ID intern unic: 335227
Версия на русском
Republica Moldova
din 31.12.2009
cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete”
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete”
În conformitate cu Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 36-38, art. 141), cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 83-87, art. 431), Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131, art.507), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete” (se anexează).
2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 957 din 21 august 2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Fructe şi legume proaspete destinate consumului uman ca atare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 136-140, art. 997).
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
4. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 957 din 21 august 2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Fructe şi legume proaspete destinate consumului uman ca atare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 136-140, art. 997).
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
4. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei Valeriu Lazar
Ministrul agriculturii
şi industriei alimentare Valeriu Cosarciuc
Ministrul sănătăţii Vladimir Hotineanu
Nr. 929. Chişinău, 31 decembrie 2009.
Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 929
din 31 decembrie 2009
prin Hotărîrea Guvernului nr. 929
din 31 decembrie 2009
REGLEMENTAREA TEHNICĂ
„Cerinţe de calitate şi comercializare
pentru fructe şi legume proaspete”
„Cerinţe de calitate şi comercializare
pentru fructe şi legume proaspete”
Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete” creează cadrul necesar aplicării Regulamentului (CE) nr. 1221/2008 al Comisiei din 5 decembrie 2008, Regulamentului (CE) nr. 771/2009 al Comisiei din 25 august 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor şi legumelor privind standardele de comercializare, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO L 336 din 13/12/2008) şi a Regulamentului (CE) nr. 2257/94 al Comisiei din 16 septembrie 1994 de stabilire a standardelor de calitate pentru banane.
2. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică:
1) produselor fabricate în gospodării individuale pentru consum propriu;
2) produselor care sînt în tranzit sau care sînt depozitate temporar ca bunuri care tranzitează ţara;
3) produselor destinate prelucrării industriale;
4) produselor destinate procesării casnice, cu condiţia marcării „destinat procesării casnice”;
5) produselor livrate de producător către unităţile de condiţionare sau spre depozitare;
6) produselor supuse tăierii sau fasonării pentru a le face „gata de mîncare” sau „gata de consum”.
3. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinţele specifice de calitate şi comercializare pentru următoarele grupe de produse:
4. Produsele care nu fac obiectul unor cerinţe de comercializare specifice trebuie să se conformeze cerinţelor generale de comercializare, conform Secţiunii 2 din Capitolul III la prezenta Reglementare tehnică. Cu toate acestea, atunci cînd agentul economic este în măsură să demonstreze că produsele sînt conforme cu oricare din standardele naţionale aplicabile, produsul este considerat ca fiind conform cu cerinţele generale de comercializare.
1) colet – parte a unui lot individualizată prin ambalajul şi conţinutul său, concepută astfel încît să faciliteze manipularea şi transportul unui anumit număr de unităţi de vînzare sau de produse în vrac sau ordonate, pentru a se evita deteriorarea cauzată de manipularea fizică şi de transportul acestora. Containerele de transport rutier, feroviar, maritim şi aerian nu sînt considerate colete;
2) produs miniatural – soi sau varietate de ardei graşi, obţinută prin mijloace de selecţie a plantelor şi/sau tehnici de cultură speciale, cu excepţia ardeilor graşi din soiurile neminiaturale care nu s-au dezvoltat complet sau care au un calibru necorespunzător;
3) preambalaje – ambalaje pentru comercializare, concepute în aşa fel încît să acopere în întregime sau parţial conţinutul, care să nu poată fi modificat fără a se deschide sau modifica ambalajul. Peliculele protectoare care acoperă produsele individuale nu sînt considerate preambalaje.
7. Ambalarea, transportarea şi depozitarea produselor se face în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1279 din 17 noiembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Ambalarea, transportarea şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”.
8. Etichetarea produselor trebuie să respecte prevederile prezentei Reglementări tehnice, Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor şi Hotărîrii Guvernului nr. 996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”.
9. Valorile cantităţilor nominale pentru preambalajele care conţin produse vîndute în funcţie de masă trebuie să fie în conformitate cu Reglementarea de Metrologie Legală RGML 03:2008 „Sistemul Naţional de Metrologie. Preambalarea unor produse în funcţie de masă şi volum”.
10. În limita toleranţelor admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără boli;
5) fără deteriorări cauzate de boli care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
11. Dezvoltarea şi starea produselor trebuie să le permită:
1) să reziste la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
12. Prezenţa în fiecare lot a produselor care nu îndeplinesc cerinţele minime de calitate este permisă în limita unei toleranţe de 10% din numărul sau greutatea produselor, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum.
13. Ambalajele de desfacere a produselor avînd o greutate mai mică sau egală cu 5 kilograme, pot conţine amestecuri de produse de soiuri diferite, cu condiţia să fie respectate următoarele condiţii:
1) produsele să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea;
2) ambalajul să fie etichetat corespunzător;
3) amestecul să nu fie de natură să inducă în eroare cumpărătorul privind calitatea produselor.
14. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente);
2) natura produsului:
a) denumirea produsului;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului – numele complet al ţării de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală, această menţiune fiind făcută în limba ţării de origine sau în orice altă limbă înţeleasă de consumatorii din ţara de destinaţie.
16. Ţinînd seama de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie, tomatele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud tomatele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) proaspete ca aspect;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa;
7) fără umezeală externă anormală;
8) fără miros şi/sau gust străin.
17. În ceea ce priveşte tomatele în ciorchine, codiţele trebuie să fie proaspete, sănătoase, curate şi lipsite de frunze şi de orice materii străine vizibile.
18. Dezvoltarea şi starea tomatelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
1) „rotunde”;
2) „cu dungi”;
3) „prelungi” sau „alungite”;
4) tomate „cireşe” (inclusiv tomatele „cocktail”).
20. Tomatele, în funcţie de calitate, se clasifică în patru categorii, după cum urmează:
1) categoria „Extra” – tomatele de această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Acestea trebuie să aibă pulpa tare şi să prezinte forma, aspectul şi dezvoltarea caracteristice soiului, nu trebuie să prezinte pete verzi sau alte defecte, cu excepţia unor alterări foarte uşoare, superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea lor, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – tomatele de această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să fie suficient de tari şi să corespundă caracteristicilor soiului. Trebuie să fie lipsite de crăpături şi de pete verzi vizibile. Tomatele pot să prezinte următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de coloraţie;
c) uşoare defecte ale epidermei;
d) urme foarte uşoare de lovituri.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) crăpături cicatrizate de maximum 1 cm lungime;
b) protuberanţe, în limita toleranţelor admise;
c) un mic ombilic ce nu prezintă o formaţiune lemnoasă;
d) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2;
e) fină cicatrice a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături), a cărei lungime nu trebuie să depăşească două treimi din diametrul maxim al fructului;
3) categoria II – această categorie cuprinde tomatele care nu pot fi clasificate în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior. Trebuie să fie suficient de tari (dar pot fi mai puţin tari decît cele clasificate în categoria I) şi nu trebuie să prezinte crăpături necicatrizate. Tomatele în categoria II pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi menţină caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare;
b) defecte ale epidermei sau lovituri, cu condiţia să nu afecteze serios fructul;
c) crăpături cicatrizate cu o lungime de cel mult 3 cm pentru tomatele rotunde, cu dungi sau alungite.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) protuberanţe mai mari în comparaţie cu categoria I, fără să aibă defecte;
b) un ombilic;
c) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 2 cm2;
d) cicatrice fină a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături);
4) categoria III – această categorie cuprinde tomatele ce nu pot fi clasificate în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
22. Calibrul tomatelor este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale. Dispoziţiile de mai jos nu se aplică tomatelor în ciorchine şi sînt opţionale pentru categoria II.
23. Pentru a se garanta omogenitatea produsului, diferenţa maximă în diametru dintre tomatele din acelaşi ambalaj se limitează la:
a) 10 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este sub 50 mm;
b) 15 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 50 mm;
c) 20 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 70 mm, dar sub 100 mm;
d) nu există nici o limită privind diferenţa de diametru pentru fructele cu dimensiunea de 100 mm sau mai mare.
24. În cazurile în care se aplică coduri de dimensiune, trebuie să se respecte codurile şi diametrele din tabelul următor:
Tabelul 2
25. Pentru tomatele a căror sortare după dimensiune se face în funcţie de greutate sau de număr, diferenţa de calibru trebuie să corespundă cerinţelor din punctul 23.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5 % din total pot reprezenta produsele care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;.
b) categoria I – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. În cazul tomatelor în ciorchine, 5 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
c) categoria II – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. Nu se admit spre comercializare produsele atinse de putrezire, de lovituri pronunţate sau de orice altă alterare ce le fac improprii consumului. În cazul tomatelor în ciorchine, 10 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce corespund calibrului imediat inferior sau superior calibrului specificat.
28. Tomatele clasificate în categoriile „Extra” şi I trebuie să fie omogene în ceea ce priveşte maturitatea şi coloraţia. În plus, pentru tomatele „alungite”, lungimea trebuie să fie suficient de uniformă.
29. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
30. Produsele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
31. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
32. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
33. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – producător, ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, ce pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „producător, ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde producătorului, ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „tomate” sau „tomate în ciorchine” şi tipul comercial, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior; aceste indicaţii sînt obligatorii în toate cazurile pentru tomatele „cireşe” (sau „cocktail”), în ciorchine sau nu;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, al soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat în diametrele minime şi maxime sau menţiunea „necalibrate”, după caz;
c) conţinutul minim de zahăr, măsurat de refractometru şi exprimat în grade Brix (opţional).
5) marcajul de control oficial (opţional);
35. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 34 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care coletele sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
37. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică produselor prezentate ca frunze individuale, salatei verzi cu rădăcini cu bulgăre sau salatei verzi în ghivece.
38. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate şi curăţate, adică fără pămînt sau alt substrat şi fără materii străine vizibile;
4) cu aspect proaspăt;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) turgescente;
8) fără seminţe;
9) fără umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
39. În cazul salatei verzi, este permisă o decolorare roşiatică cauzată de o temperatură scăzută în timpul creşterii, cu excepţia cazului în care afectează grav aspectul produsului.
40. Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare şi tăietura trebuie să fie dreaptă.
41. Produsul trebuie să aibă o dezvoltare normală.
42. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al produselor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
1) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de calitate bună şi caracteristice soiului şi/sau tipului comercial, în special, în privinţa culorii:
a) bine formate;
b) tari, ţinînd seama de metodele de cultivare şi de tipul de produs;
c) fără vătămări sau deteriorări ce afectează caracterul comestibil;
d) fără vătămări cauzate de îngheţ;
e) salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un singur miez bine format. În cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, miezul poate fi mic;
f) salata verde Cos trebuie să aibă un miez, care poate fi mic;
g) la cicoarea creaţă de grădină şi la cicoarea de grădină cu frunze întregi, partea din mijloc trebuie să fie de culoare galbenă;
2) categoria II – include produsele care nu se califică în categoria I, dar satisfac cerinţele minime specificate anterior şi trebuie să fie:
a) suficient de bine formate;
b) fără vătămări şi deteriorări ce pot scădea în mod semnificativ caracterul comestibil;
c) următoarele defecte pot fi permise, cu condiţia ca produsele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în privinţa calităţii, păstrării şi prezentării:
uşoare defecte de coloraţie;
uşoare vătămări cauzate de dăunători;
salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un miez, ce poate fi mic. Cu toate acestea, în cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, este permisă absenţa miezului;
salata verde Cos poate să nu aibă miez;
3) categoria III – produsele ce nu se califică pentru includerea în categoria I şi II, dar satisfac cerinţele minime specificate anterior.
45. Calibrul este determinat de greutatea unei unităţi.
46. Greutatea minimă pentru categoria I şi II este:
1) salata verde, varietatea cu căpăţînă (cu excepţia salatei verzi de tip „Crisphead” şi „Iceberg”) şi salata verde Cos sau Romaine (cu excepţia salatei verzi tip „Little gem”) cultivate în aer liber este de 150 g şi cultivate sub protecţie – de 100 g;
2) salata verde de tip „Crisphead” şi „Iceberg” cultivată în aer liber este de 300 g şi cultivată sub protecţie – de 200 g;
3) salata verde pentru frunze şi salata verde tip „Little gem”, cultivate în aer liber – 100 g şi cultivate sub protecţie – 100 g;
4) cicoarea creaţă de grădină şi cicoarea de grădină cu frunze întregi cultivate în aer liber – 200 g şi cultivate sub protecţie – 150 g.
47. Pentru salata verde din categoriile I şi II, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi:
1) 40 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc sub 150 g pe unitate;
2) 100 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 150 g şi 300 g pe unitate;
3) 150 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 300 g şi 450 g pe unitate;
4) 300 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc peste 450 g pe unitate.
48. Pentru cicoarea creaţă de grădină şi cicoarea de grădină cu frunze întregi în toate categoriile, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi 300 g.
1) toleranţe de calitate:
a) categoria I – 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele categoriei, dar le satisfac pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
b) categoria II – 10 % din numărul de unităţi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru – în categoria I şi II, 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele privind calibrarea, dar cîntăresc cel mult 10 % sub sau peste calibrul în cauză.
51. Produsul poate fi ambalat ca un amestec de diferite tipuri de produse, cu condiţia ca acestea să aibă o calitate uniformă şi, pentru fiecare tip în cauză – un calibru uniform. De asemenea, tipurile trebuie să poată fi distinse clar unul de celălalt şi proporţia din fiecare tip în ambalaj trebuie să fie vizibilă fără deteriorarea ambalajului.
52. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
53. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
54. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului şi să se ţină cont de dimensiunile şi de tipul ambalajului, fără spaţii goale şi fără a fi strivite.
55. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „salată verde”, „salată verde de tip „Butterhead”, „Batavia”, „salată verde Iceberg”, „salată verde Cos”, „salată verde pentru frunze” (sau, de exemplu, şi după caz, „Frunză de stejar”, „Lollo bionda”, „Lollo rossa”, „cicoare creaţă de grădină” sau „cicoare de grădină cu frunze întregi” sau alte sinonime în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior);
b) salată verde tip „Little gem”, după caz, sau alte sinonime;
c) o indicaţie „Cultivat sub protecţie” sau altă indicaţie corespunzătoare, după caz;
d) numele soiului (opţional);
e) în cazul amestecului de diferite tipuri de produse – indicaţia „amestecuri de salate”, sau indicaţia fiecărui tip de produs şi, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior, indicaţia numărului de bucăţi din fiecare tip;
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi opţional regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă denumirea culorii, a soiului şi/sau a tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) în cazul categoriei I şi II, calibrul exprimat prin greutatea minimă pe unitate sau prin numărul de unităţi;
c) greutatea netă (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
57. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 56 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
59. În funcţie de forma lor, ardeii graşi se pot diferenţia în patru tipuri comerciale:
1) ardei graşi alungiţi (ascuţiţi);
2) ardei graşi pătraţi (teşiţi);
3) ardei graşi de formă conică pătrată (tronconici);
4) ardei graşi plaţi (gogoşari).
60. În toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie şi toleranţele permise, ardeii graşi trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoşi (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curaţi, fără materii străine vizibile;
4) proaspeţi ca aspect;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) bine dezvoltaţi;
8) fără vătămări cauzate de îngheţ;
9) fără vătămări necicatrizate;
10) nearşi de soare, cu excepţia specificaţiilor din punctul 62;
11) cu pedunculii ataşaţi;
12) fără umezeală externă anormală;
13) fără miros şi/sau gust străin.
