Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Obiectul legii
    (1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridico-sociale din domeniul traficului rutier, stabileşte drepturile, obligaţiile, responsabilităţile autorităţilor de resort şi ale participanţilor la acest trafic.
    (2) Dispoziţiile prezentei legi vizează traficul rutier din punctul de vedere al asigurării desfăşurării lui fluente şi în plină siguranţă, ceea ce presupune protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, apărarea proprietăţii acestora, ocrotirea sănătăţii, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic, precum şi protecţia mediului înconjurător.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    accident în trafic rutier - eveniment produs ca urmare a încălcării regulilor de circulaţie, în care au fost implicate unul sau mai multe vehicule aflate în circulaţie pe drum public, în urma căruia a rezultat vătămarea sănătăţii, integrităţii corporale, decesul uneia sau al mai multor persoane ori a fost cauzat un prejudiciu material;
    administrator de drum - autoritate a administraţiei publice locale sau un alt organ de stat abilitat de Guvern cu funcţii de administrare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor publice;
    agent de circulaţie - persoană abilitată cu funcţii de reglementare şi de control asupra traficului rutier pe drumurile publice;
    autovehicul - vehicul autopropulsat, suspendat pe roţi, şenile sau tălpi, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori efectuării de lucrări;
    bicicletă - vehicul cu cel puţin două roţi, propulsat exclusiv de energia musculară a persoanei care îl conduce, în special cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;
    caroserie - parte a vehiculului aşezată de asupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul de persoane sau de bunuri;
    conducător - persoană care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum public a unui autovehicul, a unui grup organizat de oameni, a animalelor izolate sau în turmă, a celor de tracţiune, de povară ori de călărie, precum şi persoană care instruieşte în conducerea unui autovehicul;
    drum public - orice cale de comunicaţie terestră, inclusiv construcţii artificiale şi drumuri, deschisă pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, administrată de un organ abilitat;
   drum public local - drum public care asigură legătură rutieră între oraşele de reşedinţă, între un astfel de oraş şi satele (comunele) din componenţa raionului, precum şi între sate (comune), inclusiv accesul spre ele de la drumurile publice naţionale;
    drum public naţional - drum magistral care asigură legătură rutieră internaţională sau drum republican care asigură legătură rutieră între capitala ţării şi oraşele de reşedinţă, municipiile, centrele industriale, staţiunile balneo-climaterice, locurile publice de agrement, rezervaţiile naturale, monumentele istorice, monumentele de cultură de importanţă naţională, precum şi legătură între oraşele de reşedinţă şi staţiile feroviare, aeroporturile şi porturile fluviale;
    garantare a siguranţei traficului rutier - activităţi de prevenire a factorilor ce contribuie la producerea accidentelor în traficul rutier şi de diminuare a gravităţii acestora;
    moped - autovehicul cu 2 sau 3 roţi, dotat cu motor avînd capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, şi cu viteză maximă, prin construcţie, de pînă la 50 km/oră;
    motocicletă - autovehicul cu 2 sau 3 roţi, cu sau fără ataş, dotat cu motor avînd capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, şi/sau cu viteză maximă, prin construcţie, de peste 50 km/oră, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;
    organizare a traficului rutier - ansamblu de măsuri juridico-organizatorice şi inginereşti de sistematizare, reglementare şi dirijare a traficului rutier;
    participant la trafic - persoană care ia parte la procesul circulaţiei în calitate de conducător, pieton sau pasager;
    pieton - persoană care se află pe drum în afara vehiculului şi care nu efectuează lucrări. Este pieton şi persoana care se deplasează în cărucior de invalid fără motor sau care duce bicicletă, moped, motocicletă, săniuţă, cărucior de copil sau de invalid ori un alt vehicul tras sau împins cu mîinile;
    remorcă - vehicul destinat tractării de către un autovehicul;
   siguranţă a traficului rutier - stare de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecţie a participanţilor la el împotriva accidentelor şi consecinţei acestora;
    trafic rutier - sistem dinamic complex, constituit din pietoni şi vehicule, care generează un ansamblu de relaţii juridico-sociale în procesul deplasării acestora pe drumuri publice în condiţii stabilite;
    vehicul - sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane şi de bunuri, echipat sau nu cu mecanisme care pot executa anumite lucrări;
    vehicul autopropulsat - vehicul care se deplasează prin dezvoltarea unei surse proprii de energie.
