ID intern unic: 333835
Версия на русском
Republica Moldova
din 09.07.2007
pentru aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni
privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire
a copilului pe anii 2007-2012
privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire
a copilului pe anii 2007-2012
În scopul promovării politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor copilului, precum şi al îmbunătăţirii calităţii vieţii copilului şi familiei - componente fundamentale ale dezvoltării umane, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Strategia naţională privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, conform anexei nr.1;
Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, conform anexei nr.2.
2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura implementarea prevederilor Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni şi vor prezenta anual, pînă la data de 31 ianuarie, Ministerului Educaţiei şi Tineretului o informaţie privind realizarea lor. Ministerul Educaţiei şi Tineretului va sintetiza informaţia respectivă şi, pînă la 1 martie, va prezenta Guvernului raportul anual generalizat despre realizările Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012.
3. Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, la elaborarea politicilor în domeniul cheltuielilor, vor ţine cont de măsurile Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012.
4. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni sus-menţionate se pun în sarcina Ministerului Educaţiei şi Tineretului şi Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.
Prim-ministru Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul educaţiei şi tineretului Victor Ţvircun
Ministrul protecţiei sociale,
familiei şi copilului Galina Balmoş
Ministrul finanţelor Mihail Pop
Ministrul sănătăţii Ion Ababii
Nr. 784. Chişinău, 9 iulie 2007.
Cu toate acestea, din numărul total de circa 900 mii copii din Republica Moldova, în prezent, peste 12 mii copii sînt plasaţi în 68 instituţii rezidenţiale, ceea ce încalcă dreptul copilului de a creşte în familie.
Studiile în domeniul protecţiei copilului demonstrează că îngrijirea rezidenţială afectează grav dezvoltarea personalităţii copilului şi creează multiple probleme în procesul de reintegrare socială a acestuia. Totodată, sub aspect financiar, îngrijirea instituţională este o formă costisitoare şi ineficientă în raport cu sistemele de protecţie, bazate pe sprijin familial şi servicii comunitare.
Pornind de la faptul că:
sistemul actual de protecţie a copilului este fragmentat,
instituţiile rezidenţiale sînt orientate spre servicii educaţionale sau de asistenţă medicală, în funcţie de ministerul căruia se subordonează,
în multe cazuri responsabilitatea familiei în creşterea şi educaţia propriilor copii este diminuată,
comunitatea se implică insuficient în rezolvarea problemelor sociale ale familiei şi copilului,
prezenta Strategie promovează ideea bazată pe necesităţile şi dreptul copilului de a creşte într-o familie sau într-un mediu cît mai apropiat de aceasta, indiferent de vîrsta, boala, disabilitatea pe care o are sau de şcoala pe care o frecventează.
2.2. Obiective generale:
reorganizarea instituţiilor rezidenţiale în conformitate cu un plan general de transformare.
Obiective:
racordarea cadrului legal şi instituţional de protecţie a copilului şi familiei la politicile internaţionale;
asigurarea accesului copilului şi familiei la serviciile sociale de o bună calitate de tip familial şi comunitar;
creşterea profesionalismului resurselor umane din sistem;
dezvoltarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil care să prevadă re-direcţionarea resurselor financiare din sistemul rezidenţial spre serviciile comunitare şi de tip familial;
consolidarea capacităţii de monitorizare, evaluare şi supervizare la toate nivelurile sistemului de protecţie a copilului şi a familiei;
sensibilizarea opiniei publice şi mobilizarea socială asupra necesităţii reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului.
2.3. Principiile implementării Strategiei
Principiile fundamentale ale implementării prezentei Strategii sînt următoarele:
respectarea interesului superior al copilului;
asigurarea unui mediu familial pentru fiecare copil;
responsabilitatea părinţilor;
respectarea opiniei copilului;
nediscriminarea şi egalitatea şanselor;
descentralizarea şi responsabilitatea comunităţii;
parteneriatul dintre structurile de stat şi societatea civilă;
valorificarea potenţialului uman existent în sistem.
