În conformitate cu Legea nr. 295-XVI din 21 decembrie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.18-20, art.57), Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 25 februarie 2008 „Pentru aprobarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.42-44, art.257) şi Hotărîrea Guvernului nr. 1360 din 7 decembrie 2007 „Cu privire la aprobarea Programului de eficientizare a sistemului de asistenţă socială pe anii 2008-2010” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.194-197, art.1412), precum şi în scopul asigurării calităţii şi eficienţei sistemului de servicii sociale, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012, conform anexei nr.1;
    Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012, conform anexei nr.2.
    2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura implementarea prevederilor Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 şi Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012.
    3. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 se pun în sarcina Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi Ministerului Administraţiei Publice Locale, care vor raporta Guvernului despre realizarea Programului naţional şi Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional, o dată pe an (către 1 februarie).
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.

    PRIM-MINISTRU                                                                     Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul protecţiei sociale,
    familiei şi copilului                                                                      Galina Balmoş
    Ministrul finanţelor                                                                     Mariana Durleşteanu
    Ministrul administraţiei publice locale                                       Valentin Guznac

    Nr. 1512. Chişinău, 31 decembrie 2008.

    1. Programul naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 (în continuare – Program) prevede o politică comprehensivă privind susţinerea persoanelor în dificultate prin prestarea serviciilor sociale eficiente şi de calitate înaltă. Aceste servicii au drept scop de a oferi sprijin persoanelor pe termen scurt sau lung, pentru a satisface nevoile lor sociale, a reduce excluziunea socială şi a îmbunătăţi calitatea vieţii.
    2. Necesitatea elaborării prezentului Program este determinată de deficienţele vizibile ale sistemului actual de asistenţă socială: insuficienţa serviciilor sociale la nivel comunitar; fragmentarea la diferite niveluri a serviciilor sociale, programelor, măsurilor pentru persoane şi grupuri în dificultate; caracterul excesiv al instituţionalizării; lipsa coordonării şi conlucrării necesare pentru implementarea unor politici sociale integrate şi coerente.
    3. Sistemul integrat de servicii sociale are următoarele caracteristici:
    a) identificarea şi prioritizarea necesităţilor individuale ale persoanelor în dificultate;
    b) soluţionarea problemelor la nivel comunitar, precum şi prestarea serviciilor sociale specializate beneficiarilor conform necesităţilor;
    c) integrarea serviciilor sociale, evitînd dublarea, suprapunerea sau lacunele în prestarea acestora;
    d) coordonarea procesului de utilizare eficientă şi formare profesională a resurselor umane angajate în sistemul de asistenţă socială;
    e) gestionarea asigurării calităţii şi eficienţei serviciilor sociale conform standardelor de calitate şi mecanismelor unice.
    4. Dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale va crea oportunităţi mai bune pentru incluziunea socială a persoanelor în dificultate, asigurînd respectarea drepturilor fundamentale ale acestora. Combinînd măsurile de prevenire, reabilitare, precum şi soluţionînd cazurile la nivel comunitar înainte ca ele să se agraveze (iar soluţionarea lor să devină mai costisitoare), sistemul va deveni mai eficient din punctul de vedere al costurilor, va acoperi pe toţi cei care au nevoie de sprijin social şi va avea un impact pozitiv asupra calităţii vieţii cetăţenilor.
    5. Crearea sistemului integrat de servicii sociale va contribui la realizarea de către Republica Moldova a angajamentelor asumate în contextul opţiunilor strategice în domeniul protecţiei sociale. Acestea includ Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, Strategia naţională privind reformarea sistemului de îngrijire rezidenţială a copilului 2007–2012, Planul Naţional de Acţiuni privind Drepturile Omului şi Planul Naţional de acţiuni “Educaţie pentru toţi” 2004-2015, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, Planul de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, precum şi Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Omului şi Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului.
    6. În Republica Moldova există un şir de factori social-economici care contribuie la sporirea cererii de servicii sociale. Aceştia includ rate înalte de sărăcie şi migraţie, schimbări demografice şi de atitudini culturale.
    7. Deşi situaţia economică din ţară a înregistrat o creştere pe parcursul ultimilor ani, progresul realizat în reformarea sistemului de asistenţă socială rămîne a fi modest. Sporirea cheltuielilor publice pentru asistenţă socială (în 2007 acestea constituiau circa 12,4 % din PIB) a avut un efect limitat şi mijloacele nu au fost orientate spre cele mai nevoiaşe familii şi grupuri sociale. Partea preponderentă a sistemului de asistenţă socială o constituie prestaţiile sociale, care nu întotdeauna contribuie la atenuarea situaţiei beneficiarilor. În unele cazuri intervenţia este mai eficientă, dacă pe lîngă prestaţiile sociale persoana poate beneficia şi de servicii sociale. În acelaşi timp, serviciile sociale existente nu acoperă cererea pentru acestea.
    8. Începînd cu anii 1990, numărul total al populaţiei este în descreştere. Pînă în anul 1990, acest lucru se datora mai mult procesului sporit al migraţiei, ulterior rata decesului a depăşit rata naşterii, ceea ce a agravat declinul. Se prognozează că între anii 2009 şi 2020 numărul total al populaţiei va scădea cu 121000 din cauza micşorării numărului de copii şi adulţi în vîrstă de pînă la 60 de ani, precum şi creşterii semnificative a numărului de persoane vîrstnice. Conform estimărilor, rata vîrstnicilor în populaţie va creşte de la 13% la 18%. Această creştere considerabilă a populaţiei vîrstnice semnifică că numărul total al celor care au nevoie de servicii sociale va creşte pînă în anul 2020, chiar dacă numărul total al populaţiei este în declin.
    9. Tradiţional, în multe comunităţi s-a acordat atenţie necesităţii de a susţine persoanele şi familiile în dificultate temporară sau permanentă, însă tradiţiile culturale din ultimele decenii au favorizat în multe cazuri instituţionalizarea copiilor şi adulţilor ca răspuns la nevoile sociale. Potrivit celor mai recente date, rata copiilor plasaţi în îngrijire rezidenţială în Republica Moldova continuă să fie una din cele mai înalte în fostele republici sovietice.
    10. Se estimează că în anul 2009, aproximativ 12% din populaţie vor avea nevoie de servicii sociale cel puţin o dată pe parcursul unui an. Suportul necesar include sprijin comunitar, precum şi îngrijire specializată în formă de servicii sociale sau ajutor financiar pentru situaţii de urgenţă (separate de sistemul obişnuit de prestaţii băneşti), pentru a-i ajuta să depăşească o anumită criză specifică pe termen scurt.
    Prestarea serviciilor sociale la momentul actual
    11. Tipurile de servicii sociale de care beneficiază populaţia pot fi clasificate în servicii sociale primare (comunitare), servicii sociale specializate şi servicii sociale cu specializare înaltă. La baza acestei clasificări stă nivelul de specializare a serviciilor sociale. Mulţi din beneficiarii serviciilor sociale cu specializare înaltă, în special cele rezidenţiale, nu au nevoie de un astfel de nivel intensiv de asistenţă, folosind aceste servicii din lipsa alternativelor. De menţionat că aceste trei niveluri de servicii nu corespund exact nivelurilor administrative din Republica Moldova. Primăria administrează unele servicii sociale comunitare, autorităţile centrale administrează majoritatea serviciilor sociale cu specializare înaltă, iar restul serviciilor sociale sînt administrate de raion, ceea ce constituie o parte din serviciile comunitare, majoritatea serviciilor specializate şi unele servicii cu specializare înaltă.
    Servicii sociale primare (comunitare)
    12. Serviciile sociale primare ar trebui să fie primul punct de contact pentru beneficiarii sistemului de asistenţă socială. La nivel comunitar există un număr limitat de servicii sociale: îngrijirea la domiciliu, cantinele de ajutor social, sprijin din partea asistenţilor sociali comunitari existenţi, sprijin financiar din fondul de susţinere socială a populaţiei şi serviciile centrelor comunitare.