    Articolul 3. Principiile de bază privind garantarea
                        siguranţei traficului rutier
    Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier sînt:
    a) prioritatea vieţii şi integrităţii corporale a participanţilor la trafic asupra rezultatelor activităţilor economice;
    b) prioritatea responsabilităţii statului privind garantarea siguranţei traficului rutier faţă de responsabilitatea participanţilor la trafic;
    c) respectarea intereselor persoanei, ale societăţii şi ale statului în activitatea de garantare a siguranţei traficului rutier;
    d) abordarea problemei privind siguranţa traficului prin programe cu obiective bine determinate.
    Articolul 4. Cadrul juridic
    Cadrul juridic privind siguranţa traficului rutier însumează prezenta lege şi alte acte legislative şi normative, precum şi tratatele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 5. Competenţa Guvernului
    De competenţa Guvernului sînt:
    a) dirijarea activităţii organelor centrale de specialitate ale statului cu atribuţii în domeniul traficului rutier;
    b) aprobarea programelor de stat privind dezvoltarea traficului rutier şi siguranţa pe drumurile publice, precum şi a actelor normative înaintate de autorităţile competente;
    c) finanţarea, dirijarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor de evaluare a traficului rutier şi siguranţei acestuia;
    d) organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi construcţii tehnologice în domeniul traficului rutier şi siguranţei acestuia;
    e) exercitarea controlului asupra executării şi respectării legislaţiei privind siguranţa traficului rutier;
    f) aprobarea listei de medicamente contraindicate conducătorilor de vehicule şi semnului distinctiv care trebuie aplicat pe ambalajul acestor medicamente;
    g) stabilirea conţinutului şi modului de certificare a truselor de prim ajutor medical din dotarea autovehiculelor;
    h) stabilirea normelor metodologice privind organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de autovehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere;
    i) stabilirea categoriilor de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate;
    j) aprobarea programelor de stat privind protecţia mediului înconjurător, standardelor privind starea tehnică a vehiculelor şi a utilajului.
    Articolul 6.  Competenţa Consiliului naţional pentru 
                         securitatea circulaţiei rutiere
    (1) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, instituit de Guvern, este organ consultativ în promovarea şi dirijarea politicii statului în domeniul siguranţei traficului rutier.
    (2) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere are următoarele atribuţii:
    a) examinează starea de lucruri şi apreciază activitatea autorităţilor de resort în domeniul siguranţei traficului rutier;
    b) coordonează activităţile din domeniu, participă la elaborarea şi examinarea actelor normative privind traficul rutier şi siguranţa acestuia şi le înaintează spre aprobare Guvernului.
    Articolul 7. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne
    De competenţa Ministerului Afacerilor Interne sînt:
    a) exercitarea controlului interdepartamental asupra respectării prevederilor actelor legislative şi ale actelor normative din domeniul traficului rutier;
    b) coordonarea activităţilor de ridicare a gradului de organizare şi de siguranţă a traficului rutier;
   c) asigurarea dirijării, supravegherii şi controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate şi verificate metrologic, conform cerinţelor actelor normative în vigoare;
    d) exercitarea controlului tehnic de stat asupra vehiculelor în privinţa corespunderii cerinţelor de siguranţă a traficului rutier;
    e) exercitarea controlului asupra calităţii lucrărilor din domeniile: de exploatare, întreţinere, reparare şi testare tehnică, efectuate de persoane care practică activitate de întreprinzător în aceste domenii;
    f) reflectarea în mass-media a stării de lucruri din traficul rutier, a modului în care participanţii la trafic respectă legislaţia privind siguranţa lui;
    g) asigurarea activităţii echipelor de intervenţie rapidă pentru întreprinderea măsurilor de urgenţă în cazul producerii de accidente în trafic rutier;
    h) organizarea după programe a instruirii angajaţilor poliţiei rutiere, serviciului de pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical persoanelor care au avut de suferit în accidente în trafic rutier.
    Articolul 8. Competenţa Ministerului Transporturilor
                       şi Gospodăriei Drumurilor
    De competenţa Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor sînt:
    a) administrarea, întreţinerea, repararea şi înzestrarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice naţionale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei circulaţiei; amenajarea drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală, vehiculelor autopropulsate şi amenajarea pistelor pentru biciclişti;
    b) autorizarea persoanelor care practică activitate de întreprinzător în domeniile de omologare, testare tehnică, prestări servicii de reparaţie şi de întreţinere tehnică a vehiculelor;
    c) pregătirea, perfecţionarea şi atestarea experţilor din staţiile de omologare şi de testare tehnică;
    d) elaborarea condiţiilor tehnice şi metodologiei, care urmează a fi aprobate de Guvern, de omologare, testare şi certificare a vehiculelor admise în trafic rutier;
    e) însumarea, generalizarea şi analiza informaţiei privind activitatea de omologare şi de testare tehnică a vehiculelor în vederea perfecţionării reţelei şi staţiilor de testare tehnică care prestează astfel de servicii;
    f) elaborarea de norme obligatorii, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind organizarea şi buna desfăşurare a transporturilor rutiere, monitorizarea respectării acestor norme;
    g) elaborarea de reglementări speciale, care urmează a fi aprobate de Guvern, în domeniul transporturilor rutiere şi stabilirea acţiunilor de siguranţă privind executarea acestor reglementări;
    h) elaborarea de norme generale, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind întreţinerea drumurilor şi pasajelor la nivel cu calea ferată.