61. Dezvoltarea şi starea ardeilor graşi trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
1) categoria I – ardeii graşi din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristici pentru soiul şi/sau tipul comercial în ceea ce priveşte gradul de dezvoltare, forma şi culoarea, în funcţie de gradul de maturitate.
a) tari;
b) practic, fără pete;
c) pedunculul poate fi uşor avariat sau tăiat, cu caliciul intact;
2) categoria II – această categorie include ardeii graşi care nu se încadrează în categoria I, dar care satisfac cerinţele minime specificate anterior. Următoarele defecte pot fi admise cu condiţia ca ardeii să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea calităţii şi prezentarea:
a) defecte de formă şi de dezvoltare;
b) arsuri de soare sau uşoare leziuni vindecate, cu o limită de 2 cm lungime pentru defectele ardeilor de formă alungită şi 1 cm2 din suprafaţa totală pentru alte defecte;
c) mici crăpături uscate superficiale, cu o lungime totală cumulată care să nu depăşească 3 cm;
d) pot fi mai puţin tari, fără a fi veştejiţi;
e) pedunculul poate fi deteriorat sau tăiat.
64. Pentru ardeii sortaţi pe baza calibrului, diferenţa de diametru dintre ardeiul dulce cel mai mare şi cel mai mic din acelaşi colet nu trebuie să depăşească 20 mm.
65. Lăţimea ardeilor graşi nu poate fi mai mică de:
1) ardei graşi alungiţi (ascuţiţi): 20 mm;
2) ardei graşi pătraţi (teşiţi) şi ardei graşi de formă conică pătrată (tronconici): 40 mm;
3) ardei graşi plaţi (gogoşari): 55 mm.
66. Calibrarea nu este obligatorie pentru categoria II.
67. Cerinţele în materie de calibrare nu se aplică produselor miniaturale.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria I – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria II – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia produselor afectate de putrezire sau de orice altă deteriorare, care îi fac să fie improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru:
a) categoria I – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi neconformi cu calibrele identificate în limita a ± 5 mm, incluzînd cel mult de 5% din ardeii graşi aflaţi sub calibrul minim stabilit;
b) categoria II:
ardei graşi calibraţi – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi neconformi cu calibrele identificate în limita a ± 5 mm, incluzînd cel mult de 5% din ardeii graşi aflaţi sub calibrul minim stabilit;
ardei graşi necalibraţi – 5% din numărul sau greutatea ardeilor graşi cu pînă la 5 mm mai mici decît calibrul minim stabilit.
70. Coletele pot conţine amestecuri de ardei graşi de diferite culori, cu condiţia ca aceştia să fie omogeni în ceea ce priveşte originea, calitatea, tipul comercial şi calibrul (dacă se impune calibrarea).
71. Ambalajele destinate vînzării către consumatori, cu o greutate netă ce nu depăşeşte 1 kg, pot conţine amestecuri de ardei graşi de diferite culori şi/sau tipuri comerciale, cu condiţia ca aceştia să fie omogeni în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare culoare şi/sau tip comercial în cauză, originea acestora.
72. În cazul produselor sortate după calibru, ardeii graşi alungiţi trebuie să aibă o lungime suficient de omogenă.
73. Ardeii graşi miniaturali trebuie să aibă un calibru omogen. Aceştia pot fi amestecaţi cu alte produse miniaturale de tip şi origine diferite.
74. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
75. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, în cazul în care sînt dezlipite, să nu lase urme vizibile de clei, nici defecte pe epidermă.
76. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
77. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
78. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate – denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior:
a) „ardei graşi”;
b) culoare;
c) tip comercial („alungiţi”, „pătraţi teşiţi”, „pătraţi tronconici”, „plaţi”) sau numele soiului;
d) în cazul coletelor sau al ambalajelor destinate vînzării către consumatori, ce conţin un amestec de diferite culori şi/sau diferite tipuri comerciale de ardei:
„amestec de ardei” sau denumirea echivalentă;
în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior – culorile şi/sau tipurile comerciale ale ardeilor graşi şi numărul de bucăţi din fiecare culoare şi/sau tip comercial în cauză;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (în caz de necesitate);
c) în cazul ambalajelor destinate vînzării către consumatori, ce conţin un amestec de ardei graşi de diferite culori şi/sau tipuri comerciale de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine în cauză trebuie să figureze în imediata apropiere a denumirii culorilor şi/sau a tipurilor comerciale respective;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat ca diametru minim sau maxim ori prin marca „necalibrat”, după caz;
c) după caz, „mini-ardei”, „baby-ardei” sau orice altă denumire adecvată pentru un produs miniatural. În cazul în care sînt amestecate mai multe tipuri de produse miniaturale în acelaşi ambalaj, este obligatoriu să se menţioneze toate produsele din ambalaj, precum şi originea acestora;
5) marcajul de control oficial (opţional).
80. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 79, subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
82. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, bananele trebuie să fie:
1) verzi şi necoapte;
2) întregi;
3) tari;
4) sănătoase. Se exclud produsele afectate de putrezire sau deteriorare care le fac improprii consumului;
5) curate, practic fără corpuri străine vizibile;
6) fără paraziţi;
7) fără deteriorări cauzate de paraziţi;
8) cu pedunculul intact, fără îndoituri, infecţie fungică sau desicare;
9) cu pistilurile rupte;
10) fără malformaţii sau curbură anormală a fructului;
11) fără lovituri;
12) fără deteriorări cauzate de temperaturile joase;
13) fără umiditate exterioară anormală;
14) fără miros şi/sau gust străin.
83. Mănunchiurile sau ciorchinii (fragmente de mănunchiuri) trebuie să conţină:
1) o porţiune de coroană cu colorit normal, sănătoasă şi fără infecţie fungică;
2) o coroană tăiată curat, nu oblic, fără urme de smulgere sau fragmente de tulpină.
84. Dezvoltarea şi starea de maturitate a bananelor trebuie să permită rezistenţa la transport şi manipulare şi ajungerea la destinaţie în condiţii satisfăcătoare, în vederea obţinerii unui grad corespunzător de maturitate după coacere.
1) categoria „Extra” – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate superioară:
a) acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
b) fructele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor uşoare pete superficiale care nu acoperă mai mult de 1 cm2 din suprafaţa fructului, cu condiţia ca acestea din urmă să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau al ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului;
2) categoria I – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate bună. Acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
a) se admit următoarele defecte uşoare ale fructelor, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului:
defecte uşoare de formă;
defecte uşoare ale cojii datorate frecării şi alte pete uşoare superficiale care să nu acopere mai mult de 2 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte uşoare nu pot afecta pulpa fructului;
3) categoria II – această clasă cuprinde bananele care nu pot fi încadrate în clasele superioare, dar care îndeplinesc cerinţele minime menţionate anterior:
a) se admit următoarele defecte ale fructelor, cu condiţia ca bananele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale privind calitatea, capacitatea de păstrare şi aspectul:
defecte de formă;
defecte ale cojii datorate zgîrierii, frecării sau altor cauze, cu condiţia ca suprafaţa totală afectată să nu acopere mai mult de 4 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte nu pot afecta pulpa fructului.
1) lungimea pulpei comestibile a fructului, exprimată în centimetri şi măsurată de-a lungul feţei convexe, de la capătul cu inflorescenţă pînă la baza pedunculului;
2) gradul, şi anume măsura grosimii unei secţiuni transversale a fructului, exprimată în milimetri, între feţele laterale şi mijloc, perpendicular pe axa longitudinală.
87. Fructul de referinţă pentru măsurarea lungimii şi a gradului este:
1) fructul mijlociu pe rîndul exterior al mănunchiului;
2) fructul de lîngă tăietura care secţionează mănunchiul, pe rîndul exterior al ciorchinelui.
88. La comercializare, lungimea minimă admisă este de 14 cm şi gradul minim admis este de 27 mm; fructele ce au mai puţin de 14 cm în lungime pot fi comercializate, dar vor fi clasificate în categoria II.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) сategoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea bananelor ce nu îndeplinesc cerinţele clasei „Extra”, dar care îndeplinesc cerinţele pentru categoria I sau care se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei I, dar care îndeplinesc cerinţele categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei II, nici cerinţele minime, cu excepţia produselor afectate de putrezire sau de orice alte deteriorări ce le fac improprii consumului;
2) toleranţele de calibru – pentru toate categoriile,10 % din numărul de banane ce nu corespund caracteristicilor de calibrare, pînă la o limită de 1 cm, pentru lungimea minimă de 14 cm.
91. Partea vizibilă a conţinutului fiecărui colet trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
92. Bananele trebuie să fie ambalate astfel încît să fie protejate în mod corespunzător.
93. Materialele folosite în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi de o asemenea natură încît să nu cauzeze deteriorarea internă sau externă a produsului. Folosirea materialelor, în special, a hîrtiei de împachetat sau a etichetelor adezive indicînd specificaţiile comerciale, este permisă cu condiţia ca tipărirea şi etichetarea să fie făcute cu cerneală sau clei netoxic.
94. Coletele nu trebuie să conţină corpuri străine.
95. Bananele trebuie să fie prezentate în mănunchiuri sau ciorchini (părţi ale mănunchiului) formate din cel puţin patru fructe, este permisă şi prezentarea bananelor în fructe izolate.
96. Ciorchinii cu cel mult două fructe lipsă sînt admişi, cu condiţia ca fructele să nu fie rupte, ci tăiate curat, fără deteriorarea fructelor învecinate.
97. Nu poate fi prezent pe un rînd mai mult de un ciorchine cu trei fructe cu caracteristici identice cu ale celorlalte fructe din colet.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente); în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „banane” în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau tipului comercial;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
4) specificaţii comerciale:
a) categorie;
b) greutate netă;
c) calibru, exprimat ca lungime minimă şi, opţional, ca lungime maximă;
5) marca oficială de control (opţional).
1) lămîi din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus limon (L.) Burm. f.;
2) mandarine din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus reticulata Blanco, inclusiv cele de tip satsuma (Citrus unshiu Marcow.), clementine (Citrus clementina Hort. ex Tan.), mandarine obişnuite (Citrus deliciosa Ten.) şi tangerine (Citrus tangerina Hort. ex Tan.) cultivate din această specie şi hibrizii săi (denumite în continuare – mandarine);
3) portocale din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus sinensis (L.).
100. În toate categoriile, sub rezerva dispoziţiilor speciale pentru fiecare categorie şi a toleranţelor admise, citricele trebuie să fie:
1) întregi;
2) fără zgîrieturi şi/sau tăieturi cicatrizate;
3) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
4) curate, practic lipsite de orice materii străine vizibile;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) fără semne de zbîrcire interioară;
8) fără deteriorări cauzate de temperatură scăzută sau îngheţ;
9) lipsite de umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
101. Citricele trebuie să fie culese cu atenţie, la atingerea unui grad corespunzător de dezvoltare şi maturitate, luîndu-se în considerare criteriile specifice soiului, perioadei de culegere şi zonei de cultivare.
102. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al citricelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
103. Citricele ce întrunesc criteriile de maturitate pot fi „dezverzite”. Acest tratament este permis numai în cazul în care celelalte caracteristici naturale organoleptice nu sînt modificate.
105. Ca urmare a dezvoltării normale, citricele trebuie să aibă culoarea specifică soiului la punctul lor de destinaţie.
106. Conţinutul minim de suc în lămîile din soiurile Verdelli şi Primofiore trebuie să fie de 20% şi în alte lămîi – de 25 %.
107. Coloraţia lămîilor trebuie să fie specifică soiului: fructele care au o culoare verde (dar nu verde închis) sînt permise în cazul în care îndeplinesc cerinţele minime cu privire la conţinutul de suc.
108. Conţinutul minim de suc în mandarine trebuie să fie de 33% şi în clementine – de 40 %.
109. Coloraţia mandarinelor trebuie să fie specifică soiului pe cel puţin o treime din suprafaţa fructului.
110. Coloraţia portocalelor trebuie să fie tipică pentru soiul respectiv. Fructele cu coloraţie verde-deschis sînt admise, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o cincime din suprafaţa totală a fructului.
111. Portocalele trebuie să aibă un conţinut minim de suc, după cum urmează:
1) portocalele roşii – 30 %;
2) portocale din grupa Navels – 33 %;
3) alte soiuri – 35 %.
112. Portocalele produse în zone unde se înregistrează temperaturi atmosferice ridicate şi o umiditate ridicată în timpul perioadei de dezvoltare pot avea coloraţie verde pe mai mult de o cincime din suprafaţa totală a fructului, sub rezerva respectării conţinutului minim de suc, după cum urmează:
1) soiurile Mosambi, Sathgudi şi Pacitan - 33 %;
2) alte soiuri - 45 %.
1) categoria „Extra” – produsele trebuie să fie de calitate superioară. Ca formă, aspect exterior, dezvoltare şi culoare trebuie să fie specifice soiului şi/sau tipului comercial şi nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – produsele trebuie să fie de calitate bună şi să prezinte caracteristicile soiului şi/sau ale tipului comercial. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de culoare;
c) defecte minore pe coajă ce apar în procesul de formare a fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
d) defecte minore cicatrizate, produse de cauze mecanice, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
3) categoria II – produsele ce nu se califică pentru a fi incluse în categoriile superioare, dar corespund cerinţelor minime menţionate anterior. Sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca citricele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale cu privire la calitate, păstrare şi prezentare:
a) defect de formă;
b) defect de culoare;
c) coajă aspră;
d) defecte pe coajă ce apar pe parcursul formării fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
e) defecte cicatrizate produse de o cauză mecanică, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
f) alterări superficiale cicatrizate ale cojii;
g) desprindere uşoară şi parţială a pericarpului la portocale (care este permisă pentru mandarine).
115. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale a fructului.
116. Fructele cu calibrul mai mic decît următoarele calibre minime nu se admit la comercializare:
1) lămîi – 45 mm;
2) mandarine, cu excepţia clementinelor – 45 mm;
3) clementine – 35 mm;
4) portocale – 53 mm.
117. Scala calibrelor este următoarea:
118. Calibrele sub 45 mm trebuie să se refere doar la clementine.
119. Citricele pot fi ambalate după numărul de fructe, cu condiţia respectării normelor de omogenitate a calibrului prevăzut în punctul 120; acelaşi ambalaj poate conţine fructe din cadrul a două calibre consecutive.
120. Omogenitatea în calibrare corespunde scalelor calibrelor menţionate în punctul 117, cu excepţia următoarelor cazuri:
1) pentru fructele prezentate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească următoarele valori maxime, în cadrul aceluiaşi cod de calibrare sau, în cazul citricelor ambalate după numărul fructelor, în cadrul a două calibre consecutive:
2) pentru fructele care nu sînt aranjate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare rigide destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească limitele calibrului corespunzător al scalei calibrelor sau, în cazul citricelor ambalate după numărul de fructe, diferenţa în mm faţă de unul din cele două coduri consecutive în cauză;
3) pentru fructele prezentate în vrac, în lăzi de mare capacitate şi pentru fructele prezentate în ambalaje unitare care nu sînt rigide (plase, saci etc.), destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească amplitudinea ce rezultă din gruparea a trei calibre consecutive ale scalei calibrelor.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime, exceptînd produsele afectate de putrezire sau orice alte deteriorări care le fac necorespunzătoare pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, este permisă o limită maximă de 5 % din fructele ce prezintă deteriorări superficiale minore cicatrizate ori tăieturi uscate sau din fructele moi şi zbîrcite;
2) toleranţe de calibru:
a) pentru toate categoriile şi tipurile de prezentare este permis 10 % din numărul sau greutatea citricelor ce corespund calibrului imediat inferior şi/sau superior (sau acelea, în cazul combinării a trei calibre) menţionat pe colete;
b) toleranţa de 10 % se aplică numai fructelor care nu sînt mai mici decît următoarele minime:
lămîi – 43 mm;
mandarine, cu excepţia clementinelor – 43 mm;
clementine – 34 mm;
portocale – 50 mm.
