MODIFICAT
    HG525 din 03.07.14, MO178-184/11.07.14 art.569
    HG572 din 30.07.13, MO173-176/09.08.13 art.668



    În temeiul art. 17 al Legii nr. 5-XVI din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.47-50, art.200), cu modificările ulterioare, Hotărîrii Parlamentului nr. 87-XIII din 28 aprilie 1994 privind aderarea Republicii Moldova la Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei şi în scopul asigurării unei abordări complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi în documentele de politici din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    [Clauza de emitere modificată prin HG525 din 03.07.14, MO178-184/11.07.14 art.569]

    1. Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen în Republica Moldova pe anii 2010-2015 (în continuare – Program naţional) prevede o abordare complexă de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în documentele de politici din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi implementare a deciziilor. Scopul acestui program rezidă în asigurarea promovării egalităţii de gen în viaţa economică, politică şi socială a femeilor şi bărbaţilor, aceasta constituind baza respectării drepturilor umane fundamentale ale tuturor cetăţenilor tării.
    2. Necesitatea elaborării prezentului Program naţional este determinată de deficienţele vizibile în domeniul asigurării egalităţii între femei şi bărbaţi, precum şi necesităţii asigurării implementării documentelor de politici multisectoriale care ar ţine cont de nevoile diferite ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi care ar reduce dezechilibrul existent în contextul eforturilor naţionale de eradicare a sărăciei şi reformare a sectorului public drept mijloc de promovare şi garantare a drepturilor fundamentale ale omului.
    3. Implementarea Programului naţional va crea oportunităţi mai bune pentru asigurarea egalităţii de gen de facto şi de jure, drept parte integrală a procesului de constituire a unei democraţii adevărate, conştiente şi sensibile la dimensiunea de gen, avînd în calitate de premisă asigurarea participării tuturor membrilor societăţii, a femeilor şi bărbaţilor, în toate domeniile vieţii. Adoptarea prezentului Program va permite eficientizarea şi canalizarea resurselor financiare pentru realizarea diverselor politici sectoriale prin prisma dimensiunii de gen, astfel avînd un impact pozitiv asupra calităţii vieţii tuturor cetăţenilor .
    4. Implementarea prezentului Program naţional va contribui la realizarea de către Republica Moldova a angajamentelor naţionale şi internaţionale asumate în contextul obiectivelor strategice în domeniul asigurării drepturilor omului, cu accent prioritar asupra asigurării egalităţii de gen.
    Cadrul normativ internaţional, regional şi naţional cu privire la egalitatea de gen
    5. Cadrul normativ care formează baza politicilor şi acţiunilor în domeniul egalităţii genurilor din Republica Moldova se conturează în baza documentelor internaţionale de rigoare, la care statul este parte: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (1952), Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (1966), Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (1979), Platforma şi Planul de Acţiuni de la Beijing (1995), Declaraţia Milenară (2000), Convenţiile relevante ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii etc.
    6. Orientarea Republicii Moldova spre integrare în Uniunea Europeană condiţionează aderarea la instrumentele relevante din domeniu: Tratatul de la Amsterdam (1999), Carta Socială Europeană revizuită (1996), Declaraţia privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi ca un criteriu fundamental al democraţiei, adoptată la a 4-a Conferinţă Ministerială Europeană privind Egalitatea dintre Femei şi Bărbaţi (Istanbul, 13-14 noiembrie 1997), Declaraţia şi Planul de Acţiuni, adoptat la ce de-al Treilea Summit al Şefilor de State şi Guverne al statelor-membre ale Consiliului Europei (Varşovia, 16-17 mai 2005), Rezoluţia privind realizarea egalităţii de gen: o provocare pentru drepturile omului şi o premisă a dezvoltării economice, adoptată la a 6-a Conferinţă Ministerială Europeană privind Egalitatea dintre Femei şi Bărbaţi (Stockholm, 8-9 iunie 2006), Foaia de parcurs pentru egalitate între femei şi bărbaţi (2006-2010), Recomandarea CM/Rec(2007)17 a Comitetului de Miniştri către statele-membre privind standardele şi mecanismele de asigurare a egalităţii de gen etc.
    7. Avînd în vedere aderarea şi alinierea Republicii Moldova la documentele menţionate, la nivel de Parlament şi Guvern au fost întreprinse acţiuni strategice de racordare a cadrului normativ naţional la standardele internaţionale şi regionale în domeniul egalităţii genurilor. Astfel, Constituţia Republicii Moldova proclamă egalitatea femeilor şi bărbaţilor în faţa legii. Adoptarea Legii nr.5-XVI din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, a Planului naţional „Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2006-2009”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.984 din 25 august 2006 au condus la stabilirea cadrului normativ specific în domeniu. Totodată, subiectul în cauză şi-a găsit oglindire şi în alte documente naţionale: Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.913 din 26 august 2005, Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, adoptată prin Legea nr.295-XVI din 21 decembrie 2007, Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 25 februarie 2008, etc.
    Situaţia pe ţară: tendinţe şi probleme
    8. Cadrul normativ prezentat mai sus creează premisele necesare pentru dezvoltarea politicilor relevante în domeniul egalităţii genurilor. În republică au fost create structuri instituţionale cu competenţe specifice, cum sînt: Comisia Guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi, Direcţia politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei în cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi unităţi gender în cadrul unor ministere de resort. Pe parcursul ultimilor ani ciclic au fost atestate unele progrese în promovarea egalităţii de gen, manifestate prin creşterea numărului de femei la posturi decizionale, desfăşurarea programelor de informare a populaţiei, de dezvoltare a capacităţilor specialiştilor cu competenţe în domeniu etc. Republica Moldova s-a plasat în topul primelor 20 dintre 130 de state din lume cu privire la egalitatea genurilor, potrivit celui de-al treilea Raport cu referire la indexul global al egalităţii de gen, lansat de Forumul Economic Mondial (2008).
    9. În pofida adoptării cadrului normativ cu privire la asigurarea egalităţii genurilor, se atestă o multitudine de probleme ce vizează implementarea în practică a acestuia.
    Sfera ocupării forţei de muncă şi migraţiei de muncă
    10. Creşterea economică din ultimii ani nu a fost însoţită de o creştere pe măsură a numărului de locuri de muncă. Astfel, în anul 2008 rata de ocupare a forţei de muncă în rîndul bărbaţilor a fost mai înaltă atît la nivel urban, cît şi rural (48,6% şi 42,7% respectiv) comparativ cu rata de ocupare a femeilor – 41,0% în mediul urban şi 39,5% în cel rural, în pofida faptului că ponderea femeilor în rîndul studenţilor este mai mare (58,9% din total). În acelaşi timp, cu toate că rata şomajului la bărbaţi este mai înaltă (în 2008 – 4,6%) comparativ cu cea a femeilor (3,4%), femeile întîmpină mai multe dificultăţi decît bărbaţii pe piaţa muncii, legate şi de specificul de gen. Ponderea femeilor printre persoanele inactive e mai mare ca cea a bărbaţilor, constituind 55,3%.
    11. Orientarea profesională insuficientă, persistenţa stereotipurilor de gen împiedică alegerea unor profesii din unele ramuri predominant masculine. Salariile joase sînt explicaţia principală a atractivităţii scăzute a pieţei muncii în Moldova. În sfera angajării în cîmpul muncii se constată discrepanţe de gen referitoare la salarizarea femeilor şi bărbaţilor. Astfel, salariul mediu lunar al femeilor în anul 2008 a constituit 73,3 % din salariul mediu lunar al bărbaţilor, sau 2134 lei, iar cel al bărbaţilor – 2910,1 lei. Salariul mediu lunar pe economie în anul 2008 a constituit 2529,7 lei.
    12. Diferenţele de salariu între femei şi bărbaţi se explică prin mai mulţi factori. Factorii principali care formează diferenţele în remunerarea muncii bărbaţilor şi a femeilor sînt segregarea orizontală şi cea verticală. Astfel, aproape jumătate din femeile din mediul rural sînt angajate în sectorul agrar, unde practică cele mai puţin calificate lucrări şi, respectiv, au un salariu mai mic decît bărbaţii, care deţin locuri de muncă cu anumite calificări. Un alt factor al discrepanţei salariale dintre femei şi bărbaţi este faptul că există domenii în care predomină femeile – activităţi „feminizate” (educaţie, sănătate), unde salariile sînt mai mici decît în sectoarele unde ponderea bărbaţilor este mai mare (construcţii, transporturi). Adiţional, femeile sînt subreprezentate în vîrful piramidei profesionale. Or anume salariul managerilor de nivel superior a crescut în ultima perioadă. Numărul femeilor depăşeşte numărul bărbaţilor în categoria funcţionarilor publici de rang inferior. În final, discrepanţele salariale existente în republică contribuie la conservarea nivelului scăzut al acumulărilor pentru pensii, care ulterior influenţează direct cuantumul pensiilor ceea ce se răsfrînge asupra nivelului de bunăstare a femeilor şi bărbaţilor.