    Articolul 9. Competenţa Ministerului Sănătăţii
    De competenţa Ministerului Sănătăţii sînt:
    a) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind examinarea psihofiziologică şi medicală a conducătorilor şi a candidaţilor la conducător de vehicul;
    b) stabilirea de norme privind examinarea psihofiziologică şi medicală, recoltarea şi analiza probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de medicamente capabile să influenţeze negativ comportamentul conducătorului de vehicul aflat la conducerea lui;
    c) elaborarea de programe pentru cursurile de instruire a conducătorilor auto, angajaţilor poliţiei rutiere, serviciului de pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical persoanelor care au avut de suferit în accidente în trafic rutier;
    d) elaborarea de semn distinctiv care urmează a fi aprobat de Guvern şi care trebuie aplicat pe ambalajul medicamentelor contraindicate conducătorului de vehicul;
    e) specificarea, ce urmează a fi aprobată de Guvern, a conţinutului şi certificarea truselor de prim ajutor medical din dotarea autovehiculelor;
    f) acordarea de asistenţă medicală urgentă victimelor în accident rutier.
    Articolul 10.  Competenţa Ministerului Educaţiei şi
                           Tineretului
    De competenţa Ministerului Educaţiei şi Tineretului sînt:
   a) elaborarea de programe în domeniul educaţiei rutiere şi asigurarea lucrului în acest domeniu în instituţiile de învăţămînt preşcolare şi şcolare, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice desemnate să desfăşoare astfel de activităţi;
    b) asigurarea elaborării de materiale didactice intuitive ilustrative şi vizual-auditive privind educaţia rutieră;
    c) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea, prin intermediul direcţiilor învăţămînt, tineret şi sport, a activităţii de educaţie rutieră;
    d) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice şi organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de autovehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere.
    Articolul 11.  Competenţa Ministerului Ecologiei şi
                          Resurselor Naturale
    De competenţa Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale sînt:
    a) elaborarea, în conformitate cu cerinţele internaţionale şi cu standardele naţionale, de programe privind protecţia mediului înconjurător de către participanţii la trafic rutier;
    b) elaborarea de regulamente, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind controlul de stat ecologic instrumental şi testarea gradului de poluare a mediului înconjurător cu gaze de eşapament şi de poluare fonică de către vehiculele aflate în trafic rutier;
    c) asigurarea testării cu mijloace de măsurare omologate şi verificate metrologic a emisiilor de noxe de către autovehiculele aflate în trafic rutier;
    d) organizarea monitorizării la nivel naţional, stocării şi prelucrării datelor despre poluarea mediului înconjurător de către transportul auto; crearea punctelor de recoltare a probelor privind starea poluării reţelelor rutiere şi determinarea zonelor critice;
    e) verificarea periodică, sistematică, la staţiile de alimentare, a calităţii carburanţilor şi lubrifianţilor, făcînd publice rezultatele;
    f) impunerea utilizării pe teritoriul ţării a carburanţilor curaţi din punct de vedere ecologic;
    g) asigurarea respectării legislaţiei privind emisiile de noxe de către surse mobile de poluare.
    Articolul 12.   Competenţa Ministerului Apărării
    De competenţa Ministerului Apărării sînt:
    a) pregătirea efectivului de conducători auto necesar forţelor armate şi autorizarea cadrelor didactice din şcolile de conducători auto care îi aparţin;
    b) înmatricularea vehiculelor din parcul propriu şi ţinerea evidenţei lor;
    c) organizarea şi efectuarea controlului tehnic al vehiculelor din parcul propriu;
    d) reglementarea, dirijarea şi supravegherea circulaţiei pe drumurile publice a vehiculelor care îi aparţin, verificarea modului în care conducătorii acestora respectă Regulamentul circulaţiei rutiere;
    e) cooperarea cu unităţile poliţiei rutiere în escortarea coloanelor oficiale şi a coloanelor de vehicule militare;
    f) elaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne, de norme privind condiţiile de deplasare pe drumurile publice a autovehiculelor speciale şi controlul asupra circulaţiei lor.