3. Grupul-ţintă
Grupul-ţintă vizat de prezenta Strategie include:
copiii aflaţi în situaţii de risc;
familiile cu copii în situaţii de risc sau socialmente vulnerabile;
copiii instituţionalizaţi;
copiii care ating majoratul în perioada aflării în îngrijire instituţională;
copiii abandonaţi în instituţiile medicale;
copiii beneficiari ai serviciilor de tip familial şi comunitar.
4. Rolul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale şi partenerilor în implementarea Strategiei
Prezenta Strategie urmează a fi implementată prin coordonarea eforturilor instituţiilor responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului şi familiei, precum şi ale partenerilor. La nivel naţional, rolul principal de coordonare şi monitorizare a tuturor acţiunilor, programelor, iniţiativelor şi politicilor din domeniul protecţiei copilului şi familiei revine Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Un rol deosebit revine şi ministerelor cu competenţe şi atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei. La nivel local, rolul principal în promovarea Strategiei revine autorităţilor administraţiei publice locale de ambele niveluri. Colaborarea dintre organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale se va efectua în baza delimitării clare a atribuţiilor şi responsabilităţilor, cu respectarea principiului descentralizării.
4.1. Organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice
Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei, coordonarea şi monitorizarea tuturor programelor, iniţiativelor şi acţiunilor în domeniul respectiv.
4.2. Autorităţile administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale participă la elaborarea politicilor sociale şi sînt responsabile de:
realizarea politicilor şi programelor din domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei;
coordonarea activităţilor de asistenţa socială pentru copil şi familie;
identificarea priorităţilor pentru fiecare copil;
instituirea serviciilor comunitare pentru copil şi familie;
finanţarea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei.
4.3. Societatea civilă
Societatea civilă este partener important în implementarea reformei prin atragerea fondurilor financiare şi promovarea experienţei internaţionale în domeniu.
4.4. Organismele internaţionale
Organismele internaţionale sînt parteneri primordiali în implementarea Strategiei şi contribuie la cofinanţarea unor acţiuni în domeniu, la acordarea de asistenţă tehnică şi diseminarea bunelor practici.
5. Direcţii de acţiune
Principalele direcţii de acţiune în vederea implementării Strategiei sînt:
1. Dezinstituţionalizarea copiilor:
evaluarea fiecărui copil aflat în îngrijire rezidenţială;
elaborarea planurilor individuale de reintegrare;
pregătirea familiei pentru primirea copilului;
pregătirea copilului pentru reintegrarea în familie sau plasamentul în servicii de tip familial;
evaluarea copilului şi a familiei în perioada postreintegrare.
2. Restructurarea instituţiilor rezidenţiale
Instituţiile rezidenţiale se restructurează în baza unui proces de evaluare complexă, conform următoarelor opţiuni:
restructurarea instituţiilor rezidenţiale în unităţi mici, constituite după modelul familial, şi/sau în centre de asistenţă socială comunitare;
închiderea treptată a instituţiilor care, din diferite motive, nu pot fi restructurate;
redirecţionarea mijloacelor financiare ale instituţiilor reorganizate/lichidate.
3. Organizarea de cursuri de recalificare pentru personalul instituţiilor rezidenţiale în vederea angajării acestuia în noile servicii sau în alte structuri.
4. Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare pentru familiile socialmente vulnerabile şi pentru copiii în situaţii de risc, în funcţie de necesităţile acestora.
5. Perfecţionarea sistemului de protecţie socială a copiilor şi familiilor cu copii socialmente vulnerabile (alocaţii, indemnizaţii, sprijin financiar).