123. Pentru categoria „Extra”, se solicită omogenitatea de culoare.
124. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
125. În cazul în care fructele sînt împachetate individual, trebuie utilizată hîrtie subţire, uscată, nouă şi fără miros.
126. Sînt interzise utilizarea oricăror substanţe care tind să modifice caracteristicile naturale ale citricelor, în special gustul sau mirosul.
127. Coletele nu trebuie să conţină materii străine. Cu toate acestea, este permisă o prezentare în cazul în care o rămurică scurtă (nu din lemn) cu cîteva frunze verzi este ataşată de fruct.
128. Citricele pot fi prezentate:
1) aranjate în rînduri uniforme în colete;
2) nearanjate în rînduri uniforme în colete sau în containere mari. Această prezentare este permisă numai pentru categoriile I şi II;
3) în colete individuale cu greutatea mai mică de 5 kg, destinate vînzării directe către consumator, fie:
a) ambalate pe baza numărului de fructe, fie
b) ambalate pe baza greutăţii nete a coletului.
129. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
130. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
131. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau a abrevierilor echivalente), iar în cazul produselor preambalate – denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) numele speciei – dacă produsele nu sînt vizibile din exterior, cu excepţia mandarinelor pentru care numele speciei sau soiului (unde este cazul) este obligatoriu;
b) numele soiului – pentru portocale;
c) numele tipului:
pentru lămîi: indicaţia „Verdelli” sau „Primofiore”, după caz;
pentru clementine: indicaţia „clementine, fără sîmburi”, „clementine (1 pînă la 10 sîmburi)”, „clementine cu sîmburi (peste 10 sîmburi), după caz”;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) codul calibrului pentru fructele prezentate în conformitate cu scala calibrelor sau limita superioară şi cea inferioară în cazul a trei calibre consecutive ale scalei calibrelor;
c) codul calibrului (sau, în cazul în care fructele au fost ambalate după numărul de fructe şi se încadrează în două calibre consecutive – calibrele sau diametrele minime şi maxime) şi numărul de fructe în cazul celor aranjate în straturi uniforme;
d) după caz, indicarea tratamentelor de conservare sau a altor substanţe chimice utilizate în tratamentul post-recoltă;
5) marcajul de control oficial (opţional).
133. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 132, subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
135. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, ciorchinii şi boabele trebuie să fie:
1) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
2) curate, practic fără materii străine vizibile;
3) fără boli;
4) fără deteriorări cauzate de boli;
5) fără umezeală externă anormală;
6) fără miros şi/sau gust străin;
7) boabele trebuie să fie întregi, bine formate şi dezvoltate normal;
8) pigmentarea datorată soarelui nu constituie un defect;
9) ciorchinii trebuie să fie culeşi cu grijă;
10) sucul de struguri trebuie să aibă un indice refractometric care să corespundă cel puţin cu:
a) 12° Brix – pentru soiurile Alphonse Lavallée, Cardinal şi Victoria;
b) 13° Brix – pentru toate celelalte soiuri cu sîmburi;
c) 14° Brix – pentru toate soiurile fără sîmburi;
11) toate soiurile trebuie să prezinte un raport zahăr-aciditate satisfăcător.
136. Dezvoltarea şi starea strugurilor de masă trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
1) categoria „Extra” – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie, şi să nu aibă nici un defect. Boabele trebuie să fie tari, bine prinse de ciorchine, repartizate uniform pe ciorchine;
2) categoria I – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea boabelor pe ciorchine poate fi totuşi mai puţin uniformă decît la categoria „Extra”. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea acestuia în ambalaj:
a) defecte uşoare de formă;
b) defecte uşoare de coloraţie;
c) arsuri uşoare din cauza soarelui, ce nu afectează decît epiderma;
3) categoria II – această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificaţi în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
Ciorchinii pot prezenta uşoare defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare, cu condiţia să nu fie modificate caracteristicile esenţiale ale soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea pe ciorchine poate fi mai puţin uniformă decît la categoria I. Boabele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
a) defecte de formă;
b) defecte de coloraţie;
c) arsuri uşoare pe epidermă din cauza soarelui;
d) striviri uşoare;
e) defecte uşoare ale epidermei.
4) categoria III – această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificaţi în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
139. Cerinţele minime în materie de calibrare în cazul ciorchinilor, strugurilor de masă cultivaţi în seră şi pentru strugurii cultivaţi pe cîmp, respectiv, soiurile cu boabe mari sau mici, sînt prevăzute în tabelul 1, anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria I – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia produselor atinse de putregai sau de orice altă alterare ce îi face improprii consumului;
2) toleranţe de calibru:
a) categoria „Extra” şi categoria I – 10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele în materie de calibrare ale categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei imediat inferioare;
b) categoria II – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele în materie de calibrare ale categoriei, dar cu o greutate de cel puţin 75 g;
c) categoriile „Extra”, I şi II – fiecare ambalaj destinat vînzării către consumatori, care nu depăşeşte greutatea netă de 1 kg, poate conţine un ciorchine cîntărind mai puţin de 75 g pentru adaptarea greutăţii, cu condiţia ca ciorchinele să îndeplinească toate celelalte cerinţe ale categoriei indicate.
142. În cazul strugurilor ambalaţi în colete mici destinate vînzării către consumatori, avînd o greutate netă de maximum 1 kg, nu este necesară omogenitatea în ceea ce priveşte soiul şi originea.
143. În ceea ce priveşte categoria „Extra”, ciorchinii trebuie să aibă o culoare şi un calibru mai mult sau mai puţin identice.
144. Includerea în fiecare colet a unor ciorchini de culori diferite în scopuri decorative este permisă în cazul soiului Chasselas.
145. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
146. În cazul categoriei „Extra”, ciorchinii trebuie să fie ambalaţi într-un singur strat.
147. Coletele nu trebuie să conţină materii străine, cu excepţia cazului în care este vorba de o prezentare specială conţinînd un fragment de mlădiţă ataşată de crenguţa ciorchinelui şi care nu depăşeşte 5 cm în lungime.
148. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
149. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
150. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „struguri de masă”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului sau, dacă este cazul, al soiurilor;
c) „cultivaţi în seră”, după caz;
3) originea produsului:
a) ţara de origine sau,
b) dacă este cazul, ţările de origine şi, eventual, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
152. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 151 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
154. La toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, caracteristicile minime ale merelor trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) practic, lipsite de paraziţi (dăunători);
5) practic, lipsite de atacuri ale paraziţilor (dăunătorilor);
6) fără boli;
7) să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
8) să fie lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine;
9) să fie culese cu atenţie.
155. Dezvoltarea şi starea merelor trebuie să permită continuarea procesului de maturaţie, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat, în funcţie de caracteristicile soiului respectiv.
156. În scopul continuării procesului de maturaţie pe durata transportării, merele trebuie să prezinte:
1) un conţinut de substanţe solubile şi un grad de fermitate satisfăcătoare;
2) rezistenţă la transport şi manipulare;
3) sosirea în condiţii satisfăcătoare la locul de destinaţie.
158. Merele din categoria „Extra” sînt de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact.
159. Criteriile privind coloraţia şi ruginirea, precum şi o listă neexhaustivă a soiurilor de mere din categoria „Extra” trebuie să corespundă cerinţelor stabilite în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
160. Pulpa merelor din categoria „Extra” trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
161. Merele din categoria „Extra” nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea şi prezentarea sa în ambalaj.
162. Merele din categoria I trebuie să fie de bună calitate, să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristică soiului respectiv.
163. Pulpa merelor din categoria I trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, deşi pot prezenta mici defecte cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea lui, calitatea de păstrare şi prezentare în ambalaj. Astfel, se pot admite:
1) defecte uşoare de formă;
2) defecte uşoare de dezvoltare;
3) defecte uşoare de coloraţie;
4) defecte uşoare la nivelul epidermei care nu pot depăşi:
a) lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
b) 1 cm2 din suprafaţa totală în cazul celorlalte defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), a căror suprafaţă totală nu poate depăşi 0,25 cm2;
c) 1 cm2 din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare, în urma cărora epiderma nu trebuie să fie decolorată.
164. În cazul categoriei I, pedunculul poate lipsi, cu condiţia ca punctul de rupere să fie curat şi ca epiderma din zona respectivă să nu fie deteriorată.
165. Merele care nu se încadrează în categoriile superioare vor fi considerate de categoria II şi trebuie să corespundă caracteristicilor minime de calitate şi să respecte criteriile privind coloraţia şi înroşirea.
166. Pulpa merelor din categoria II trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, dar se admit următoarele defecte, cu condiţia ca merele să păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
1) defecte de formă;
2) defecte de dezvoltare;
3) defecte de coloraţie;
4) defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăşi:
a) lungimea de 4 cm în cazul defectelor de formă alungită;
b) 2,5 cm2 din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), a căror suprafaţă totală nu poate depăşi 1 cm2;
c) uşoare lovituri ce nu depăşesc 1,5 cm2 din suprafaţa totală, epiderma putînd fi uşor decolorată.
167. Merele din categoria III sînt merele ce nu se încadrează în categoriile „Extra”, I şi II, dar trebuie să corespundă caracteristicilor minime de calitate.
169. Calibrul merelor este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale sau de greutate.
170. La toate soiurile şi la categoriile de mere „Extra”, I şi II, calibrul minim este de 60 mm, în cazul în care se determină după diametru, şi de 90 g, dacă se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5° Brix, iar calibrul este de minimum 50 mm sau 70g.
171. Omogenitatea de calibru a merelor dintr-un colet trebuie să fie:
1) pentru merele al căror calibru se stabileşte în funcţie de diametru, diferenţa de diametru dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 5 mm, pentru merele din categoria „Extra” şi pentru merele din categoriile I şi II prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 10 mm;
b) 10 mm, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalajul de vînzare. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 20 mm;
2) pentru merele măsurate în funcţie de greutate, diferenţa de greutate dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 20 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria „Extra”, dar şi pentru merele din categoria I şi II, prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse;
b) 25 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalaje destinate vînzării către consumatori.
172. Pentru merele din categoria II prezentate în vrac, în colet sau în ambalaje destinate vînzării către consumatori nu se impun cerinţe referitoare la omogenitatea de calibru.
1) toleranţe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” se admite o toleranţă de maximum 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) pentru categoria I se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă;
c) pentru categoria II se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum. Se admite o cantitate de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor ce prezintă următoarele defecte:
atacuri grave ale bolilor ce dau anumitor părţi ale fructelor un aspect sticlos sau de plută;
uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte uşoare de putregai;
prezenţa unor paraziţi vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza paraziţilor;
2) toleranţe de calibru – pentru toate categoriile este permisă o toleranţă totală de 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care nu îndeplinesc cerinţele privind calibrul. Această toleranţă nu poate fi extinsă astfel încît să includă produsele cu un calibru de:
a) cel puţin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza diametrului;
b) cel puţin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza greutăţii.
175. De asemenea, pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
176. Ambalajele în care sînt puse merele pentru comercializare, avînd o greutate netă de maximum 5 kg, pot conţine amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare soi prezent, originea, calibrul (dacă se impune calibrarea) şi gradul de maturitate.
177. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
178. Merele trebuie să fie ambalate astfel încît să li se asigure o protecţie adecvată. În special, ambalajele pentru comercializare care au o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod sigur.
179. Merele din categoria „Extra” trebuie să fie ambalate în straturi suprapuse.
180. Merele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
181. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
182. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
183. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau a abrevierilor echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător pot fi indicate în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „mere” şi tipul comercial, chiar şi în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau soiurilor (opţional). În cazul ambalajelor pentru comercializare ce conţin un amestec de soiuri diferite de mere – indicarea fiecărui soi inclus în ambalaj;
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajului pentru comercializare ce conţine un amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine ale fructelor respective trebuie să fie înscrisă în imediata apropiere a soiului în cauză;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sînt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim sau menţiunea „necalibrate”, după caz, iar pentru fructele prezentate în straturi suprapuse – numărul de bucăţi;
5) în cazul în care identificarea are loc pe baza calibrului, acesta este indicat:
a) pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim sau prin greutatea minimă şi maximă;
b) pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile „şi peste” sau „+”, ori o denumire echivalentă, ori, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
185. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 184 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci cînd aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
187. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, perele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunătorii care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
188. Dezvoltarea şi starea perelor trebuie să le permită:
1) continuarea procesului de coacere pentru a atinge gradul de coacere adecvat, conform caracteristicilor soiului resectiv;
2) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
3) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
1) categoria „Extra” – perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al fructului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
c) perele nu trebuie să fie pietroase;
2) categoria I – perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă;
un defect uşor de dezvoltare;
un defect uşor de coloraţie;
defecte uşoare la nivelul epidermei, ce nu pot depăşi:
lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 0,25 cm2;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare;
c) pedunculul poate fi uşor deteriorat;
d) perele nu trebuie să fie pietroase;
3) categoria II – această categorie cuprinde perele ce nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte esenţiale;
b) următoarele defecte sînt admise, cu condiţia ca fructele să păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
defecte de formă;
defecte de dezvoltare;
defecte de coloraţie;
înroşiri şi înăspriri uşoare;
defecte la nivelul epidermei care nu pot depăşi lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită, 2,5 cm2 din suprafaţa totală – în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2 şi uşoare lovituri ce nu depăşesc 2 cm2 din suprafaţa totală;
4) categoria III – această categorie cuprinde perele ce nu se încadrează în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
191. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
192. Există un calibru minim pentru fiecare categorie, conform tabelului 1 din anexa nr. 4 la prezenta Reglementare tehnică.
193. În scopul garantării omogenităţii din punct de vedere al calibrului fructelor dintr-un colet, diferenţa de diametru între fructele din acelaşi colet este limitată la:
1) 5 mm pentru fructele din categoria „Extra” şi fructele din categoriile I şi II, prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse;
2) 10 mm pentru fructele din categoria I, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sînt comercializate.
194. Pentru fructele din categoria II, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sînt comercializate, nu este prevăzut un calibru omogen.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5% din total pot reprezenta produsele ce îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Se exclud produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. Cu toate acestea, această toleranţă nu se aplică pentru perele lipsite de peduncul;
c) categoria II – 10% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor ce prezintă următoarele defecte:
uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte uşoare de putregai;
prezenţa unor dăunători vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza dăunătorilor;
2) toleranţe de calibru se aplică pentru categoriile „Extra”, I şi II;
a) în cazul fructelor ce fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care corespund calibrului imediat inferior sau superior celui menţionat pe ambalaj, înregistrînd, în cazul fructelor ce corespund celui mai mic calibru admis, o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă;
b) în cazul fructelor care nu fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor de calibru mai mic decît cel prevăzut сu o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă.
197. În cazul categoriei „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
198. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
199. Fructele din categoria „Extra” trebuie ambalate în rînduri şi straturi suprapuse.
200. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
201. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
202. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
203. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „pere”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (în conformitate cu tabelul 2, anexa nr. 4 la prezenta Reglementarea tehnică). În cazul ambalajelor ce conţin un amestec de pere de diferite soiuri – numele acestor soiuri;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
c) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăţi;
c) în cazul în care identificarea este efectuată pe baza calibrului, aceasta este indicată:
pentru fructele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim;
pentru fructele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul celui mai mic fruct din colet, lîngă care se menţionează cuvintele „şi peste” sau o denumire echivalentă ori, după caz, prin diametrul celui mai mare fruct din colet;
5) marcajul de control oficial (opţional).
205. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 204 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care aceste colete sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să figureze pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paleţei.
207. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) lipsite de paraziţi;
5) fără daune produse de paraziţi;
6) lipsite de umiditate exterioară anormală;
7) lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine.
208. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al piersicilor şi nectarinelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
209. Pentru asigurarea executării punctului 208, indicele refractometric al pulpei, măsurat în zona mediană a pulpei fructului şi în plan ecuatorial, trebuie să fie mai mare sau egal cu 8° Brix, iar fermitatea trebuie să fie mai mică de 6,5 kilograme (kg), măsurată cu ajutorul unei tije cu diametrul de 8 milimetri (mm) (0,5 cm2) în două puncte din planul ecuatorial al fructului.
1) categoria „Extra” – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, dezvoltarea şi coloraţia tipică soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie. Produsele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj;
2) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate bună. Ele trebuie să prezinte caracteristicile soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie;
a) pulpa nu trebuie să prezinte deteriorări;
b) produsele care sînt deschise la punctul de prindere a pedunculului se exclud;
c) cu toate acestea, ele pot să prezinte defecte uşoare ale epidermei, un defect uşor de formă, dezvoltare sau coloraţie, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj, în următoarele limite:
1 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
0,5 cm2 de suprafaţă totală – pentru celelalte defecte;
3) categoria II – produsele care nu se pot încadra în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte grave;
b) fructele deschise în punctul de prindere a pedunculului nu sînt admise decît în cadrul toleranţelor de calitate;
c) produsele pot să prezinte defecte ale epidermei, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, de conservare şi de prezentare, în următoarele limite:
2 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
1,5 cm2 din suprafaţa totală – pentru celelalte defecte;
4) categoria III – produsele care nu se pot încadra în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
212. Calibrul se determină în funcţie de circumferinţă sau de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
213. Calibrarea se efectuează în conformitate cu anexa nr. 5 la prezenta Reglementare tehnică.
214. Calibrul minim admis pentru categoria „Extra” este de 17,5 cm – pe circumferinţă, şi de 56 mm – în diametru.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% dintre produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei I sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii;
b) categoria I – 10% din produse, în număr sau în greutate, ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei II sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii;
c) categoria II – 10% din produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, nici caracteristicilor minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri accentuate sau cu alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II – 10% din piersici şi/sau nectarine, în număr sau în greutate, care se îndepărtează de calibrul menţionat pe colet în limita de 1 cm în plus sau în minus, în cazul calibrării la circumferinţă, sau de 3 mm în plus sau în minus, în cazul calibrării la diametru. Cu toate acestea, pentru fructele încadrate în calibrul cel mai mic, această toleranţă nu este valabilă decît pentru piersicile şi/sau nectarinele al căror calibru nu este mai mic cu mai mult de 6 mm (circumferinţa) sau cu mai mult de 2 mm (diametrul) faţă de calibrele minime fixate.
217. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru ansamblul conţinutului.
218. Produsele pot fi prezentate:
1) în ambalaje mici;
2) în cazul categoriei „Extra” – aşezate într-un singur strat; fiecare fruct din această categorie fiind izolat de celelalte;
3) în cazul categoriilor I şi II – aşezate pe un strat sau două sau pe maximum patru straturi, în cazul în care fructele sînt aşezate pe suporturi alveolare rigide, concepute astfel încît să nu apese pe fructele din stratul inferior.
219. Etichetele aplicate individual pe produse, atunci cînd sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
220. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
221. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
222. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor care conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „piersici” sau „nectarine”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) culoarea pulpei;
c) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală;
4) caracteristici comerciale privind categoria şi calibrul:
a) categoria;
b) în cazul categoriilor „Extra”, I şi II, calibrul exprimat prin diametrele minime şi maxime sau circumferinţele minime şi maxime ori prin codul de calibru, conform anexei 5 la prezenta Reglementare tehnică;
c) număr de bucăţi (opţional);
d) conţinut minim de zahăr, măsurat cu refractometrul şi exprimat în valoare Brix (opţional);
e) fermitate maximă, măsurată cu penetrometrul şi exprimată în kg/0,5 cm2 (opţional);
5) marca oficială de control (opţional).
224. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 223 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
226. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, căpşunele şi fragii trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) cu un aspect proaspăt, dar nespălate;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) cu caliciu (cu excepţia fragilor); caliciul şi, în cazul în care este prezent, pedunculul trebuie să fie proaspete şi verzi;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
227. Căpşunele şi fragii trebuie să fie culese cu atenţie şi să fie suficient de dezvoltate şi de mature.
228. Dezvoltarea şi starea căpşunelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
1) categoria „Extra” – căpşunele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi să fie caracteristice soiului respectiv:
a) să aibă un aspect sănătos, ţinînd seama de caracteristicile soiului;
b) să nu prezinte urme de pămînt;
c) să nu prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
2) categoria I – căpşunele din această categorie trebuie să fie de bună calitate şi să prezinte coloraţia şi forma caracteristică soiului. Cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
a) defect uşor de formă;
b) o mică zonă albă care să nu depăşească a zecea parte din suprafaţa fructului;
c) semne superficiale uşoare de presare;
d) trebuie să fie lipsite practic de urme de pămînt;
3) categoria II – căpşunele care nu pot fi încadrate în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior. Căpşunele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă;
b) o zonă albă a cărei suprafaţă nu trebuie să depăşească a cincea parte din suprafaţa fructului;
c) uşoare contuzii uscate ce nu sînt susceptibile să se dezvolte;
d) urme uşoare de pămînt;
4) categoria III – căpşunele care nu pot fi încadrate în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
231. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
232. Căpşunele trebuie să prezinte următoarele calibre minime:
1) categoria „Extra” – 25 mm;
2) categoriile I şi II – 18 mm.
233. Nu există un calibru minim în cazul fragilor.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria I sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria II sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
c) categoria II – 10% în numărul sau greutatea produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau cu orice alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: 10 %, în număr sau în greutate, din căpşunele ce nu corespund calibrului minim impus.
236. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
237. Fructele din categoria „Extra” trebuie să fie ambalate cu atenţie.
238. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
239. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
240. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
241. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxic.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „căpşune” sau „fragi”, dacă conţinutul coletului nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
243. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 242 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Aceste colete trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate în palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
245. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, fructele kiwi trebuie să fie:
1) întregi (dar fără peduncul);
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curate, practic, fără materii străine vizibile;
4) fără boli;
5) fără deteriorări cauzate de boli;
6) suficient de tari, nici moi, nici veştede, nici îmbibate cu apă;
7) bine dezvoltate, fructele duble sau multiple fiind excluse;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
246. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al fructelor kiwi trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
247. Fructele kiwi trebuie să fie suficient de dezvoltate şi de mature. Pentru a respecta această prevedere, fructele trebuie să atingă un grad de maturitate de minimum 6,2° Brix sau 15 % conţinut mediu de substanţă uscată la etapa de ambalare în regiunea de producţie şi pentru livrarea următoare, efectuată de ambalator, precum şi în etapele de export şi import şi de minimum 9,5° Brix – în toate celelalte etape de comercializare.
1) categoria „Extra” – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară – să fie bine dezvoltate şi să prezinte toate caracteristicile şi coloraţia tipică soiului:
a) nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
b) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,8;
2) categoria I – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate bună. Ele trebuie să fie caracteristice soiului respectiv:
a) trebuie să fie tari şi pulpa să fie perfect sănătoasă;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă (exclusiv proeminenţe sau malformaţii);
un defect uşor de coloraţie;
defecte superficiale ale epidermei, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 1 cm2;
o mică „marcă Hayward” sub forma unor linii longitudinale şi fără protuberanţe;
c) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,7;
3) categoria II – în această categorie intră fructele kiwi care nu pot fi clasate în categoriile superioare, dar care prezintă caracteristicile minime menţionate anterior:
a) să fie destul de tari şi pulpa să nu prezinte defecte grave;
b) pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
defecte de formă;
defecte de coloraţie;
defecte ale epidermei, cum ar fi mici fisuri cicatrizate sau ţesut zgîriat, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 2 cm2;
mai multe „mărci Hayward” mai pronunţate şi cu o uşoară protuberanţă;
striviri uşoare.
250. Calibrul este determinat de greutatea fructului.
251. Greutatea minimă este stabilită la 90 g pentru categoria „Extra”, 70 g – pentru categoria I, şi 65 g – pentru categoria II.
252. Diferenţa de greutate dintre fructul cel mai mare şi fructul cel mai mic din fiecare colet nu trebuie să depăşească:
1) 10 g pentru fructele cu o greutate mai mică de 85 g;
2) 15 g pentru fructele cu o greutate între 85 şi 120 g;
3) 20 g pentru fructele cu o greutate între 120 şi 150 g;
4) 40 g pentru fructele cu o greutate mai mare sau egală cu 150 g.
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă;
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau de orice alte alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru pentru toate categoriile – 10% din numărul sau greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele privind greutatea minimă şi/sau calibrul. Cu toate acestea, fructele trebuie să aibă un calibru imediat inferior sau superior celui indicat sau, în cazul celui mai mic calibru, fructele nu trebuie să aibă o greutate mai mică de 85 g în categoria „Extra”, 67 g în categoria I şi 62 g în categoria II.
255. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
256. În categoria „Extra”, fructele trebuie să fie prezentate separat unele de altele, aşezate în ordine
într-un singur strat.
257. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
258. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
259. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
260. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „fructe kiwi”, „actinidia” sau denumirea echivalentă, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat prin greutatea minimă şi maximă a fructelor;
c) numărul de bucăţi (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
262. Nu este necesar să apară pe colete informaţiile prevăzute în punctul 261 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare vizibile din exterior, iar pe fiecare ambalaj apar indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5
Capitolul I
Domeniul de aplicare
1. Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţele minime de calitate şi comercializare pentru fructele şi legumele proaspete (în continuare – produse), destinate consumului uman.Domeniul de aplicare
2. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică:
1) produselor fabricate în gospodării individuale pentru consum propriu;
2) produselor care sînt în tranzit sau care sînt depozitate temporar ca bunuri care tranzitează ţara;
3) produselor destinate prelucrării industriale;
4) produselor destinate procesării casnice, cu condiţia marcării „destinat procesării casnice”;
5) produselor livrate de producător către unităţile de condiţionare sau spre depozitare;
6) produselor supuse tăierii sau fasonării pentru a le face „gata de mîncare” sau „gata de consum”.
3. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinţele specifice de calitate şi comercializare pentru următoarele grupe de produse:
Tabelul 1
|
Poziţia tarifară, codul, conform Nomenclatorului
Mărfurilor al Republicii Moldova |
Denumirea mărfii |
|
0702 00 000
|
Tomate în stare proaspătă |
|
Din 0705
|
Salată verde (Lactuca sativa) şi cicoare (Cichorium spp.), în stare proaspătă sau refrigerate: |
|
|
Salată verde:
|
|
0705 11 000
|
Căpăţîni de salată verde:
|
|
0705 19 000
|
Altele
|
|
|
Cicoare:
|
|
0705 29 000
|
Altele
|
|
Din 0709
|
Alte legume în stare proaspătă sau refrigerate: |
|
0709 60
|
Ardei din specia Capsicum sau din specia Pimenta:
|
|
0709 60 100
|
Ardei dulci
|
|
Din 0803 00
|
Banane, inclusiv din specia Musa paradisiaca (plantains), proaspete sau uscate: |
|
|
Proaspete:
|
|
0803 00 190
|
Altele
|
|
Din 0805
|
Citrice, proaspete sau uscate:
|
|
0805 10
|
Portocale:
|
|
0805 10 200
|
Portocale dulci, proaspete
|
|
0805 10 800
|
Altele
|
|
0805 20
|
Mandarine (inclusiv tangerine şi satsumas); clementine, wilkins şi hibrizi similari de citrice: |
|
0805 20 100
|
Clementine
|
|
0805 20 300
|
Monreales şi satsumas
|
|
0805 20 500
|
Mandarine şi wilkings
|
|
0805 20 700
|
Tangerine
|
|
0805 20 900
|
Altele
|
|
0805 50
|
Lămîi (Citrus limon, Citrus limonum) şi lămîi mici „limes” (Citrus aurantifolia, Citrus latifolia): |
|
0805 50 100
|
Lămîi varietetea Citrus limon sau Citrus limonum |
|
Din 0806
|
Struguri, proaspeţi sau uscaţi (stafide): |
|
0806 10
|
Proaspeţi:
|
|
0806 10 100
|
De masă
|
|
Din 0808
|
Mere, pere şi gutui, proaspete:
|
|
0808 10
|
Mere
|
|
0808 20
|
Pere
|
|
Din 0809
|
Caise, cireşe, vişine, piersici (inclusiv nectarine), prune şi porumbe, proaspete: |
|
0809 30
|
Piersici, inclusiv nectarine:
|
|
0809 30 100
|
Nectarine
|
|
Din 0810
|
Alte fructe, proaspete:
|
|
0810 10 000
|
Căpşune şi fragi
|
|
0810 50 000
|
Kiwi
|
4. Produsele care nu fac obiectul unor cerinţe de comercializare specifice trebuie să se conformeze cerinţelor generale de comercializare, conform Secţiunii 2 din Capitolul III la prezenta Reglementare tehnică. Cu toate acestea, atunci cînd agentul economic este în măsură să demonstreze că produsele sînt conforme cu oricare din standardele naţionale aplicabile, produsul este considerat ca fiind conform cu cerinţele generale de comercializare.
Capitolul II
Terminologie
5. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii utilizaţi se definesc după cum urmează:Terminologie
1) colet – parte a unui lot individualizată prin ambalajul şi conţinutul său, concepută astfel încît să faciliteze manipularea şi transportul unui anumit număr de unităţi de vînzare sau de produse în vrac sau ordonate, pentru a se evita deteriorarea cauzată de manipularea fizică şi de transportul acestora. Containerele de transport rutier, feroviar, maritim şi aerian nu sînt considerate colete;
2) produs miniatural – soi sau varietate de ardei graşi, obţinută prin mijloace de selecţie a plantelor şi/sau tehnici de cultură speciale, cu excepţia ardeilor graşi din soiurile neminiaturale care nu s-au dezvoltat complet sau care au un calibru necorespunzător;
3) preambalaje – ambalaje pentru comercializare, concepute în aşa fel încît să acopere în întregime sau parţial conţinutul, care să nu poată fi modificat fără a se deschide sau modifica ambalajul. Peliculele protectoare care acoperă produsele individuale nu sînt considerate preambalaje.
Capitolul III
Cerinţe generale
Cerinţe generale
Secţiunea 1. Cerinţe privind plasarea pe piaţă
6. La plasarea pe piaţă, produsele trebuie să fie avizate sanitar conform Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.7. Ambalarea, transportarea şi depozitarea produselor se face în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1279 din 17 noiembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Ambalarea, transportarea şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”.
8. Etichetarea produselor trebuie să respecte prevederile prezentei Reglementări tehnice, Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor şi Hotărîrii Guvernului nr. 996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”.
9. Valorile cantităţilor nominale pentru preambalajele care conţin produse vîndute în funcţie de masă trebuie să fie în conformitate cu Reglementarea de Metrologie Legală RGML 03:2008 „Sistemul Naţional de Metrologie. Preambalarea unor produse în funcţie de masă şi volum”.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe generale de comercializare
pentru fructele şi legumele proaspete care nu au cerinţe specifice de comercializare10. În limita toleranţelor admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără boli;
5) fără deteriorări cauzate de boli care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
11. Dezvoltarea şi starea produselor trebuie să le permită:
1) să reziste la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
12. Prezenţa în fiecare lot a produselor care nu îndeplinesc cerinţele minime de calitate este permisă în limita unei toleranţe de 10% din numărul sau greutatea produselor, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum.