    Articolul 13.  Competenţa Ministerului Agriculturii şi           
                          Industriei Alimentare
    De competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare sînt:
    a) elaborarea de acte normative privind pregătirea, perfecţionarea, atestarea şi eliberarea permiselor de conducător de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole) cu remorci;
    b) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea instruirii şi perfecţionării conducătorilor de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole);
    c) înmatricularea vehiculelor autopropulsate (tractoarelor, maşinilor agricole) şi remorcilor la ele din parcul propriu, ţinerea evidenţei lor;
    d) organizarea şi efectuarea controlului tehnic al vehiculelor autopropulsate (tractoarelor, maşinilor agricole) din parcul propriu.
    Articolul 14. Competenţa Ministerului Dezvoltării           
                         Informaţionale
    De competenţa Ministerului Dezvoltării Informaţionale sînt:
    a) elaborarea modelelor şi eliberarea permiselor de conducător auto, certificatelor şi numerelor de înmatriculare a vehiculelor;
    b) organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru obţinerea permisului de conducere; înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor;
    c) elaborarea şi aplicarea reglementărilor legale privind evidenţa permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare, documentarea cu aceste acte, desfăşurarea examenelor pentru obţinerea permiselor de conducere, precum şi înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor;
    d) crearea, utilizarea, actualizarea şi gestionarea Registrului de stat al transporturilor şi Registrului de stat al conducătorilor de vehicule.
    Articolul 15.  Competenţa Inspectoratului de Stat pentru           
                           Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor           
                           Nestatale de Pensii de pe lîngă                    
                           Ministerul Finanţelor
    De competenţa Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor sînt:
    a) asigurarea controlului asupra întocmirii programelor de prevenţie rutieră, dirijarea, coordonarea şi controlul modului în care asigurătorii titulari de licenţă în domeniu le aplică;
    b) asigurarea controlului asupra modului în care titularii de licenţă respectă actele normative în vigoare privind direcţiile de utilizare a mijloacelor fondului de asigurare, constituit pentru acţiuni preventive.
    Articolul 16.  Competenţa autorităţilor administraţiei            
                          publice locale
    De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sînt:
    a) administrarea, întreţinerea, repararea şi dotarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice locale şi a construcţiilor rutiere, în conformitate cu exigenţele siguranţei traficului rutier;
    b) amenajarea drumurilor publice locale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei lui;
    c) înregistrarea şi evidenţa autovehiculelor de transport public (microbuzelor, autobuzelor, troleibuzelor);
    d) întocmirea şi actualizarea planurilor de organizare a traficului în localităţile urbane pentru îmbunătăţirea fluenţei şi siguranţei lui şi pentru reducerea pe această cale a gradului de poluare a mediului înconjurător;
    e) stabilirea reglementărilor privind regimul de acces, circulaţie, staţionare şi parcare a diferitelor categorii de vehicule;
    f) amenajarea trotuarelor pentru pietoni, pistelor pentru biciclişti, drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală şi a vehiculelor autopropulsate;
    g) asigurarea evacuării de pe drumurile publice şi depozitării în locuri special amenajate a autovehiculelor, remorcilor la ele, caroseriilor sau subansamblurilor, devenite inutile din punct de vedere tehnic sau abandonate;
    h) asigurarea amenajării de locuri speciale pentru păstrarea vehiculelor cu tracţiune animală depistate circulînd neregulamentar pe drumurile publice;
    i) elaborarea şi aprobarea proiectelor de sistematizare a traficului rutier cu avizul poliţiei rutiere.
    Articolul 17.    Competenţa asociaţiilor obşteşti
    În scopul asocierii eforturilor de prevenire a accidentelor în traficul rutier, asociaţiile obşteşti de protejare a drepturilor şi intereselor participanţilor la trafic rutier au dreptul, potrivit statutului lor, în modul stabilit de legislaţia în vigoare:
    a) să înainteze autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale propuneri de îmbunătăţire a regulilor, standardelor de stat, normelor tehnice şi a altor acte normative din domeniul siguranţei traficului rutier;
    b) să realizeze, la solicitarea membrilor asociaţiilor obşteşti, examinarea cauzelor şi circumstanţelor accidentelor produse în trafic rutier, transmiterea materialelor către organele procuraturii şi reprezentarea intereselor membrilor lor în instanţă de judecată;
    c) să întreprindă acţiuni de prevenire a accidentelor în trafic rutier.