    13. Experţii din domeniu indică asupra necesităţii analizei fenomenului migraţiei prin prisma de gen, la etapa actuală fiind menţionată sporirea riscului pentru femei de a fi expuse discriminărilor. Studiile internaţionale realizate în domeniu arată că acest risc creşte din cauza atitudinii faţă de migranţi în general, precum şi din motiv că atitudinile şi percepţiile de gen se schimbă greu. Bărbaţii au oportunităţi mai mari pentru angajare, de la munci necalificate la cele înalt calificate. Femeile se pot angaja într-un număr limitat de ocupaţii, care sînt asociate cu rolurile tradiţionale de gen, precum: munca în sectorul casnic (menajeră, econoamă, dădacă), în agricultură, servicii hoteliere sau industria de agrement. Femeile lucrătoare migrante suferă, de fapt, din cauza dublei discriminări la locul de muncă: în primul rînd, pentru că sînt persoane străine şi, astfel, suferă de aceleaşi forme de discriminare ca şi bărbaţii migranţi; în al doilea rînd, pentru că sînt femei şi, astfel, pot deveni victime ale violenţei sau traficului atît în procesul de migrare, cît şi pe piaţa muncii în statele de destinaţie. Astfel, fiind angajate peste hotare, în sectoare care nu se potrivesc cu calificările, studiile şi aptitudinile lor, acestea deseori degradează profesional sau îşi pierd calificarea. La elaborarea politicilor migraţionale este necesar de acordat o atenţie deosebită aspectelor ce ţin de asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale migranţilor, protecţia migranţilor, în special a femeilor, contra discriminărilor şi oferirea de soluţii privind fortificarea mecanismelor de aplicare/respectare a prevederilor legislaţiei internaţionale, inclusiv a Convenţiei CEDAW.
    14. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2008 numărul persoanelor declarate plecate în alte ţări la muncă sau în căutare de serviciu a fost de circa 309,7 mii de persoane, ceea ce constituie 18,9% din totalul populaţiei inactive cu vîrsta de la 15 ani şi peste. În jur de două treimi din cei  plecaţi au fost bărbaţi, fapt ce necesită reevaluarea programelor de orientare profesională şi a politicilor ocupaţionale avînd în vizor acest aspect de gen.
    15. Nivelul migraţiei forţei de muncă din Moldova se datorează mai multor aspecte socio-economice: veniturilor mici, care nu acoperă necesităţile, oportunităţilor minime  de angajare conform specialităţii, în pofida nivelului educaţional relativ înalt, situaţiei geografice favorabile şi, nu în ultimul rînd, cererii înalte pe piaţa forţei de muncă din străinătate. Printre factorii determinanţi consemnăm imposibilitatea multor persoane economic active de a-şi găsi un loc de muncă adecvat, care le-ar permite să-şi întreţină familia în ţară (în conformitate cu datele anchetei gospodăriilor casnice – 40% din persoanele intervievate) etc. Alţi factori se referă la schimbările demografice, crizele economice şi sporirea diferenţei de venituri între ţări, precum şi între statele dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare. Comparativ cu perioadele precedente se atestă un nivel relativ stabil al procesului migraţionist în rîndul femeilor şi bărbaţilor. Astfel, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2006 din 310,1 mii persoane plecate la lucru sau în căutare de lucru peste hotare, femeile constituiau 112,3 mii persoane, sau 36,21%. În 2007 numărul femeilor plecate la lucru sau în căutare de lucru peste hotare a constituit 116,3 mii persoane, sau 34,65% din numărul total al migranţilor. O uşoară scădere în numărul total al migranţilor a fost înregistrată în anul 2008, cînd această cifră a atins cota de 309,7 mii persoane, femeile constituind 108,3 mii persoane, sau 34,96%. Migraţia mamelor şi a taţilor are impact negativ semnificativ asupra copiilor rămaşi fără îngrijirea acestora, fiind constatat abandonul şcolar, confruntări ale copiilor cu probleme emoţionale, abuzuri psihologice şi consum de alcool, diverse substanţe.
    16. Problemele prioritare identificate:
    a) limitarea posibilităţilor de participare a femeilor pe piaţa muncii (insuficienţa serviciilor pentru femeile cu copii mici, discriminarea după criteriul de vîrstă şi sex la angajare);
    b) persistenţa segregării profesionale şi discrepanţei între salariile femeilor şi bărbaţilor;
    c) creşterea numărului persoanelor care pleacă la lucru peste hotare, acestea fiind expuse riscului de discriminare, în special femeile tinere, confruntîndu-se cu riscul de a deveni victime ale violenţei sau traficului de fiinţe umane;
    d) migraţia mamelor şi taţilor, care are impact negativ asupra copiilor rămaşi fără îngrijirea acestora;
    e) transformări serioase ale instituţiei familiei, care afectează deopotrivă  femeile, bărbaţii şi copiii.
    Sfera bugetară
    17. Introducerea dimensiunii de gen în procesul de bugetare şi finanţare poate contribui la reorientarea cheltuielilor bugetului de stat asupra realizării problemelor sociale actuale ţinînd cont de necesităţile şi interesele tuturor cetăţenilor tării, indiferent de gen, lichidarea discordanţelor între politicile promovate şi modul de cheltuire a mijloacelor financiare bugetare. Utilizarea analizei bugetelor sensibile la gen în politicile din toate domeniile se prezintă în calitate de instrument necesar care garantează respectarea principiului egalităţii de gen în distribuirea şi alocarea resurselor.
    18. La etapa actuală, analiza impactului cheltuielilor guvernamentale asupra femeilor şi fetelor în comparaţie cu bărbaţii şi băieţii se transformă într-o tendinţă globală. Astfel, Recomandarea CM/Rec(2007)17 a Comitetului de Miniştri către statele-membre privind standardele şi mecanismele de asigurare a egalităţii de gen stipulează în calitate de elemente, care indică voinţa politică şi angajamentul statelor de a asigura promovarea de facto a egalităţii de gen, alocarea de resurse financiare adecvate programelor, proiectelor şi  iniţiativelor pentru realizarea egalităţii de gen şi abilitării femeilor şi utilizarea bugetelor sensibile de gen în politicile din toate domeniile.
    19. În acest context, au fost consolidate capacităţile reprezentanţilor din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale, mediului academic, au fost realizate trei studii de caz pentru a analiza bugetele locale prin prisma de gen cu următoarele tematici „Vulnerabilitatea femeii din familii monoparentale care îngrijesc de copii cu dizabilităţi în raionul Făleşti”, „Aspectul formal şi informal al îngrijirii la domiciliu a bătrînilor în raionul Sîngerei” şi „Problemele asigurării şanselor egale pentru bărbaţi şi femei la formarea structurii cheltuielilor bugetului în raionul Taraclia”. Totodată, implementarea procesului de bugetare prin prisma de gen întîmpină mai multe dificultăţi, printre care pot fi enumerate: nevalorificarea în procesul bugetar a standardelor sociale şi normativelor financiare raportate la dimensiunea de gen; lipsa analizei prin prisma dimensiunii de gen a proiectului bugetului; capacităţi insuficiente (umane şi tehnice) a specialiştilor responsabili de elaborarea bugetelor în aspectul utilizării principiului egalităţii de gen în procesul bugetar; neincluderea dimensiunii de gen în elaborarea bugetelor la nivel de ramură; lipsa unor indicatori sensibili la gen, care pot fi utilizaţi la evaluarea impactului cheltuielilor bugetare asupra realizării programului naţional de asigurare a egalităţii de gen; activismul scăzut al reprezentanţilor societăţii civile în procesul de elaborare şi monitorizare a bugetului.
    20. Problemele prioritare identificate:
    a) nevalorificarea în procesul bugetar a standardelor sociale şi normativelor financiare locale raportate la dimensiunea de gen;
    b) conştientizarea slabă a populaţiei şi a specialiştilor a esenţei bugetului sensibil la dimensiunea de gen.