13. Ambalajele de desfacere a produselor avînd o greutate mai mică sau egală cu 5 kilograme, pot conţine amestecuri de produse de soiuri diferite, cu condiţia să fie respectate următoarele condiţii:
1) produsele să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea;
2) ambalajul să fie etichetat corespunzător;
3) amestecul să nu fie de natură să inducă în eroare cumpărătorul privind calitatea produselor.
14. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente);
2) natura produsului:
a) denumirea produsului;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului – numele complet al ţării de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală, această menţiune fiind făcută în limba ţării de origine sau în orice altă limbă înţeleasă de consumatorii din ţara de destinaţie.
Capitolul IV
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru tomate
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru tomate
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
15. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru tomatele crescute din soiurile Lycopersicon lycopersicum (L.) Karsten ex Farw. Lycopersicum esculentum Mill. 16. Ţinînd seama de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie, tomatele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud tomatele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) proaspete ca aspect;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa;
7) fără umezeală externă anormală;
8) fără miros şi/sau gust străin.
17. În ceea ce priveşte tomatele în ciorchine, codiţele trebuie să fie proaspete, sănătoase, curate şi lipsite de frunze şi de orice materii străine vizibile.
18. Dezvoltarea şi starea tomatelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
19. Tomatele, în funcţie de formă, se clasifică în patru categorii comerciale:1) „rotunde”;
2) „cu dungi”;
3) „prelungi” sau „alungite”;
4) tomate „cireşe” (inclusiv tomatele „cocktail”).
20. Tomatele, în funcţie de calitate, se clasifică în patru categorii, după cum urmează:
1) categoria „Extra” – tomatele de această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Acestea trebuie să aibă pulpa tare şi să prezinte forma, aspectul şi dezvoltarea caracteristice soiului, nu trebuie să prezinte pete verzi sau alte defecte, cu excepţia unor alterări foarte uşoare, superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea lor, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – tomatele de această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să fie suficient de tari şi să corespundă caracteristicilor soiului. Trebuie să fie lipsite de crăpături şi de pete verzi vizibile. Tomatele pot să prezinte următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de coloraţie;
c) uşoare defecte ale epidermei;
d) urme foarte uşoare de lovituri.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) crăpături cicatrizate de maximum 1 cm lungime;
b) protuberanţe, în limita toleranţelor admise;
c) un mic ombilic ce nu prezintă o formaţiune lemnoasă;
d) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2;
e) fină cicatrice a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături), a cărei lungime nu trebuie să depăşească două treimi din diametrul maxim al fructului;
3) categoria II – această categorie cuprinde tomatele care nu pot fi clasificate în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior. Trebuie să fie suficient de tari (dar pot fi mai puţin tari decît cele clasificate în categoria I) şi nu trebuie să prezinte crăpături necicatrizate. Tomatele în categoria II pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi menţină caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare;
b) defecte ale epidermei sau lovituri, cu condiţia să nu afecteze serios fructul;
c) crăpături cicatrizate cu o lungime de cel mult 3 cm pentru tomatele rotunde, cu dungi sau alungite.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) protuberanţe mai mari în comparaţie cu categoria I, fără să aibă defecte;
b) un ombilic;
c) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 2 cm2;
d) cicatrice fină a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături);
4) categoria III – această categorie cuprinde tomatele ce nu pot fi clasificate în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
21. Calibrarea este obligatorie doar în cazul tomatelor de categoriile „Extra” şi I.22. Calibrul tomatelor este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale. Dispoziţiile de mai jos nu se aplică tomatelor în ciorchine şi sînt opţionale pentru categoria II.
23. Pentru a se garanta omogenitatea produsului, diferenţa maximă în diametru dintre tomatele din acelaşi ambalaj se limitează la:
a) 10 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este sub 50 mm;
b) 15 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 50 mm;
c) 20 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 70 mm, dar sub 100 mm;
d) nu există nici o limită privind diferenţa de diametru pentru fructele cu dimensiunea de 100 mm sau mai mare.
24. În cazurile în care se aplică coduri de dimensiune, trebuie să se respecte codurile şi diametrele din tabelul următor:
Tabelul 2
|
Cod de dimensiune
|
Diametru (mm) |
|
0
|
≤ 20
|
|
1
|
> 20 ≤ 25
|
|
2
|
> 25 ≤ 30 |
|
3
|
> 30 ≤ 35 |
|
4
|
> 35 ≤ 40 |
|
5
|
> 40 ≤ 47 |
|
6
|
> 47 ≤ 57 |
|
7
|
> 57 ≤ 67 |
|
8
|
> 67 ≤ 82 |
|
9
|
> 82 ≤ 102 |
|
10
|
> 102
|
25. Pentru tomatele a căror sortare după dimensiune se face în funcţie de greutate sau de număr, diferenţa de calibru trebuie să corespundă cerinţelor din punctul 23.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
26. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5 % din total pot reprezenta produsele care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;.
b) categoria I – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. În cazul tomatelor în ciorchine, 5 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
c) categoria II – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. Nu se admit spre comercializare produsele atinse de putrezire, de lovituri pronunţate sau de orice altă alterare ce le fac improprii consumului. În cazul tomatelor în ciorchine, 10 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce corespund calibrului imediat inferior sau superior calibrului specificat.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
27. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît tomate de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru (dacă se impune calibrarea).28. Tomatele clasificate în categoriile „Extra” şi I trebuie să fie omogene în ceea ce priveşte maturitatea şi coloraţia. În plus, pentru tomatele „alungite”, lungimea trebuie să fie suficient de uniformă.
29. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
30. Produsele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
31. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
32. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
33. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
34. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, imposibil de şters şi vizibil din exterior:1) identificare – producător, ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, ce pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „producător, ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde producătorului, ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „tomate” sau „tomate în ciorchine” şi tipul comercial, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior; aceste indicaţii sînt obligatorii în toate cazurile pentru tomatele „cireşe” (sau „cocktail”), în ciorchine sau nu;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, al soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat în diametrele minime şi maxime sau menţiunea „necalibrate”, după caz;
c) conţinutul minim de zahăr, măsurat de refractometru şi exprimat în grade Brix (opţional).
5) marcajul de control oficial (opţional);
35. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 34 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care coletele sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul V
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru lăptucă,
cicoare creaţă de grădină şi cicoare de grădină cu frunze întregi
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
36. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru lăptuca din soiurile provenite din Lactuca sativa L. var. capitata L. (salată verde cu căpăţînă, inclusiv salata verde de tip „crisphead” şi „Iceberg”), Lactuca sativa L. var. longifolia Lam. (salata verde Cos sau Romaine), Lactuca sativa L. var. crispa L. (salata verde pentru frunze) şi încrucişări ale acestor soiuri, pentru cicoare creaţă de grădină din soiurile (varietăţile) provenite din Cichorium endivia L. var. crispum Lam şi pentru cicoare de grădină cu frunze întregi din soiurile (varietăţile) provenite din Cichorium endivia L. var. latifolium Lam.Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru lăptucă,
cicoare creaţă de grădină şi cicoare de grădină cu frunze întregi
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
37. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică produselor prezentate ca frunze individuale, salatei verzi cu rădăcini cu bulgăre sau salatei verzi în ghivece.
38. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate şi curăţate, adică fără pămînt sau alt substrat şi fără materii străine vizibile;
4) cu aspect proaspăt;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) turgescente;
8) fără seminţe;
9) fără umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
39. În cazul salatei verzi, este permisă o decolorare roşiatică cauzată de o temperatură scăzută în timpul creşterii, cu excepţia cazului în care afectează grav aspectul produsului.
40. Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare şi tăietura trebuie să fie dreaptă.
41. Produsul trebuie să aibă o dezvoltare normală.
42. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al produselor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
43. Produsele sînt clasificate în trei categorii, definite după cum urmează:1) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de calitate bună şi caracteristice soiului şi/sau tipului comercial, în special, în privinţa culorii:
a) bine formate;
b) tari, ţinînd seama de metodele de cultivare şi de tipul de produs;
c) fără vătămări sau deteriorări ce afectează caracterul comestibil;
d) fără vătămări cauzate de îngheţ;
e) salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un singur miez bine format. În cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, miezul poate fi mic;
f) salata verde Cos trebuie să aibă un miez, care poate fi mic;
g) la cicoarea creaţă de grădină şi la cicoarea de grădină cu frunze întregi, partea din mijloc trebuie să fie de culoare galbenă;
2) categoria II – include produsele care nu se califică în categoria I, dar satisfac cerinţele minime specificate anterior şi trebuie să fie:
a) suficient de bine formate;
b) fără vătămări şi deteriorări ce pot scădea în mod semnificativ caracterul comestibil;
c) următoarele defecte pot fi permise, cu condiţia ca produsele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în privinţa calităţii, păstrării şi prezentării:
uşoare defecte de coloraţie;
uşoare vătămări cauzate de dăunători;
salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un miez, ce poate fi mic. Cu toate acestea, în cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, este permisă absenţa miezului;
salata verde Cos poate să nu aibă miez;
3) categoria III – produsele ce nu se califică pentru includerea în categoria I şi II, dar satisfac cerinţele minime specificate anterior.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
44. Calibrarea este obligatorie doar în cazul categoriei I şi II.45. Calibrul este determinat de greutatea unei unităţi.
46. Greutatea minimă pentru categoria I şi II este:
1) salata verde, varietatea cu căpăţînă (cu excepţia salatei verzi de tip „Crisphead” şi „Iceberg”) şi salata verde Cos sau Romaine (cu excepţia salatei verzi tip „Little gem”) cultivate în aer liber este de 150 g şi cultivate sub protecţie – de 100 g;
2) salata verde de tip „Crisphead” şi „Iceberg” cultivată în aer liber este de 300 g şi cultivată sub protecţie – de 200 g;
3) salata verde pentru frunze şi salata verde tip „Little gem”, cultivate în aer liber – 100 g şi cultivate sub protecţie – 100 g;
4) cicoarea creaţă de grădină şi cicoarea de grădină cu frunze întregi cultivate în aer liber – 200 g şi cultivate sub protecţie – 150 g.
47. Pentru salata verde din categoriile I şi II, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi:
1) 40 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc sub 150 g pe unitate;
2) 100 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 150 g şi 300 g pe unitate;
3) 150 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 300 g şi 450 g pe unitate;
4) 300 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc peste 450 g pe unitate.
48. Pentru cicoarea creaţă de grădină şi cicoarea de grădină cu frunze întregi în toate categoriile, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi 300 g.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
49. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate:
a) categoria I – 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele categoriei, dar le satisfac pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
b) categoria II – 10 % din numărul de unităţi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru – în categoria I şi II, 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele privind calibrarea, dar cîntăresc cel mult 10 % sub sau peste calibrul în cauză.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
50. Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît produse de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru.51. Produsul poate fi ambalat ca un amestec de diferite tipuri de produse, cu condiţia ca acestea să aibă o calitate uniformă şi, pentru fiecare tip în cauză – un calibru uniform. De asemenea, tipurile trebuie să poată fi distinse clar unul de celălalt şi proporţia din fiecare tip în ambalaj trebuie să fie vizibilă fără deteriorarea ambalajului.
52. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
53. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
54. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului şi să se ţină cont de dimensiunile şi de tipul ambalajului, fără spaţii goale şi fără a fi strivite.
55. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
56. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „salată verde”, „salată verde de tip „Butterhead”, „Batavia”, „salată verde Iceberg”, „salată verde Cos”, „salată verde pentru frunze” (sau, de exemplu, şi după caz, „Frunză de stejar”, „Lollo bionda”, „Lollo rossa”, „cicoare creaţă de grădină” sau „cicoare de grădină cu frunze întregi” sau alte sinonime în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior);
b) salată verde tip „Little gem”, după caz, sau alte sinonime;
c) o indicaţie „Cultivat sub protecţie” sau altă indicaţie corespunzătoare, după caz;
d) numele soiului (opţional);
e) în cazul amestecului de diferite tipuri de produse – indicaţia „amestecuri de salate”, sau indicaţia fiecărui tip de produs şi, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior, indicaţia numărului de bucăţi din fiecare tip;
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi opţional regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă denumirea culorii, a soiului şi/sau a tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) în cazul categoriei I şi II, calibrul exprimat prin greutatea minimă pe unitate sau prin numărul de unităţi;
c) greutatea netă (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
57. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 56 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul VI
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru ardei graşi
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
58. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru ardeii graşi din soiurile (varietăţile) provenite din Capsicum annuum L. var. annuum.Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru ardei graşi
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
59. În funcţie de forma lor, ardeii graşi se pot diferenţia în patru tipuri comerciale:
1) ardei graşi alungiţi (ascuţiţi);
2) ardei graşi pătraţi (teşiţi);
3) ardei graşi de formă conică pătrată (tronconici);
4) ardei graşi plaţi (gogoşari).
60. În toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie şi toleranţele permise, ardeii graşi trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoşi (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curaţi, fără materii străine vizibile;
4) proaspeţi ca aspect;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) bine dezvoltaţi;
8) fără vătămări cauzate de îngheţ;
9) fără vătămări necicatrizate;
10) nearşi de soare, cu excepţia specificaţiilor din punctul 62;
11) cu pedunculii ataşaţi;
12) fără umezeală externă anormală;
13) fără miros şi/sau gust străin.
61. Dezvoltarea şi starea ardeilor graşi trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
62. Ardeii graşi se clasifică în două categorii, definite după cum urmează:1) categoria I – ardeii graşi din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristici pentru soiul şi/sau tipul comercial în ceea ce priveşte gradul de dezvoltare, forma şi culoarea, în funcţie de gradul de maturitate.
a) tari;
b) practic, fără pete;
c) pedunculul poate fi uşor avariat sau tăiat, cu caliciul intact;
2) categoria II – această categorie include ardeii graşi care nu se încadrează în categoria I, dar care satisfac cerinţele minime specificate anterior. Următoarele defecte pot fi admise cu condiţia ca ardeii să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea calităţii şi prezentarea:
a) defecte de formă şi de dezvoltare;
b) arsuri de soare sau uşoare leziuni vindecate, cu o limită de 2 cm lungime pentru defectele ardeilor de formă alungită şi 1 cm2 din suprafaţa totală pentru alte defecte;
c) mici crăpături uscate superficiale, cu o lungime totală cumulată care să nu depăşească 3 cm;
d) pot fi mai puţin tari, fără a fi veştejiţi;
e) pedunculul poate fi deteriorat sau tăiat.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
63. Calibrul este determinat de diametrul (lăţimea) ardeilor graşi. În cazul ardeilor graşi plaţi (gogoşarilor), termenul „lăţime” reprezintă diametrul ecuatorial maxim.64. Pentru ardeii sortaţi pe baza calibrului, diferenţa de diametru dintre ardeiul dulce cel mai mare şi cel mai mic din acelaşi colet nu trebuie să depăşească 20 mm.
65. Lăţimea ardeilor graşi nu poate fi mai mică de:
1) ardei graşi alungiţi (ascuţiţi): 20 mm;
2) ardei graşi pătraţi (teşiţi) şi ardei graşi de formă conică pătrată (tronconici): 40 mm;
3) ardei graşi plaţi (gogoşari): 55 mm.