    13. Serviciul de îngrijire la domiciliu este adresat persoanelor vîrstnice şi persoanelor cu disabilităţi prestat de către lucrători sociali. În anul 2007, 25566 persoane au beneficiat de acest suport, care a fost acordat de către 2428 lucrători sociali. Ţinînd cont de înregistrarea solicitărilor de la mai mult de 8505 de oameni, care, în prezent, nu beneficiază de îngrijire la domiciliu şi, deoarece prestarea serviciului este limitată la vîrstnicii solitari şi la cei ce nu pot lucra, este necesar de a dezvolta acest tip de serviciu.
    14. Serviciul de alimentare în cadrul cantinelor de ajutor social oferă hrană pentru persoanele vulnerabile pe o perioadă ce nu depăşeşte 30 de zile trimestrial. Acest serviciu este finanţat, în mare parte, din bugetele locale şi din subvenţiile de la Fondul republican de susţinere socială a populaţiei din donaţii private, precum şi de la organizaţii neguvernamentale. Numărul cantinelor de ajutor social a crescut semnificativ în ultimii ani: în 2007 existau 99 cantine – de nouă ori mai mult decît în 2001 – deservind peste 5000 de persoane. Limitarea serviciului la un număr fix de zile pe persoană, indiferent de circumstanţele individuale, reduce capacitatea serviciului de a satisface necesităţile existente.
    15. În ultimii cinci ani au început să se dezvolte serviciile sociale comunitare, aflate în responsabilitatea asistentului social comunitar. Aceste servicii includ: consilierea, informarea, managementul de caz. Ele se bazează pe evaluarea iniţială şi complexă a beneficiarului şi nevoilor lui individuale. Acţiunile se axează pe mobilizarea eforturilor persoanei şi sporirea sprijinului din partea familiei şi comunităţii în vederea depăşirii situaţiei dificile, precum şi asigurarea integrării sociale eficiente. Dacă în anul 2006, la nivel de ţară existau numai 48 de asistenţi sociali comunitari, care îndeplineau aceste activităţi, la moment reţeaua de asistenţi sociali a crescut considerabil constituind 996 de unităţi aprobate.
    16. Un serviciu comunitar solicitat este acordarea ajutorului material de la Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei. Acest ajutor se acordă, de regulă, o singură dată în an şi nu întotdeauna este orientat spre satisfacerea necesităţilor celor mai nevoiaşe persoane.
    17. Unele din centrele comunitare existente prestează servicii sociale primare, precum şi activităţi extracurriculare şi în grupuri de suport pentru diferiţi beneficiari.
    Servicii sociale specializate
    18. Aceste servicii deservesc un număr redus de persoane ale căror nevoi nu pot fi soluţionate la nivel de comunitate. Se presupune că numărul persoanelor care au nevoie de servicii sociale specializate este mult mai mic decît numărul celor care beneficiază de servicii sociale primare. Acestea includ servicii specializate de îngrijire de zi, centre de plasament temporar, suport pentru familiile substitutive, suport pentru reintegrarea copiilor în familii din îngrijirea rezidenţială.
    19. Centrele specializate de zi au început să se dezvolte, mai ales, în ultimii cinci ani. Serviciile sociale specializate prestate în cadrul lor pot include asistenţă medicală şi psihologică. La moment există 25 de centre de îngrijire de zi pentru adulţi şi persoane cu disabilităţi, 25 de centre pentru familii cu copii cu disabilităţi şi 30 de centre de zi pentru familii cu copii în situaţii de risc. Adesea aceste centre combină îngrijirea specializată cu activităţi de îngrijire primară.
    20. Centrele de plasament temporar sînt create, de regulă, de societatea civilă şi cu suportul organizaţiilor internaţionale. Acestea numără 14 centre pentru adulţi, inclusiv cu disabilităţi, şi 16 centre pentru copii cu disabilităţi, precum şi un adăpost pentru persoanele fără domiciliu în municipiul Chişinău.
    21. Protecţia specializată pentru copiii în dificultate este asigurată, în mare parte, prin intermediul serviciilor de substituire a familiei. La finele anului 2007 mai mult de 5965 de copii se aflau sub tutelă; au fost înregistrate 353 de adopţii naţionale şi 95 de adopţii internaţionale; existau 53 case de copii de tip familie cu 241 copii în îngrijire; 42 de asistenţi parentali profesionişti cu 41 de copii în îngrijire. În unele regiuni ale republicii a fost instituit sistemul de prevenire a instituţionalizării copiilor, care urmăreşte reducerea numărului de copii plasaţi în instituţii rezidenţiale.
    Servicii sociale cu specializare înaltă
    22. Serviciile de îngrijire rezidenţială continuă a fi cele mai solicitate, datorită accesului limitat la alte tipuri de servicii sociale. Îngrijirea rezidenţială (24/24 ore) ar trebui să fie prestată numai unui număr foarte restrîns de persoane, care se confruntă cu probleme extrem de grave. Serviciile rezidenţiale implică costuri mari, nu reflectă şi nici nu satisfac pe deplin nevoile beneficiarilor. Aceştia ar putea beneficia de servicii sociale în familie şi în comunitatea lor.
    23. Instituţiile rezidenţiale sînt gestionate de autorităţile centrale sau de autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea (raion). Instituţiile rezidenţiale gestionate de autorităţile centrale includ 2 case pentru copii, 65 şcoli de tip internat; 2 case internat pentru copiii cu disabilităţi mintale, 1 instituţie pentru copiii în conflict cu legea, 2 instituţii sociale pentru persoane vîrstnice şi cu disabilităţi şi 4 internate psihoneurologice pentru adulţi. Autorităţile raionale gestionează circa 170 instituţii sociale.
    24. În ultimii cinci ani, numărul persoanelor aflate în îngrijirea rezidenţială a crescut. În anul 2007, mai mult de 11000 copii trăiau în instituţii rezidenţiale. Acest număr este aproape de două ori mai mare decît numărul copiilor ce locuiesc în familii substitutive. Aproape 1700 vîrstnici şi persoane cu disabilităţi erau plasaţi în îngrijire rezidenţială; aproape 645 vîrstnici erau plasaţi în aziluri gestionate de administraţiile raionale şi 600 persoane – în instituţii de nivel naţional. În anul 2007, numărul cererilor de plasare a adulţilor în instituţii rezidenţiale a depăşit capacităţile de cazare şi întreţinere stipulate pentru aceste instituţii.
    25. În cadrul serviciilor de îngrijire rezidenţială se identifică un şir de probleme:
    a) îngrijirea instituţională nu asigură o abordare individualizată faţă de beneficiari;
    b) angajaţii instituţiilor rezidenţiale nu sînt instruiţi suficient pentru a acorda asistenţă adecvată nevoilor beneficiarilor şi, adesea, nu sînt incluşi în programe de formare profesională continuă;
    c) sistemul nu prevede o revizuire a situaţiei beneficiarului pentru a evalua posibilitatea reintegrării lui în familie şi comunitate. Aceasta poate conduce la deteriorarea relaţiilor familiale, izolare socială şi dependenţă cronică de sistemul rezidenţial;
    d) plasamentul de lungă durată şi nedeterminat impune necesitatea alocării mijloacelor financiare pentru acelaşi contingent de beneficiari pe perioade lungi de timp;
    e) sistemul de îngrijire rezidenţială este costisitor în toate cazurile. Cel mai mare cost al serviciilor rezidenţiale este în instituţiile pentru copiii cu disabilităţi. După dezvoltarea şi implementarea standardelor minime de calitate, costul serviciilor rezidenţiale va spori semnificativ;
    f) îngrijirea instituţională, prin natura sa, necesită acţiuni suplimentare pentru protecţia drepturilor beneficiarului. Folosirea acestui tip de îngrijire nu numai ca o opţiune excepţională va constitui o dificultate foarte mare pentru Republica Moldova în onorarea angajamentelor asumate în cadrul convenţiilor internaţionale.
