe de copii, şcoli de artă, de muzică); i) dezvoltarea şi gestionarea reţelelor urbane de distribuire a gazelor şi energiei termice; j) activităţi culturale, sportive, de recreaţie şi pentru tineret, precum şi planificarea, dezvoltarea şi gestionarea infrastructurilor necesare acestor tipuri de activităţi; k) amenajarea pieţelor agricole, a spaţiilor comerciale, realizarea oricăror alte măsuri necesare pentru dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale; l) instituirea şi gestionarea întreprinderilor municipale şi organizarea oricărei alte activităţi necesare dezvoltării economice a unităţii administrativ-teritoriale; m) construcţia de locuinţe şi acordarea altor tipuri de facilităţi pentru păturile social vulnerabile, precum şi pentru alte categorii ale populaţiei; n) organizarea serviciilor antiincendiare. (2) Pentru autorităţile publice locale de nivelul al doilea se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate: a) administrarea bunurilor din domeniile public şi privat ale raionului; b) planificarea şi administrarea lucrărilor de construcţie, întreţinere şi gestionare a unor obiective publice de interes raional; c) construcţia, administrarea şi repararea drumurilor de interes raional, precum şi a infrastructurii rutiere; d) organizarea transportului auto de călători, administrarea autogărilor şi staţiilor auto de interes raional; e) stabilirea unui cadru general pentru amenajarea teritoriului la nivel de raion şi protecţia pădurilor de interes raional; f) susţinerea şi stimularea iniţiativelor privind dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale; g) elaborarea şi implementarea proiectelor de construcţie a gazoductelor interurbane (inclusiv a gazoductelor de presiune medie), a altor obiective termoenergetice cu destinaţie locală; h) administrarea instituţiilor de cultură, turism şi sport de interes raional, alte activităţi cu caracter educaţional, cultural şi sportiv de interes raional; i) administrarea întreprinderilor municipale de interes raional; j) administrarea unităţilor de asistenţă socială de interes raional; k) dezvoltarea şi gestionarea serviciilor sociale comunitare pentru categoriile social-vulnerabile, monitorizarea calităţii serviciilor sociale. (3) Autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, în limitele legii, dispun de libertate deplină de acţiune în reglementarea şi gestionarea oricărei chestiuni de interes local care nu este exclusă din competenţa lor şi nu este atribuită unei alte autorităţi. Alte competenţe proprii autorităţilor publice locale pot fi atribuite acestora numai prin lege. Articolul 5. Cooperarea autorităţilor publice (1) Autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi cele centrale pot coopera, în condiţiile legii, pentru a asigura realizarea unor proiecte sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor autorităţi. (2) Activităţile care trebuie desfăşurate prin cooperare sînt fixate în acordurile semnate între părţi, în condiţiile legii, în strictă conformitate cu resursele bugetare şi cu responsabilităţile asumate de ele. (3) Acordurile încheiate vor conţine stabilirea clară a surselor de finanţare şi a limitelor puterii de decizie pentru fiecare nivel de autoritate publică în parte, precum şi a termenelor de realizare a acordului. Articolul 6. Delegarea de competenţe (1) Competenţele care ţin de autorităţile publice centrale pot fi delegate autorităţilor publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, respectîndu-se criteriile de eficacitate şi de raţionalitate economică. (2) Delegarea de competenţe poate fi efectuată de Parlament, la propunerea Guvernului. (3) Delegarea de competenţe poate viza toate autorităţile publice locale de nivelurile întîi şi al doilea (delegare generală) ori numai unele autorităţi publice locale. (4) Delegarea de competenţe este însoţită obligatoriu de asigurarea resurselor financiare necesare şi suficiente realizării acestora. (5) Delegarea de competenţe poate fi nelimitată în timp sau determinată în timp. (6) Delegarea de competenţe este efectivă doar din momentul în care a avut loc transferul resurselor financiare şi materiale necesare şi suficiente. Articolul 7. Serviciile publice desconcentrate (1) Autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale oferă populaţiei servicii publice de care sînt responsabile, prin intermediul structurilor lor teritoriale, pe care le administrează în mod direct. (2) În definirea responsabilităţilor structurilor lor teritoriale, autorităţile administraţiei publice centrale asigură evitarea oricăror imixtiuni în responsabilităţile care ţin de realizarea competenţelor autorităţilor publice locale. (3) Ministerul Administraţiei Publice Locale, prin intermediul structurilor sale teritoriale, va asigura coordonarea generală, pe plan teritorial, a activităţii serviciilor publice desconcentrate. Articolul 8. Consultarea autorităţilor administraţiei publice locale (1) Autorităţile administraţiei publice locale sînt consultate în procesul de elaborare, adoptare sau modificare a legilor sau altor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. (2) Organizarea consultărilor şi coordonarea procedurilor necesare în acest sens sînt asigurate de Ministerul Administraţiei Publice Locale în cooperare cu alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale. Capitolul III Dezvoltarea descentralizării administrative Articolul 9. Regulile