    Articolul 18.  Cerinţele faţă de conducătorul de autovehicul
    Pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul lui trebuie să întrunească condiţiile stabilite şi să fie apt din punct de vedere psihofiziologic şi medical de a poseda permis de conducere de categoria sau de subcategoria din care face parte autovehiculul, precum şi să dispună de autorizaţia corespunzătoare în cazul efectuării anumitor transporturi.
    Articolul 19. Dreptul de a conduce un autovehicul
    (1) Dreptul de a conduce un autovehicul se confirmă prin permisul de conducere, în care este indicată categoria şi/sau subcategoria lui.
  (2) Pe drumurile publice pot conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de conducere de categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada înlocuitoare, cu drept de circulaţie, a permisului.
    Articolul 20. Categoriile permisului de conducere
    (1) Categoriile şi subcategoriile permisului de conducere se stabilesc de Guvern, în funcţie de tipul, destinaţia şi particularităţile de conducere a autovehiculului.
    (2) Modelul permisului de conducere se stabileşte de Guvern, în conformitate cu cerinţele tratatelor internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 21. Obţinerea permisului de conducere
    (1) Condiţiile de obţinere a permisului de conducere se stabilesc de Guvern.
    (2) Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere o efectuează cadrele didactice atestate de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului educaţiei şi tineretului, ministrului transporturilor şi gospodăriei drumurilor, ministrului dezvoltării informaţionale, ministrului afacerilor interne, ministrului sănătăţii.
    (3) Programele didactice ale cursurilor, metodologia de instruire în vederea obţinerii permisului de conducere se elaborează conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului educaţiei şi tineretului, ministrului transporturilor şi gospodăriei drumurilor, ministrului dezvoltării informaţionale, ministrului afacerilor interne, ministrului sănătăţii.
    (4) Persoanele care solicită permis de conducere sau noi categorii/subcategorii trebuie să corespundă condiţiilor de vîrstă, să fie apte din punct de vedere psihofiziologic şi medical, să facă dovada pregătirii teoretice şi practice la cursuri organizate de persoane licenţiate.
    (5) Programele didactice şi procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere urmează a fi elaborate de autorităţile administraţiei publice de resort şi a fi aprobate de Guvern.
    (6) Permisul de conducere se obţine pe bază de examen şi se eliberează de autoritatea competentă.
    Articolul 22.  Modalităţile de garantare a drepturilor
                            participanţilor la trafic rutier. Obligaţiile lor
    (1) Dreptul participanţilor la trafic rutier de a circula în siguranţă pe drumurile publice este garantat de stat şi se asigură prin executarea prezentei legi, actelor legislative şi normative din domeniu şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Exercitarea drepturilor de către unii participanţi la trafic nu trebuie să lezeze drepturile altor participanţi la el.
    (3) Participanţii la trafic au dreptul:
    a) la circulaţie liberă, fără impedimente, pe drumurile publice, în conformitate cu regulile aprobate, la informaţii veridice, din partea administratorilor de drumuri, despre condiţiile de deplasare în siguranţă şi cauzele restricţiilor de circulaţie;
    b) la asistenţă medicală urgentă, conform legislaţiei în vigoare, în caz de accidentare în trafic rutier;
    c) la repararea prejudiciului, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, în caz de leziuni corporale, deteriorare a vehiculelor şi/sau a bunurilor ca urmare a unui accident în trafic rutier;
    d) la contestarea, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, a acţiunilor nelegitime ale persoanelor cu funcţie de răspundere din domeniul siguranţei traficului rutier.
    (4) Participanţii la traficul rutier sînt obligaţi:
    a) să cunoască şi să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative şi ale actelor normative în vigoare în domeniu;
    b) să manifeste un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa traficului, să nu pericliteze siguranţa unor alţi participanţi la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietăţii publice sau private;
    c) să respecte semnalele agentului de circulaţie;
    d) să acorde prioritate autovehiculelor speciale cu drept prioritar de circulaţie, cu dispozitivele de semnalizare luminoasă şi/sau sonoră puse în funcţiune.
    Articolul 23.  Drepturile şi obligaţiile proprietarului
                           şi ale conducătorului de autovehicul
    (1) Proprietarul de autovehicul, la cererea poliţiei, este obligat să comunice, în termenul solicitat, datele privind identitatea persoanei căreia i-a încredinţat autovehiculul pentru a fi condus pe drumuri publice, să supună la timp autovehiculul controlului tehnic de stat.