    26. În Republica Moldova sînt dezvoltate cîteva servicii sociale cu specializare înaltă, orientate spre nevoile unui grup restrîns de beneficiari. Acestea includ: Centrul de plasament temporar pentru minori (copiii străzii), Centrul pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane. Cu toate acestea, este evidentă insuficienţa serviciilor sociale cu specializare înaltă pentru persoanele ce se confruntă cu multe probleme sociale grave, precum violenţa în familie şi dependenţa de alcool şi droguri. Unele servicii de acest gen au fost dezvoltate doar în regiuni-pilot, în special de ONG-uri. Nu există analize privind acoperirea nevoilor reale ale populaţiei în astfel de servicii.
    27. Serviciile protetico-ortopedice se prestează în cadrul Centrului Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare, aflat în subordinea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Serviciile Centrului sînt prestate persoanelor cu disabilităţi locomotorii: asigurarea cu încălţăminte ortopedică, mijloace de locomoţie nemecanizate şi servicii de recuperare. Centrul are la evidenţă 87727 persoane. Serviciile se prestează atît în cadrul Centrului, cît şi la locul de trai, prin intermediul echipelor medicale-tehnice şi al felcerului pentru protezare din subordinea structurilor teritoriale de asistenţă socială.
    28. Serviciile de reabilitare balneo-sanatorială oferă îngrijire intensivă pe termen scurt în centrele republicane pentru reabilitarea persoanelor cu disabilităţi şi persoanelor vîrstnice „Speranţa” din oraşul Vadul lui Vodă şi „Victoria” din oraşul Sergheevca, regiunea Odesa, Ucraina. Aceste servicii sînt acordate sub formă de facilităţi pentru persoanele sus-menţionate, în funcţie de categorie, cu reducere la 100% sau 70% din costul biletului de reabilitare. Numărul de beneficiari de reabilitare balneo-sanatorială deserviţi anual de către ambele centre este de 8790 de persoane, fiecare centru avînd o capacitate de 260 paturi.
Legislaţia
    29. Sistemul de asistenţă socială este reglementat de numeroase legi şi regulamente. Cu toate acestea, nu toate tipurile de servicii sociale sînt acoperite de cadrul legal. O parte din legislaţia existentă este formală şi declarativă şi nu dispune de mecanisme adecvate pentru implementarea şi monitorizarea prevederilor sale. În special, adesea nu există acoperire financiară deplină pentru realizarea obiectivelor stabilite, iar stimularea parteneriatului între stat şi societatea civilă este insuficientă. Sub unele aspecte, legislaţia în domeniu este incoerentă şi chiar contradictorie. Cadrul legal revizuit ce acoperă un spectru mai larg de servicii sociale este în proces de completare şi trebuie să fie îmbunătăţit.
    Cadrul instituţional
    30. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi sînt reprezentate de consiliile locale şi orăşeneşti şi au drept sarcini identificarea problemelor sociale, administrarea şi gestionarea fondurilor locale pentru asistenţă socială, dezvoltarea şi susţinerea financiară a serviciilor sociale comunitare, precum şi crearea parteneriatelor cu ONG-uri pentru dezvoltarea serviciilor sociale.
    31. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea sînt reprezentate de secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a familiei raionale, ale municipiilor Chişinău şi Bălţi, Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copiilor din municipiul Chişinău şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, care implementează politicile sociale, creează şi dezvoltă servicii sociale la nivel de raion. Consiliile raionale şi fondurile de susţinerea socială a populaţiei constituie resurse instituţionale strategice ce pot avea o influenţă pozitivă asupra creării şi dezvoltării serviciilor sociale şi un impact pozitiv asupra vieţii oamenilor.
    32. Autorităţile publice centrale implicate în prestarea serviciilor sociale (în special, îngrijirea rezidenţială) includ Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (MPSFC), Ministerul Educaţiei şi Tineretului (MET) şi Ministerul Sănătăţii (MS). MPSFC este organul central specializat al administraţiei publice responsabil pentru elaborarea, promovarea şi implementarea politicii şi programelor naţionale în domeniul asistenţei sociale.   
     Aceasta include direcţionarea şi gestionarea mecanismelor de supervizare a întregului sistem de servicii sociale; coordonarea metodologică a activităţii structurilor teritoriale de asistenţă socială, a asistenţilor sociali, lucrătorilor sociali şi prestatorilor de servicii sociale, precum şi supervizarea colectării şi distribuirii mijloacelor Fondului republican de susţinere socială a populaţiei. MPSFC este împuternicit să conducă grupul sectorial de lucru pentru elaborarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu în domeniul protecţiei sociale, coordonarea activităţilor în acest domeniu între ministere, între diferite niveluri ale autorităţilor publice de ordin naţional şi locale şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare. De asemenea, conduce şi Grupul de Coordonare a Protecţiei Sociale, care este unul din forurile principale pentru discuţii cu partenerii internaţionali de dezvoltare.
    33. Resurse importante pentru dezvoltarea serviciilor sociale se conţin în structurile societăţii civile ce funcţionează în domeniul social (circa 400 ONG-uri). Aceste organizaţii au implementat un şir de servicii sociale – modele de bune practici, unele fiind replicate la nivel naţional, fapt care oferă posibilitatea de a le considera ca fiind importante în procesul de planificare şi prestare de servicii sociale. Donatorii internaţionali, de asemenea, oferă suport tehnic şi financiar în dezvoltarea serviciilor sociale, prezentînd modele internaţionale pentru consolidarea capacităţilor.
    Cadrul operaţional
    34. Cadrul instituţional existent nu dispune de suficiente resurse şi capacităţi pentru a îndeplini unele funcţii operaţionale de bază, precum monitorizarea (inclusiv evidenţa completă a serviciilor sociale şi a numărului de beneficiari), evaluarea impactului, inspecţia, acreditarea şi formarea continuă a personalului angajat în sistemul de asistenţă socială. Au fost elaborate şi aprobate standarde de calitate doar pentru unele tipuri de servicii sociale. Activitatea MPSFC este afectată de fluxul impunător de adresări care nu-şi găsesc soluţionare la nivel local.
    Resursele umane
    35. La nivel comunitar, activitatea de asistenţă socială este realizată de către lucrătorii sociali şi asistenţii sociali angajaţi de autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia de autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi. În 2007 au fost angajaţi sa activeze la nivel comunitar aproximativ 600 de asistenţi sociali, iar în 2008 s-a preconizat angajarea a încă 396 unităţi de asistenţi sociali comunitari. Numărul acestora continuă să fie insuficient comparativ cu diversitatea nevoilor populaţiei vulnerabile şi necesitatea acestora de asistenţă socială. Doar circa 10 % din asistenţii sociali angajaţi dispun de calificarea necesară. Salariile mici conduc la fluctuaţia sporită a cadrelor. La nivel raional în structurile de asistenţă socială sînt angajaţi specialişti în problemele familiilor cu copii în situaţie de risc, specialişti în problemele persoanelor în vîrstă şi cu disabilităţi, specialişti pentru evidenţa şi distribuirea ajutorului material din fondul local de susţinere socială a populaţiei. Cu toate acestea, cea mai mare proporţie de personal ce prestează servicii sociale este angajată în serviciile rezidenţiale. Cele mai recente cifre indică că 5400 de angajaţi lucrează în instituţiile rezidenţiale pentru copii, iar aproape 1500  în instituţiile subordonate Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pentru persoanele vîrstnice şi persoanele cu disabilităţi. Acest număr reprezintă o rată de un angajat pentru două persoane aflate în îngrijirea rezidenţială, ceea ce nu reprezintă neapărat nevoile multor persoane şi care majorează costurile în contextul resurselor limitate.