    Sfera participării  la procesul decizional public şi politic
    21. În Republica Moldova se observă o dinamică pozitivă în domeniul antrenării femeilor în procesul decizional public şi politic. Astfel, în 2008 postul de prim-ministru a fost deţinut de femeie, 29,4% dintre cabinetul de miniştri era reprezentat de femei, concomitent 17,5% dintre primari sînt femei. La fel, femeile constituiau 21,8% dintre deputaţii în Parlament. În acelaşi timp, acestea continuă să fie subreprezentate atît în procesul electoral, cît şi în cel politic şi decizional, or cifrele menţionate sînt departe de a reflecta structura demografică a populaţiei, unde femeile reprezintă 51,9% şi bărbaţii – 48,1% din populaţie. Este important ca tendinţele de creştere a numărului de femei antrenate în activitatea politică să fie susţinute şi consolidate. În calitate de factori principali ai schimbărilor pozitive în domeniu se conturează: modificarea şi ajustarea legislaţiei; respectarea angajamentelor internaţionale; aplicarea unor politici şi programe cu impact asupra mentalităţii populaţiei privind rolurile de gen ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi în familie; eliminarea stereotipurilor de gen şi a barierelor structurale (cum sînt insuficienţa de servicii adresate îngrijirii copiilor preşcolari, persoanelor cu dizabilităţi / a bătrînilor; graficele neflexibile de activitate ale femeilor şi bărbaţilor). Femeile din Moldova continuă să se confrunte cu discriminări în raport cu bărbaţii în domeniul activităţii politice şi publice, determinate în mare parte de stereotipurile de gen şi sexismul existent.
    22. Problemele prioritare identificate:
    a) subreprezentarea femeilor în funcţii decizionale în viaţa politică şi publică;
    b) existenţa barierelor structurale de natură culturală, economică şi socială în promovarea femeilor în funcţii decizionale în viaţa politică şi publică.
    Sfera protecţiei sociale şi familiei
    23. Sistemul de asistenţă socială atît în forma sa clasică, cît şi în structura sa actuală se bazează pe un model patriarhal al societăţii, unde anume femeilor le revine activitatea de îngrijire neremunerată a bătrînilor, copiilor şi a bolnavilor, precum şi implicarea mai activă în activităţile obşteşti, comunitare. Acest model, bazat pe ideea că în familie există un venit obţinut atît în urma lucrului remunerat, cît şi a îngrijirii neremunerate, limitează în mod evident participarea socială, politică şi economică a femeilor, care sînt preponderent prestatori de servicii de îngrijire neremunerată, precum şi reduce rolul bărbaţilor în sfera privată. Însă, odată cu promovarea egalităţii de gen în Republica Moldova, unde atît femeile, cît şi bărbaţii trebuie să se bucure de drepturi şi oportunităţi egale în sfera publică şi în cea privată, inclusiv promovarea participării active pe piaţa muncii a femeilor, acest model îşi pierde sensul şi necesită ajustări în scopul evitării conflictului dintre politicile de asistenţă socială cu cele de angajare în cîmpul muncii, precum şi cu principiul de promovare a egalităţii de gen.
    24. Legislaţia în vigoare din domeniul asigurărilor sociale de stat nu conţine nici o discriminare pe bază de sex în calitatea de contribuabil şi beneficiar de prestaţii sociale (pensie, îndemnizaţie). De facto însă, există diferenţe de gen în mărimea pensiei de asigurări sociale. În perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008, femeile care au activat în economia naţională au beneficiat de pensie pentru limită de vîrstă în mărime medie de 812,33 lei, în timp ce mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă a bărbaţilor a constituit 1147,68 lei.
    25. Cuantumul mic al pensiei de care beneficiază femeile este condiţionat de venitul din care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale de stat şi stagiul de cotizare realizat. Stagiul de cotizare realizat de către femei în economia naţională este cu 5 ani şi 01 luni mai mic decît stagiul de cotizare realizat de către bărbaţi. Diferenţierea în stagiul de cotizare al bărbaţilor şi femeilor se formează atît din contul vîrstei de pensionare reglementată diferit: pentru bărbaţi – 62 de ani şi pentru femei – 57 de ani, cît şi din contul deosebirilor dintre durata întreruperilor benevole şi cele forţate în ocupare, care se includ sau nu în stagiul de cotizare. Femeile, mai frecvent decît bărbaţii, utilizează întreruperile social-utile: concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 pînă la 6 ani. Astfel, responsabilităţile în creşterea şi educaţia copiilor sînt puse preponderent pe seama femeilor, nefiind împărţite echitabil.
    26. Analiza sferei protecţiei sociale demonstrează că diferenţele de gen ale vîrstei de pensionare şi speranţa de viaţă la vîrsta de pensionare dezavantajează şi bărbaţii, şi femeile. Speranţa de viaţă la vîrsta de pensionare la bărbaţi este destul de joasă, ceea ce respectiv limitează şansele bărbaţilor de a beneficia de contribuţiile pe care le fac pe parcursul vieţii.
    Conform formelor tradiţionale de distribuire a obligaţiunilor în gospodăria casnică – responsabilitatea majoră este pusă pe seama femeii, iar pensionarea anticipată a femeilor compensează într-o oarecare măsură munca acestora pentru întreţinerea gospodăriei casnice, naşterii şi educaţiei copiilor. În acelaşi timp, discrepanţele de gen în salarizare şi stagiul de cotizare al femeilor şi bărbaţilor (în defavoarea femeilor) conduce la creşterea vulnerabilităţii femeii asigurate, care pe viitor va beneficia de pensie, a cărei cuantum vă fi mai mic comparativ cu pensia bărbatului.
    27. Problemele prioritare identificate:
    a) sarcina dublă a femeilor în viaţa de familie şi cea profesională;
    b) femeile ca prestator principal al serviciilor de îngrijire şi protecţie socială, determinat în mare măsură de stereotipurile tradiţionale;
    c) discrepanţa între pensiile bărbaţilor şi femeilor.
    Sfera sănătăţii
    28. Vîrsta generală a populaţiei în Moldova este în creştere. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, la 1 ianuarie 2008 speranţa de viaţă la naştere era de 65,55 ani pentru bărbaţi şi 73,17 ani pentru femei, discrepanţele de gen existente fiind evidente. La vîrsta de 60 de ani, speranţa de viaţă a femeilor este cu 3,4 ani mai mare decît a bărbaţilor în mediul urban, iar în spaţiul rural – cu 3 ani mai mare. În pofida măsurilor concrete, întreprinse în ultimii ani pentru ameliorarea sănătăţii femeilor şi bărbaţilor, mai persistă un şir de probleme economice şi medico-sociale, care afectează sănătatea populaţiei. Astfel, femeile din localităţile rurale au acces mai limitat la servicii calitative de sănătate a reproducerii, fapt ce sporeşte magnitudinea problemelor de sănătate. Una din problemele medico-sociale ce afectează grav sănătatea maternă este frecvenţa înaltă a întreruperilor de sarcină, o parte fiind efectuate prin metode depăşite şi în condiţii nesigure. Avortul mai este încă folosit drept metodă pentru controlul fertilităţii din cauza accesului inadecvat la informaţie privind metodele de contracepţie şi a numărului mare de sarcini neintenţionate şi nedorite (în 2008 rata avorturilor la 1000 de naşteri a fost de 376). În anul 2008 numărul întreruperilor de sarcină a crescut nesemnificativ fată de  2007, peste 75% dintre ele au avut loc pentru femeile aflate în grupa de vîrstă 20-34 ani. Pe o poziţie de prioritate rămîne a fi mortalitatea maternă, constituind în 2008 – 38,4 la 100 000 născuţi vii.
    29. Pe prim plan se situează şi maladiile social-condiţionate. Comportamentul vicios, şi anume abuzul de alcool, constituie o problemă medico-socială de importanţă crescîndă, care, conform estimărilor OMS, este cel mai important factor de risc dintre cei 10 identificaţi în Republica Moldova. Astfel, la 1 ianuarie 2009 în supraveghere medicală se aflau: 46100 bolnavi de alcoolism cronic, din ei: 38600 bărbaţi (83,7%) şi 7500 femei (16,3% ). Circa 60% din persoanele cu alcoolism cronic sînt din localităţile rurale (femei 62,3%, bărbaţi 66,4%). Potrivit estimărilor specialiştilor, cel mai important indice ce caracterizează situaţia privind alcoolismul printre femei şi bărbaţi, în orice ţară, este incidenţa psihozelor alcoolice, care în 2008 în Moldova au constituit 21,7 la 100 000 locuitori (2007 - 23,0 la 100 000 locuitori).
    30. Pentru anul 2008, rata  mortalităţii generale a populaţiei la 1000 locuitori constituia 11,7; la bărbaţi – 12,7, iar la femei – 10,8. Rata mortalităţii generale a populaţiei prin traume şi otrăviri la 1000 de locuitori constituie 0,9, la bărbaţi fiind de 0,7, iar la femei – 0,2. În acelaşi timp, semnificativ este faptul că dacă în structura mortalităţii generale ponderea bărbaţilor constituia 51,9%, atunci rata specifică de mortalitate a persoanelor apte de muncă, în funcţie de sex şi vîrstă, constituia pentru bărbaţi 74,9%, iar pentru femei numai 21,1%. În structura mortalităţii printre bărbaţi ponderea principală revine traumelor şi intoxicaţiilor.
