MODIFICAT
    HG868 din 19.11.12, MO242-244/23.11.12 art.938

    În scopul fortificării capacităţilor Ministerului Afacerilor Interne de asigurare a ordinii de drept şi atingerii unor standarde europene în activitatea de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Concepţia de reformare a Ministerului Afacerilor Interne şi a structurilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia (se anexează).
    2. Ministerul Afacerilor Interne, în termen de trei luni, va elabora şi prezenta Guvernului Planul de acţiuni pentru implementarea Concepţiei sus-menţionate.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne şi Cancelariei de Stat.

    PRIM-MINISTRU                                                           Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul afacerilor interne                                              Victor Catan
    Ministrul de stat                                                               Victor Bodiu
    Ministrul finanţelor                                                           Veaceslav Negruţa
    Ministrul justiţiei                                                              Alexandru Tănase

    Nr. 1109. Chişinău, 6 decembrie 2010.

    1. Aspiraţiile de integrare europeană, rigorile statului de drept şi principiile democratice la care Republica Moldova se aliniază generează necesitatea iniţierii unui amplu proces de reformare a Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – MAI), în vederea apropierii acestuia de comunitate.
    În timp ce exigenţele populaţiei faţă de calitatea serviciilor publice cresc, structurile MAI, în formula lor actuală, nu întotdeauna sînt în stare să ofere rezultate de calitatea corespunzătoare.
    Analiza aprofundată a situaţiei a permis să se constate următoarele:
    a) legislaţia care reglementează activitatea poliţiei şi a carabinierilor este depăşită moral şi nu mai corespunde cerinţelor timpului. Situaţia este caracteristică în special Legii cu privire la poliţie, care conţine reglementări improprii acesteia, precum şi prevederi ce formează obiectul altor legi. Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne, în forma actuală, nu corespunde rigorilor şi obiectivelor care stau în faţa acestei structuri. Din aceste considerente se impune necesitatea elaborării şi adoptării, în regim de urgenţă, a unor acte legislative care să reglementeze, pe bază de principii moderne şi democratice, activitatea structurilor de menţinere a ordinii publice şi de luptă cu criminalitatea.
    b) metodele de relaţionare cu populaţia ale poliţiei, carabinierilor şi altor subdiviziuni ale MAI sînt, de asemenea, învechite, generînd necesitatea atît a revizuirii formelor de colaborare cu societatea civilă, cît şi a modificării criteriilor de evaluare a activităţii subdiviziunilor MAI.
    c) iniţial, MAI reprezenta o structură cu un aparat poliţienesc (de fapt, un minister de poliţie) cu structuri dispersate, fără un centru unic de administrare şi dirijare, cu dublări de funcţii, care – în consecinţă – generau conflicte de competenţă. În acest sens, se cere operarea unei reformări conceptuale, instituţionale şi funcţionale, astfel încît poliţia să reprezinte o structură separată, cu competenţe speciale, distincte de cele ale organelor de urmărire penală, ale carabinierilor şi ale Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţilor Excepţionale. Reforma iniţiată urmează să asigure delimitarea structurilor de elaborare a documentelor de politici (aparatul central al MAI) de cele de implementare a acestora.
    d) instrumentele existente de prevenire a politizării structurilor poliţieneşti sînt ineficiente, fapt ce impune elaborarea şi implementarea unor metode ce ar garanta în mod efectiv prevenirea oricăror imixtiuni în activitatea instituţiilor MAI.
    e) actualul statut al Serviciului Grăniceri nu permite examinarea la faţa locului, multilateral şi sub toate aspectele, a cazurilor de încălcare a legislaţiei, de comitere a infracţiunilor sau contravenţiilor, deoarece acest serviciu, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, nu este subiect de urmărire penală, iar competenţele stabilite de lege nu oferă posibilitatea asigurării depline a ordinii publice şi combaterii eficiente a fenomenelor criminale cu caracter transfrontalier. Cadrul funcţional al MAI cuprinde sarcina de a interveni direct în activitatea de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional, precum şi sarcina de menţinere a ordinii publice pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe segmentul de frontieră. Totodată, MAI nu dispune de structuri funcţionale specializate, care să intervină în permanenţă în contracararea faptelor ilegale, acest lucru fiind posibil doar ocazional, la solicitarea Serviciului Grăniceri. Aceasta creează dificultăţi în combaterea unor fenomene negative, cum ar fi crima organizată, migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane, armament şi droguri etc., care sînt cauzate, în mare măsură, de lipsa unui control nemijlocit şi continuu pe acest spaţiu. Situaţia creată poate fi soluţionată prin învestirea Serviciului Grăniceri cu funcţii de asigurare a ordinii publice şi de urmărire penală şi interconexiunea bazelor de date cu cele ale MAI. În final, acest fapt va asigura integrarea Serviciului Grăniceri în sistemul organelor de asigurare a ordinii publice şi de luptă cu criminalitatea, precum şi implementarea unui management integrat al frontierei de stat.
    f) pentru executarea sarcinii de asigurare a securităţii circulaţiei rutiere, MAI îşi exercită competenţele pe segmentul de funcţii care presupune influenţa cu caracter administrativ-contravenţional. Instituţia trebuie să-şi consolideze prezenţa şi influenţa pe unul dintre cele mai importante segmente în realizarea acestei sarcini – şcolarizarea şi pregătirea candidatului care doreşte să obţină dreptul de a conduce unităţile de transport. Contribuţia MAI la instruirea viitorilor conducători auto poate fi determinantă în ceea ce priveşte influenţarea pozitivă a securităţii traficului rutier.
    g) implicarea trupelor de carabinieri, în formula funcţională existentă la momentul actual, în menţinerea ordinii publice este ineficientă din cauza faptului că personalul acestei structuri de ordine este format, prioritar, din militari (carabinieri) care satisfac serviciul militar în termen, iar calificarea acestora este  insuficientă şi poate atinge un nivel minim suficient doar în timp de un an, termen la care aceştia urmează a fi trecuţi în rezervă.