6. Rezultatele scontate
Rezultatele scontate, în ansamblu, sînt următoarele:
reducerea numărului de copii instituţionalizaţi;
reducerea numărului de instituţii rezidenţiale;
majorarea numărului de copii protejaţi în cadrul serviciilor de tip familial şi comunitar, în raport cu numărul de copii plasaţi în instituţii rezidenţiale;
creşterea numărului de servicii de prevenire a instituţionalizării şi al copiilor reintegraţi în familie (biologică sau extinsă);
reducerea duratei de aflare a copiilor în instituţiile rezidenţiale;
sporirea responsabilităţii comunităţii şi dezvoltarea unor servicii alternative;
extinderea obligaţiilor parentale faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor;
reducerea ratei abandonului copiilor de către propriii părinţi;
implementarea la nivel naţional a standardelor minime de calitate şi a regulamentelor de activitate a instituţiilor din sistemul de protecţie a copilului şi familiei;
ameliorarea calităţii îngrijirii copiilor în sistemul rezidenţial, ca urmare a aplicării standardelor de rigoare;
constituirea şi funcţionarea sistemului naţional de acreditare şi monitorizare a furnizorilor de servicii în domeniul protecţiei copilului şi familiei;
îmbunătăţirea calităţii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de evaluare a serviciilor;
creşterea profesionalismului resurselor umane din sistem;
asigurarea reconversiei resurselor umane şi orientarea spre noi profesii necesare sistemului;
asigurarea, în condiţiile legii, a unui echilibru adecvat între fondurile utilizate şi calitatea serviciilor acordate;
creşterea siguranţei şi bunăstării copiilor.
7. Oportunităţi şi constrîngeri
7.1. Oportunităţi:
prioritate acordată din partea Guvernului reformei instituţiilor rezidenţiale;
colaborare interministerială eficientă şi constantă la nivel central şi local;
conştientizarea de către publicul larg (ONG, administraţia publică locală, cetăţeni) a necesităţii respectării drepturilor copilului de a creşte într-un mediu familial;
sprijinul tehnic şi financiar acordat de organismele internaţionale pentru implementarea reformei instituţiilor rezidenţiale;
existenţa standardelor de calitate în domeniul protecţiei copilului şi familiei;
disponibilitatea organizaţiilor neguvernamentale.
7.2. Constrîngeri:
dezvoltare insuficientă a serviciilor de tip familial şi comunitar;
capacitate redusă de prevenire a separării copilului de familie;
lipsa mijloacelor financiare necesare pentru restructurarea instituţiilor rezidenţiale;
lipsa experienţei autorităţilor administraţiei publice locale în managementul şi organizarea serviciilor sociale pentru copil şi familie;
apariţia fenomenului imigraţiei, ceea ce afectează situaţia familiilor şi copiilor;
opunerea rezistenţei la dezinstituţionalizare de către personalul instituţiei rezidenţiale, conducătorii acestora şi autorităţile administraţiei publice locale.
8. Resurse financiare
Pentru implementarea obiectivelor prezentei Strategii, concomitent cu redirecţionarea mijloacelor financiare aprobate instituţiilor din sistemul rezidenţial, se estimează o creştere a necesarului de resurse financiare la diversificarea şi flexibilizarea mecanismului financiar.
Implementarea prezentei Strategii se va finanţa din următoarele surse:
bugetul de stat;
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (raioanelor, oraşelor/municipiilor, satelor);
fonduri externe nerambursabile;
donaţii, sponsorizări, contribuţii din partea persoanelor fizice/juridice din ţară şi din străinătate.
9. Monitorizare şi evaluare
În scopul implementării eficiente a prezentei Strategii, este elaborat Planul de acţiuni, specificat în anexa nr.2 la prezenta hotărîre, care cuprinde direcţiile de implementare, responsabilii, resursele financiare, partenerii şi termenele de executare.
În implementarea eficientă a Strategiei, pe lîngă activităţile care le revin în mod direct, ministerele de resort:
coordonează eforturile de implementare a Strategiei, în calitate de catalizator al tuturor instituţiilor cu responsabilităţi menţionate în Planul de acţiuni;
monitorizează implementarea Strategiei.
Monitorizarea se va realiza în mod sistematic şi complex de către persoane desemnate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Implementarea Strategiei va fi evaluată anual de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului, care va raporta Guvernului despre acţiunile întreprinse şi va prezenta propuneri suplimentare pentru realizarea Planului de acţiuni, inclusiv modificarea unor acţiuni din plan.
1. Se aprobă:
Strategia naţională privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, conform anexei nr.1;
Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, conform anexei nr.2.