    31. Reieşind din cele expuse anterior, este necesar de asigurat elaborarea şi orientarea politicilor de sănătate spre necesităţile femeilor şi bărbaţilor, condiţionate atît de aspectele biologice, cît şi de cele socio-economice şi culturale.
    32. Problemele prioritare identificate:
    a) rata înaltă a mortalităţii bărbaţilor din cauza traumatismelor şi intoxicaţiilor;
    b) alcoolismul în creştere printre femei şi bărbaţi, în special în rîndul bărbaţilor;
    c) rata mai înaltă a avorturilor, complicaţiilor după naştere şi a deceselor materne în spaţiul rural.
    Sfera educaţională
    33. Cadrul normativ stipulează accesul egal al fetelor şi băieţilor la educaţie. Deşi majoritatea copiilor sînt înmatriculaţi în şcoli, mediul educaţional nu contribuie la valorizarea potenţialului individual al fiecărei fete sau băiat.
    34. În acelaşi timp, insuficienţa instituţiilor preşcolare, în deosebi la nivel rural, afectează copiii, sistemul de învăţămînt, părinţii şi, mai ales, mamele. Or, acest fapt împiedică angajarea femeilor în cîmpul muncii, creează obstacole în dezvoltarea şi avansarea lor profesională, armonizarea obligaţiunilor familiale şi profesionale. În condiţiile în care nu există locuri suficiente în instituţiile preşcolare, iar părinţii sînt implicaţi în diverse activităţi de muncă (lucrări agricole, comerţul cu amănuntul etc.), fetiţele mai mari preiau, de regulă, grija faţă de copiii mai mici, fiind astfel limitate în posibilitatea de a-şi dezvolta propriile capacităţi.
    35. Sistemul de învăţămînt se află în relaţie proporţional-condiţionată cu segregarea de gen pe piaţa muncii. La fel, se atestă o atitudine condiţionată de gen a cadrelor didactice faţă de elevi atît în procesul de predare şi evaluare, cît şi în implicarea elevilor în anumite activităţi extracurriculare, inclusiv orientarea profesională. Persistenţa în învăţămînt a unor stereotipuri de gen reproduce modelele tradiţional masculine şi feminine, deseori fiind ignorate diferenţele individuale şi aptitudinile personale ale fetelor şi băieţilor.
    36. Diferenţele de înmatriculare a băieţilor şi fetelor în învăţămîntul secundar general sînt semnificative. Astfel, bărbaţii reprezintă majoritatea studenţilor din cadrul învăţămîntului secundar profesional (65,7%) pentru anul de studii 2007/2008 (în comparaţie cu anul de studii 2006/2007 cînd aceştia constituiau 64%). Femeile reprezintă circa 56% din studenţii colegiilor, iar în învăţămîntul superior, ponderea femeilor constituie 58,9%.  Peste 60% din numărul studenţilor doctoranzi şi postdoctoranzi ai universităţilor (anul de studii 2007/2008), de asemenea, sînt femei.
    37. Totodată, se atestă deficitul de cadre didactice în mediul rural, plecarea masivă a cadrelor didactice peste hotare, discrepanţe de gen la nivel de specialităţi; feminizarea semnificativă la nivel de cadre didactice (în anul de studii 2007/2008 femeile constituiau: 80,8% în învăţămîntul primar şi secundar general; 50,0% în învăţămîntul secundar profesional; 70,0% în învăţămîntul mediu de specialitate şi 54,7% în învăţămîntul superior). Însă, chiar dacă femeile constituie majoritatea în domeniul educaţiei, bărbaţii continuă să deţină poziţii de nivel superior, ei fiind cei care adoptă deciziile importante.  Astfel, conform datelor disponibile în cadrul Ministerului Educaţiei, situaţia privind reprezentarea de gen a persoanelor cu functie de decizie este următoarea: din 29 rectori ai instituţiilor de învăţămînt superior din republică (atît private, cît şi de stat) doar 4 sînt femei, or 13%; din 46 directori de colegii femeile reprezintă 15 poziţii, or 32%; din 67 directori de scoli profesionale şi de meserii, femeile reprezintă 13 poziţii, ceea ce constituie  doar 20%. Feminizarea sistemului educaţional reprezintă o consecinţă a salarizării scăzute, a retragerii semnificative a bărbaţilor din acest domeniu, a persistenţei stereotipului conform căruia anume femeile sînt responsabile de îngrijirea şi educarea copiilor.
    38. Problemele prioritare identificate:
    a) persistenţa stereotipurilor de gen în sistemul şi procesul educaţional;
    b) feminizarea sistemului educaţional în Republica Moldova.
    Sfera violenţei şi traficului de fiinţe umane
    39. La etapa actuală, în sfera violenţei şi traficului, în republică a fost adoptat cadrul normativ specializat în domeniu. Au fost create structuri instituţionale cu competenţe specifice: Direcţia politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei în cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi Grupul coordonator interministerial în domeniul violenţei în familie. A fost creat Sistemul Naţional de Referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, treptat se dezvoltă reţeaua de servicii adresate victimelor traficului şi violenţei, se lucrează asupra formării unui sistem informatizat automatizat integrat al cazurilor de violenţă în familie.
    40. Concomitent, se observă nivelul insuficient de conştientizare de către societate a problemei violenţei în familie drept încălcare a drepturilor omului; nivelul slab de pregătire a specialiştilor din diverse domenii referitoare la identificarea, înregistrarea şi referirea cazurilor de violenţă în familie; insuficienţa de resurse umane calificate şi resurse financiare pentru asistenţa victimelor violenţei în familie şi lucrul cu agresorii; lipsa mecanismelor de identificare, abordare şi soluţionare a fenomenului hărţuirii sexuale; insuficienţa de servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor; lipsa serviciilor de resocializare a agresorilor familiali; imperfecţiunea mecanismului de monitorizare şi evaluare a domeniului violenţei şi traficului de fiinţe umane.
    41. Experţii în domeniu indică asupra persistenţei manifestării violenţei împotriva fetelor şi băieţilor în sistemul educaţional. Astfel, 30% din copii au menţionat că au fost agresaţi verbal de către profesori, 13% au fost abuzaţi fizic, 24% - discriminaţi (în special din familii sărace). Doi din zece copii menţionează că sînt supuşi violenţei verbale în familia lor, drept sursă mai frecvent fiind tata decît mama (Studiu UNICEF, 2007).
    42. Sistemul de statistici existent nu reflectă adecvat fenomenul abordat. Astfel, pe parcursul anului 2008 de către organele de ordine, în republică au fost înregistrate în total 63 de infracţiuni în cadrul relaţiilor familiale (comparativ cu 30 cazuri înregistrate în anul 2007), dintre care: omoruri – 30 (în 2007 – 14 cazuri), vătămări corporale grave – 33 (în 2007 – 16 cazuri). Din numărul total de 28236 petiţii examinate de către organele de poliţie 2992 (sau circa 10,5%) se referă la sfera relaţiilor familiale. Au fost întocmite 1746 procese-verbale administrative, 4761 scandalagii familiali se află în vizorul organelor de poliţie. În acelaşi timp, sistemul de colectare a datelor nu ţine cont de dimensiunea de gen, fapt ce împiedică elaborarea documentelor de politici relevante.
    43. Experţii indică asupra faptului că deseori violenţa în familie reprezintă cauza traficării femeilor/fetelor. Datele OIM indică asupra faptului că în jur de 70% din victimele traficului, care au beneficiat de asistenţă au fost victime ale violenţei în familie. Astfel, este necesară o abordare complexă a fenomenelor menţionate.
    44. Problemele prioritare identificate:
    a) persistenţa violenţei în familie împotriva femeilor şi fetelor; 
    b) persistenţa manifestării violenţei împotriva fetelor şi băieţilor în sistemul educaţional;
    c) existenţa fenomenului hărţuirii sexuale a femeilor la locul de muncă;
    d) traficarea femeilor şi fetelor ca drept consecinţă a violenţei în familie.
    Sfera creşterii nivelului de conştientizare publică
    45. Analizele efectuate asupra reflectării egalităţii de gen în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova relevă faptul că, pe parcursul ultimului an, în presa scrisă apar tot mai multe materiale ce vizează dimensiunea de gen, fapt care este salutabil. În acelaşi timp, continuă să fie la fel de des întîlnite materiale cu conţinut tendenţios, discriminator şi sexist. Studiile demonstrează că din articolele analizate numai 20% prezintă echilibrat femeile şi bărbaţii, 63% - profesionişti bărbaţi, între 3% şi 27% -femei profesioniste. Din numărul total de poze predomină net cele reprezentînd bărbaţii (27% – bărbaţi, 17% - femei). Bărbaţii-profesionişti sînt reprezentaţi exclusiv în mediul său profesional. Pozele mixte cu femei şi bărbaţi constituie, în mediu, 17%. Pozele cu femei profesioniste le reprezintă pe acestea în sfera privată, într-o ambianţă relaxată, irelevante activităţii profesate. Unele dintre publicaţii prezintă foarte puţine poze cu femei profesioniste (1-2%), sau se limitează doar la poze cu femei din lumea showbiz-ului (astfel fiind accentuat mai mult aspectul fizic al acestora decît valoarea lor ca şi profesioniste).