    Finanţe
    36. Resursele pentru finanţarea serviciilor sociale sînt diverse. Bugetul de stat oferă mijloace financiare pentru instituţiile rezidenţiale specializate şi pentru programele naţionale de protecţie socială; bugetele unităţilor administrativ-teritoriale oferă resurse financiare pentru serviciile sociale dezvoltate pe teritoriul din subordine şi pentru beneficiarii locali; iar mijloacele financiare ale Fondului republican şi fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei sînt folosite pentru acordarea ajutorului material unic persoanelor în dificultate. Mijloacele din donaţii, sponsorizări şi alte contribuţii din partea persoanelor fizice sau agenţilor economici din ţară şi de peste hotare sînt sporadice.
    37. Pe parcursul anului 2007 din bugetul public naţional au fost cheltuiţi circa 6596,9 milioane lei pentru protecţie socială, din care 2157,2 milioane lei prin domeniul asistenţei sociale şi 4439,7 milioane lei prin sistemul de asigurări sociale. Mijloacele Fondului republican şi fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei au constitut 112,4 milioane lei, care a avut ca beneficiari aproximativ 329,7 mii beneficiari. Pentru serviciile sociale au fost cheltuite circa 248,9 milioane lei, ceea ce constituie 11,5 la sută din cheltuielile pentru asistenţă socială. Din acestea, cheltuielile pentru serviciile comunitare constituie 28,4 la sută sau circa 70,6 milioane lei, pentru servicii sociale specializate 18,0 la sută sau 44,7 milioane lei şi pentru servicii sociale cu specializare înaltă (preponderent serviciile rezidenţiale) 53,6 la sută sau 133,5 milioane lei. Dacă comparăm mijloacele financiare cu numărul beneficiarilor, atunci putem constata că în prezent cele mai ieftine sînt serviciile prestate la nivel de comunitate şi constituie în medie 1506,3 lei pentru un beneficiar, cele mai costisitoare fiind serviciile sociale cu specializare înaltă, care constituie 10728,9 lei pe un beneficiar.
    38. Serviciile sociale existente nu satisfac nevoile persoanelor în termeni cantitativi sau / şi calitativi.
    39. Referitor la cantitatea serviciilor sociale solicitate şi prestate, există probleme de două tipuri: pe de o parte, multe persoane nu beneficiază de servicii sociale chiar dacă au nevoie de ele (adică, există erori de excludere), iar pe de altă parte, unele persoane beneficiază de servicii sociale de care nu au nevoie (adică, erori de includere). Motivele sînt:
    a) serviciile sociale existente sînt amplasate preponderent în localităţile urbane, iar în localităţile rurale acestea sînt insuficiente sau chiar inexistente ceea ce limitează accesul la ele a multor persoane în dificultate;
    b) lipsa informaţiei cu privire la serviciile sociale nu asigură pe deplin realizarea dreptului la asistenţă socială, mai ales în rîndul populaţiei rurale;
    c) cerinţele pentru confirmarea eligibilităţii pentru serviciile sociale se consideră complicate, ceea ce generează refuzul solicitantului;
    d) atitudinile neadecvate faţă de beneficiari, intenţionate sau neintenţionate, pot împiedica persoanele să solicite serviciile sociale de care au nevoie;
    e) unele servicii sociale sînt limitate la anumite grupuri de persoane, ceea ce înseamnă că alţii care ar putea beneficia de ele nu au această posibilitate;
    f) nu există un sistem de revizuire a cazurilor pentru a asigura servicii adecvate nevoilor beneficiarilor şi necesitatea identificării momentului de ieşire din sistemul de asistenţă socială în cazul în care circumstanţele lor se îmbunătăţesc.
    40. Referitor la calitatea serviciilor sociale se constată unele deficienţe:
    a) serviciile sociale nu sînt prestate în baza evaluării nevoilor individuale şi comunitare;
    b) sistemul actual se bazează mai mult pe servicii de intervenţie decît pe servicii de prevenire. Această situaţie permite agravarea cazurilor, iar soluţionarea lor devine imposibilă la nivel comunitar, şi sînt referite la servicii de asistenţă specializată, care sînt şi mai costisitoare. Intervenţia întîrziată provoacă efecte negative atît asupra beneficiarului şi familiei lui, cît şi asupra comunităţii;
    c) reabilitarea şi reintegrarea beneficiarilor nu sînt întotdeauna atribuţii ale serviciilor sociale primare;
    d) nu există un cadru operaţional comprehensiv pentru prestarea serviciilor sociale;
    e) distribuirea resurselor financiare şi umane este ineficientă. În anul 2007 serviciile sociale cu specializare înaltă au acoperit 3% din cazurile de servicii sociale şi au constituit 53,6% din cheltuielile bugetului executat, pe cînd cele 28,4% din cheltuielile pentru serviciile sociale acoperă la rîndul său 11,3% din beneficiarii de servicii sociale comunitare. Totodată, serviciile sociale cu specializare înaltă utilizează un număr disproporţional de angajaţi.
    41. Unele măsuri noi de asistenţă socială orientate spre soluţionarea problemelor identificate au fost deja pilotate. Prezentul Program are drept scop consolidarea acestor eforturi pentru a oferi asistenţă socială celor ce au nevoie de ea, racordînd-o la nevoile beneficiarilor.
    42. Scopul prezentului Program este de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor în dificultate.
    43. Sistemul integrat de servicii sociale este o componentă a sistemului de protecţie socială prin care statul, autorităţile administraţiei publice locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea şi eliminarea efectelor temporare sau permanente ale situaţiilor generate de sărăcie şi vulnerabilitate sporită.
    44. Integrarea sistemului de servicii sociale presupune mai multe abordări integrative: integrare la nivel de politici, integrarea serviciilor sociale pentru toate grupurile de beneficiari într-un sistem unic, racordarea serviciilor sociale cu prestaţiile sociale, integrarea la nivelul abordării comprehensive a familiei, unificarea metodologiei de lucru a sistemului, integrarea de ordin multidisciplinar la nivelul grupului. Integrarea sistemului de servicii sociale va fi realizată, de asemenea, şi prin intermediul programelor intersectoriale, bazate pe promovarea unor politici strategice care vizează serviciile sociale pentru toate grupurile de beneficiari, de exemplu, dezinstituţionalizare, combaterea traficului de fiinţe umane, oportunităţi egale, abordare gender etc.
    45. În afară de principiul integrării sistemice, prezentul Program este ghidat de următoarele principii:
    a) principiul asistenţei sociale orientate – prevede direcţionarea prioritară a serviciilor sociale spre cei mai săraci şi vulnerabili, identificaţi în baza evaluării nevoilor individuale;
    b) principiul centrării pe beneficiar – prevede ajustarea serviciilor sociale la nevoile beneficiarilor, într-un proces de schimbare continuă, în baza evaluării sistematice a impactului acestora asupra situaţiei beneficiarului. Aceasta include consolidarea capacităţilor şi motivarea beneficiarului de a depăşi situaţia de dificultate, acolo unde este posibil, precum şi încurajarea implicării active a beneficiarului în identificarea nevoilor, planificarea, implementarea şi monitorizarea serviciilor sociale;
    c) principiul prestării serviciilor sociale în comunitate – prevede suportul prioritar al beneficiarului în familie şi în comunitate;
    d) principiul accesibilităţii – prevede asigurarea accesului persoanelor în dificultate la toate serviciile: informarea populaţiei despre serviciile sociale existente, dezvoltarea serviciilor sociale noi şi amplasarea lor în proximitatea beneficiarilor, precum şi adaptarea mediilor la necesităţile beneficiarilor;
    e) principiul oportunităţilor egale – prevede asigurarea drepturilor la serviciile sociale tuturor persoanelor în dificultate, fără discriminare de gen, vîrstă, religie, cultură şi limbă.
    46. Pentru a realiza obiectivele prezentului Program, este necesar de a examina rezultatele scontate, precum şi contribuţiile necesare (inclusiv resurse umane şi financiare) pentru atingerea acestor rezultate.