    Situaţia dată impune crearea unor trupe de carabinieri bazate pe principiul de profesionalism, prin îndeplinirea serviciului militar în bază de contract.
    h) pînă în momentul de faţă nu este finalizat procesul de excludere din componenţa MAI a subdiviziunilor cu funcţii de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei. Aceasta impune necesitatea cesiunii funcţiilor poliţiei judecătoreşti cu atribuţii improprii activităţii pur poliţieneşti în subordinea Ministerului Justiţiei.
    2. Situaţia creată cere identificarea unui mecanism eficient de conlucrare între poliţie şi administraţia publică în vederea consolidării parteneriatului cu societatea civilă, precum şi asigurării unui serviciu poliţienesc transparent, accesibil şi responsabil pe întreg teritoriul ţării. Realizarea acestui obiectiv de importanţă majoră poate avea loc, pentru MAI, prin lichidarea stereotipului unei instituţii militarizate şi de represiune, care, în prezent, nu corespunde cerinţelor europene şi nu contribuie la îmbunătăţirea semnificativă a serviciilor prestate societăţii. Totodată, în procesul realizării acestui obiectiv, urmează a fi menţinut specificul tradiţional pozitiv de activitate, evitîndu-se, astfel, dublările şi conflictele de competenţă. Obiectivul-cheie al reformei MAI se încadrează în tendinţa de modernizare a sistemului afacerilor interne, avînd drept scop sporirea receptivităţii acestuia la necesităţile comunităţii.
    3. În calitate de fundament al acestor obiective servesc prevederile şi cerinţele principalelor documente de politici internaţionale, naţionale şi sectoriale care au drept scop reformarea şi dezvoltarea structurală a MAI. Totodată, la elaborarea Concepţiei s-au luat în considerare recomandările UE, OSCE, Consiliului Europei, EUBAM, DCAF şi altor organizaţii internaţionale.
    4. Concepţia de reformare a MAI (în continuare – Concepţie), avînd ca fundament cerinţele unui şir de documente de politici naţionale, are drept obiectiv consacrarea principiilor de îmbunătăţire radicală a cadrului instituţional, organizaţional şi funcţional al MAI, trasînd, totodată, căile principale de realizare a acestora.
    Realizarea reformei MAI va avea la bază următoarele principii:
    a) transparenţa, parteneriatul şi orientarea socială – care presupune desfăşurarea tuturor activităţilor de către MAI şi structurile funcţionale ale acestuia într-un mod transparent, fiind discutate în mod public, cu luarea în considerare a necesităţilor de interes public şi aspiraţiilor cetăţenilor, ca urmare a implementării reformei MAI;
    b) armonizarea cadrului juridic la rigorile şi standardele internaţionale – prin elaborarea actelor legislative ce ar reglementa activitatea structurilor funcţionale ale MAI (Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, Legea cu privire la carabinieri etc.);
    c) prioritatea intereselor persoanei şi societăţii în ansamblu asupra celor de partid (neutralitatea politică) şi de nomenclatură – prin excluderea totală a posibilităţii de politizare sau de implicare în acţiuni politice a structurilor funcţionale ale MAI, precum şi prin aplicarea unui sistem de evaluare a priorităţilor de activitate;
    d) asigurarea protecţiei eficiente a drepturilor de muncă şi sociale ale angajaţilor MAI – prin consacrarea legislativă şi asigurarea instituţională, funcţională şi organizaţională a drepturilor specifice acestor categorii de angajaţi;
    e) principiul unităţii în acţiuni şi administrării riscului – ce presupune implementarea, prin prisma reformei instituţionale a MAI, a sistemului de coordonare eficientă a acţiunilor tuturor structurilor de stat de menţinere şi restabilire a ordinii publice, de combatere a criminalităţii şi sporire a responsabilităţii acestora pentru eficienţa activităţii;
    f) principiul specialităţii – prin delimitarea clară, ca structuri separate, a poliţiei, carabinierilor, organelor de urmărire penală şi Serviciului Protecţiei Civilă şi Situaţiilor Excepţionale, potrivit specificului activităţii lor, precum şi a competenţelor acestora;
    g) principiul descentralizării – ce are drept obiectiv crearea condiţiilor reale de antrenare a comunităţilor şi autorităţilor locale în activitatea de menţinere a ordinii publice, prin implementarea poliţiei comunitare şi a principiilor de colaborare instituţională.
    5. Recunoscînd că apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană se poate face doar în condiţiile unui stat de drept, în care structurile puternic ierarhizate sînt înlocuite cu structuri descentralizate, transparente şi flexibile, fundamentate pe supremaţia drepturilor şi libertăţilor civile, constatăm că prezenta Concepţie îşi găseşte motivarea de bază în Programul de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-2011, precum şi în Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013, care au ca obiectiv demontarea verticalei puterii şi aplicarea principiilor şi normelor europene în domeniul administraţiei publice. În calitate de suport servesc actele normative internaţionale, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 şi protocoalele sale, Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane şi degradante din 10 decembrie 1984, Acordul strategic de cooperare dintre Republica Moldova şi Europol, Codul european de etică al poliţiei, precum şi alte acte internaţionale, inclusiv priorităţile de integrare europeană.