    46. De cele mai dese ori intenţia autorilor nu este să denigreze femeile, ca grup social sau să arate superioritatea bărbaţilor, dar, în virtutea stereotipurilor, aceste diferenţe în abordarea tendenţioasă a femeilor şi bărbaţilor continuă să apară frecvent. Experţii consideră că, din cauza cunoştinţelor insuficiente în domeniu, dar, mai ales implicit, a unei insensibilităţi de gen, lucrătorii din publicitate continuă să producă imagini interpretabile, stereotipe şi discriminatorii. O altă explicaţie a persistenţei acestora este şi interesul publicului tocmai pentru asemenea panouri.
    47. În pofida unor progrese atestate în discursul mediatic de gen în Moldova, se constată concluzii deloc îmbucurătoare: lipsesc campanii susţinute de promovare continuă şi constantă a drepturilor femeilor şi a principiului egalităţii de şanse; informaţiile/studiile/analizele despre principiul egalităţii de şanse sînt puţine şi datele existente se adresează în general unui public restrîns şi adesea chiar de specialitate; pregătirea reprezentanţilor media în domeniu este insuficientă.
    48. Problemele prioritare identificate:
    a) reprezentarea dezechilibrată a femeilor şi bărbaţilor în presă;
    b) utilizarea unei imagini sexiste, stereotipe a femeii în publicitate.
    49. Prezentul Program naţional are drept scop identificarea şi asigurarea oportunităţilor, condiţiilor şi modalităţilor de realizare eficientă a egalităţii de gen în Republica Moldova.
    50. Obiectivele generale ale Programului naţional constau în:
    a) conceptualizarea şi fundamentarea politicii de stat în domeniul egalităţii de gen ca factor determinant de asigurare a dezvoltării durabile a ţării şi de creare a condiţiilor adecvate pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei;
    b) integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor;
    c) asigurarea mecanismelor de implementare a cadrului normativ existent în domeniu;
    d) asigurarea unui management eficient al implementării egalităţii de gen la nivel naţional şi local;
    e) sensibilizarea opiniei publice cu privire la prevenirea şi eliminarea prejudecăţilor, stereotipurilor de gen şi a condiţiilor generatoare de situaţii discriminatorii în bază de gen;
    f) stimularea activităţii analitice inter/transdisciplinare în domeniul egalităţii de gen;
    g) dezvoltarea dialogului şi parteneriatelor dintre autorităţile publice, societatea civilă şi alte părţi interesate.
    51. Obiective specifice
    Sfera ocupării forţei de muncă şi migraţiei de muncă:
    a) creşterea angajării în rîndul femeilor şi reducerea discrepanţei salariale în funcţie de gen;
    b) eliminarea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii în baza de gen;
    c) promovarea abilitării economice a femeilor din zonele rurale;
    d) integrarea dimensiunii de gen în implementarea politicilor de gestionare a migraţiei.
    Sfera bugetară:
    a) elaborarea conceptului/viziunii privind bugetarea sensibilă la dimensiunea de gen (BSG) în contextul Republicii Moldova; 
    b) promovarea elaborării bugetului sensibil la dimensiunea de gen (BSG) în procesul bugetar la nivel naţional şi local.
    Sfera participării  femeilor în procesul decizional:
    creşterea reprezentării femeilor în poziţiile decizionale în viaţa politică şi publică.
    Sfera protecţiei sociale şi familiei:
    a) creşterea importanţei maternităţii şi paternităţii şi promovarea repartizării egale a responsabilităţilor familiale de către bărbaţi şi femei;
    b) îmbunătăţirea protecţiei sociale a femeilor în calitate de prestatori de servicii de îngrijire informală la domiciliu;
    c) reducerea discrepanţei în cuantumul pensiei femeilor şi bărbaţilor.
    Sfera sănătăţii:
    a) integrarea dimensiunii de gen în politicile din sectorul sănătăţii;
    b) reducerea discrepanţei de gen în speranţa de viaţă la naştere a femeilor şi bărbaţilor;
    c) reducerea factorilor socio-economici ce favorizează mortalitatea maternă, în special în rîndul femeilor din zonele rurale.
    Sfera educaţională:
    a) integrarea dimensiunii egalităţii de gen în politicile educaţionale şi în procesul educaţional;
    b) reducerea feminizării sistemului educaţional în Republica Moldova.
    Sfera violenţei şi traficului de fiinţe umane:
    a) anihilarea violenţei domestice şi în bază de gen, precum şi a traficului de fiinţe umane, în particular cu femei şi fete;
    b) combaterea manifestării cazurilor de violenţă faţă de fete şi băieţi în sistemul educaţional;
    c) îmbunătăţirea serviciilor de reabilitare şi reintegrare a victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei, în particular femei şi fete.
    Sfera creşterii nivelului de conştientizare publică:
    a) stimularea prezentării imaginilor pozitive a femeilor şi bărbaţilor şi a statutului, responsabilităţilor egale  în sfera publică şi privată;
    b) combaterea imaginii sexiste în spoturile publicitare şi mijloacele de informare în masă;
    c) creşterea gradului de conştientizare în rîndurile femeilor şi bărbaţilor, fetelor şi băieţilor privind drepturile omului.
    52. În procesul de implementare a Programului naţional vor fi respectate următoarele principii:
    a) principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse în asigurarea accesului egal al fetelor şi băieţilor, femeilor şi bărbaţilor la realizarea drepturilor sale civile, politice, economice, sociale şi culturale;
    b) principiul descentralizării şi responsabilităţii tuturor tipurilor comunităţilor (locale, social-profesionale, culturale etc.), pentru promovarea şi implementarea egalităţii de gen;
    c) principiul accesibilităţii proporţionale a femeilor şi bărbaţilor la obţinerea garanţiilor şi beneficiilor sociale, în special din grupurile dezavantajate;
    d) principiul de utilizare a limbajului nonsexist în documentele oficiale, în special în texte juridice, documente de politici şi promovare a limbajului care reflectă principiile egalităţii de gen;
    e) principiul corelării optime a tuturor dimensiunilor educaţiei: intelectuală, estetică, morală, fizică şi profesională, care includ dimensiunea de gen;
    f) principiul participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la viaţa politică şi publică, care asigură dezvoltarea unei democraţii participative şi a unei guvernări mai receptive şi responsabile;
    g) principiul alocării de resurse umane şi financiare adecvate politicilor pentru realizarea egalităţii de gen şi abilitării femeilor, care garantează respectarea de facto a principiului egalităţii de gen;
    h) principiul aplicării datelor dezagregate în funcţie de sex şi abordării integrate a egalităţii de gen în procesul de elaborare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor.
    53. Măsurile pe domenii
    Sfera ocupării forţei de muncă şi migraţiei de muncă:
    a) integrarea dimensiunii de gen în politicile şi planurile din domeniul ocupării forţei de muncă şi a pieţei muncii, inclusiv în politicile de gestionare a migraţiei, precum şi asigurarea monitorizării şi evaluării ulterioare a acestora prin prisma dimensiunii de gen;
    b) întreprinderea măsurilor de depăşire a segregării pe orizontală şi verticală a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii;
    c) adoptarea programelor specializate şi stimularea antreprenoriatului feminin, în particular în zonele rurale;
    d) organizarea campaniilor de informare şi conştientizare privind drepturile egale ale femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii şi în activitatea economică;
    e) colectarea, analizarea şi distribuirea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex vizînd participarea femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii.
    Sfera bugetară:
    a) elaborarea şi integrarea cursului de bugetare sensibilă la dimensiunea de gen la nivelul educaţiei universitare şi consolidarea capacităţilor prin instruire continuă a funcţionarilor publici în acest domeniu;
    b) elaborarea şi pilotarea implementării analizei proceselor bugetare prin prisma de gen.
    Sfera participării femeilor la procesul decizional:
    a) elaborarea şi punerea în aplicare a mecanismelor de promovare a egalităţii de gen în cadrul autorităţilor publice, precum şi întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;
    b) eliminarea barierelor structurale pentru participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în procesele decizionale din domeniul politic şi public;
    c) organizarea campaniilor de informare şi conştientizare pentru publicul larg, în special femei, cu scopul încurajării participării active a acestora în viaţa publică;
    d) colectarea, analizarea şi distribuirea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex privind promovarea femeilor şi bărbaţilor în funcţiile decizionale.