    47. Calitatea şi eficienţa sînt îmbunătăţite prin funcţionarea eficientă a celor cinci componente ale cadrului de gestionare a sistemului integrat de servicii sociale:
    a) cadrul normativ;
    b) cadrul instituţional (inclusiv delimitarea funcţiilor şi responsabilităţilor pe niveluri administrative);
    c) cadrul operaţional (dezvoltarea şi standardizarea procedurilor de lucru);
    d) resurse umane;
    e) finanţe.
    48. Funcţionarea coerentă şi eficientă a sistemului integrat de servicii sociale se realizează prin proceduri de monitorizare a calităţii şi eficienţei sistemului, crearea mecanismului de acreditare a prestatorilor de servicii sociale în baza indicatorilor stabiliţi în standardele de calitate elaborate pentru fiecare tip de serviciu social. Totodată, calitatea serviciilor sociale prestate depinde şi de asigurarea nivelului de competenţă profesională a personalului angajat în sistemul de asistenţă socială.
    Dezvoltarea, ajustarea şi promovarea cadrului normativ
    49. Cadrul normativ va fi revizuit şi ajustat în conformitate cu prezentul Program. În acest proces vor fi luate în considerare progresele şi lacunele cadrului normativ naţional, prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, experienţa naţională şi internaţională în prestarea serviciilor sociale, precum şi recomandările din rapoartele internaţionale cu privire la respectarea drepturilor beneficiarilor.
    50. Va fi modificată şi completată Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003 şi vor fi elaborate: Legea privind serviciile sociale, Legea cu privire la protecţia copilului, Legea cu privire la acreditare şi inspecţie în domeniul asistenţei sociale.
    Dezvoltarea şi consolidarea cadrului instituţional
    51. La nivel central, MPSFC, care dirijează procesul de elaborare şi implementare a politicii statului în domeniul asistenţei sociale, îşi va concentra eforturile asupra elaborării şi revederii abordărilor strategice, precum şi asupra asigurării funcţionării mecanismelor de monitorizare a întregului sistem de servicii sociale la toate nivelurile administraţiei publice. Acestea includ revizuirea cadrului normativ şi financiar, formarea profesională continuă, elaborarea standardelor de calitate, mecanismelor de procurare a serviciilor sociale, procedurilor de acreditare şi inspecţie, mecanismelor de monitorizare şi evaluare a calităţii serviciilor sociale, procedurilor de raportare.
    Deoarece problemele cu care se confruntă populaţia sînt multiaspectuale, iar prevenirea şi soluţionarea acestora necesită indispensabil implicarea societăţii în ansamblu, managementul strategic eficient presupune elaborarea unei politici globale şi coerente privind sistemul protecţiei sociale, cu stabilirea ulterioară a domeniilor de competenţă interministerială. În acest context, este necesar de a stabili, la nivel guvernamental, o comisie interministerială pentru probleme sociale privind coordonarea politicilor intersectoriale. Grupul sectorial de lucru pentru cadrul de cheltuieli pe termen mediu în protecţia socială este un for important pentru realizarea acestei coordonări.
    52.Competenţele organizaţionale şi manageriale ale MPSFC vor fi revizuite şi perfecţionate.
    53. Ţinînd cont de concentrarea competenţei de bază asupra elaborării şi managementului politicilor sociale, MPSFC va coopera cu autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi nivelul al doilea, în condiţiile legii, în dezvoltarea serviciilor sociale şi asigurarea calităţii lor.
    54. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea sînt responsabile de implementarea politicilor sociale şi gestionarea politicilor naţionale la nivel teritorial, inclusiv dezvoltarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale specializate cu aplicarea procedurilor de planificare strategică locală. Ele vor fi responsabile pentru angajarea şi supervizarea profesională a asistenţilor sociali şi lucrătorilor sociali.
    55. În vederea consolidării capacităţilor structurilor teritoriale de asistenţă socială, se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi şi nivelul al doilea, să creeze Serviciul asistenţă socială comunitară.
    56. Responsabilitatea cu privire la protecţia drepturilor copilului se recomandă a fi transferată din competenţa direcţiilor generale învăţămînt, tineret şi sport în competenţa structurilor teritoriale de asistenţă socială.
    57. Comisiile pentru protecţia copilului aflat în dificultate vor fi instituite în acele regiuni unde acestea încă nu au fost create conform legislaţiei. Aceste comisii sînt esenţiale pentru asigurarea îngrijirii optime pentru fiecare copil în dificultate, prioritatea fiind acordată serviciilor familiale, iar plasamentul în instituţiile rezidenţiale fiind folosit în ultimă instanţă. În plus, MPSFC va explora posibilitatea extinderii abordării de prevenire a instituţionalizării asupra altor grupuri de beneficiari.
    58. Autoritatea administraţiei publice locale va stabili parteneriate cu societatea civilă, care reprezintă o sursă semnificativă în calitate de prestator actual sau potenţial de servicii sociale şi furnizor de modele de bune practici. Pentru aceasta autoritatea administraţiei publice locale va aplica un mecanism de procurare a serviciilor sociale, conform nevoilor comunităţii.
    59. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi vor fi susţinute în consolidarea capacităţilor pentru realizarea responsabilităţilor cu privire la crearea serviciilor sociale comunitare, în conformitate cu prevederile legislaţiei. Finanţatorii (inclusiv donatorii internaţionali) oricăror servicii sociale comunitare vor conlucra cu autorităţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale.
    Dezvoltarea cadrului operaţional
    60. Va fi dezvoltat un cadru operaţional unic care va include: mecanismul de referire a beneficiarilor de la un nivel de servicii sociale la altul, metodologia de evaluare a nevoilor individuale şi comunitare, standardele de calitate pentru toate serviciile sociale, sistemul de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, inspecţie şi rezolvare a plîngerilor pentru asigurarea respectării standardelor de calitate, procedurile de procurare a serviciilor sociale de la prestatorii acreditaţi.
    61. Mecanismul de referire specifică itinerarul beneficiarului în sistemul de asistenţă socială în baza problemei individuale. Atunci cînd este identificat un caz, persoana va fi înregistrată la nivel comunitar şi va beneficia de suport de urgenţă dacă există o criză, sau va fi supusă unei evaluări iniţiale efectuate de către asistentul social comunitar. Dacă persoana va avea nevoie de mai multă asistenţă, ea va trece printr-o evaluare complexă efectuată de către asistentul social, conform căreia va fi elaborat un plan individualizat de asistenţă socială. Intenţia va fi întotdeauna de a soluţiona cazul la nivel comunitar. Numai dacă problema nu poate fi rezolvată la acest nivel, persoana va fi referită spre servicii sociale specializate sau cu specializare înaltă.
    62. Evaluarea nevoilor individuale este fundamentală în determinarea celei mai optimale forme de intervenţie pentru un beneficiar de servicii sociale şi formează baza unui plan individualizat de asistenţă. Evaluarea va fi efectuată în baza unui formular – standard care va identifica persoana, problema şi soluţia propusă, inclusiv ceea ce poate fi făcut, de către cine, cînd şi unde vor avea loc intervenţiile.