    6. Obiectivele Concepţiei reformei MAI sînt următoarele:
    a) perfecţionarea cadrului legal al activităţii poliţiei şi carabinierilor prin elaborarea Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, Legii cu privire la carabinieri, altor acte legislative relevante în domeniu şi aducerea   actelor normative subordonate legii în corespundere cu acestea;
    b) crearea structurilor de dirijare (de politici) şi de executare, asigurînd delimitarea strictă a funcţiilor subdiviziunilor MAI, potrivit specializării lor, cu identificarea şi stabilirea clară a competenţelor acestora: Departamentul poliţie, Departamentul trupelor de carabinieri, Departamentul de urmărire penală, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale;
    c) implementarea principiilor activităţii poliţieneşti comunitare prin consacrarea legislativă şi delimitarea competenţelor poliţiei de stat şi ale poliţiei locale şi implementarea principiilor de colaborare instituţională;
    d) realizarea procesului de „demilitarizare” a poliţiei şi delimitarea statutului de poliţist de cel al altor categorii de funcţionari care asigură activitatea poliţiei;
    e) reformarea trupelor de carabinieri prin preluarea integrală de la poliţie a funcţiilor de menţinere şi restabilire a ordinii publice, precum prin şi trecerea la serviciul militar exclusiv prin contract;
    f) reformarea sistemului de pregătire şi promovare a personalului MAI prin crearea unui ciclu continuu de instruire profesională;
    g) revigorarea sistemului de evaluare a activităţii poliţiei şi altor subdiviziuni ale MAI pornind de la criteriile ce se vor referi la receptivitatea şi percepţia poliţiei faţă de necesităţile concrete ale comunităţii, participarea societăţii civile la identificarea şi soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea comunităţii, nivelul de încredere şi respect faţă de poliţie etc.;
    h) sporirea rolului MAI şi al Serviciului Grăniceri în procesul de consolidare a cooperării organelor de drept în domeniul managementului integrat al frontierei de  stat, inclusiv prin optimizarea activităţii Serviciului Grăniceri, prin atribuirea împuternicirilor depline de combatere a criminalităţii transfrontaliere;
    i) cesiunea funcţiilor poliţiei judecătoreşti către Ministerul  Justiţiei;
    j) consolidarea capacităţii MAI în procesul de instruire a conducătorilor auto, inclusiv prin procedurile de monitorizare a instituţiilor care realizează această pregătire în vederea asigurării, în mod eficient şi continuu, a funcţiei de securitate a traficului rutier.
    7. Cadrul normativ ce reglementează activitatea poliţiei şi a carabinierilor a fost elaborat şi adoptat încă la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Pe parcursul perioadei care s-a scurs de atunci au fost adoptate Constituţia Republicii Moldova, Codul penal, Codul de procedură penală, precum şi alte acte legislative care, implicit, reglementează anumite categorii de raporturi ce privesc activitatea autorităţilor ce au în sarcină lupta cu criminalitatea şi menţinerea ordinii publice (Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, Legea privind statutul ofiţerului de informaţie şi securitate etc.). În acelaşi timp, au avut loc evenimente ce au schimbat viziunile referitor la poliţie, rolul acesteia şi modul de acţiune a trupelor de carabinieri în menţinerea ordinii publice şi lupta cu criminalitatea. A demarat „demilitarizarea” poliţiei. Aceste procese au relevat faptul că Legea cu privire la poliţie şi Legea cu privire la trupele de carabinieri sînt învechite din punct de vedere moral şi, în mare parte, inaplicabile, impunîndu-se necesitatea elaborării unor noi legi cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi cu privire la carabinieri, care să reflecte aspiraţiile democratice şi moderne ale structurilor de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii.
    8. Proiectul legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului urmează să definească clar natura juridică a activităţii poliţieneşti, delimitînd-o de alte genuri de activitate, cum ar fi cea de urmărire penală, gestionare a situaţiilor de criză sau de altă natură, iar prin prisma acesteia, să separe statutul poliţistului de statutul altor angajaţi ai poliţiei. Acesta urmează să consacre principiile de activitate a poliţiei, statutul ei de organizaţie şi structură nemilitarizată, precum şi alte reglementări în acest sens.
    9. Proiectul legii cu privire la carabinieri urmează să reglementeze preluarea de la poliţie a funcţiei de menţinere şi restabilire a ordinii publice şi de pază a obiectivelor de importanţă majoră. În proiectul legii vizate urmează a fi reglementat principiul îndeplinirii serviciului militar în trupele de carabinieri pe bază de contract, astfel încît activitatea de menţinere şi restabilire a ordinii publice să fie realizată de un personal profesionist, cu experienţă în activitate.
    10. Situaţia constatată la finele anului 2009 cu referinţă la structura organizaţională a MAI denotă faptul că aparatul MAI reprezinta o formaţiune poliţienească, avînd în subordine atît structuri poliţieneşti, cît şi structuri improprii acestui specific de activitate (Trupele de Carabinieri şi Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale).
    11. Avînd în vedere faptul că MAI reprezintă o autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, în subordinea căreia intră formaţiuni poliţieneşti şi nepoliţieneşti, urmează a fi delimitat strict, din punct de vedere structural şi funcţional, efectivul poliţienesc, care se va afla sub conducerea unică şi nemijlocită a Departamentului poliţie.
    12. În acelaşi sens, se impune necesitatea asigurării unei independenţe structurale şi funcţionale a organului de urmărire penală, prin reorganizarea lui într-un departament independent de cel al poliţiei, şi anume Departamentul urmărire penală.