    Sfera protecţiei sociale şi familiei:
    a) integrarea dimensiunii de gen în documentele de politici din domeniul protecţiei sociale şi familiei, precum şi asigurarea monitorizării şi evaluării ulterioare a acestora prin prisma dimensiunii de gen;
    b) promovarea şi asigurarea realizării drepturilor şi responsabilităţilor egale a femeilor şi bărbaţilor în relaţiile familiale;
    c) reconcilierea activităţii profesionale cu viaţa privată;
    d) reducerea diferenţelor de gen în sistemul de pensionare;
    e) organizarea campaniilor de informare şi conştientizare cu privire la importanţa asigurării egalităţii de gen în viaţa publică şi privată;
    f) colectarea, analizarea şi distribuirea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex privind utilizarea timpului de către femei şi bărbaţi, în special timpul pentru îngrijirea copilului şi a persoanelor dependente, întreţinerea gospodăriei şi a altor sarcini familiale.
    Sfera sănătăţii:
    a) consolidarea şi dezvoltarea ulterioară a capacităţilor de planificare familială, a instruirii privind modul sănătos de viaţă şi a măsurilor ce vizează sănătatea reproductivă, în special în zonele rurale;
    b) considerarea factorilor externi de influenţă asupra sănătăţii şi vieţii femeilor şi bărbaţilor, cum ar fi traumatismele, cazurile de suicid, accidente, abuz de substanţe, ca factori prioritari în reducerea mortalităţii populaţiei, inclusiv a persoanelor în vîrstă aptă de muncă;
    c) organizarea campaniilor de informare, educaţionale şi de conştientizare în vederea formării unei culturi a populaţiei de prevenire a riscurilor şi securitate a sănătăţii, luîndu-se în considerare dimensiunea de gen;
    d) colectarea, analiza şi distribuirea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex în domeniul sănătăţii publice.
    Sfera educaţională:
    a) integrarea dimensiunii de gen în politicile educaţionale la etapele de elaborare, implementare şi monitorizare a acestora;
    b) consolidarea capacităţilor pentru abordarea integrată a dimensiunii de gen în sistemul de învăţămînt, inclusiv elaborarea cursurilor de instruire, curriculum-ului, standardelor educaţionale, conţinutului subiectelor, resurselor de instruire şi învăţare;
    c) organizarea campaniilor de informare şi conştientizare cu privire la dimensiunea de gen în sistemul de educaţie;
    d) colectarea, analiza şi diseminarea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex în sfera educaţională.
    Sfera violenţei şi traficului de fiinţe umane:
    a) adoptarea legii cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative în vederea asigurării implementării mecanismelor de prevenire şi pedepsire a cazurilor de violenţă prin prisma de gen;
    b) consolidarea capacităţilor instituţiilor de prevenire şi contracarare a violenţei şi traficului de fiinţe umane cu accent asupra persoanelor implicate în reabilitarea victimelor şi resocializarea agresorilor, luînd în considerare dimensiunea de gen;
    c) elaborarea programelor educaţionale, a modulelor de instruire, realizarea cercetărilor, precum şi organizarea campaniilor de informare privind fenomenul violenţei şi traficului de fiinţe umane prin prisma drepturilor omului şi egalităţii de gen;
    d) consolidarea programelor sociale, măsurilor de reabilitare şi resocializare adresate victimelor şi agresorilor violenţei, precum şi victimelor traficului de fiinţe umane;
    e) colectarea, analizarea şi distribuirea datelor statistice dezagregate în funcţie de sex privind cazurile de violenţă şi trafic de fiinţe umane.
    Sfera creşterii nivelului de conştientizare publică:
    a) iniţierea şi revizuirea cadrului legislativ de reglementare în domeniul mass-media prin prisma de gen, luînd în considerare bunele practici la nivel internaţional;
    b) analizarea, studierea, informarea şi întreprinderea acţiunilor de reflectare a dimensiunii şi problemelor de gen în mijloacele de informare în masă;
    c) consolidarea capacităţilor reprezentanţilor mass-media, în special a personalului executiv, privind dimensiunea de gen şi promovarea  imaginilor de gen echilibrate;
    d) implicarea bărbaţilor în promovarea principiului de şanse egale pentru femei şi bărbaţi.
    54. Prezentul Program naţional stabileşte o viziune pe termen lung pentru asigurarea integrării perspectivei de gen în documentele de politici, inclusiv în cele intersectoriale şi multidisciplinare. Implementarea prezentului program naţional este preconizată pentru anii 2010-2015.
    55. Realizarea Programului naţional se va asigura prin două Planuri de acţiuni pe termen mediu care vor fi implementate de autorităţile competente în perioadele 2010-2012 şi 2013-2015. În anul 2012 va fi evaluat gradul de implementare al primului plan de acţiuni, iar rezultatele acesteia vor fi utilizate în scopul elaborării celui de-al doilea plan de acţiuni în contextul asigurării implementării depline a obiectivelor strategice ale programului.
    56. Realizarea Programului naţional va fi asigurată prin dezvoltarea parteneriatelor sociale în domeniul asigurării egalităţii de gen, care include următoarele poziţii:
    a) consolidarea mecanismului naţional de promovare a egalităţii genurilor axîndu-se atît pe consolidarea coordonării activităţilor în domeniul gender la nivel guvernamental, cît şi pe crearea reţelelor de parteneriat şi susţinerea dialogului social. Un capitol separat referitor la consolidarea mecanismului naţional va fi inclus şi în planurile de acţiuni;
    b) coordonarea activităţilor la nivel de putere legislativă, executivă şi judecătorească, în colaborare cu societatea civilă, care se prezintă drept precondiţie a implementării eficiente a prezentului Program naţional;
    c) realizarea rolului principal de coordonare şi monitorizare a implementării tuturor politicilor în conformitate cu prevederile prezentului Program naţional de către Comisia Guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi la nivel naţional;
    d) participarea activă a organizaţiilor societăţii civile (ONG-rilor, Confederaţiei naţionale a sindicatelor, Confederaţiei naţionale a patronatelor, partidelor politice etc.) în implementarea şi monitorizarea Programului naţional;
    e) asigurarea de către comunitatea academică a unei abordări ştiinţifice a problematicii de gen la nivel de guvernare şi comunitate academică, de promovare a educaţiei de gen în sistemul de învăţămînt la toate nivelurile în Moldova. Instituţiile academice, centrele de cercetare, cadrele didactice şi cercetătorii constituie un potenţial valoros pentru acţiunile de sensibilizare de gen şi introducere a dimensiunii de gen în politicile publice şi procesele decizionale;
    f) implicarea activă a mass-media, care reprezintă unul din instrumentele importante de informare şi ridicare a nivelului de conştientizare a publicului şi influenţare a actorilor relevanţi cu privire la egalitatea de gen, formarea culturii de gen a populaţiei;
    g) atragerea donatorilor, pentru implementarea mai eficientă a prezentului Program naţional.
    Estimarea impactului Programului naţional
    57. Implementarea eficientă a Programului naţional va conduce la schimbări semnificative în conştiinţa şi comportamentul femeilor şi bărbaţilor, a societăţii în întregime cu referire la problematica egalităţii de gen în Republica Moldova.
    58. Prezentul Program naţional:
    prevede valorificarea potenţialului ambelor genuri. Toţi cetăţenii au dreptul la participare în viaţa publică şi politică, şi statul este obligat să asigure şanse egale pentru bărbaţi şi femei de a beneficia de acest drept. În cazul în care unul din sexe (mai des femeile) este subreprezentat la funcţii de demnitate publică, fiind discriminat direct sau indirect, aceasta devine o problemă a echităţii sociale;
    abordează subiectul reprezentării echilibrate a genurilor la funcţiile de demnitate publică, care ţine şi de problema încrederii faţă de structurile de stat, legitimitatea acestora. Deoarece femeile în Moldova reprezintă mai mult de jumătate din populaţie, prezenţa acestora la funcţii decizionale asigură legitimitatea structurilor respective, aducînd sens naturii reprezentative a democraţiei;
    prevede crearea condiţiilor de realizare a potenţialului femeilor şi bărbaţilor, inclusiv prin reducerea practicilor şi situaţiilor discriminatorii de gen, fapt ce va permite diminuarea fluxului migraţional al femeilor şi bărbaţilor, care neavînd încredere în posibilitatea depăşirii acestora, vor încerca să plece în alte ţări în căutarea noilor oportunităţi;
    pune începutul unor noi abordări de dezvoltare a societăţii şi, anume, trecerea de la abordarea de sex-rol (care reduce dezvoltarea persoanei la femininul şi masculinul biologic) la cea de gen (care, depăşind determinismul biologic, oferă persoanei şanse mai mari de autorealizare personală şi profesională);
    contribuie la consolidarea unei imagini pozitive a ţării pe plan internaţional: statul nu-şi poate permite subaprecierea în continuare a potenţialului unuia din sexe, în particular a femeilor, în diverse domenii ale vieţii;
    contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor ţării în urma  eliminării tuturor formelor de discriminare şi violenţă în bază de gen: s-ar îmbunătăţi sănătatea fizică şi psihică a femeilor şi bărbaţilor, ar creşte longevitatea vieţii bărbaţilor; ar scădea numărul divorţurilor, ar creşte rolul valorilor familiale, care la rîndul său vor contribui la crearea unor medii favorabile educării armonioase a tinerii generaţii etc.