    63. Calitatea serviciilor sociale va fi realizată prin stabilirea standardelor de calitate. Aceste standarde vor sta la baza mecanismelor de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, procedurilor de inspecţie a serviciilor sociale, precum şi pentru înregistrarea şi rezolvarea plîngerilor. Este necesar ca aceste mecanisme să nu fie prea complexe şi să protejeze beneficiarii. Standardele de calitate şi mecanismele vor fi elaborate de către MPSFC şi vor include:
    a) standardele de calitate. Beneficiarii de servicii sociale vor fi implicaţi în elaborarea acestor standarde pentru a asigura faptul că sînt luate în considerare aşteptările şi aspiraţiile beneficiarilor;
    b) acreditarea presupune evaluarea potenţialului prestatorilor de a oferi servicii sociale la calitatea solicitată, cerîndu-le să-şi asume responsabilitatea să respecte standardele de calitate şi să fie inspectaţi ca parte a procesului de înregistrare în calitate de prestatori;
    c) inspecţia care are drept scop verificarea calităţii serviciilor sociale, conform standardelor de calitate, şi oferirea recomandărilor pentru îmbunătăţirea lor. Inspecţia nu reprezintă un scop prin sine însăşi, ci este menită să ridice standardul de prestare a serviciului şi să contribuie la calitatea vieţii beneficiarilor;
    d) procedura de depunere a plîngerilor va fi efectuată în două etape: internă şi externă. Prima etapă (cea internă) include adresarea plîngerii către persoana care a lucrat nemijlocit cu beneficiarul (asistentul social, angajatul centrului de zi etc., sau managerul de caz), pentru ca această persoană să poată răspunde direct. În cazul în care aceasta nu rezolvă plîngerea, ea va ajunge la a doua etapă (cea externă), la un serviciu formal de depunere a plîngerilor;
    e) procedurile de recrutare şi selectare a personalului pentru sistemul de asistenţă socială, precum şi programele de formare profesională continuă vor susţine menţinerea calităţii serviciilor sociale prestate.
    64. Mecanismul de procurare a serviciilor sociale va fi elaborat şi utilizat în cazul în care nevoile comunitare identificate nu vor fi acoperite de serviciile sociale existente. Aceasta va contribui la stabilirea diferitelor parteneriate între autorităţile publice locale şi societatea civilă şi sectorul privat, orientate spre dezvoltarea serviciilor sociale noi.
    Consolidarea resurselor umane angajate în sistemul de asistenţă socială
    65. Ţinînd cont de numărul mare de potenţiali beneficiari ai serviciilor sociale, este necesar de a mări acoperirea nevoilor lor prin extinderea şi perfecţionarea activităţii profesionale a personalului angajat la nivel comunitar, precum şi stimularea potenţialului comunităţii în rezolvarea problemelor sociale.
    66. Resursele umane responsabile de prestarea serviciilor sociale comunitare sînt reprezentate de asistentul social comunitar şi lucrătorul social care sînt susţinuţi direct prin proceduri de supervizare din partea specialiştilor din cadrul structurilor teritoriale de asistenţă socială. Este necesar de consolidat reţeaua de asistenţi sociali comunitari prin recrutare pentru completarea locurilor vacante, pînă la minimumul planificat şi prin acordarea instruirii şi suportului pentru menţinerea persoanelor deja angajate.
    67. Nivelul competenţelor profesionale a personalului angajat în serviciile sociale determină direct calitatea serviciilor prestate. În scopul îmbunătăţirii competenţelor, angajaţii vor beneficia de supervizare profesională şi de un program ajustat de formare profesională continuă, precum şi de posibilitatea de promovare în baza competenţelor profesionale.
    68. Supervizarea profesională permite asistenţilor sociali comunitari şi lucrătorilor sociali să discute cele mai dificile cazuri din practica lor cu un specialist experimentat. De asemenea, ea îi ajută să-şi înţeleagă propriile gînduri şi emoţii şi să reducă riscul stresului profesional, astfel menţinînd şi susţinînd angajaţii în paralel cu sporirea competenţelor profesionale. Supervizarea profesională va avea loc în comunitate şi la raion, la intervale regulate de timp.
    69. Programul şi strategia de formare profesională continuă va include următoarele componente:
    a) dezvoltarea abilităţilor profesionale de bază cu diferenţiere pe subniveluri: iniţial şi avansat. Instruirea va fi organizată în cadrul centrelor de instruire continuă care funcţionează pe lîngă universităţile ce pregătesc asistenţi sociali. Universităţile pentru desfăşurarea instruirilor vor fi selectate conform metodologiei aprobate de MPSFC;
    b) formarea abilităţilor specializate se va realiza cu folosirea potenţialului serviciilor sociale existente. Prin proceduri de concurs, MPSFC va selecta serviciile ce demonstrează practici bune şi abilităţi avansate şi le va atribui statutul de centre metodice, în cadrul cărora va fi promovată instruirea;
    c) MPSFC va evalua necesităţile de instruire ale angajaţilor în sistemul de asistenţă socială, va ţine evidenţa instruirilor anterioare şi va planifica procesul de formare profesională continuă pe niveluri de competenţă, în baza curriculumului aprobat de MPSFC. Acest proces va contribui la dezvoltarea competenţelor profesionale teoretice şi practice şi la învăţarea metodelor şi tehnicilor noi de lucru cu diferite grupuri de beneficiari;
    d) va fi elaborat mecanismul de atestare a competenţelor profesionale a angajaţilor în sistemul de asistenţă socială.
    70. Reducerea numărului beneficiarilor de servicii rezidenţiale ce implică intervenţii intensive 24/24 ore şi, va condiţiona reducerea numărului total de angajaţi în serviciile rezidenţiale. Aceştia vor avea oportunitatea să se recalifice pentru prestarea altor tipuri de servicii, precum serviciul de asistenţă parentală profesionistă.
    Finanţe
    71. Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003 stabileşte contribuţia fiecărei părţi la cheltuielile de organizare şi funcţionare a instituţiilor publice specializate de asistenţă socială, precum şi la prestarea serviciilor sociale.
    În contextul prevederilor pentru crearea sistemului integrat de servicii sociale vor fi alocate resurse financiare, conform legislaţiei:
    a) din bugetul de stat;
    b) din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
    c) din alte surse.
    72. Schimbarea abordării de la îngrijire predominant rezidenţială spre îngrijire comunitară implică redirecţionarea resurselor financiare existente spre serviciile sociale comunitare.
    73. Acest obiectiv prevede asigurarea populaţiei cu servicii sociale bazate pe evaluarea nevoilor, prin diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale comunitare la nivelul fiecărei unităţi teritorial-administrative, integrarea tuturor serviciilor sociale într-un sistem coerent şi echilibrat.
    74. Programul intenţionează să extindă rapid serviciile sociale comunitare şi specializate şi să îmbunătăţească considerabil eficienţa şi eficacitatea serviciilor sociale cu specializare înaltă. Această schimbare va modifica proporţia dintre serviciile rezidenţiale şi cele comunitare, în favoarea celor din urmă, necesitînd redirecţionarea resurselor financiare.
    Crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale primare
    75. Prezentul Program prevede extinderea serviciilor sociale la nivel comunitar, care reprezentă o sursă majoră pentru implementarea eficientă a politicilor sociale. Comunitatea intervine cu acordarea sprijinului sistematic cu caracter profesional, completat cu sprijinul comunitar şi interpersonal. Serviciile sociale primare sînt orientate spre prevenirea sau limitarea situaţiei de dificultate, soluţionarea problemei la etapa incipientă, cu menţinerea beneficiarului în familie şi comunitate. În acest context, descentralizarea serviciilor sociale reprezintă un cadru favorabil pentru activizarea comunităţii, mobilizarea resurselor şi eforturilor umane în rezolvarea a circa 80% din solicitările de asistenţă socială.
    76. Serviciile sociale primare sînt prestate tuturor grupurilor de beneficiari la nivelul fiecărei comunităţi. În acelaşi timp, primăriile vor lua decizii privind dezvoltarea serviciilor sociale specializate, în baza evaluării nevoilor şi potenţialului comunităţii. Serviciile sociale primare sînt universal relevante şi au un cost redus pe beneficiar.