    13. În urma reorganizării structurale, MAI va dispune de un mecanism eficient de asigurare a implementării documentelor de politici elaborate de aparatul central şi, totodată, va exercita organizarea şi coordonarea activităţii tuturor subdiviziunilor sale în domeniile de activitate – poliţie, urmărire penală, carabinieri, protecţie civilă. La nivel local vor fi create comisariate raionale ale afacerilor interne, care vor cuprinde structuri desconcentrate ale poliţiei, carabinierilor, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, precum şi altor servicii din cadrul organelor afacerilor interne. Comisariatul raional al afacerilor interne va fi condus de un comisar, care va fi reprezentantul MAI în raion, asigurînd managementul tuturor subdiviziunilor desconcentrate ale MAI în teritoriu.
    14. Reforma organizaţională a MAI, avînd ca efect crearea Departamentului poliţie, Departamentului urmărire penală, Departamentului trupelor de carabinieri, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, va permite delimitarea clară a atribuţiilor ce urmează a fi exercitate de fiecare dintre aceste subdiviziuni, asigurînd, totodată, independenţa uneia faţă de alta şi coordonarea efectivă a activităţilor de combatere a criminalităţii şi de menţinere a ordinii publice.
    15. În ultimii ani se constată o ruptură a legăturii dintre activitatea poliţiei şi interesele locale ale entităţilor teritoriale ce se autoadministrează. Aceasta se datorează faptului că, în majoritatea cazurilor, conceptul de divizare a poliţiei în poliţie de stat şi cea municipală nu şi-a atins scopul preconizat, de cele mai multe ori activitatea poliţiei limitîndu-se la protejarea intereselor de ordin general-statal. În acest sens, orientarea atenţiei şi a eforturilor poliţiei spre interesele comunitare reprezintă un obiectiv primordial pentru etapa actuală de reformare a MAI.
    16. Activitatea poliţienească comunitară, definită ca „activitate poliţienească în parteneriat” şi „activitate poliţienească bazată pe comunitate”, este un concept şi un model de modernizare instituţională, care are drept obiectiv sporirea receptivităţii poliţiei faţă de necesităţile comunităţii. Acest model de activitate poliţienească încurajează o participare sporită a publicului la identificarea şi soluţionarea problemelor de securitate ale comunităţii prin intermediul activităţii în parteneriat. Activitatea poliţienească comunitară este o completare majoră, de ordin strategic, a practicilor poliţieneşti tradiţionale în ţările din spaţiul european.
    Aceste obiective vor fi orientate preponderent spre menţinerea liniştii şi ordinii publice, aplicarea şi impunerea legii, protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, protecţia vieţii private, prevenirea şi combaterea criminalităţii, acordarea asistenţei calitative şi a serviciilor necesare societăţii pentru a reduce dezordinea şi declinul social.
    17. Un element esenţial în edificarea principiilor de poliţie comunitară este implementarea reglementărilor ce ar asigura delimitarea poliţiei de stat de cea locală. În acest sens, poliţia de stat va cuprinde structuri care vor avea în sarcină activităţi de interes public general-statal, iar poliţia locală va avea drept obiectiv de activitate asigurarea realizării intereselor de nivel local. De asemenea, poliţia locală va fi diriguită în activitatea sa de autorităţile administraţiei publice locale, iar controlul legalităţii actelor realizate de către acestea va aparţine MAI, precum şi altor organe, potrivit legislaţiei. Astfel, fără a modifica sistemul de finanţare a poliţiei în cadrul MAI (de stat – de la bugetul de stat şi locală – de la bugetul local), prin implementarea acestui sistem se va realiza o strictă delimitare a competenţelor poliţieneşti, evitîndu-se dublarea în funcţii şi atribuţii.
    MAI va trebui să-şi revizuiască, în acest sens, managementul de organizare şi funcţionare a activităţii sale, urmînd să întreprindă o serie de acţiuni, precum:
    a) delegarea responsabilităţilor şi descentralizarea procesului de luare a deciziilor şi de management al resurselor de la nivelul de conducere către colaboratorii de poliţie aflaţi în contact direct cu populaţia;
    b) optimizarea responsabilităţilor, astfel încît pînă şi entităţile locale şi colaboratorii de nivel inferior să dispună de libertate în luarea deciziilor, iar persoanele ce deţin funcţii de conducere să-şi asume un rol de coordonare, dirijare şi suport al colaboratorilor aflaţi în contact direct cu populaţia;
    c) modificarea procesului de comunicare din cadrul organului de poliţie de la un model de comunicare cu caracter predominant „de sus - în jos” către o comunicare cu un caracter mai pronunţat „de jos - în sus” sau „de la egal la egal”;
    d) evaluarea performanţelor care trebuie să fie concentrată pe abilităţile colaboratorilor de poliţie de a aborda, în mod eficient, problemele reale ale comunităţii şi de a implica societatea civilă în acest efort. 
    18. Conceptul activităţii poliţieneşti comunitare urmează a fi implementat în cîteva etape. Prima etapă presupune elaborarea bazei legale a diferenţierii poliţiei de stat de cea locală, odată cu determinarea competenţelor. Aceasta va fi posibil prin elaborarea şi adoptarea unei legi cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, precum şi prin operarea modificărilor şi completărilor corespunzătoare în Codul contravenţional, Codul de procedură penală, Legea privind administraţia publică locală, alte acte legislative şi normative subordonate legii. Etapa a doua va presupune reorganizarea poliţiei în ansamblu (a Departamentului poliţie şi a subdiviziunilor desconcentrate ale poliţiei în teritoriu – comisariatele) în aşa fel încît să fie delimitate clar structurile poliţieneşti care acţionează în interesul general al statului şi cele care acţionează în interes local. În acest sens, în proiectul legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului urmează a fi identificate principiile de delimitare a competenţelor între poliţia de stat şi cea locală, acestea fiind privite ca entităţi diferite şi nesubordonate una alteia. Concomitent, se va ţine cont de faptul că poliţia locală va fi încadrată în activitate potrivit competenţei jurisdicţionale şi teritoriale, iar poliţia de stat – doar potrivit competenţei jurisdicţionale. Astfel, poliţia de stat se va deosebi de poliţia locală, în ceea ce ţine de competenţe, doar după competenţa jurisdicţională. Specializarea structurilor poliţieneşti va reieşi din categoria interesului protejat şi a teritoriului deservit. Corespunzător, în comisariatele raionale ale afacerilor interne vor exista structuri ale poliţiei locale şi structuri ale poliţiei de stat. Comisarul va fi reprezentantul statului care va conduce activitatea atît a poliţiei de stat, cît şi a celei locale, însă atît structurile poliţieneşti locale, cît şi cele de stat vor avea conducători desemnaţi sau aleşi, după caz.