66. Calibrarea nu este obligatorie pentru categoria II.
67. Cerinţele în materie de calibrare nu se aplică produselor miniaturale.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
68. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria I – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria II – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia produselor afectate de putrezire sau de orice altă deteriorare, care îi fac să fie improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru:
a) categoria I – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi neconformi cu calibrele identificate în limita a ± 5 mm, incluzînd cel mult de 5% din ardeii graşi aflaţi sub calibrul minim stabilit;
b) categoria II:
ardei graşi calibraţi – 10% din numărul sau greutatea ardeilor graşi neconformi cu calibrele identificate în limita a ± 5 mm, incluzînd cel mult de 5% din ardeii graşi aflaţi sub calibrul minim stabilit;
ardei graşi necalibraţi – 5% din numărul sau greutatea ardeilor graşi cu pînă la 5 mm mai mici decît calibrul minim stabilit.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
69. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît ardei graşi de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate, calibru (dacă se impune calibrarea) şi, în cazul categoriei I, să aibă un grad de maturitate şi o coloraţie în mare parte asemănătoare.70. Coletele pot conţine amestecuri de ardei graşi de diferite culori, cu condiţia ca aceştia să fie omogeni în ceea ce priveşte originea, calitatea, tipul comercial şi calibrul (dacă se impune calibrarea).
71. Ambalajele destinate vînzării către consumatori, cu o greutate netă ce nu depăşeşte 1 kg, pot conţine amestecuri de ardei graşi de diferite culori şi/sau tipuri comerciale, cu condiţia ca aceştia să fie omogeni în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare culoare şi/sau tip comercial în cauză, originea acestora.
72. În cazul produselor sortate după calibru, ardeii graşi alungiţi trebuie să aibă o lungime suficient de omogenă.
73. Ardeii graşi miniaturali trebuie să aibă un calibru omogen. Aceştia pot fi amestecaţi cu alte produse miniaturale de tip şi origine diferite.
74. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
75. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, în cazul în care sînt dezlipite, să nu lase urme vizibile de clei, nici defecte pe epidermă.
76. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
77. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
78. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
79. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate – denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior:
a) „ardei graşi”;
b) culoare;
c) tip comercial („alungiţi”, „pătraţi teşiţi”, „pătraţi tronconici”, „plaţi”) sau numele soiului;
d) în cazul coletelor sau al ambalajelor destinate vînzării către consumatori, ce conţin un amestec de diferite culori şi/sau diferite tipuri comerciale de ardei:
„amestec de ardei” sau denumirea echivalentă;
în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior – culorile şi/sau tipurile comerciale ale ardeilor graşi şi numărul de bucăţi din fiecare culoare şi/sau tip comercial în cauză;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (în caz de necesitate);
c) în cazul ambalajelor destinate vînzării către consumatori, ce conţin un amestec de ardei graşi de diferite culori şi/sau tipuri comerciale de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine în cauză trebuie să figureze în imediata apropiere a denumirii culorilor şi/sau a tipurilor comerciale respective;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat ca diametru minim sau maxim ori prin marca „necalibrat”, după caz;
c) după caz, „mini-ardei”, „baby-ardei” sau orice altă denumire adecvată pentru un produs miniatural. În cazul în care sînt amestecate mai multe tipuri de produse miniaturale în acelaşi ambalaj, este obligatoriu să se menţioneze toate produsele din ambalaj, precum şi originea acestora;
5) marcajul de control oficial (opţional).
80. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 79, subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul VII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru banane
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
81. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinţele de calitate pentru bananele verzi necoapte şi se aplică bananelor din soiurile Musa (AAA) spp., subgrupele Cavendish şi Gros Michel, precum şi hibrizilor, prevăzute în anexa 1 la prezenta Reglementare tehnică, destinate livrării în stare proaspătă consumatorului, după condiţionare şi ambalare, cu excepţia bananelor „plantain”, a bananelor destinate prelucrării industriale, precum şi a „bananelor-smochină”.Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru banane
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
82. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, bananele trebuie să fie:
1) verzi şi necoapte;
2) întregi;
3) tari;
4) sănătoase. Se exclud produsele afectate de putrezire sau deteriorare care le fac improprii consumului;
5) curate, practic fără corpuri străine vizibile;
6) fără paraziţi;
7) fără deteriorări cauzate de paraziţi;
8) cu pedunculul intact, fără îndoituri, infecţie fungică sau desicare;
9) cu pistilurile rupte;
10) fără malformaţii sau curbură anormală a fructului;
11) fără lovituri;
12) fără deteriorări cauzate de temperaturile joase;
13) fără umiditate exterioară anormală;
14) fără miros şi/sau gust străin.
83. Mănunchiurile sau ciorchinii (fragmente de mănunchiuri) trebuie să conţină:
1) o porţiune de coroană cu colorit normal, sănătoasă şi fără infecţie fungică;
2) o coroană tăiată curat, nu oblic, fără urme de smulgere sau fragmente de tulpină.
84. Dezvoltarea şi starea de maturitate a bananelor trebuie să permită rezistenţa la transport şi manipulare şi ajungerea la destinaţie în condiţii satisfăcătoare, în vederea obţinerii unui grad corespunzător de maturitate după coacere.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
85. Produsele sînt încadrate în trei сategorii, definite după cum urmează:1) categoria „Extra” – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate superioară:
a) acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
b) fructele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor uşoare pete superficiale care nu acoperă mai mult de 1 cm2 din suprafaţa fructului, cu condiţia ca acestea din urmă să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau al ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului;
2) categoria I – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate bună. Acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
a) se admit următoarele defecte uşoare ale fructelor, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului:
defecte uşoare de formă;
defecte uşoare ale cojii datorate frecării şi alte pete uşoare superficiale care să nu acopere mai mult de 2 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte uşoare nu pot afecta pulpa fructului;
3) categoria II – această clasă cuprinde bananele care nu pot fi încadrate în clasele superioare, dar care îndeplinesc cerinţele minime menţionate anterior:
a) se admit următoarele defecte ale fructelor, cu condiţia ca bananele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale privind calitatea, capacitatea de păstrare şi aspectul:
defecte de formă;
defecte ale cojii datorate zgîrierii, frecării sau altor cauze, cu condiţia ca suprafaţa totală afectată să nu acopere mai mult de 4 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte nu pot afecta pulpa fructului.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
86. Calibrul este determinat de:1) lungimea pulpei comestibile a fructului, exprimată în centimetri şi măsurată de-a lungul feţei convexe, de la capătul cu inflorescenţă pînă la baza pedunculului;
2) gradul, şi anume măsura grosimii unei secţiuni transversale a fructului, exprimată în milimetri, între feţele laterale şi mijloc, perpendicular pe axa longitudinală.
87. Fructul de referinţă pentru măsurarea lungimii şi a gradului este:
1) fructul mijlociu pe rîndul exterior al mănunchiului;
2) fructul de lîngă tăietura care secţionează mănunchiul, pe rîndul exterior al ciorchinelui.
88. La comercializare, lungimea minimă admisă este de 14 cm şi gradul minim admis este de 27 mm; fructele ce au mai puţin de 14 cm în lungime pot fi comercializate, dar vor fi clasificate în categoria II.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
89. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) сategoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea bananelor ce nu îndeplinesc cerinţele clasei „Extra”, dar care îndeplinesc cerinţele pentru categoria I sau care se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei I, dar care îndeplinesc cerinţele categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei II, nici cerinţele minime, cu excepţia produselor afectate de putrezire sau de orice alte deteriorări ce le fac improprii consumului;
2) toleranţele de calibru – pentru toate categoriile,10 % din numărul de banane ce nu corespund caracteristicilor de calibrare, pînă la o limită de 1 cm, pentru lungimea minimă de 14 cm.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
90. Conţinutul fiecărui colet trebuie să fie omogen şi să cuprindă exclusiv banane de aceeaşi origine, soi şi/sau tip comercial şi calitate.91. Partea vizibilă a conţinutului fiecărui colet trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
92. Bananele trebuie să fie ambalate astfel încît să fie protejate în mod corespunzător.
93. Materialele folosite în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi de o asemenea natură încît să nu cauzeze deteriorarea internă sau externă a produsului. Folosirea materialelor, în special, a hîrtiei de împachetat sau a etichetelor adezive indicînd specificaţiile comerciale, este permisă cu condiţia ca tipărirea şi etichetarea să fie făcute cu cerneală sau clei netoxic.
94. Coletele nu trebuie să conţină corpuri străine.
95. Bananele trebuie să fie prezentate în mănunchiuri sau ciorchini (părţi ale mănunchiului) formate din cel puţin patru fructe, este permisă şi prezentarea bananelor în fructe izolate.
96. Ciorchinii cu cel mult două fructe lipsă sînt admişi, cu condiţia ca fructele să nu fie rupte, ci tăiate curat, fără deteriorarea fructelor învecinate.
97. Nu poate fi prezent pe un rînd mai mult de un ciorchine cu trei fructe cu caracteristici identice cu ale celorlalte fructe din colet.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
98. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente); în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „banane” în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau tipului comercial;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
4) specificaţii comerciale:
a) categorie;
b) greutate netă;
c) calibru, exprimat ca lungime minimă şi, opţional, ca lungime maximă;
5) marca oficială de control (opţional).
Capitolul VIII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru citrice
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
99. Prezentul capitol se aplică următoarelor fructe, clasificate ca „citrice”:Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru citrice
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
1) lămîi din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus limon (L.) Burm. f.;
2) mandarine din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus reticulata Blanco, inclusiv cele de tip satsuma (Citrus unshiu Marcow.), clementine (Citrus clementina Hort. ex Tan.), mandarine obişnuite (Citrus deliciosa Ten.) şi tangerine (Citrus tangerina Hort. ex Tan.) cultivate din această specie şi hibrizii săi (denumite în continuare – mandarine);
3) portocale din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus sinensis (L.).
100. În toate categoriile, sub rezerva dispoziţiilor speciale pentru fiecare categorie şi a toleranţelor admise, citricele trebuie să fie:
1) întregi;
2) fără zgîrieturi şi/sau tăieturi cicatrizate;
3) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
4) curate, practic lipsite de orice materii străine vizibile;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) fără semne de zbîrcire interioară;
8) fără deteriorări cauzate de temperatură scăzută sau îngheţ;
9) lipsite de umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
101. Citricele trebuie să fie culese cu atenţie, la atingerea unui grad corespunzător de dezvoltare şi maturitate, luîndu-se în considerare criteriile specifice soiului, perioadei de culegere şi zonei de cultivare.
102. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al citricelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
103. Citricele ce întrunesc criteriile de maturitate pot fi „dezverzite”. Acest tratament este permis numai în cazul în care celelalte caracteristici naturale organoleptice nu sînt modificate.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind maturitatea
104. Maturitatea citricelor este stabilită după conţinutul minim de suc şi coloraţie.105. Ca urmare a dezvoltării normale, citricele trebuie să aibă culoarea specifică soiului la punctul lor de destinaţie.
106. Conţinutul minim de suc în lămîile din soiurile Verdelli şi Primofiore trebuie să fie de 20% şi în alte lămîi – de 25 %.
107. Coloraţia lămîilor trebuie să fie specifică soiului: fructele care au o culoare verde (dar nu verde închis) sînt permise în cazul în care îndeplinesc cerinţele minime cu privire la conţinutul de suc.
108. Conţinutul minim de suc în mandarine trebuie să fie de 33% şi în clementine – de 40 %.
109. Coloraţia mandarinelor trebuie să fie specifică soiului pe cel puţin o treime din suprafaţa fructului.
110. Coloraţia portocalelor trebuie să fie tipică pentru soiul respectiv. Fructele cu coloraţie verde-deschis sînt admise, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o cincime din suprafaţa totală a fructului.
111. Portocalele trebuie să aibă un conţinut minim de suc, după cum urmează:
1) portocalele roşii – 30 %;
2) portocale din grupa Navels – 33 %;
3) alte soiuri – 35 %.
112. Portocalele produse în zone unde se înregistrează temperaturi atmosferice ridicate şi o umiditate ridicată în timpul perioadei de dezvoltare pot avea coloraţie verde pe mai mult de o cincime din suprafaţa totală a fructului, sub rezerva respectării conţinutului minim de suc, după cum urmează:
1) soiurile Mosambi, Sathgudi şi Pacitan - 33 %;
2) alte soiuri - 45 %.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind clasificarea
113. Citricele sînt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:1) categoria „Extra” – produsele trebuie să fie de calitate superioară. Ca formă, aspect exterior, dezvoltare şi culoare trebuie să fie specifice soiului şi/sau tipului comercial şi nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – produsele trebuie să fie de calitate bună şi să prezinte caracteristicile soiului şi/sau ale tipului comercial. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de culoare;
c) defecte minore pe coajă ce apar în procesul de formare a fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
d) defecte minore cicatrizate, produse de cauze mecanice, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
3) categoria II – produsele ce nu se califică pentru a fi incluse în categoriile superioare, dar corespund cerinţelor minime menţionate anterior. Sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca citricele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale cu privire la calitate, păstrare şi prezentare:
a) defect de formă;
b) defect de culoare;
c) coajă aspră;
d) defecte pe coajă ce apar pe parcursul formării fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
e) defecte cicatrizate produse de o cauză mecanică, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
f) alterări superficiale cicatrizate ale cojii;
g) desprindere uşoară şi parţială a pericarpului la portocale (care este permisă pentru mandarine).
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind calibrarea
114. Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile. 115. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale a fructului.
116. Fructele cu calibrul mai mic decît următoarele calibre minime nu se admit la comercializare:
1) lămîi – 45 mm;
2) mandarine, cu excepţia clementinelor – 45 mm;
3) clementine – 35 mm;
4) portocale – 53 mm.
117. Scala calibrelor este următoarea:
Tabelul 3
|
Portocale
|
Lămîi
|
Mandarine
|
|||
|
Codul calibrului
|
Diametrul
(mm)
|
Codul calibrului
|
Diametrul
(mm)
|
Codul calibrului
|
Diametrul
(mm)
|
|
0
|
92-110
|
0
|
79-90
|
1-XXX
|
78 şi mai mult
|
|
1
|
87-100
|
1
|
72-83
|
1- XX
|
67-78
|
|
2
|
84-96
|
2
|
68-78
|
1 sau 1- X
|
63-74
|
|
3
|
81-92
|
3
|
63-72
|
2
|
58-69
|
|
4
|
77-88
|
4
|
58-67
|
3
|
54-64
|
|
5
|
73-84
|
5
|
53-62
|
4
|
50-60
|
|
6
|
70-80
|
6
|
48-57
|
5
|
46-56
|
|
7
|
67-76
|
7
|
45-52
|
6
|
43-52
|
|
8
|
64-73
|
|
|
7
|
41-48
|
|
9
|
62-70
|
|
|
8
|
39-46
|
|
10
|
60-68
|
|
|
9
|
37-44
|
|
11
|
58-66
|
|
|
10
|
35-42
|
|
12
|
56-63
|
|
|
|
|
|
13
|
53-60
|
|
|
|
|
118. Calibrele sub 45 mm trebuie să se refere doar la clementine.
119. Citricele pot fi ambalate după numărul de fructe, cu condiţia respectării normelor de omogenitate a calibrului prevăzut în punctul 120; acelaşi ambalaj poate conţine fructe din cadrul a două calibre consecutive.