    (2) Conducătorul de autovehicul are dreptul:
    a) să conducă autovehiculul, să transporte pasageri şi bunuri pe drumuri publice;
    b) să acorde, în modul stabilit, altor persoane care posedă permis de conducere dreptul de a conduce şi utiliza autovehiculul proprietate personală;
    c) să i se comunice motivul pentru care agentul de circulaţie i-a oprit autovehiculul, numele şi funcţia acestuia;
   d) să se abată de la exigenţele respective ale legii atunci cînd trebuie să prevină un accident în trafic rutier şi să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor dacă, în virtutea împrejurărilor, pericolul nu poate fi evitat altfel.
    (3) Conducătorul de autovehicul este obligat:
    a) să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere;
    b) să se supună, la solicitarea agentului de circulaţie, procedurii de testare a aerului expirat şi examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.
    Articolul 24. Drepturile şi obligaţiile pasagerului
    (1) Pasagerului i se garantează:
    a) furnizarea promptă de informaţie corectă privind condiţiile şi modul de deplasare;
    b) deplasarea sa şi transportul bagajului în siguranţă;
    c) repararea prejudiciului cauzat.
    (2) Pasagerul trebuie să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere referitor la obligaţiile sale.
    Articolul 25. Drepturile şi obligaţiile pietonului
    (1) Pietonul are dreptul să ceară autorităţilor competente, proprietarilor de drumuri publice, străzi, treceri la nivel şi de alte construcţii rutiere asigurarea de condiţii pentru deplasare în siguranţă.
    (2) Pietonul este obligat să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere privind comportamentul pe drumurile publice.
    Articolul 26. Drepturile şi obligaţiile bicicliştilor,
                         conducătorilor de vehicule cu tracţiune
                         animală, de vehicule trase sau împinse
                         cu mîna
    (1) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi de vehicule trase sau împinse cu mîna au dreptul să utilizeze drumurile publice conform Regulamentului circulaţiei rutiere.
    (2) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi de vehicule trase sau împinse cu mîna sînt obligaţi să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere.
    Articolul 27.  Condiţii privind circulaţia vehiculelor şi
                          controlul lor tehnic
    (1) Se admit în trafic rutier vehiculele a căror stare tehnică şi al căror utilaj corespund standardelor, altor acte normative ce ţin de siguranţa traficului, de protecţia mediului înconjurător, precum şi normelor tehnice de exploatare.
    (2) Vehiculele a căror masă sau al căror gabarit depăşeşte parametrii normativi pot circula pe drumuri publice numai cu autorizaţia de rigoare.
    (3) Vehiculele aflate în trafic internaţional pot circula pe drumurile publice ale Republicii Moldova numai în cazul în care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute de Convenţia asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care Republica Moldova este parte.
    (4) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a autovehiculelor care au volanul amplasat pe partea dreaptă, cu excepţia celor aflate în trafic internaţional.
    (5) Pentru a fi menţinute în trafic rutier, autovehiculele înmatriculate se supun periodic controlului tehnic de stat.
    (6) Controlul tehnic de stat se efectuează la staţii autorizate, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
    (7) Pentru vehiculele care aparţin Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Grăniceri şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, controlul tehnic poate fi efectuat şi la propriile staţii autorizate.
    (8) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a vehiculelor care nu corespund prevederilor tehnice sau al căror termen de valabilitate a controlului tehnic a expirat.
    (9) Constatarea defecţiunilor tehnice la vehiculele aflate în trafic o efectuează poliţia rutieră.
    (10) Nomenclatorul defecţiunilor tehnice ale vehiculelor şi condiţiile în care se interzice circulaţia lor pe drumurile publice sînt prevăzute în normele circulaţiei rutiere.
    (11) Constatarea stării tehnice a vehiculelor se efectuează cu mijloace de măsurare legalizate şi verificate metrologic în modul stabilit.
    Articolul 28.  Obligaţiile producătorului şi ale
                          reutilatorului de vehicule
    (1) Construcţia şi reutilarea vehiculelor prin modificarea tipului, modelului, destinaţiei sau parametrilor constructivi trebuie să corespundă standardelor, regulilor şi actelor normative privind siguranţa traficului rutier şi protecţia mediului înconjurător.
   (2) Producătorul şi reutilatorul de vehicule sau reprezentanţii lor autorizaţi, persoanele care importă echipamente şi accesorii, construiesc şi reutilează vehicule din subansambluri şi piese detaşate sînt obligaţi să solicite omologarea acestora privind corespunderea cu cerinţele de siguranţă şi de protecţie a mediului înconjurător.