2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura implementarea prevederilor Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni şi vor prezenta anual, pînă la data de 31 ianuarie, Ministerului Educaţiei şi Tineretului o informaţie privind realizarea lor. Ministerul Educaţiei şi Tineretului va sintetiza informaţia respectivă şi, pînă la 1 martie, va prezenta Guvernului raportul anual generalizat despre realizările Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012.
3. Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, la elaborarea politicilor în domeniul cheltuielilor, vor ţine cont de măsurile Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012.
4. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni sus-menţionate se pun în sarcina Ministerului Educaţiei şi Tineretului şi Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.
Prim-ministru Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul educaţiei şi tineretului Victor Ţvircun
Ministrul protecţiei sociale,
familiei şi copilului Galina Balmoş
Ministrul finanţelor Mihail Pop
Ministrul sănătăţii Ion Ababii
Nr. 784. Chişinău, 9 iulie 2007.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr.784
din 9 iulie 2007
la Hotărîrea Guvernului nr.784
din 9 iulie 2007
Strategia naţională privind reforma sistemului rezidenţial de
îngrijire a copilului pe anii 2007 - 2012
îngrijire a copilului pe anii 2007 - 2012
1. Introducere
Dreptul copilului de a creşte şi a se dezvolta în mediul familial constituie un principiu de bază, stipulat într-un şir de acte legislative naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte.Cu toate acestea, din numărul total de circa 900 mii copii din Republica Moldova, în prezent, peste 12 mii copii sînt plasaţi în 68 instituţii rezidenţiale, ceea ce încalcă dreptul copilului de a creşte în familie.
Studiile în domeniul protecţiei copilului demonstrează că îngrijirea rezidenţială afectează grav dezvoltarea personalităţii copilului şi creează multiple probleme în procesul de reintegrare socială a acestuia. Totodată, sub aspect financiar, îngrijirea instituţională este o formă costisitoare şi ineficientă în raport cu sistemele de protecţie, bazate pe sprijin familial şi servicii comunitare.
Pornind de la faptul că:
sistemul actual de protecţie a copilului este fragmentat,
instituţiile rezidenţiale sînt orientate spre servicii educaţionale sau de asistenţă medicală, în funcţie de ministerul căruia se subordonează,
în multe cazuri responsabilitatea familiei în creşterea şi educaţia propriilor copii este diminuată,
comunitatea se implică insuficient în rezolvarea problemelor sociale ale familiei şi copilului,
prezenta Strategie promovează ideea bazată pe necesităţile şi dreptul copilului de a creşte într-o familie sau într-un mediu cît mai apropiat de aceasta, indiferent de vîrsta, boala, disabilitatea pe care o are sau de şcoala pe care o frecventează.
2. Scopul, obiective şi principii
2.1. Scopul Strategiei naţionale privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007 – 2012 (în continuare - Strategie) este asigurarea şi respectarea dreptului copilului de a creşte în mediul familial.2.2. Obiective generale:
reorganizarea instituţiilor rezidenţiale în conformitate cu un plan general de transformare.
Obiective:
racordarea cadrului legal şi instituţional de protecţie a copilului şi familiei la politicile internaţionale;
asigurarea accesului copilului şi familiei la serviciile sociale de o bună calitate de tip familial şi comunitar;
creşterea profesionalismului resurselor umane din sistem;
dezvoltarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil care să prevadă re-direcţionarea resurselor financiare din sistemul rezidenţial spre serviciile comunitare şi de tip familial;
consolidarea capacităţii de monitorizare, evaluare şi supervizare la toate nivelurile sistemului de protecţie a copilului şi a familiei;
sensibilizarea opiniei publice şi mobilizarea socială asupra necesităţii reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului.
2.3. Principiile implementării Strategiei
Principiile fundamentale ale implementării prezentei Strategii sînt următoarele:
respectarea interesului superior al copilului;
asigurarea unui mediu familial pentru fiecare copil;
responsabilitatea părinţilor;
respectarea opiniei copilului;
nediscriminarea şi egalitatea şanselor;
descentralizarea şi responsabilitatea comunităţii;
parteneriatul dintre structurile de stat şi societatea civilă;
valorificarea potenţialului uman existent în sistem.