120. Omogenitatea în calibrare corespunde scalelor calibrelor menţionate în punctul 117, cu excepţia următoarelor cazuri:
1) pentru fructele prezentate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească următoarele valori maxime, în cadrul aceluiaşi cod de calibrare sau, în cazul citricelor ambalate după numărul fructelor, în cadrul a două calibre consecutive:
Tabelul 4
|
|
Codul calibrului
|
Diferenţa maximă dintre fructele din acelaşi colet (în mm)
|
|
Lămîi
|
de la 0 la 7
|
7
|
|
Mandarine
|
1-XXX-4
de la 5 la 6
de la 7 la 10
|
9
8
7
|
|
Portocale
|
de la 0 la 2
de la 3 la 6
de la 7 la 13
|
11
9
7
|
2) pentru fructele care nu sînt aranjate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare rigide destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească limitele calibrului corespunzător al scalei calibrelor sau, în cazul citricelor ambalate după numărul de fructe, diferenţa în mm faţă de unul din cele două coduri consecutive în cauză;
3) pentru fructele prezentate în vrac, în lăzi de mare capacitate şi pentru fructele prezentate în ambalaje unitare care nu sînt rigide (plase, saci etc.), destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească amplitudinea ce rezultă din gruparea a trei calibre consecutive ale scalei calibrelor.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind toleranţele
121. Pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime, exceptînd produsele afectate de putrezire sau orice alte deteriorări care le fac necorespunzătoare pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, este permisă o limită maximă de 5 % din fructele ce prezintă deteriorări superficiale minore cicatrizate ori tăieturi uscate sau din fructele moi şi zbîrcite;
2) toleranţe de calibru:
a) pentru toate categoriile şi tipurile de prezentare este permis 10 % din numărul sau greutatea citricelor ce corespund calibrului imediat inferior şi/sau superior (sau acelea, în cazul combinării a trei calibre) menţionat pe colete;
b) toleranţa de 10 % se aplică numai fructelor care nu sînt mai mici decît următoarele minime:
lămîi – 43 mm;
mandarine, cu excepţia clementinelor – 43 mm;
clementine – 34 mm;
portocale – 50 mm.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind prezentarea
122. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît citrice de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru în limitele toleranţelor admise şi, în mod considerabil, cu acelaşi grad de maturitate şi dezvoltare.123. Pentru categoria „Extra”, se solicită omogenitatea de culoare.
124. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
125. În cazul în care fructele sînt împachetate individual, trebuie utilizată hîrtie subţire, uscată, nouă şi fără miros.
126. Sînt interzise utilizarea oricăror substanţe care tind să modifice caracteristicile naturale ale citricelor, în special gustul sau mirosul.
127. Coletele nu trebuie să conţină materii străine. Cu toate acestea, este permisă o prezentare în cazul în care o rămurică scurtă (nu din lemn) cu cîteva frunze verzi este ataşată de fruct.
128. Citricele pot fi prezentate:
1) aranjate în rînduri uniforme în colete;
2) nearanjate în rînduri uniforme în colete sau în containere mari. Această prezentare este permisă numai pentru categoriile I şi II;
3) în colete individuale cu greutatea mai mică de 5 kg, destinate vînzării directe către consumator, fie:
a) ambalate pe baza numărului de fructe, fie
b) ambalate pe baza greutăţii nete a coletului.
129. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
130. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
131. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 7-a. Cerinţe privind marcajul
132. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau a abrevierilor echivalente), iar în cazul produselor preambalate – denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) numele speciei – dacă produsele nu sînt vizibile din exterior, cu excepţia mandarinelor pentru care numele speciei sau soiului (unde este cazul) este obligatoriu;
b) numele soiului – pentru portocale;
c) numele tipului:
pentru lămîi: indicaţia „Verdelli” sau „Primofiore”, după caz;
pentru clementine: indicaţia „clementine, fără sîmburi”, „clementine (1 pînă la 10 sîmburi)”, „clementine cu sîmburi (peste 10 sîmburi), după caz”;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) codul calibrului pentru fructele prezentate în conformitate cu scala calibrelor sau limita superioară şi cea inferioară în cazul a trei calibre consecutive ale scalei calibrelor;
c) codul calibrului (sau, în cazul în care fructele au fost ambalate după numărul de fructe şi se încadrează în două calibre consecutive – calibrele sau diametrele minime şi maxime) şi numărul de fructe în cazul celor aranjate în straturi uniforme;
d) după caz, indicarea tratamentelor de conservare sau a altor substanţe chimice utilizate în tratamentul post-recoltă;
5) marcajul de control oficial (opţional).
133. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 132, subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul IX
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru struguri de masă
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
134. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru strugurii de masă din soiurile (varietăţile) provenite din Vitis vinifera L., în conformitate cu tabelul 2, anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru struguri de masă
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
135. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, ciorchinii şi boabele trebuie să fie:
1) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
2) curate, practic fără materii străine vizibile;
3) fără boli;
4) fără deteriorări cauzate de boli;
5) fără umezeală externă anormală;
6) fără miros şi/sau gust străin;
7) boabele trebuie să fie întregi, bine formate şi dezvoltate normal;
8) pigmentarea datorată soarelui nu constituie un defect;
9) ciorchinii trebuie să fie culeşi cu grijă;
10) sucul de struguri trebuie să aibă un indice refractometric care să corespundă cel puţin cu:
a) 12° Brix – pentru soiurile Alphonse Lavallée, Cardinal şi Victoria;
b) 13° Brix – pentru toate celelalte soiuri cu sîmburi;
c) 14° Brix – pentru toate soiurile fără sîmburi;
11) toate soiurile trebuie să prezinte un raport zahăr-aciditate satisfăcător.
136. Dezvoltarea şi starea strugurilor de masă trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
137. Strugurii de masă se clasifică în patru categorii, după cum urmează:1) categoria „Extra” – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie, şi să nu aibă nici un defect. Boabele trebuie să fie tari, bine prinse de ciorchine, repartizate uniform pe ciorchine;
2) categoria I – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea boabelor pe ciorchine poate fi totuşi mai puţin uniformă decît la categoria „Extra”. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea acestuia în ambalaj:
a) defecte uşoare de formă;
b) defecte uşoare de coloraţie;
c) arsuri uşoare din cauza soarelui, ce nu afectează decît epiderma;
3) categoria II – această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificaţi în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
Ciorchinii pot prezenta uşoare defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare, cu condiţia să nu fie modificate caracteristicile esenţiale ale soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea pe ciorchine poate fi mai puţin uniformă decît la categoria I. Boabele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
a) defecte de formă;
b) defecte de coloraţie;
c) arsuri uşoare pe epidermă din cauza soarelui;
d) striviri uşoare;
e) defecte uşoare ale epidermei.
4) categoria III – această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificaţi în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
138. Calibrarea este determinată de greutatea ciorchinelui şi este obligatorie doar pentru categoriile „Extra”, I şi II.139. Cerinţele minime în materie de calibrare în cazul ciorchinilor, strugurilor de masă cultivaţi în seră şi pentru strugurii cultivaţi pe cîmp, respectiv, soiurile cu boabe mari sau mici, sînt prevăzute în tabelul 1, anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
140. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) categoria I – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia produselor atinse de putregai sau de orice altă alterare ce îi face improprii consumului;
2) toleranţe de calibru:
a) categoria „Extra” şi categoria I – 10 % din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele în materie de calibrare ale categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei imediat inferioare;
b) categoria II – 10% din greutatea ciorchinilor care nu îndeplinesc cerinţele în materie de calibrare ale categoriei, dar cu o greutate de cel puţin 75 g;
c) categoriile „Extra”, I şi II – fiecare ambalaj destinat vînzării către consumatori, care nu depăşeşte greutatea netă de 1 kg, poate conţine un ciorchine cîntărind mai puţin de 75 g pentru adaptarea greutăţii, cu condiţia ca ciorchinele să îndeplinească toate celelalte cerinţe ale categoriei indicate.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
141. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît ciorchini de aceeaşi origine, soi, calitate şi grad de maturitate.142. În cazul strugurilor ambalaţi în colete mici destinate vînzării către consumatori, avînd o greutate netă de maximum 1 kg, nu este necesară omogenitatea în ceea ce priveşte soiul şi originea.
143. În ceea ce priveşte categoria „Extra”, ciorchinii trebuie să aibă o culoare şi un calibru mai mult sau mai puţin identice.
144. Includerea în fiecare colet a unor ciorchini de culori diferite în scopuri decorative este permisă în cazul soiului Chasselas.
145. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
146. În cazul categoriei „Extra”, ciorchinii trebuie să fie ambalaţi într-un singur strat.
147. Coletele nu trebuie să conţină materii străine, cu excepţia cazului în care este vorba de o prezentare specială conţinînd un fragment de mlădiţă ataşată de crenguţa ciorchinelui şi care nu depăşeşte 5 cm în lungime.
148. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
149. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
150. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
151. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „struguri de masă”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului sau, dacă este cazul, al soiurilor;
c) „cultivaţi în seră”, după caz;
3) originea produsului:
a) ţara de origine sau,
b) dacă este cazul, ţările de origine şi, eventual, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
152. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 151 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul X
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru mere
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru mere
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
153. Prezentul capitol are ca obiect definirea calităţilor pe care trebuie să le prezinte merele de soiurile şi varietăţile provenite din Malus domestica Borkh, după condiţionare şi ambalare.154. La toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, caracteristicile minime ale merelor trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) practic, lipsite de paraziţi (dăunători);
5) practic, lipsite de atacuri ale paraziţilor (dăunătorilor);
6) fără boli;
7) să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
8) să fie lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine;
9) să fie culese cu atenţie.
155. Dezvoltarea şi starea merelor trebuie să permită continuarea procesului de maturaţie, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat, în funcţie de caracteristicile soiului respectiv.
156. În scopul continuării procesului de maturaţie pe durata transportării, merele trebuie să prezinte:
1) un conţinut de substanţe solubile şi un grad de fermitate satisfăcătoare;
2) rezistenţă la transport şi manipulare;
3) sosirea în condiţii satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
157. Merele se clasifică în categoriile „Extra”, categoria I, categoria II şi categoria III. 158. Merele din categoria „Extra” sînt de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact.
159. Criteriile privind coloraţia şi ruginirea, precum şi o listă neexhaustivă a soiurilor de mere din categoria „Extra” trebuie să corespundă cerinţelor stabilite în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
160. Pulpa merelor din categoria „Extra” trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
161. Merele din categoria „Extra” nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea şi prezentarea sa în ambalaj.
162. Merele din categoria I trebuie să fie de bună calitate, să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristică soiului respectiv.
163. Pulpa merelor din categoria I trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, deşi pot prezenta mici defecte cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea lui, calitatea de păstrare şi prezentare în ambalaj. Astfel, se pot admite:
1) defecte uşoare de formă;
2) defecte uşoare de dezvoltare;
3) defecte uşoare de coloraţie;
4) defecte uşoare la nivelul epidermei care nu pot depăşi:
a) lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
b) 1 cm2 din suprafaţa totală în cazul celorlalte defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), a căror suprafaţă totală nu poate depăşi 0,25 cm2;
c) 1 cm2 din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare, în urma cărora epiderma nu trebuie să fie decolorată.
164. În cazul categoriei I, pedunculul poate lipsi, cu condiţia ca punctul de rupere să fie curat şi ca epiderma din zona respectivă să nu fie deteriorată.
165. Merele care nu se încadrează în categoriile superioare vor fi considerate de categoria II şi trebuie să corespundă caracteristicilor minime de calitate şi să respecte criteriile privind coloraţia şi înroşirea.
166. Pulpa merelor din categoria II trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, dar se admit următoarele defecte, cu condiţia ca merele să păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
1) defecte de formă;
2) defecte de dezvoltare;
3) defecte de coloraţie;
4) defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăşi:
a) lungimea de 4 cm în cazul defectelor de formă alungită;
b) 2,5 cm2 din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), a căror suprafaţă totală nu poate depăşi 1 cm2;
c) uşoare lovituri ce nu depăşesc 1,5 cm2 din suprafaţa totală, epiderma putînd fi uşor decolorată.
167. Merele din categoria III sînt merele ce nu se încadrează în categoriile „Extra”, I şi II, dar trebuie să corespundă caracteristicilor minime de calitate.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
168. Calibrarea este obligatorie doar în cazul categoriilor „Extra”, I şi II.169. Calibrul merelor este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale sau de greutate.
170. La toate soiurile şi la categoriile de mere „Extra”, I şi II, calibrul minim este de 60 mm, în cazul în care se determină după diametru, şi de 90 g, dacă se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5° Brix, iar calibrul este de minimum 50 mm sau 70g.
171. Omogenitatea de calibru a merelor dintr-un colet trebuie să fie:
1) pentru merele al căror calibru se stabileşte în funcţie de diametru, diferenţa de diametru dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 5 mm, pentru merele din categoria „Extra” şi pentru merele din categoriile I şi II prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 10 mm;
b) 10 mm, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalajul de vînzare. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 20 mm;
2) pentru merele măsurate în funcţie de greutate, diferenţa de greutate dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 20 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria „Extra”, dar şi pentru merele din categoria I şi II, prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse;
b) 25 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalaje destinate vînzării către consumatori.
172. Pentru merele din categoria II prezentate în vrac, în colet sau în ambalaje destinate vînzării către consumatori nu se impun cerinţe referitoare la omogenitatea de calibru.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
173. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează: 1) toleranţe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” se admite o toleranţă de maximum 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) pentru categoria I se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă;
c) pentru categoria II se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum. Se admite o cantitate de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor ce prezintă următoarele defecte:
atacuri grave ale bolilor ce dau anumitor părţi ale fructelor un aspect sticlos sau de plută;
uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte uşoare de putregai;
prezenţa unor paraziţi vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza paraziţilor;
2) toleranţe de calibru – pentru toate categoriile este permisă o toleranţă totală de 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care nu îndeplinesc cerinţele privind calibrul. Această toleranţă nu poate fi extinsă astfel încît să includă produsele cu un calibru de:
a) cel puţin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza diametrului;
b) cel puţin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza greutăţii.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
174. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît produse de aceeaşi origine, soi sau tip comercial şi să aibă aceeaşi calitate.175. De asemenea, pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
176. Ambalajele în care sînt puse merele pentru comercializare, avînd o greutate netă de maximum 5 kg, pot conţine amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare soi prezent, originea, calibrul (dacă se impune calibrarea) şi gradul de maturitate.
177. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
178. Merele trebuie să fie ambalate astfel încît să li se asigure o protecţie adecvată. În special, ambalajele pentru comercializare care au o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod sigur.