procesului de descentralizare administrativă (1) Descentralizarea administrativă reprezintă un proces continuu, progresiv, care evoluează odată cu extinderea capacităţii administrative a unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea gestionării eficiente a serviciilor publice aflate în responsabilitatea acestora. (2) În scopul studierii, promovării şi monitorizării procesului de descentralizare administrativă şi financiară se constituie o comisie paritară pentru descentralizare, prezidată de către ministrul administraţiei publice locale, care întruneşte reprezentanţi ai diferitelor ministere şi ai altor autorităţi administrative centrale, ai autorităţilor publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu. (3) Transferul progresiv al competenţelor este fundamentat pe evaluări sectoriale şi analize de impact, realizate în baza unei metodologii specifice şi a unui set de indicatori elaboraţi de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale în cadrul comisiei paritare pentru descentralizare. (4) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în colaborare cu Ministerul Administraţiei Publice Locale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale, pot lansa diverse proiecte-pilot în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse privind descentralizarea unor anumite competenţe. (5) Nu pot fi descentralizate şi transferate din responsabilitatea statului în cea a autorităţilor publice locale serviciile publice care se bucură de reglementare constituţională, fiind garantate şi asigurate direct şi exclusiv de către stat. Articolul 10. Corelarea dintre transferul de competenţe şi transferul de resurse (1) Guvernul, ministerele, precum şi alte autorităţi administrative centrale, în baza unor standarde de cost şi calitate, identifică resursele necesare realizării competenţelor transferate de ele, precum şi sursele bugetare din care vor fi finanţate aceste competenţe. Resursele astfel identificate sînt transferate autorităţilor administraţiei publice locale, în condiţiile legii. (2) Guvernul, ministerele şi alte autorităţi administrative centrale stabilesc standarde de cost şi de calitate pentru prestarea serviciilor publice descentralizate. (3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de respectarea standardelor de cost şi de calitate în prestarea serviciilor publice. (4) Standardele de cost şi de calitate se aprobă prin hotărîri de Guvern, la propunerea comisiei paritare pentru descentralizare sau a ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, cu avizul Ministerului Administraţiei Publice Locale. (5) Actualizarea periodică a standardelor de cost şi de calitate a serviciilor prestate este efectuată în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Articolul 11. Capacitatea administrativă (1) O unitate administrativ-teritorială este considerată viabilă din punct de vedere administrativ dacă ea dispune de resurse materiale, instituţionale şi financiare necesare pentru gestionarea şi realizarea eficientă a competenţelor ce îi revin. (2) Capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată statutului legal al unei autorităţi publice locale atunci cînd cheltuielile administrative ale acesteia nu depăşesc 30 la sută din suma totală a veniturilor proprii. (3) Constituirea unei unităţi administrativ-teritoriale şi dotarea ei cu ansamblul de competenţe proprii se vor face doar în conformitate cu prevederile Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova şi ale Legii privind finanţele publice locale, în baza următoarelor criterii, şi anume: a) unitatea administrativ-teritorială va dispune de capacitate administrativă; b) numărul populaţiei unităţii administrativ-teritoriale este mai mare decît numărul minim necesar stipulat în Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. (4) Cheltuielile administrative şi veniturile proprii, pentru fiecare tip de unitate administrativ-teritorială, vor fi calculate în conformitate cu Legea privind finanţele publice locale. (5) Activitatea unităţilor administrativ-teritoriale care nu corespund criteriilor stabilite la alin.(3) va fi examinată în şedinţă de Guvern, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice Locale, în vederea identificării unor soluţii de eficientizare administrativă sau de consolidare teritorială. (6) În cazul în care nu se reuşeşte consolidarea capacităţii administrative a unei unităţi administrativ-teritoriale, Guvernul poate lua decizia de a propune crearea unei asocieri administrative cu alte unităţi administrativ-teritoriale învecinate, potrivit legislaţiei în vigoare. Capitolul IV Resursele financiare şi materiale ale colectivităţilor locale Articolul 12. Descentralizarea financiară (1) Autorităţile publice locale se bucură, în condiţiile legii, de autonomie financiară, adoptă bugetul lor propriu care este independent şi separat de bugetul de stat. (2) Unităţile administrativ-teritoriale dispun în mod efectiv de resurse financiare proprii, pe care le utilizează liber în realizarea competenţelor lor. (3) Autorităţile publice locale dispun de venituri fiscale proprii, stabilite de Legea privind finanţele publice locale, care constituie baza fiscală a unităţii administrativ-teritoriale. Ele dispun, de asemenea, şi de alte venituri proprii stabilite de legea menţionată şi de alte acte normative. (4) În vederea sporirii capacităţii financiare, autorităţilor publice