    19. Practicile internaţionale au demonstrat că eficienţa în realizarea scopurilor principale ale structurilor poliţieneşti – asigurarea respectării şi protejării drepturilor omului – poate fi atinsă prin formarea unei structuri nemilitarizate a poliţiei. Principiul de bază în activitatea acesteia reprezintă obligativitatea respectării necondiţionate a drepturilor omului.
    20. Avînd în vedere faptul că una dintre condiţiile de asigurare a legalităţii în activitatea poliţienească este desfăşurarea procesului de demilitarizare a poliţiei şi constatînd că, de fapt şi de drept, acest proces este deja în curs de realizare, urmează a fi întreprinse unele măsuri pentru eficientizarea şi accelerarea acestuia.
    21. Necesitatea finalizării procesului de demilitarizare a poliţiei rezultă dintr-o serie de reglementări implementate deja în practica activităţii poliţieneşti. Astfel, potrivit Concepţiei reformei militare, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.1315-XV din 26 iulie 2002, Forţele Armate sînt compuse din Armata Naţională, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Carabinieri. Drept urmare, poliţia nu face parte din structurile militare, iar poliţiştii nu au statut de militari, la fel ca şi colaboratorii Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentului instituţiilor penitenciare, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. Această prevedere este conţinută şi în alte acte legislative. Astfel, statutul militarilor în termen şi al celor angajaţi prin contract cade sub incidenţa Legii nr.1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei şi Legii nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor care reglementează, printre altele, şi acordarea gradelor militare. Statutul juridic al poliţiştilor este stabilit prin Legea nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie, precum şi prin alte acte normative, iar acordarea gradelor speciale este reglementată de Hotărîrea Parlamentului nr.637-XII din 10 iulie 1991 „Cu privire la gradele speciale pentru efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor interne”. O altă diferenţă ce se desprinde din cadrul legal este faptul că, potrivit articolului 9 din Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Legea nr.52-XVI din 2 martie 2007, militarul execută necondiţionat, întocmai şi în termen ordinul (dispoziţia) comandantului (şefului). În acelaşi timp, potrivit articolului 31 din Legea nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie, „la primirea unui ordin sau a unor indicaţii ale şefului şi ale persoanelor oficiale ce vin în contradicţie cu legea, colaboratorul poliţiei este dator să se călăuzească de lege”. Potrivit Regulamentului disciplinei militare menţionat mai sus, în privinţa militarului, ca sancţiune disciplinară, poate fi aplicat, pe lîngă alte sancţiuni disciplinare, şi arestul. În cadrul poliţiei această sancţiune nu poate fi aplicată. Potrivit Codului de procedură penală, judecarea cauzelor penale privind infracţiunile săvîrşite de militari este dată în competenţa judecătoriilor militare, iar a cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de poliţişti – a judecătoriilor de drept comun. De asemenea, conform Legii cu privire la poliţie, colaboratorii poliţiei au dreptul să se asocieze în sindicate, pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor, acest drept nefiind acordat militarilor.
    [Pct.21 modificat prin HG868 din 19.11.12, MO242-244/23.11.12 art.938]
    22. Astfel, pentru garantarea scopului general al reformei MAI, se impune necesitatea stabilirii obiectivului de demilitarizare a poliţiei, prin acţiuni ce urmează să se axeze pe restructurarea subdiviziunilor MAI, în aşa fel încît statutul de poliţist să fie acordat doar categoriilor de angajaţi ce exercită funcţii poliţieneşti. Procesul de demilitarizare a poliţiei va fi realizat şi prin implementarea unui sistem care să asigure diferenţierea funcţiilor şi atribuţiilor de poliţist de celelalte categorii de funcţii. În acest sens, atestarea şi acordarea gradelor speciale de poliţist se vor efectua doar pentru categoriile de funcţionari care exercită activităţi poliţieneşti. Alte categorii de funcţii care, chiar dacă asigură activitatea poliţienească, dar nu cad sub incidenţa statutului de poliţist, nu pot fi considerate drept funcţii poliţieneşti.
    23. Acest proces cere schimbări la fiecare nivel de subdiviziune poliţienească şi în fiecare domeniu de activitate. Procesul de demilitarizare a poliţiei este unul ciclic, format din următoarele faze consecutive şi continue: faza de evaluare şi faza de implementare. Faza de evaluare cuprinde aprecierea globală a tuturor funcţiilor şi activităţilor înscrise în fişa de post. Această evaluare va permite separarea funcţiilor specifice statutului de poliţist. Faza de implementare va presupune identificarea funcţiilor din cadrul structurilor poliţieneşti care nu cad sub incidenţa statutului de poliţist, astfel încît acestea să reprezinte cadrul de funcţii ce asigură activitatea poliţienească, dar nu o realizează.