179. Merele din categoria „Extra” trebuie să fie ambalate în straturi suprapuse.
180. Merele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
181. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
182. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
183. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
184. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau a abrevierilor echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător pot fi indicate în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „mere” şi tipul comercial, chiar şi în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau soiurilor (opţional). În cazul ambalajelor pentru comercializare ce conţin un amestec de soiuri diferite de mere – indicarea fiecărui soi inclus în ambalaj;
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajului pentru comercializare ce conţine un amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine ale fructelor respective trebuie să fie înscrisă în imediata apropiere a soiului în cauză;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sînt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim sau menţiunea „necalibrate”, după caz, iar pentru fructele prezentate în straturi suprapuse – numărul de bucăţi;
5) în cazul în care identificarea are loc pe baza calibrului, acesta este indicat:
a) pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim sau prin greutatea minimă şi maximă;
b) pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile „şi peste” sau „+”, ori o denumire echivalentă, ori, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
185. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 184 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci cînd aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul XI
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru pere
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
186. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru perele din soiurile provenite din Pyrus communis L.Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru pere
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
187. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, perele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunătorii care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
188. Dezvoltarea şi starea perelor trebuie să le permită:
1) continuarea procesului de coacere pentru a atinge gradul de coacere adecvat, conform caracteristicilor soiului resectiv;
2) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
3) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
189. Perele sînt clasificate în patru categorii, definite după cum urmează:1) categoria „Extra” – perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al fructului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
c) perele nu trebuie să fie pietroase;
2) categoria I – perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă;
un defect uşor de dezvoltare;
un defect uşor de coloraţie;
defecte uşoare la nivelul epidermei, ce nu pot depăşi:
lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 0,25 cm2;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare;
c) pedunculul poate fi uşor deteriorat;
d) perele nu trebuie să fie pietroase;
3) categoria II – această categorie cuprinde perele ce nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte esenţiale;
b) următoarele defecte sînt admise, cu condiţia ca fructele să păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
defecte de formă;
defecte de dezvoltare;
defecte de coloraţie;
înroşiri şi înăspriri uşoare;
defecte la nivelul epidermei care nu pot depăşi lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită, 2,5 cm2 din suprafaţa totală – în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2 şi uşoare lovituri ce nu depăşesc 2 cm2 din suprafaţa totală;
4) categoria III – această categorie cuprinde perele ce nu se încadrează în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
190. Calibrarea este obligatorie doar în cazul categoriilor „Extra”, I şi II.191. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
192. Există un calibru minim pentru fiecare categorie, conform tabelului 1 din anexa nr. 4 la prezenta Reglementare tehnică.
193. În scopul garantării omogenităţii din punct de vedere al calibrului fructelor dintr-un colet, diferenţa de diametru între fructele din acelaşi colet este limitată la:
1) 5 mm pentru fructele din categoria „Extra” şi fructele din categoriile I şi II, prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse;
2) 10 mm pentru fructele din categoria I, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sînt comercializate.
194. Pentru fructele din categoria II, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sînt comercializate, nu este prevăzut un calibru omogen.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
195. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5% din total pot reprezenta produsele ce îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Se exclud produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. Cu toate acestea, această toleranţă nu se aplică pentru perele lipsite de peduncul;
c) categoria II – 10% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor ce prezintă următoarele defecte:
uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte uşoare de putregai;
prezenţa unor dăunători vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza dăunătorilor;
2) toleranţe de calibru se aplică pentru categoriile „Extra”, I şi II;
a) în cazul fructelor ce fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care corespund calibrului imediat inferior sau superior celui menţionat pe ambalaj, înregistrînd, în cazul fructelor ce corespund celui mai mic calibru admis, o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă;
b) în cazul fructelor care nu fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor de calibru mai mic decît cel prevăzut сu o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
196. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît pere de aceeaşi origine, soi, calitate şi calibru (dacă se impune calibrarea) şi cu acelaşi grad de maturitate.197. În cazul categoriei „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
198. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
199. Fructele din categoria „Extra” trebuie ambalate în rînduri şi straturi suprapuse.
200. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
201. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
202. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
203. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
204. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „pere”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (în conformitate cu tabelul 2, anexa nr. 4 la prezenta Reglementarea tehnică). În cazul ambalajelor ce conţin un amestec de pere de diferite soiuri – numele acestor soiuri;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
c) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăţi;
c) în cazul în care identificarea este efectuată pe baza calibrului, aceasta este indicată:
pentru fructele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim;
pentru fructele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul celui mai mic fruct din colet, lîngă care se menţionează cuvintele „şi peste” sau o denumire echivalentă ori, după caz, prin diametrul celui mai mare fruct din colet;
5) marcajul de control oficial (opţional).
205. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 204 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care aceste colete sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să figureze pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paleţei.
Capitolul XII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru piersici şi nectarine
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
206. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru piersici şi nectarine ce provin din soiurile „Prunus persica Sieb. et Zucc.”. Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru piersici şi nectarine
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
207. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) lipsite de paraziţi;
5) fără daune produse de paraziţi;
6) lipsite de umiditate exterioară anormală;
7) lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine.
208. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al piersicilor şi nectarinelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
209. Pentru asigurarea executării punctului 208, indicele refractometric al pulpei, măsurat în zona mediană a pulpei fructului şi în plan ecuatorial, trebuie să fie mai mare sau egal cu 8° Brix, iar fermitatea trebuie să fie mai mică de 6,5 kilograme (kg), măsurată cu ajutorul unei tije cu diametrul de 8 milimetri (mm) (0,5 cm2) în două puncte din planul ecuatorial al fructului.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
210. Produsele sînt încadrate în patru categorii, definite după cum urmează:1) categoria „Extra” – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, dezvoltarea şi coloraţia tipică soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie. Produsele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj;
2) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate bună. Ele trebuie să prezinte caracteristicile soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie;
a) pulpa nu trebuie să prezinte deteriorări;
b) produsele care sînt deschise la punctul de prindere a pedunculului se exclud;
c) cu toate acestea, ele pot să prezinte defecte uşoare ale epidermei, un defect uşor de formă, dezvoltare sau coloraţie, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj, în următoarele limite:
1 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
0,5 cm2 de suprafaţă totală – pentru celelalte defecte;
3) categoria II – produsele care nu se pot încadra în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte grave;
b) fructele deschise în punctul de prindere a pedunculului nu sînt admise decît în cadrul toleranţelor de calitate;
c) produsele pot să prezinte defecte ale epidermei, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, de conservare şi de prezentare, în următoarele limite:
2 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
1,5 cm2 din suprafaţa totală – pentru celelalte defecte;
4) categoria III – produsele care nu se pot încadra în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
211. Calibrarea este obligatorie doar în cazul categoriilor „Extra”, I şi II.212. Calibrul se determină în funcţie de circumferinţă sau de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
213. Calibrarea se efectuează în conformitate cu anexa nr. 5 la prezenta Reglementare tehnică.
214. Calibrul minim admis pentru categoria „Extra” este de 17,5 cm – pe circumferinţă, şi de 56 mm – în diametru.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
215. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% dintre produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei I sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii;
b) categoria I – 10% din produse, în număr sau în greutate, ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei II sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii;
c) categoria II – 10% din produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, nici caracteristicilor minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri accentuate sau cu alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II – 10% din piersici şi/sau nectarine, în număr sau în greutate, care se îndepărtează de calibrul menţionat pe colet în limita de 1 cm în plus sau în minus, în cazul calibrării la circumferinţă, sau de 3 mm în plus sau în minus, în cazul calibrării la diametru. Cu toate acestea, pentru fructele încadrate în calibrul cel mai mic, această toleranţă nu este valabilă decît pentru piersicile şi/sau nectarinele al căror calibru nu este mai mic cu mai mult de 6 mm (circumferinţa) sau cu mai mult de 2 mm (diametrul) faţă de calibrele minime fixate.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
216. Conţinutul fiecărui colet trebuie să fie omogen şi să nu conţină decît piersici şi/sau nectarine de aceeaşi origine, soi, calitate, stare de maturitate sau calibru, iar în cazul categoriei „Extra” – de coloraţie uniformă.217. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru ansamblul conţinutului.
218. Produsele pot fi prezentate:
1) în ambalaje mici;
2) în cazul categoriei „Extra” – aşezate într-un singur strat; fiecare fruct din această categorie fiind izolat de celelalte;
3) în cazul categoriilor I şi II – aşezate pe un strat sau două sau pe maximum patru straturi, în cazul în care fructele sînt aşezate pe suporturi alveolare rigide, concepute astfel încît să nu apese pe fructele din stratul inferior.
219. Etichetele aplicate individual pe produse, atunci cînd sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
220. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
221. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
222. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor care conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
223. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „piersici” sau „nectarine”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) culoarea pulpei;
c) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală;
4) caracteristici comerciale privind categoria şi calibrul:
a) categoria;
b) în cazul categoriilor „Extra”, I şi II, calibrul exprimat prin diametrele minime şi maxime sau circumferinţele minime şi maxime ori prin codul de calibru, conform anexei 5 la prezenta Reglementare tehnică;
c) număr de bucăţi (opţional);
d) conţinut minim de zahăr, măsurat cu refractometrul şi exprimat în valoare Brix (opţional);
e) fermitate maximă, măsurată cu penetrometrul şi exprimată în kg/0,5 cm2 (opţional);
5) marca oficială de control (opţional).
224. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 223 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
Capitolul XIII
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru căpşune şi fragi
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru căpşune şi fragi
Secţiunea 1. Cerinţe privind calitatea
225. Prezentul capitol stabileşte cerinţe de calitate şi comercializare după condiţionare şi ambalare, pentru căpşunele şi fragii din soiurile provenite din genul Fragaria L.226. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, căpşunele şi fragii trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) cu un aspect proaspăt, dar nespălate;
5) fără boli;
6) fără deteriorări cauzate de boli;
7) cu caliciu (cu excepţia fragilor); caliciul şi, în cazul în care este prezent, pedunculul trebuie să fie proaspete şi verzi;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
227. Căpşunele şi fragii trebuie să fie culese cu atenţie şi să fie suficient de dezvoltate şi de mature.
228. Dezvoltarea şi starea căpşunelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a. Cerinţa privind clasificarea
229. Căpşunele sînt încadrate în patru categorii, definite după cum urmează:1) categoria „Extra” – căpşunele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi să fie caracteristice soiului respectiv:
a) să aibă un aspect sănătos, ţinînd seama de caracteristicile soiului;
b) să nu prezinte urme de pămînt;
c) să nu prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
2) categoria I – căpşunele din această categorie trebuie să fie de bună calitate şi să prezinte coloraţia şi forma caracteristică soiului. Cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
a) defect uşor de formă;
b) o mică zonă albă care să nu depăşească a zecea parte din suprafaţa fructului;
c) semne superficiale uşoare de presare;
d) trebuie să fie lipsite practic de urme de pămînt;
3) categoria II – căpşunele care nu pot fi încadrate în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior. Căpşunele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă;
b) o zonă albă a cărei suprafaţă nu trebuie să depăşească a cincea parte din suprafaţa fructului;
c) uşoare contuzii uscate ce nu sînt susceptibile să se dezvolte;
d) urme uşoare de pămînt;
4) categoria III – căpşunele care nu pot fi încadrate în categoriile „Extra”, I şi II, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
230. Calibrarea este obligatorie doar în cazul categoriilor „Extra”, I şi II.231. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
232. Căpşunele trebuie să prezinte următoarele calibre minime:
1) categoria „Extra” – 25 mm;
2) categoriile I şi II – 18 mm.
233. Nu există un calibru minim în cazul fragilor.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
234. Se admit toleranţe de calitate şi de calibrare în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cerinţelor categoriei indicate, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria I sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria II sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
c) categoria II – 10% în numărul sau greutatea produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau cu orice alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: 10 %, în număr sau în greutate, din căpşunele ce nu corespund calibrului minim impus.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
235. În categoria „Extra”, căpşunele, cu excepţia fragilor, trebuie să fie omogene şi uniforme în ceea ce priveşte gradul de maturitate, coloraţia şi calibrul. Capşunele din categoria I pot fi mai puţin omogene în ceea ce priveşte calibrul.236. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
237. Fructele din categoria „Extra” trebuie să fie ambalate cu atenţie.
238. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
239. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
240. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
241. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxic.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
242. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „căpşune” sau „fragi”, dacă conţinutul coletului nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
243. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 242 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Aceste colete trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate în palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
Capitolul XIV
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru kiwi
Cerinţe specifice de calitate
şi comercializare pentru kiwi
Secţiunea 1. Cerinţe minime de calitate
244. Prezentul capitol se aplică fructelor kiwi din soiurile provenite din Actinidia chinensis (Planch.) şi Actinidia deliciosa (A. Chev., C.F. Liang şi A.R. Ferguson). 245. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, fructele kiwi trebuie să fie:
1) întregi (dar fără peduncul);
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curate, practic, fără materii străine vizibile;
4) fără boli;
5) fără deteriorări cauzate de boli;
6) suficient de tari, nici moi, nici veştede, nici îmbibate cu apă;
7) bine dezvoltate, fructele duble sau multiple fiind excluse;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
246. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al fructelor kiwi trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
247. Fructele kiwi trebuie să fie suficient de dezvoltate şi de mature. Pentru a respecta această prevedere, fructele trebuie să atingă un grad de maturitate de minimum 6,2° Brix sau 15 % conţinut mediu de substanţă uscată la etapa de ambalare în regiunea de producţie şi pentru livrarea următoare, efectuată de ambalator, precum şi în etapele de export şi import şi de minimum 9,5° Brix – în toate celelalte etape de comercializare.
Secţiunea a 2-a. Cerinţe privind clasificarea
248. Fructele kiwi sînt clasificate în trei categorii, definite după cum urmează:1) categoria „Extra” – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară – să fie bine dezvoltate şi să prezinte toate caracteristicile şi coloraţia tipică soiului:
a) nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
b) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,8;
2) categoria I – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate bună. Ele trebuie să fie caracteristice soiului respectiv:
a) trebuie să fie tari şi pulpa să fie perfect sănătoasă;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă (exclusiv proeminenţe sau malformaţii);
un defect uşor de coloraţie;
defecte superficiale ale epidermei, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 1 cm2;
o mică „marcă Hayward” sub forma unor linii longitudinale şi fără protuberanţe;
c) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,7;
3) categoria II – în această categorie intră fructele kiwi care nu pot fi clasate în categoriile superioare, dar care prezintă caracteristicile minime menţionate anterior:
a) să fie destul de tari şi pulpa să nu prezinte defecte grave;
b) pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
defecte de formă;
defecte de coloraţie;
defecte ale epidermei, cum ar fi mici fisuri cicatrizate sau ţesut zgîriat, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 2 cm2;
mai multe „mărci Hayward” mai pronunţate şi cu o uşoară protuberanţă;
striviri uşoare.
Secţiunea a 3-a. Cerinţe privind calibrarea
249. Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile.250. Calibrul este determinat de greutatea fructului.
251. Greutatea minimă este stabilită la 90 g pentru categoria „Extra”, 70 g – pentru categoria I, şi 65 g – pentru categoria II.
252. Diferenţa de greutate dintre fructul cel mai mare şi fructul cel mai mic din fiecare colet nu trebuie să depăşească:
1) 10 g pentru fructele cu o greutate mai mică de 85 g;
2) 15 g pentru fructele cu o greutate între 85 şi 120 g;
3) 20 g pentru fructele cu o greutate între 120 şi 150 g;
4) 40 g pentru fructele cu o greutate mai mare sau egală cu 150 g.
Secţiunea a 4-a. Cerinţe privind toleranţele
253. Pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet, după cum urmează:1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă;
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau de orice alte alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru pentru toate categoriile – 10% din numărul sau greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele privind greutatea minimă şi/sau calibrul. Cu toate acestea, fructele trebuie să aibă un calibru imediat inferior sau superior celui indicat sau, în cazul celui mai mic calibru, fructele nu trebuie să aibă o greutate mai mică de 85 g în categoria „Extra”, 67 g în categoria I şi 62 g în categoria II.
Secţiunea a 5-a. Cerinţe privind prezentarea
254. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît fructe kiwi de aceeaşi origine, soi, calitate şi calibru.255. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
256. În categoria „Extra”, fructele trebuie să fie prezentate separat unele de altele, aşezate în ordine
într-un singur strat.
257. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
258. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
259. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
260. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a. Cerinţe privind marcajul
261. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, imposibil de şters şi vizibil din exterior:1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „fructe kiwi”, „actinidia” sau denumirea echivalentă, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat prin greutatea minimă şi maximă a fructelor;
c) numărul de bucăţi (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
262. Nu este necesar să apară pe colete informaţiile prevăzute în punctul 261 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare vizibile din exterior, iar pe fiecare ambalaj apar indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5