    59. Realizarea egalităţii de gen constituie unul din mijloacele eficiente de combatere a sărăciei şi stimulării dezvoltării societăţii. Asigurarea de facto a egalităţii de gen va contribui la reorientarea resurselor umane şi financiare cheltuite pentru înlăturarea consecinţelor inegalităţii (combaterea violenţei în familie, a traficului de fiinţe umane, a situaţiilor discriminatorii în bază de gen) spre programe de dezvoltare.
    Costurile aferente implementării
    60. Finanţarea activităţilor de implementare a prezentului Program naţional se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor financiare prevăzute anual în bugetele respective ale autorităţilor publice relevante şi din alte surse, conform legislaţiei.
    61. Costurile implementării prezentului Program naţional se pot încadra în bugetul existent, constituit din resursele bugetului public naţional prevăzute pentru instituţiile responsabile de implementarea activităţilor specifice din cadrul Planului de acţiuni pe termen mediu, conform prevederilor Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM) 2008-2010, Strategiei Naţionale de Dezvoltare 2008-2011 şi resursele financiare ale donatorilor. În procesul de elaborare a prezentului Program a fost imposibilă reflectarea costurilor, această sarcină va ţine de responsabilitatea fiecărei instituţii implicate în implementarea Planului de acţiuni, în perioada 2010-2012, a Programului naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015. Totodată, vor fi necesare realocări şi o direcţionare mai judicioasă a resurselor financiare disponibile. Pentru realizarea obiectivelor prezentului Program naţional, ministerele de resort vor include măsuri în CCTM şi vor întreprinde acţiuni pentru a direcţiona activitatea donatorilor spre domeniile neacoperite financiar din bugetul public naţional.
    62. Urmare a implementării eficiente a prezentului Program naţional în perioada 2010-2015, vor fi atinse următoarele rezultate la nivel strategic:
    Sfera ocupării forţei de muncă şi migraţiei de muncă:
    a) reduse diferenţele în remunerarea femeilor şi bărbaţilor;
    b) redusă segregarea bazată pe gen pe piaţa muncii;
    c) redusă discriminarea de gen pe piaţa muncii;
    d) crescut antreprenoriatul în rîndul femeilor, în special în zonele rurale;
    e) îmbunătăţită protecţia socială a migranţilor, în special femei.
    Sfera bugetară:
    a) elaborat şi aprobat conceptul/viziunea privind bugetul sensibil la dimensiunea de gen;
    b) create premise pentru promovarea bugetelor sensibile la dimensiunea gen (BSG) în actele normative şi legislative;
    c) consolidate capacităţile resurselor umane în promovarea bugetelor sensibile la dimensiunea de gen (BSG);
    d) pilotate analize prin prisma de gen a bugetelor  în raioane şi sectoare selectate.
    Sfera participării  la procesul decizional public şi politic:
    a) majorată reprezentarea femeilor în poziţii decizionale;
    b) reduse stereotipurile şi barierele structurale care împiedică implicarea activă a femeilor în viaţa publică şi politică şi în procesul decizional.
    Sfera protecţiei sociale şi familiei:
    a) reduse stereotipurile de gen privind rolul femeilor şi bărbaţilor în ceea ce priveşte responsabilităţile de familie;
    b) sporită participarea bărbaţilor în procesul de îngrijire a copiilor, vîrstnicilor şi nevoiaşilor;
    c) sporite oportunităţile de participare a femeilor pe piaţa muncii;
    d) îmbunătăţită protecţia socială a femeilor;
    e) îmbunătăţită protecţia socială a prestatorilor serviciilor de îngrijire informală a dependenţilor la domiciliu;
    f) redusă discrepanţa în cuantumul pensiei femeilor şi bărbaţilor.
    a) elaborate politici naţionale în domeniul sănătăţii sensibile la dimensiunea de gen;
    b) redusă discrepanţa de gen în speranţa de viaţă la naştere a femeilor şi bărbaţilor pe termen lung;
    c) redus numărul cazurilor de întrerupere a sarcinilor, inclusiv în rîndul adolescentelor;
    d) îmbunătăţit accesul la/şi utilizarea mijloacelor moderne de control al fertilităţii de către femei şi bărbaţi, în special în zonele rurale.
    Sfera educaţională:
    a) asigurate drepturi egale şi acces egal al fetelor şi băieţilor, femeilor şi bărbaţilor, pentru a beneficia de toate principiile drepturilor umane în domeniul educaţiei;
    b) redusă feminizarea în sistemul educaţional al Republicii Moldova.
    Sfera violenţei şi traficului de fiinţe umane:
    a) planificate şi implementate măsuri de stat, precum şi asigurată monitorizarea acestora în vederea prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi traficului de fiinţe umane, luînd în considerare specificul de gen al victimelor;
    b) redus numărul cazurilor de violenţă bazată pe gen şi traficului de fiinţe umane, în special din zonele rurale;
    c) redus numărul cazurilor de violenţă în sistemul educaţional;
    d) dezvoltate serviciile pentru reabilitarea şi reintegrarea victimelor violenţei şi traficului de fiinţe umane, în particular femei şi fete, la nivel raional;
    e) protejate drepturile umane ale victimelor violenţei în baza de gen şi traficului de  fiinţe umane prin intermediul mecanismului naţional şi internaţional de depunere şi soluţionare a reclamaţiilor.
    a) promovate imagini pozitive a femeilor prin intermediul mijloacelor de informare în masă la nivel local şi naţional;
    b) promovate femeile prin intermediul mijloacelor de informare în masă care prezintă rolul acestora în domeniul public;
    c) reduse practicile de prezentare a imaginii negative a femeii în mijloacele de informare în masă.
    63. Pentru a obţine rezultatele scontate la toate compartimentele prevăzute în prezentul Program naţional se propune operarea cu setul armonizat de indicatori de dezvoltare sensibili la dimensiunea de gen în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, aprobat prin Hotărîrea nr.6 a Colegiului Biroului Naţional de Statistică din 26 decembrie 2008.
    Sfera ocupării forţei de muncă şi migraţiei de muncă:
    a) documente de politici sensibile la dimensiunea de gen în domeniul ocupării forţei de muncă şi pieţei muncii;
    b) rata de ocupare în sectoarele public şi privat pe domenii economice, sexe şi medii;
    c) salarii medii pe sexe şi activităţi economice;
    d) ocuparea conform statutului profesional (şi sectoare economice) şi sexelor;
    e) rata de ocupare a femeilor şi bărbaţilor, în funcţie de numărul de copii în familie;
    f) rata taţilor care solicită şi beneficiază de concediul de îngrijire a copilului;
    g) numărul hotărîrilor definitive ale instanţei de judecată referitor la cazurile de adresare pe motiv de hărţuire sexuală sau alte forme de victimizare la locul de muncă;
    h) rata participării în activităţile economice pe sexe şi medii;
    i) numărul patronilor pe sexe, medii şi activităţi economice;
    j) numărul lucrătorilor pe cont propriu pe sexe şi medii;
    k) numărul conducătorilor de întreprinderi din sectorul real al economiei (conform mărimii întreprinderii, activităţii economice) pe sexe şi medii;
    l) numărul de programe şi politici în domeniul migraţiei unde este integrat principiul egalităţii de gen.
    Sfera bugetară:
    a) numărul studenţilor la nivel postuniversitar care studiază cursul privind bugetarea sensibilă la gen;
    b) numărul funcţionarilor publici instruiţi pe marginea bugetării sensibile la gen;
    c) numărul raioanelor şi sectoarelor ce utilizează instrumentele bugetării sensibile la gen.
    Sfera participării  la procesul decizional public şi politic:
    a) cota mandatelor deţinute de femei în Parlament;
    b) numărul/ponderea femeilor şi bărbaţilor, după medii, aleşi în consiliile municipale şi locale;
    c) numărul membrilor Cabinetului de miniştri, pe sexe;
    d) ponderea femeilor în numărul funcţionarilor publici în autorităţile publice centrale şi locale;
    e) numărul managerilor şi funcţionarilor publici în funcţie de demnitate publică şi unităţile economice pe sexe şi statut profesional (salariaţi şi nesalariaţi).