    77. Asistenţii sociali comunitari sînt responsabili de identificarea şi evaluarea potenţialilor beneficiari, care pot include copii, vîrstnici, persoane cu disabilităţi, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoane neglijate, abuzate, victime ale violenţei în familie sau ale traficului de fiinţe umane. Asistenţii sociali elaborează planuri individualizate de asistenţă, prestează servicii sociale primare (inclusiv servicii de consiliere, suport acordat familiilor şi monitorizarea progresului copiilor plasaţi în familiile substitutive), şi efectuează referirea cazurilor spre servicii sociale specializate. În afară de aceasta, ei oferă informaţii de ordin general, efectuează evaluarea nevoilor comunitare şi fac recomandări pentru dezvoltarea unor servicii sociale noi. Asistentul social, de asemenea, mobilizează potenţialul comunităţii pentru sprijinul persoanelor în dificultate prin implicarea voluntarilor şi crearea grupurilor de suport. Din acest motiv este de importanţă primară extinderea reţelei de asistenţi sociali şi acordarea instruirii profesionale continue.
    78. Lucrătorii sociali prestează servicii practice de îngrijire la domiciliu, în special, persoanelor vîrstnice şi celor cu disabilităţi. Aceasta include asistarea persoanelor la igiena personală, alimentare, cumpărături, curăţarea casei şi crearea legăturilor cu alte servicii publice locale. Întrucît lucrătorii sociali dezvoltă relaţii personale bune cu membrii comunităţii, ei vor putea mobiliza voluntari pentru activităţi comunitare. Pînă în prezent, numărul lucrătorilor sociali a depins de o normă a unui lucrător social la aproximativ 10 beneficiari. Pe măsură ce sistemul va impune evaluarea nevoilor individuale şi elaborarea planurilor individualizate de asistenţă, se presupune ca numărul beneficiarilor susţinuţi de un singur lucrător social să varieze, în funcţie de nevoile identificate.
    79. Crearea centrelor comunitare multifuncţionale în cadrul cărora pot fi prestate servicii sociale primare pentru toate grupurile de beneficiari, care ar asigura integrarea socială a persoanelor cu vîrste şi probleme diferite. Centrele pot fi amplasate în orice clădiri ce există în comunitate şi sînt adaptate activităţilor serviciului (şcoala, grădiniţa pentru copii, primăria, spitalul etc.). Ele pot servi ca bază pentru echipa asistentului social şi a lucrătorilor sociali care activează în comunitate. De asemenea, în cadrul centrului pot fi oferite servicii cu acces nelimitat, precum cercurile extraşcolare, grupurile de suport pentru vîrstnici, cuplul mamă-copil, cu scop de prevenire a excluziunii sociale.
    Crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale specializate
    80. Serviciile sociale specializate sînt adresate unui număr limitat de beneficiari de circa 20%, adesea referiţi de la comunitate, care au nevoie de reabilitare sau asistenţă intensă în timp din partea specialiştilor cu un nivel adecvat de calificare. Ţinînd cont de faptul că serviciile sociale specializate sînt adesea orientate spre recuperare, ele sînt mai costisitoare decît serviciile sociale primare. Decizia privind crearea acestora trebuie să fie luată în baza evaluării nevoilor şi posibilităţilor comunităţii.
    81. Tipurile de servicii sociale specializate ce urmează a fi prestate conform prezentului Program sînt similare cu cele prestate în prezent: consiliere specializată, servicii specializate de îngrijire de zi (inclusiv cele ce ţin de domeniul medical şi social, precum terapia ocupaţională, psihoterapia şi logopedia), centre de plasament temporar (inclusiv cazare pentru tinerii care părăsesc sistemul rezidenţial de protecţie sau cazare pentru o perioadă determinată pentru persoanele fără domiciliu), suport familiilor substitutive, ajutor material pentru reintegrarea copiilor în familii din îngrijirea rezidenţială, susţinere la protezare, acordarea ajutoarelor de mobilitate şi adaptări mici la mediu.
    82. Serviciile sociale specializate vor fi prestate la toate nivelurile administrative (comunitar, raional, naţional) în baza nevoilor populaţiei stabilite şi potenţialului existent. Administraţia publică locală trebuie să dezvolte măsuri de protecţie prin crearea serviciilor sociale specializate sau prin procurarea serviciilor sau elementelor din cadrul serviciilor sociale dezvoltate de societatea civilă.
    Crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale cu specializare înaltă
    83. Totodată, numărul serviciilor sociale primare şi specializate se va extinde pentru a acoperi nevoile persoanelor care părăsesc instituţiile rezidenţiale, în special, copiii care sînt reintegraţi în familiile substitutive în cadrul programului de dezinstituţionalizare. În consecinţă, treptat, unele instituţii rezidenţiale nu vor mai fi necesare şi vor fi închise sau transformate în alte servicii. Acest proces de dezinstituţionalizare a fost deja aprobat de Guvern.
    84. Pentru un grup foarte restrîns de beneficiari cu probleme specifice, circa 2%, care necesită un regim de îngrijire continuă 24/24 ore, vor fi păstrate unele servicii de nivel naţional (reabilitare balneo-sanatorială, servicii de protezare şi ortopedie) şi vor fi create noi servicii sociale cu specializare înaltă: servicii în cadrul centrelor specializate (centre pentru reabilitarea victimelor abuzului, centre pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane, centre pentru reabilitarea post-penitenciară etc.), instituţii rezidenţiale (internate psihoneurologice) sau la domiciliu. Dezvoltarea serviciilor sociale cu specializare înaltă noi trebuie să se bazeze pe o analiză detaliată a efectelor plasării acestei categorii de servicii, precum şi a durabilităţii economice şi sociale a acestora. Serviciile respective pot fi coordonate de autoritatea publică locală prin acorduri încheiate cu prestatorii de servicii.
    85. Costul pe unitate al serviciilor sociale cu specializare înaltă este, de obicei, foarte mare. Costurile mari şi numărul limitat de beneficiari impun necesitatea unei evaluări periodice ale nevoilor solicitanţilor pentru o utilizare rezonabilă a resurselor, cu reorientarea flexibilă a serviciilor în cauză la nevoile curente ale populaţiei. Deciziile privind dezvoltarea serviciilor noi trebuie să fie argumentate în baza evidenţei şi cartografierii persoanelor excluse, prezenţei angajamentelor şi a resurselor financiare şi umane.
    Estimarea impactului şi a costurilor
    86. Obiectivele prezentului Program, precum şi angajamentul Guvernului de a reduce în jumătate numărul copiilor din instituţiile rezidenţiale către anul 2012, pot fi realizate numai în cazul în care va fi acordată finanţarea necesară pentru serviciile sociale comunitare, serviciile specializate (acolo unde este necesar) şi pentru crearea mecanismului de prevenire a instituţionalizării. Consolidarea serviciilor la nivel comunitar va asigura economii de mijloace financiare pentru serviciile sociale specializate şi cu specializare înaltă, deoarece persoanele vor fi susţinute în cadrul serviciului adecvat nevoii. Costul fiecărui caz va fi mai mic, ceea ce va oferi posibilitate de a deservi mai mulţi beneficiari.
    87. Costurile estimate ale prezentului Program se pot încadra în bugetul existent, constituit din resursele bugetului public naţional prevăzute pentru sectorul de protecţie socială în Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM) 2008-2010, Planul Naţional de Dezvoltare 2008-2011 şi resursele financiare ale donatorilor. Totodată, vor fi necesare realocări şi o direcţionare mai bună a resurselor financiare. Resursele eliberate în urma procesului de dezinstituţionalizare (reducerea numărului de copii şi de personal în sistemul rezidenţial) trebuie să fie realocate spre serviciile sociale comunitare. Pentru realizarea obiectivelor prezentului Program MPSFC va include măsuri în CCTM şi va întreprinde acţiuni pentru a direcţiona activitatea donatorilor spre domeniile neacoperite financiar din bugetul public naţional.
    88. În contextul procesului de descentralizare administrativă, poate apărea riscul că nu toate autorităţile administraţiei publice locale vor asigura un nivel de servicii sociale adecvat nevoilor populaţiei. Aceste divergenţe ţin de gradul de angajare şi competenţă al autorităţilor administraţiei publice locale în identificarea, prioritizarea şi alocarea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea serviciilor şi soluţionarea problemelor sociale.