    24. Unul dintre obiectivele procesului de demilitarizare este delimitarea strictă în cadrul statelor de personal a funcţiilor care se bucură de statutul de poliţist, cu facilităţile, dar şi obligaţiile şi rigorile ce reies din acesta. Identificarea cadrului de funcţii poliţieneşti în cadrul MAI şi, în special, în cadrul Departamentului poliţie se va solda cu reducerea numărului de poliţişti, ceea ce va permite finanţarea şi salarizarea adecvată a acestora.
    25. Dinamica proceselor de dezvoltare, generate de aspiraţiile de integrare europeană ale Republicii Moldova, cerinţele obligatorii ale unui stat de drept şi democratic impun un complex de măsuri în domeniul reformării forţelor de ordine, inclusiv a trupelor de carabinieri ale MAI.
    26. Scopul reformei trupelor de carabinieri (trupelor interne) este operaţionalizarea structurii de forţe la nivelul cerinţelor impuse de necesitatea asigurării unei capacităţi suficiente pentru a contracara riscurile la adresa securităţii şi ordinii publice, pentru a realiza sarcinile principale ale trupelor de carabinieri – menţinerea ordinii de drept, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restabilirea ordinii publice, paza obiectivelor de importanţă majoră, precum şi, în caz de asediu sau de război, contracararea tentativelor de destabilizare a ordinii publice. Deoarece prezenta Concepţie vizează doar reformarea pe plan structural, organizaţional şi funcţional, aceasta nu atinge obiectivele de apărare a statului, iar reformarea trupelor de carabinieri nu va avea ca rezultat afectarea capacităţii de apărare a statului. Carabinieirii urmează să exercite funcţiile stabilite în cadrul sistemului naţional de apărare.
    27. Reforma instituţională a trupelor de carabinieri va cuprinde următoarele măsuri:
    Modificarea principiilor şi criteriilor de selectare a persoanelor care urmează să-şi îndeplinească serviciul în trupele de carabinieri. Această etapă va presupune aprobarea la nivel de Guvern a criteriilor de selectare a tinerilor ce urmează să îndeplinească serviciul militar în termen în cadrul trupelor de carabinieri. Aceştia vor trebui să corespundă unor exigente ce privesc aspectul fizic şi capacităţile intelectuale (înălţimea de cel puţin 175 cm; studii cel puţin de nivel liceal etc.);
    Trecerea trupelor de carabinieri la serviciul pe bază de contract prin angajarea treptată a cîte 25% din efectiv pe bază de contract anual şi micşorarea proporţională a contingentului de recruţi în termen. Realizarea acestei etape va permite crearea unui efectiv profesionist de carabinieri, prioritar în baza subdiviziunilor poliţieneşti care exercită funcţiile de menţinere şi restabilire a ordinii publice, precum şi a subdiviziunilor ce asigură paza obiectivelor de importanţă majoră. Totodată, aceasta va avea ca efect optimizarea cheltuielilor pentru crearea efectivului de carabinieri pe bază de contract, precum şi a cheltuielilor de întreţinere a trupelor de carabinieri. În acelaşi sens, trupele de carabinieri vor constitui o rezervă de cadre pentru poliţie;
    Revigorarea competenţelor trupelor de carabinieri în ceea ce priveşte locul şi rolul acestora în menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii.
    28. Aceste măsuri trebuie să fie precedate de elaborarea şi adoptarea Legii cu privire la carabinieri, prin care se va modifica statutul carabinierilor, rolul şi locul lor în structura organelor de menţinere a ordinii publice, reglementînd competenţa exclusivă a carabinierilor de a menţine şi a interveni la restabilirea ordinii publice, cu preluarea în totalitate a funcţiei în cauză de la poliţie. Aceasta va exclude dublarea de funcţii şi crearea artificială a unui vid de competenţă în soluţionarea problemelor de ordine publică şi de drept.
    29. Ca urmare a reformelor preconizate, trupele de carabinieri vor deveni o structură capabilă să facă faţă cu succes activităţilor de menţinere a ordinii publice, de pază a obiectivelor de importanţă majoră şi în situaţii de urgenţă. Reformarea trupelor de carabinieri va avea şi sarcina de a exclude din competenţele poliţiei unele funcţii exercitate la moment, cum ar fi cea de pază a obiectivelor, permiţînd o specializare mai clară a poliţiei în profilaxia şi combaterea criminalităţii. Trupele de carabinieri urmează să deţină un rol activ în domeniul menţinerii ordinii publice şi chiar al constatării contravenţiilor.
    30. Reforma şi reorganizarea formaţiunii nu trebuie limitată la schimbarea structurii organizatorice a statelor şi a modului lor de completare, ci şi să cuprindă un plan de măsuri concrete de ordin economic, social, politic şi de altă natură.
    31. La baza reformei stă ideea creării unor trupe regulate, bine pregătite şi dotate, cu un înalt nivel de profesionalism, precum şi a unei rezerve de cadre bine consolidate.
    32. În vederea realizării acestor sarcini, se va pune accent pe acţiuni orientate în următoarele direcţii:
    a) perfecţionarea sistemului de încorporare şi instruire prin aplicarea unui concept unic de completare a trupelor de carabinieri cu efectiv în termen; elaborarea şi implementarea noului principiu de instruire a efectivului militar, bazat pe pregătirea iniţială a efectivului încorporat în trupele de carabinieri;
    b) crearea condiţiilor ce ar spori motivaţia pentru serviciul pe contract a categoriilor de soldaţi, sergenţi şi subofiţeri prin majorarea soldei, asigurarea medicală şi facilităţi la efectuarea studiilor în instituţiile de învăţămînt superior de stat;
    c) realizarea unui sistem unic, care să cuprindă toate elementele de logistică în aceeaşi structură; implementarea unui sistem informatic de logistică compatibil cu cel al Armatei Naţionale.