    Sfera protecţiei sociale şi familiei:
    a) numărul bărbaţilor care au beneficiat de concediu de îngrijire a dependenţilor (copii bolnavi sau cu dizabilităţi, inclusiv bătrîni);
    b) rata mamelor/taţilor beneficiari de indemnizaţii pentru îngrijirea copilului (pe medii, vîrstă, loc de muncă);
    c) numărul grădiniţelor comunitare;
    d) numărul prestatorilor de servicii de îngrijire informală a vîrstnicilor, persoanelor cu dizabilităţi şi altor persoane nevoiaşe pe sexe şi medii;
    e) acte normative elaborate şi aprobate pentru creşterea statutului prestatorilor de servicii de îngrijire informală;
    f) profesia de prestator de servicii de îngrijire inclusă în nomenclatorul de profesii;
    g) rata pensionarilor din totalul populaţiei, pe sexe si medii;
    h) rata bărbaţi/femei beneficiari de alocaţii sociale pentru persoane vîrstnice comparativ cu rata beneficiarilor de pensii pentru limită de vîrstă (pe medii, vîrstă);
    i) pensia medie lunară pe sexe, medii, categorie.
    Sfera sănătăţii:
    a) numărul personalului medical instruit pe marginea aspectelor de gen în domeniul sănătăţii;
    b) rata persoanelor care fac abuz de alcool, pe sexe, medii şi grupe de vîrstă;
    c) rata avorturilor pe vîrste şi medii;
    d) rata avorturilor şi naşterilor la adolescente (15-19 ani);
    e) rata mortalităţii materne după cauze de deces, pe medii şi grupe de vîrstă;
    f) ponderea naşterilor asistate de personal medical, pe medii.
    Sfera educaţională:
    a) numărul profesorilor instruiţi privind dimensiunea de gen în procesul educaţional;
    b) gradul  de cuprindere în sistemul educaţional al fetelor şi băieţilor de 3-6 ani;
    c) rata brută/netă de cuprindere în învăţămîntul primar a fetelor şi băieţilor (7-10 ani);
    d) rata brută/ netă de cuprindere în învăţămîntul gimnazial a fetelor şi băieţilor (11-15 ani);
    e) numărul profesorilor la toate nivelele de educaţie, pe sexe, medii şi grupe de vîrstă;
    f) numărul/rata băieţilor/bărbaţilor care activează/studiază în domenii tradiţional dominate de fete/femei;
    g) numărul/rata fetelor/femeilor care activează/studiază în domenii tradiţional dominate de băieţi/bărbaţi.
    Sfera  violenţei şi traficului de fiinţe umane:
    a) numărul de cazuri înregistrate privind violenţa în bază de gen, conform principalelor tipuri de violenţă, pe medii;
    b) numărul de cazuri de violenţă bazată pe gen soluţionate prin intermediul instanţelor de judecată;
    c) numărul victimelor care au beneficiat de serviciile prestate în centrele specializate, pe sexe, grupe de vîrstă şi medii;
    d) numărul victimelor care au beneficiat de servicii medicale, pe grupe de vîrstă, pe sexe şi medii;
    e) numărul funcţionarilor publici la nivel naţional instruiţi în domeniul dimensiunii de gen pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, traficului de fiinţe umane;
    f) numărul personalului medical instruit să abordeze aspectele de sănătate prin prisma fenomenelor de violenţă;
    g) numărul personalului didactic instruit;
    h) numărul de cazuri de violenţă identificate în şcoli şi alte instituţii de învăţămînt, pe medii;
    i) numărul victimelor violenţei identificate în instituţiile de învăţămînt pe sexe, grupe de vîrstă, medii;
    j) numărul de agresori identificaţi în instituţiile de învăţămînt pe sexe, statut, grupe de vîrstă, medii;
    k) ponderea bugetului de stat/local alocat pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, a traficului de fiinţe umane;
    l) numărul de locuri disponibile în centrele de plasament pentru victimele violenţei în familie, traficului de fiinţe umane;
    m) numărul de echipe multidisciplinare teritoriale instruite pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, traficului de fiinţe umane prin prisma de gen;
    n) numărul de ONG finanţate din bugetul de stat, bugetul unităţilor administrativ teritoriale, în scopul prevenirii violenţei şi a traficului de fiinţe umane.
    Sfera creşterii nivelului de conştientizare publică:
    a) numărul organizaţiilor media care au adoptat Codul de conduită sensibil la dimensiunea de gen ori norme similare în acest context;
    b) majorat numărul imaginilor pozitive a femeilor în domeniul public în mijloacele scrise de informare în masă;
    c) reduse cazurile de  victimizare a femeilor în presă şi alte mijloace de informare în masă;
    d) numărul femeilor care fac apel la procedurile şi normele de remediere a cazurilor de violare a drepturilor lor la nivel naţional şi internaţional.
    64. În urma implementării prezentului Program naţional vor fi obţinute următoarele avantaje:
    a) existenta unui cadru normativ cu privire la egalitatea de gen racordat la exigenţele contemporane ale societăţii moldoveneşti şi ale comunităţii internaţionale;
    b) politici coerente pentru asigurarea integrării europene;
    c) loialitate faţă de schimbările radicale în domeniul egalităţii de gen;
    d) implicarea comunităţii în realizarea Programului naţional;
    e) crearea mecanismelor manageriale pentru implementarea Programului naţional;
    f) elaborarea planurilor de acţiuni de implementare a Programului naţional, cu acoperire financiară şi divizarea clară a responsabilităţilor între parteneri.
    65. Realizarea Programului naţional poate fi condiţionată şi de unele riscuri atît de ordin social-economic, cît şi managerial:
    a) condiţiile social-economice nefavorabile ar putea bloca acţiunile de implementare a Programului naţional;
    b) factorii manageriali ar putea fi pregătiţi insuficient pentru promovarea şi implementarea Programului naţional;
    c) persistenţa prejudecăţilor şi stereotipurilor de gen în societate limitează manifestarea femeilor în viaţa publică, iar a bărbaţilor în viaţa privată, de familie;
    d) calitatea procesului de promovare a egalităţii de gen, scontată de Programul naţional, ar putea fi periclitată de pregătirea, motivarea profesională şi materială neadecvată şi fluctuaţia specialiştilor;
    e) rezistenţa la schimbare a unor specialişti şi funcţionari publici care deţin funcţii de demnitate publică ar putea determina promovarea unei atitudini indiferente şi dezaprobante faţă de realizarea Programului naţional;
    f) insuficienţa de date statistice şi studii aprofundate în domeniile menţionate, care să identifice în profunzime problemele reale ce ţin de egalitatea de gen, ar putea limita conştientizarea necesităţilor de realizare a Programului naţional.
    66. Monitorizarea şi evaluarea implementării Programului naţional este pusă în sarcina Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Autorităţile administraţiei publice locale vor monitoriza şi vor raporta Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei despre acţiunile întreprinse la nivel local în vederea implementării prezentului Program naţional.
    67. Monitorizarea şi evaluarea implementării prezentului Program naţional în fiecare domeniu se vor realiza în concordantă cu Legea nr.5-XVI din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, mecanismul de raportare asupra CEDAW, în coerenţă cu indicatorii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, Strategiei Naţionale de Dezvoltare şi setului armonizat de indicatori de dezvoltare sensibili la dimensiunea de gen în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Drept structură instituţională relevantă se prezintă Comisia Guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi.
    68. Activităţile de monitorizare a prezentului Program naţional vor avea un caracter continuu, fiind desfăşurate pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificare a erorilor sau efectelor neprevăzute, cît şi propunerea eventualelor ajustări în măsurile şi activităţile planificate. Monitorizarea se va efectua în baza indicatorilor de progres si indicatorilor de rezultate, care vor permite de a urmări şi evalua în dinamică realizarea obiectivelor generale stipulate în Programul naţional şi realizarea scopului final.
    69. Activitatea de evaluare a prezentului Program naţional va avea un caracter sistematic, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor de progres, a rapoartelor anuale şi a raportului final de evaluare asupra implementării acestuia.
    70. În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a prezentului Program naţional, rapoartele anuale de evaluare, precum şi raportul final de evaluare vor fi publicate pe pagina virtuală a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
    71. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va asigura mediatizarea Programului naţional pentru publicul larg, precum şi diseminarea informaţiilor relevante partenerilor din ţară şi de peste hotare.

    anexa nr.2
    [Anexa nr.2 modificată prin HG572 din 30.07.13, MO173-176/09.08.13 art.668]

    anexa nr.3
    [Anexa nr.3 introdusă prin HG572 din 30.07.13, MO173-176/09.08.13 art.668]

    anexa nr.4
    [Anexa nr.4 introdusă prin HG525 din 03.07.14, MO178-184/11.07.14 art.569]