    (3) În prealabil producerii lor în serie, vehiculele şi subansamblurile se supun testării şi omologării, eliberîndu-se pentru ele certificat de corespundere standardelor şi cerinţelor tehnice.
     (4) Reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă ale autovehiculului trebuie să fie reflectată în certificatul de înmatriculare.
     (5) Se interzice construcţia, reutilarea sau asamblarea vehiculelor fără acordul producătorului.
    (6) Construcţia, reutilarea, repararea şi testarea tehnică a vehiculelor se efectuează de către un personal specializat, cu mijloace de măsurare adecvate, legalizate şi verificate metrologic, pe standuri de încercări atestate metrologic în modul stabilit, conform legislaţiei şi actelor normative în vigoare.
    Articolul 29. Omologarea şi certificarea
    (1) Pentru a fi înmatriculate şi admise în trafic rutier, vehiculele trebuie să fie omologate şi certificate în condiţiile legii de către Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor.
    (2) Prin omologare şi certificare pentru admitere în trafic rutier se verifică gradul de corespundere a vehiculelor cu normele tehnice, cu exigenţele de siguranţă a traficului şi de protecţie a mediului, precum şi utilizarea lor la destinaţie.
    (3) Omologării şi certificării se supun şi echipamentele, subansamblurile vehiculelor care influenţează siguranţa traficului şi starea mediului înconjurător.
    (4) Caracteristicile constructive sau de folosinţă ale vehiculelor omologate sau certificate pentru a fi admise în trafic rutier nu pot fi modificate decît în condiţiile legii.
    (5) Categoriile de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor şi gospodăriei drumurilor.
    Articolul 30. Înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor
    (1) Proprietarul este obligat să înmatriculeze vehiculul ori să îl înregistreze, după caz, în modul stabilit, înainte de a-l pune în circulaţie.
   (2) Pentru a circula pe drumuri publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mîna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate şi să poarte plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare de un model prevăzut în standardele în vigoare.
    (3) Autovehiculele şi remorcile lor se înmatriculează, în modul stabilit, la autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa.
    (4) Autovehiculele din dotarea Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Grăniceri şi Serviciului de Informaţii şi Securitate se înregistrează în cadrul acestor instituţii şi pot, după caz, să fie înmatriculate în condiţiile prevăzute la alin.(3).
    (5) Evidenţa vehiculelor înmatriculate este ţinută de autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii îşi au sediul sau domiciliul.
    (6) Troleibuzele, ciclomotoarele, maşinile şi utilajele autopropulsate, utilizate în lucrări de construcţii de drumuri sau în lucrări agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale, care ţine evidenţa lor.
    Articolul 31. Certificatul şi numărul de înmatriculare
    (1) Autoritatea care efectuează înmatricularea unui autovehicul sau a unei remorci eliberează proprietarului sau mandatarului un certificat de înmatriculare, precum şi plăci cu număr de înmatriculare. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se va menţiona, în mod obligatoriu, datele de identificare ale utilizatorului.
    (2) Pentru vehiculele prevăzute la art. 30 alin.(4) şi (6), autoritatea competentă eliberează proprietarilor sau mandatarilor certificate şi plăci cu număr de înmatriculare sau atribuie număr de înregistrare, conform categoriei/ subcategoriei din care fac parte vehiculele.
    (3) Modelul certificatului de înmatriculare şi cel al certificatului de înregistrare se stabilesc de Guvern.
    (4) Tipurile, structura, dimensiunile plăcilor cu număr de înmatriculare, modul de compunere a numărului pe placă, condiţiile privind montarea plăcilor se stabilesc în standardul de stat.
    (5) Este interzisă punerea în circulaţie a vehiculului înmatriculat sau înregistrat care nu are montate plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sînt conforme standardelor în vigoare sau al cărui certificat de înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada lui înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie.
    (6) Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea unui număr provizoriu vehiculului se anulează de autoritatea care a efectuat-o dacă se constată că au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operaţiuni.
    Articolul 32.  Radierea din Registrul de stat al
                          transporturilor
    (1) Radierea vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:
    a) proprietarul sau mandatarul doreşte retragerea din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia în afara domeniului public;
    b) proprietarul sau mandatarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate;
    c) vehiculul urmează să fie scos definitiv din Republica Moldova.
    (2) Radierea din evidenţă a vehiculului indisponibilizat prin instituirea de sechestru se poate face prin hotărîre judecătorească, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.
    (3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din Registrul de stat al transporturilor, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.c).
    (4) Vehiculul declarat prin hotărîre judecătorească fără stăpîn sau abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la adoptarea hotărîrii.