    33. Ca urmare a procesului de reformare, trupele de carabinieri vor reprezenta o structură militarizată cu personal bine pregătit, capabil să asigure menţinerea ordinii publice şi paza obiectivelor de importanţă majoră, iar la necesitate – să intervină prompt în situaţii de criză pentru restabilirea ordinii publice.
    34. Denaturarea criteriilor de apreciere a activităţii organelor afacerilor interne a favorizat, în lanţ, implementarea unei practici vicioase de mascare a ratei criminalităţii, modificînd artificial nivelul de infracţionalitate pentru a demonstra că lupta cu criminalitatea dă roade.
    35. Necesitatea identificării unor criterii logice de evaluare a activităţii poliţieneşti, bazate pe principii ştiinţifice, este determinată de imperativul asigurării unei cunoaşteri a situaţiei reale privind numărul de infracţiuni comise pe teritoriul ţării, excluderii posibilităţilor de tăinuire a informaţiilor despre infracţiuni, parvenite în organele de poliţie, asigurării transparenţei în activitatea poliţiei naţionale şi obţinerii încrederii societăţii civile, fără a fi lezate astfel drepturile constituţionale ale cetăţenilor.
    36. Elaborarea unui nou sistem de evaluare, care să ofere o imagine clară a nivelului şi evoluţiei criminalităţii în ţară, va garanta excluderea unui şir de abateri şi exerciţii eronate de obţinere a indicilor de activitate, iar cel mai important lucru care urmează a fi obţinut în urma acestei revigorări va fi asigurarea unui comportament decent al poliţiştilor faţă de cetăţeni, eradicarea fenomenului de tăinuire a cazurilor de comitere a infracţiunilor şi contravenţiilor, precum şi de aplicare a torturii şi altor tratamente inumane de către poliţie, în scopul obţinerii mărturiilor (recomandare insistent promovată şi de către Comitetul ONU împotriva torturii).
    37. La elaborarea unui document special în acest sens se va ţine cont de  practicile internaţionale de calculare şi apreciere metodologică a indicilor care să ofere informaţii reale despre activitatea MAI în general şi aportul fiecărui angajat în parte. Drept criteriu prioritar de apreciere va fi opinia publică şi gradul de încredere al populaţiei.
    38. Implementarea consecventă a criteriilor noi de evaluare a activităţii MAI va avea ca efect schimbarea în esenţă a aprecierii activităţii organelor afacerilor interne, va asigura obţinerea rezultatelor scontate, aprecierea priorităţilor şi actualizarea cadrului strategic de funcţionare instituţională, iar ca rezultat – aprecierea adecvată a impactului rezultatelor activităţii asupra funcţionării ulterioare a instituţiei.
    39. Metodele de apreciere pe baza indicatorilor de performanţă le vor constitui sondajele de opinii, desfăşurate la nivelul MAI şi al organizaţiilor neguvernamentale, analiza informaţională a rezultatelor activităţii organelor afacerilor interne, reieşind din datele statistice, concluziile inspecţiilor şi atestării personalului.
    40. Actualmente MAI nu dispune de structuri specializate care să asigure menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii la frontieră. Totodată, statutul Serviciului Grăniceri nu presupune competenţa de examinare a cazurilor de comitere a infracţiunilor, deoarece acesta, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, nu este subiect de exercitare a urmăririi penale. În acest sens, se impune sporirea rolului MAI şi Serviciului Grăniceri în procesul de consolidare a cooperării organelor de drept în domeniul managementului integrat al frontierei de  stat.
    41. Identificarea şi stabilirea competenţelor în domeniul combaterii criminalităţii la frontiera de stat, inclusiv a migraţiei ilegale pe întreg teritoriul ţării, şi asigurarea efectivă a procesului de readmisie impun consolidarea acţiunilor Ministerul Afacerilor Interne, Serviciului Grăniceri, cu concursul Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, în vederea creării mecanismului de reacţionare coordonată şi de interconexiune a bazelor de date ale ambelor structuri, cu scopul schimbului de informaţii în regim real de timp în ambele sensuri, pe diferite dimensiuni (persoane, mijloace de transport, vize).
    42. Ţinînd cont de experienţa statelor membre ale Uniunii Europene, argumentată pe aspecte comparative, implementarea unui management integrat al frontierei de stat, prin reformarea structurilor abilitate cu competenţe în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat, va reuşi doar odată cu integrarea Serviciului Grăniceri în sistemul organelor de drept la nivel naţional, în particular în combaterea criminalităţii transfrontaliere, ceea ce va permite consolidarea acestei subdiviziuni într-un serviciu competent, cu atribuţii largi şi argumentate juridic, în sensul alinierii sistemului de asigurare a securităţii la standardele europene.
    43. Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin Legea nr.295-XVI din 21 decembrie 2007, trasează în compartimentul „Managementul frontierei de stat” principalele obiective de dezvoltare a managementului frontierei de stat pe toate sectoarele de frontieră ale Republicii Moldova, inclusiv armonizarea reglementărilor legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar, elaborarea şi implementarea strategiei naţionale cu privire la managementul integrat al frontierei de stat. Tranziţia de la trupele de grăniceri la Serviciul Grăniceri, care este autoritatea profesională în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat, poate fi considerată un prim pas spre ajustarea managementului frontierei de stat la standardele UE. Asigurarea realizării acestui obiectiv poate fi pusă în sarcina unei structuri ce are competenţe clare în domeniul combaterii criminalităţii la frontiera de stat. Una dintre soluţiile optime pentru această problemă este învestirea Serviciului Grăniceri cu competenţe de urmărire penală, fapt care să-i permită implicarea în activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii la frontiera de stat, precum şi transformarea acestuia în organ de ocrotire a normelor de drept.