3. Grupul-ţintă
Grupul-ţintă vizat de prezenta Strategie include:
copiii aflaţi în situaţii de risc;
familiile cu copii în situaţii de risc sau socialmente vulnerabile;
copiii instituţionalizaţi;
copiii care ating majoratul în perioada aflării în îngrijire instituţională;
copiii abandonaţi în instituţiile medicale;
copiii beneficiari ai serviciilor de tip familial şi comunitar.
4. Rolul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale şi partenerilor în implementarea Strategiei
Prezenta Strategie urmează a fi implementată prin coordonarea eforturilor instituţiilor responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului şi familiei, precum şi ale partenerilor. La nivel naţional, rolul principal de coordonare şi monitorizare a tuturor acţiunilor, programelor, iniţiativelor şi politicilor din domeniul protecţiei copilului şi familiei revine Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Un rol deosebit revine şi ministerelor cu competenţe şi atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei. La nivel local, rolul principal în promovarea Strategiei revine autorităţilor administraţiei publice locale de ambele niveluri. Colaborarea dintre organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale se va efectua în baza delimitării clare a atribuţiilor şi responsabilităţilor, cu respectarea principiului descentralizării.
4.1. Organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice
Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei, coordonarea şi monitorizarea tuturor programelor, iniţiativelor şi acţiunilor în domeniul respectiv.
4.2. Autorităţile administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale participă la elaborarea politicilor sociale şi sînt responsabile de:
realizarea politicilor şi programelor din domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei;
coordonarea activităţilor de asistenţa socială pentru copil şi familie;
identificarea priorităţilor pentru fiecare copil;
instituirea serviciilor comunitare pentru copil şi familie;
finanţarea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei.
4.3. Societatea civilă
Societatea civilă este partener important în implementarea reformei prin atragerea fondurilor financiare şi promovarea experienţei internaţionale în domeniu.
4.4. Organismele internaţionale
Organismele internaţionale sînt parteneri primordiali în implementarea Strategiei şi contribuie la cofinanţarea unor acţiuni în domeniu, la acordarea de asistenţă tehnică şi diseminarea bunelor practici.
5. Direcţii de acţiune
Principalele direcţii de acţiune în vederea implementării Strategiei sînt:
1. Dezinstituţionalizarea copiilor:
evaluarea fiecărui copil aflat în îngrijire rezidenţială;
elaborarea planurilor individuale de reintegrare;
pregătirea familiei pentru primirea copilului;
pregătirea copilului pentru reintegrarea în familie sau plasamentul în servicii de tip familial;
evaluarea copilului şi a familiei în perioada postreintegrare.
2. Restructurarea instituţiilor rezidenţiale
Instituţiile rezidenţiale se restructurează în baza unui proces de evaluare complexă, conform următoarelor opţiuni:
restructurarea instituţiilor rezidenţiale în unităţi mici, constituite după modelul familial, şi/sau în centre de asistenţă socială comunitare;
închiderea treptată a instituţiilor care, din diferite motive, nu pot fi restructurate;
redirecţionarea mijloacelor financiare ale instituţiilor reorganizate/lichidate.
3. Organizarea de cursuri de recalificare pentru personalul instituţiilor rezidenţiale în vederea angajării acestuia în noile servicii sau în alte structuri.
4. Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare pentru familiile socialmente vulnerabile şi pentru copiii în situaţii de risc, în funcţie de necesităţile acestora.
5. Perfecţionarea sistemului de protecţie socială a copiilor şi familiilor cu copii socialmente vulnerabile (alocaţii, indemnizaţii, sprijin financiar).