    Articolul 33.  Actele normative şi acţiunile privind
                          semnalizarea rutieră
    (1) Organizarea, sistematizarea şi reglementarea traficului rutier se efectuează în baza Regulamentului circulaţiei rutiere, standardelor şi altor acte normative privind siguranţa traficului rutier, aprobate de Guvern, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Actele legislative, actele normative şi standardele de stat cu privire la traficul rutier trebuie să asigure desfăşurarea în plină siguranţă a circulaţiei rutiere.
    (3) Acţiunile de organizare, de sistematizare şi de reglementare a traficului rutier se efectuează în vederea creşterii siguranţei lui şi capacităţii de trafic a drumurilor.
    (4) Semnalizarea rutieră se efectuează, potrivit Regulamentului circulaţiei rutiere, prin indicatoare, marcaje şi semnale luminoase, precum şi prin semnalele agenţilor de circulaţie.
    (5) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar coerent, se realizează şi se instalează astfel încît să fie observate cu uşurinţă şi din timp şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare. Mijloacele de semnalizare rutieră şi alte dispozitive speciale se execută, se instalează, cu avizul poliţiei, şi se întreţin de către administratorul de drum.
    Articolul 34. Obligaţiile administratorului de drum
    (1) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum sînt obligaţi, în corespundere cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cu reglementările tehnice şi cu standardele de stat în vigoare, să semnalizeze lucrările prin aplicarea de marcaje, instalarea de indicatoare sau de alte dispozitive speciale, pe care le menţin în permanentă stare de funcţionare.
    (2) Administratorul de drum este obligat să semnalizeze corespunzător, cît mai urgent orice obstacol, aflat pe partea carosabilă, care stînjeneşte sau pune în pericol siguranţa traficului şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestui obstacol.
    (3) Administratorul drumului este obligat să amenajeze, cu avizul poliţiei rutiere, staţiile vehiculelor de rută.
    (4) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea comerţului pe acostament sau pe partea carosabilă, iar în afara localităţilor, şi în zona de siguranţă a drumului public.
    (5) În perimetrul staţiilor vehiculelor de rută pot fi amenajate doar spaţii:
    a) de aşteptare pentru călători;
    b) de comercializare a biletelor de călătorie.
    (6) În caz de producere a unui accident în trafic rutier ca urmare a stării drumului, dotării lui necorespunzătoare sau incorecte cu mijloace de semnalizare, administratorul de drum, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice este dispusă de administratorul de drum numai cu avizul poliţiei rutiere.
    (8) Prin derogare de la alin.(7), pe banda de urgenţă, destinată staţionării autovehiculelor numai în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă, poliţia rutieră poate dispune, fără acordul administratorului de drum, măsuri temporare de restricţie.
    (9) Pentru desfăşurarea în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice ori din motive de securitate naţională, poliţia rutieră poate solicita administratorului de drum executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.
    (10) Administratorul de drum este obligat să stabilească, la sesizarea poliţiei, limitări de viteză sau alte reglementări de circulaţie în zonele cu risc sporit de accident de pe sectoarele de drum aflate în administrarea sa şi să ia măsuri de amenajare.
    (11) Se interzice amplasarea, în zona drumurilor publice, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele de semnalizare rutieră ori a amenajărilor ce pot distrage atenţia participanţilor la trafic, punînd în pericol siguranţa circulaţiei.
    Articolul 35. Asigurarea medicală în siguranţa traficului
                          rutier
    (1) Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier rezidă în:
    a) examinarea, reexaminarea psihofiziologică şi medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători auto;
    b) efectuarea de teste medicale la ieşirea pe rută, la întoarcere şi examinarea curentă;
    c) acordarea de asistenţă medicală persoanelor traumatizate în accidente în trafic rutier;
   d) instruirea participanţilor la trafic rutier, angajaţilor poliţiei şi ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical în caz de accident în astfel de trafic.
   (2) Examinarea, reexaminarea psihofiziologică şi medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători auto se efectuează pentru a se stabili contraindicaţii sau restricţii în activitatea lor.
   (3) Cadrele medicale abilitate să testeze psihofiziologic şi medical conducătorii de vehicule sînt obligate să informeze unitatea poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea despre persoanele constatate inapte de a mai fi titular de permis de conducere.
    Articolul 36. Răspunderea
    Persoanele fizice şi persoanele juridice vinovate de încălcarea dispoziţiilor prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 37
    Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                            Marian LUPU

    Nr.131-XVI. Chişinău, 7 iunie 2007.