locale li se acordă transferuri cu destinaţie generală. Modalităţile de calcul al sumei generale a acestor transferuri sînt stabilite de Legea privind finanţele publice locale. (5) În vederea lichidării dezechilibrelor dintre capacitatea financiară şi necesităţile de cheltuieli ale unor autorităţi publice locale, prin Legea privind finanţele publice locale, se stabileşte un mecanism de repartizare financiară echitabilă. (6) Ministerul Finanţelor şi serviciile publice desconcentrate ale acestuia asigură accesul, fără restricţii, al autorităţilor publice locale la informaţiile privind determinarea şi distribuirea resurselor bugetare prevăzute de legislaţie. Articolul 13. Proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale (1) Autorităţile publice locale posedă un patrimoniu propriu şi distinct, care include bunuri mobile şi imobile, şi dispun liber de acesta în condiţiile legii. (2) Patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale se delimitează şi se separă clar de patrimoniul statului, potrivit legii sau în modul stabilit de lege. (3) Delimitarea presupune evidenţa patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale, competenţa decizională exclusivă a autorităţilor publice locale privind administrarea patrimoniului respectiv şi modul de repartizare a veniturilor obţinute din gestionarea acestuia în condiţiile legii. (4) Criteriile principale care stau la baza delimitării patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale de cel al statului sînt: a) criteriul interesului (local, raional sau naţional) şi importanţei. Importanţa patrimoniului se stabileşte în baza unor studii, avize şi expertize specializate; b) valoarea economică şi importanţa patrimoniului pentru dezvoltarea satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului sau ţării; c) utilizarea patrimoniului pentru amplasarea sistemelor energetice, de transport şi a altor sisteme de stat, a obiectivelor de telecomunicaţii şi a serviciilor meteo; d) valoarea ştiinţifică, socială, istorică, culturală şi naturală a patrimoniului. Capitolul V Cadrul instituţional al procesului de descentralizare administrativă Articolul 14. Ministerul Administraţiei Publice Locale (1) Ministerul Administraţiei Publice Locale este responsabil de elaborarea şi implementarea politicii de descentralizare administrativă, avînd următoarele competenţe: a) elaborează strategii şi politici generale de descentralizare administrativă, financiară şi patrimonială; b) asigură, în comun cu autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale, coordonarea tehnică şi monitorizarea procesului de descentralizare administrativă; c) colaborează cu Ministerul Finanţelor în elaborarea politicii de descentralizare financiară; d) colaborează cu alte ministere şi autorităţi administrative centrale la elaborarea şi implementarea strategiilor de descentralizare administrativă; e) colectează, în comun cu Ministerul Finanţelor, cu alte ministere şi autorităţi administrative centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, date statistice necesare fundamentării şi estimării impactului politicilor de descentralizare administrativă; f) elaborează, analizează şi actualizează, de comun acord cu alte ministere şi cu alte autorităţi administrative centrale, precum şi cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, standardele minime de cost şi de calitate ale serviciilor publice şi de utilitate publică; g) monitorizează aplicarea de către autorităţile administraţiei publice locale a standardelor minime de calitate la prestarea serviciilor publice şi de utilitate publică; h) asigură lucrările de secretariat ale comisiei paritare pentru descentralizare; i) avizează, potrivit legii, iniţiativele şi proiectele de acte normative privind descentralizarea administrativă şi financiară, precum şi delegarea de competenţe de la autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale către autorităţile publice locale. (2) Ministerul Administraţiei Publice Locale gestionează programe naţionale de dezvoltare adresate unităţilor administrativ-teritoriale în vederea stimulării asocierii acestora, precum şi a dezvoltării capacităţilor administrative ale acestora. Capitolul VI Dispoziţii finale şi tranzitorii Articolul 15 (1) Guvernul va prezenta anual Parlamentului un raport privind dezvoltarea sistemului administraţiei publice din Republica Moldova şi evoluţia procesului descentralizării administrative. (2) Ministerul Administraţiei Publice Locale şi Ministerul Finanţelor vor iniţia evaluarea capacităţilor administrative ale autorităţilor publice locale şi vor prezenta, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, situaţia generală şi propunerile concrete privind capacităţile administrative ale autorităţilor publice locale. Articolul 16 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2007. (2) Prezenta lege se va aplica după aprobarea planului de acţiuni, care va stabili etapele distincte de implementare a procesului de descentralizare administrativă în Republica Moldova. (3) Ministerul Administraţiei Publice Locale, în colaborare cu alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale şi cu societatea civilă, va pregăti şi va transmite Parlamentului proiecte de acte legislative privind etapele descentralizării administrative în Republica Moldova. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU Nr.435-XVI. Chişinău, 28 decembrie 2006.