6. Rezultatele scontate
Rezultatele scontate, în ansamblu, sînt următoarele:
reducerea numărului de copii instituţionalizaţi;
reducerea numărului de instituţii rezidenţiale;
majorarea numărului de copii protejaţi în cadrul serviciilor de tip familial şi comunitar, în raport cu numărul de copii plasaţi în instituţii rezidenţiale;
creşterea numărului de servicii de prevenire a instituţionalizării şi al copiilor reintegraţi în familie (biologică sau extinsă);
reducerea duratei de aflare a copiilor în instituţiile rezidenţiale;
sporirea responsabilităţii comunităţii şi dezvoltarea unor servicii alternative;
extinderea obligaţiilor parentale faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor;
reducerea ratei abandonului copiilor de către propriii părinţi;
implementarea la nivel naţional a standardelor minime de calitate şi a regulamentelor de activitate a instituţiilor din sistemul de protecţie a copilului şi familiei;
ameliorarea calităţii îngrijirii copiilor în sistemul rezidenţial, ca urmare a aplicării standardelor de rigoare;
constituirea şi funcţionarea sistemului naţional de acreditare şi monitorizare a furnizorilor de servicii în domeniul protecţiei copilului şi familiei;
îmbunătăţirea calităţii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de evaluare a serviciilor;
creşterea profesionalismului resurselor umane din sistem;
asigurarea reconversiei resurselor umane şi orientarea spre noi profesii necesare sistemului;
asigurarea, în condiţiile legii, a unui echilibru adecvat între fondurile utilizate şi calitatea serviciilor acordate;
creşterea siguranţei şi bunăstării copiilor.
7. Oportunităţi şi constrîngeri
7.1. Oportunităţi:
prioritate acordată din partea Guvernului reformei instituţiilor rezidenţiale;
colaborare interministerială eficientă şi constantă la nivel central şi local;
conştientizarea de către publicul larg (ONG, administraţia publică locală, cetăţeni) a necesităţii respectării drepturilor copilului de a creşte într-un mediu familial;
sprijinul tehnic şi financiar acordat de organismele internaţionale pentru implementarea reformei instituţiilor rezidenţiale;
existenţa standardelor de calitate în domeniul protecţiei copilului şi familiei;
disponibilitatea organizaţiilor neguvernamentale.
7.2. Constrîngeri:
dezvoltare insuficientă a serviciilor de tip familial şi comunitar;
capacitate redusă de prevenire a separării copilului de familie;
lipsa mijloacelor financiare necesare pentru restructurarea instituţiilor rezidenţiale;
lipsa experienţei autorităţilor administraţiei publice locale în managementul şi organizarea serviciilor sociale pentru copil şi familie;
apariţia fenomenului imigraţiei, ceea ce afectează situaţia familiilor şi copiilor;
opunerea rezistenţei la dezinstituţionalizare de către personalul instituţiei rezidenţiale, conducătorii acestora şi autorităţile administraţiei publice locale.
8. Resurse financiare
Pentru implementarea obiectivelor prezentei Strategii, concomitent cu redirecţionarea mijloacelor financiare aprobate instituţiilor din sistemul rezidenţial, se estimează o creştere a necesarului de resurse financiare la diversificarea şi flexibilizarea mecanismului financiar.
Implementarea prezentei Strategii se va finanţa din următoarele surse:
bugetul de stat;
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (raioanelor, oraşelor/municipiilor, satelor);
fonduri externe nerambursabile;
donaţii, sponsorizări, contribuţii din partea persoanelor fizice/juridice din ţară şi din străinătate.
9. Monitorizare şi evaluare
În scopul implementării eficiente a prezentei Strategii, este elaborat Planul de acţiuni, specificat în anexa nr.2 la prezenta hotărîre, care cuprinde direcţiile de implementare, responsabilii, resursele financiare, partenerii şi termenele de executare.
În implementarea eficientă a Strategiei, pe lîngă activităţile care le revin în mod direct, ministerele de resort:
coordonează eforturile de implementare a Strategiei, în calitate de catalizator al tuturor instituţiilor cu responsabilităţi menţionate în Planul de acţiuni;
monitorizează implementarea Strategiei.
Monitorizarea se va realiza în mod sistematic şi complex de către persoane desemnate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Implementarea Strategiei va fi evaluată anual de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului, care va raporta Guvernului despre acţiunile întreprinse şi va prezenta propuneri suplimentare pentru realizarea Planului de acţiuni, inclusiv modificarea unor acţiuni din plan.