    89. MPSFC trebuie să asigure dezvoltarea durabilă a sistemului integrat de servicii sociale chiar şi atunci cînd serviciile sociale sînt descentralizate, iar autoritatea administraţiei publice locale trebuie să beneficieze de suport suficient pentru a-şi lărgi competenţele şi capacităţile în dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale, în funcţie de nevoile comunităţii.
    90. Activităţile realizate ca parte a prezentului Program vor fi monitorizate pentru a măsura rezultatele şi a evalua impactul Programului asupra dezvoltării unui sistem integrat de servicii sociale eficient şi efectiv. Aceasta va demonstra nivelul progresului spre scopul final de îmbunătăţire a calităţii vieţii grupurilor de populaţie în dificultate şi a celor în situaţie de risc. Indicatorii relevanţi vor fi identificaţi într-un cadru logic şi folosiţi ca instrument pentru evaluarea şi monitorizarea procesului de implementare a Programului.
    Monitorizarea şi evaluarea vor fi realizate la diferite niveluri (central, nivelul întîi şi nivelul al doilea), precum şi la nivelul serviciilor sociale. Asistentul social comunitar va colecta date despre beneficiarii din sistemul de asistenţă socială, ca parte a evidenţei cazurilor, iar informaţia agregată va contribui la planificarea serviciilor sociale, analiza tendinţelor naţionale şi elaborarea planurilor pe termen lung în politica serviciilor sociale.
    91. Rezultatele procesului de monitorizare şi evaluare vor fi folosite şi pentru identificarea, minimizarea şi evitarea unor riscuri noi.
    92. Prezentul Program stabileşte o viziune pe termen lung pentru crearea sistemului integrat de servicii sociale, care va necesita perfecţionare şi ajustare permanentă la contextul social. Prezentul Program oferă un cadru realist pentru implementare, condiţionat de dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale statului, sectorului neguvernamental şi privat, de disponibilitatea resurselor financiare din bugetul naţional, precum şi de angajamentul donatorilor internaţionali pentru eficientizarea sistemului de asistenţă socială.
    93. Implementarea coerentă a prezentului Program se va realiza în conformitate cu procesele de planificare ale autorităţilor publice centrale în trei etape: pe termen scurt, mediu şi lung.
    94. Programul este însoţit de un plan de acţiuni, care descrie ordinea activităţilor de implementare. Acest plan va fi revizuit anual ca parte a procesului de monitorizare şi va fi coordonat cu resursele financiare disponibile.
    Acţiuni pe termen scurt (pînă la sfîrşitul anului bugetar 2009)
    95. Perioada respectivă include trei priorităţi:
    a) continuarea procesului de dezvoltare a serviciilor sociale comunitare şi specializate, proces coordonat de MPSFC, prin conlucrare cu ministerele de resort, şi realizat de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi nivelul al doilea, organizaţiile societăţii civile;
    b) asigurarea calităţii şi eficienţei sistemului integrat de servicii sociale;
    c) elaborarea şi demararea implementării planului de comunicare în contextul creării sistemului integrat de servicii sociale.
    96. Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare şi a serviciilor sociale specializate. Mecanismul de prevenire a instituţionalizării pentru reducerea fluxului de copii plasaţi în instituţii şi serviciile de plasament familial vor fi extinse, în special, în raioanele în care instituţiile rezidenţiale vor fi închise în următorii trei ani. În scopul dezvoltării serviciilor sociale pentru toate grupurile de beneficiari, MPSFC va încuraja autorităţile administraţiei publice locale să evalueze necesitatea dezvoltării serviciilor sociale, elaborarea strategiilor locale de dezvoltare şi diversificare a serviciilor sociale în baza evaluărilor efectuate. MPSFC va orienta suport regiunilor cu cele mai mari necesităţi sau cu cea mai mare posibilitate de atingere a unui impact pozitiv imediat.
    97. Asigurarea calităţii şi eficienţei sistemului integrat de servicii sociale. Activităţile includ: (i) dezvoltarea, ajustarea şi aplicarea cadrului normativ; (ii) dezvoltarea şi consolidarea cadrului instituţional, cu delimitarea funcţiilor şi responsabilităţilor de bază pentru fiecare nivel administrativ; (iii) crearea unui sistem de formare profesională continuă pentru personalul angajat în sistemul de asistenţa socială, inclusiv un sistem de supervizare; şi (iv) elaborarea standardelor de calitate şi crearea unui sistem de acreditare şi inspecţie a serviciilor sociale.
98. Planul de comunicare. Pentru implementarea prezentului Program este important să existe o conştientizare şi înţelegere publică a motivelor pentru schimbare şi a avantajelor sistemului integrat de servicii sociale. O campanie activă de comunicare şi sensibilizare ar putea influenţa atitudinea populaţiei faţă de serviciile sociale şi ar mări gradul de încredere în serviciile sociale prestate la nivel local.
    Acţiuni pe termen mediu (pînă la sfîrşitul anului 2011)
    99. Perioada pînă la sfîrşitul anului 2011 este corelată cu procesele de planificare pe termen mediu în Strategia Naţională de Dezvoltare pentru 2008–2011, Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM) 2009–2011 şi Planul de Dezvoltare Instituţională al MPSFC pe 2009–2011.
    100. Priorităţile pentru această perioadă sînt:
    a) susţinerea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi şi nivelul al doilea în procesul de dezvoltare a serviciilor sociale;
    b) elaborarea şi implementarea mecanismelor şi procedurilor unificate şi standardizate pentru prestarea serviciilor sociale adresate tuturor grupurilor de beneficiari;
    c) elaborarea mecanismelor de acreditare, inspecţie în domeniul asistenţei sociale şi de procurare a serviciilor sociale;
    d) elaborarea şi implementarea mecanismului de monitorizare şi evaluare a calităţii serviciilor sociale prestate la nivel local.
    Acţiuni pe termen lung (după anul 2011)
    101. Activităţile pentru această perioadă vor lua în considerare contextul existent şi progresul realizat în perioadele precedente. Accentul va fi pus pe consolidarea şi diversificarea serviciilor sociale prestate tuturor grupurilor de beneficiari la toate nivelurile de administrare publică, consolidarea cadrului instituţional, operaţional şi financiar, precum şi dezvoltarea potenţialului resurselor umane pentru asigurarea calităţii serviciilor sociale prestate.
    102. În scopul evaluării impactului prezentului Program asupra creării şi dezvoltării unui sistem integrat de servicii sociale eficient, toate activităţile realizate trebuie să fie monitorizate şi evaluate prin intermediul unui sistem de management.
    103. Monitorizarea şi evaluarea implementării prezentului Program se va efectua pe niveluri administrative, la nivelul fiecărei instituţii publice responsabile, folosind un sistem unic bazat pe indicatori calitativi şi cantitativi. Implementarea unui sistem riguros de monitorizare şi evaluare va contribui la maximizarea impactului sistemului integrat de servicii sociale în scopul respectării principiilor sistemului şi nevoilor beneficiarilor, totodată, evitînd formarea dependenţei permanente de sistem.
    104. Calitatea, corectitudinea şi eficacitatea măsurilor aplicate vor reflecta modul de aplicare în practică a obiectivelor propuse prin prezentul Program. Indicatorii relevanţi vor fi identificaţi în cadrul logic şi vor fi folosiţi ca instrument de evaluare şi monitorizare a implementării Programului.
    105. Rezultatele procesului de monitorizare şi evaluare vor constitui o sursă importantă de informaţii pentru evaluarea politicilor sociale şi elaborarea strategiilor noi în domeniul asistenţei sociale, precum şi pentru evitarea unor riscuri noi.
    106. Evaluarea continuă a politicilor sociale va permite elaborarea unei politici coerente, coordonarea strategiilor bazate pe cunoaşterea adecvată a realităţii.