    44. Învestirea cu funcţii de urmărire penală şi de menţinere a ordinii publice are drept scop înlăturarea deficienţelor juridice cu care se confruntă în prezent Serviciul Grăniceri în organizarea eficientă a activităţii în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat conform exigenţelor europene şi armonizarea legislaţiei Republicii Moldova la practica internaţională, care va facilita cooperarea cu alte organe de drept la nivel naţional şi internaţional. Totodată, aceasta prevede stabilirea unui mecanism eficient de cooperare şi schimb de informaţii între toate instituţiile implicate în combaterea criminalităţii la nivel internaţional, regional şi local, prin semnarea acordurilor, memorandumurilor de cooperare şi schimb de informaţii, inclusiv în regim real de timp.
    45. Dezvoltarea sistemului organelor de drept presupune executarea strictă a obligaţiilor funcţionale ale fiecărei autorităţi publice, fără dublarea funcţiilor şi activităţilor. În acest sens, pentru buna funcţionare a justiţiei a fost creată poliţia judecătorească, cu atribuţii legate nemijlocit de asigurarea ordinii în instanţele de judecată, intervenţia la cererea judecătorilor etc. Deşi activitatea acestei structuri poliţieneşti ţine exclusiv de asigurarea funcţionării normale a sistemului de justiţie, urmînd a fi încadrată ca structură funcţională a Ministerului Justiţiei, la momentul actual ea se regăseşte încă în cadrul sistemului MAI.
    46. Pentru executarea prevederilor Legii nr. 514-VIII din 17 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, MAI urmează să cesioneze Ministerului Justiţiei funcţiile şi structurile poliţiei judecătoreşti.
    47. Concomitent, pentru asigurarea activităţii poliţieneşti, MAI va executa atribuţiile de căutare a debitorilor de stat, debitorilor de pensie alimentară, persoanelor care au întrerupt relaţiile de rudenie, persoanelor condamnate la închisoare, persoanelor condamnate la pedepse nonprivative de libertate şi a persoanelor eliberate înainte de termen din instituţiile penitenciare.
    48. Analiza dinamicii accidentelor rutiere denotă tendinţe alarmante de agravare. Gradul redus de siguranţă rutieră diminuează esenţial atractivitatea ţării pe plan european la capitolul dezvoltării traficului internaţional, turismului şi a diferitelor ramuri ale economiei. Situaţia creată se datorează nivelului redus de disciplină a conducătorilor de vehicule în trafic, de cele mai multe ori condiţionat de pregătirea insuficientă în cadrul instituţiilor de profil. Recentele îmbunătăţiri în procesul de examinare a viitorilor conducători auto, prin excluderea factorului uman, testarea la calculator şi înregistrarea audio şi video a procesului de examinare teoretică şi practică trebuie implementate în toate secţiile de examinare a conducătorilor auto din ţară.
    49. Funcţia de asigurare a securităţii rutiere, pe care o are MAI, presupune implementarea unui sistem al siguranţei rutiere care să asigure continuitatea procesului de formare a conducătorului auto, începînd cu cultivarea unui comportament corect la trafic în cadrul instituţiilor preşcolare şi preuniversitare, urmată de studierea în cadrul instituţiilor de profil cu susţinerea examenului de absolvire a acestora şi finalizînd cu prevenirea şi sancţionarea abaterilor comise de conducătorii auto în traficul rutier.
    50. MAI are funcţia de asigurare a securităţii rutiere şi trebuie să intervină mai activ în gestionarea procesului de pregătire a conducătorilor auto, care la momentul actual nu este clar reglementat. Astfel, competenţele privind supravegherea procesului de instruire a conducătorilor de autovehicule la diferite etape sînt distribuite între diverse autorităţi publice centrale, nefiind asigurat controlul corespunzător al procesului, începînd cu etapa de autorizare a instituţiei, de admitere la instruire şi finalizînd cu examenul de absolvire.
    51. Pentru consolidarea capacităţii instituţionale şi sporirea fiabilităţii conducătorilor de autovehicule, este necesar ca MAI să sporească influenţa asupra pregătirii şi instruirii şoferilor, care sînt factorii de bază ai securităţii circulaţiei rutiere. Această activitate urmează să fie realizată prin prisma contribuţiei organului responsabil de securitatea circulaţiei rutiere al MAI.
    52. Realizarea acestei sarcini implică atît creşterea rolului MAI în sistemul de pregătire, instruire şi examinare a conducătorilor auto, cît şi implicarea activă şi directă în formarea programei de studii, autorizarea şcolilor, prezenţa în comisiile de examinare.
    53. Sistemul de instruire a personalului MAI (poliţişti, carabinieri, ofiţeri de urmărire penală şi alţi angajaţi) va fi modernizat, pentru a oferi mai mult decît deprinderi şi aptitudini tehnice tradiţionale şi criterii privind activitatea profesională. Acesta va include un set mai vast de abilităţi şi priceperi, cum ar fi: comunicarea, crearea şi promovarea încrederii, medierea conflictelor, dezvoltarea unei abordări creative în abordarea problemelor comunităţii, gestionarea acţiunilor de soluţionare a problemelor şi colectare a informaţiilor, transformarea împuternicirilor acordate în acţiuni adecvate, comunicarea îngrijorărilor comunităţii către conducerea ierarhic superioară şi alţi factori interesaţi.
    54. Formarea acestor deprinderi şi abilităţi urmează a fi realizată în cadrul instruirii la Academia „Ştefan cel Mare” a MAI, la facultăţile de drept, în cadrul formării profesionale continue şi în alte structuri funcţionale.
    55. Modernizarea instruirii poliţiştilor, carabinierilor, ofiţerilor de urmărire penală şi a altor angajaţi se va baza pe următoarele principii:
    a) în funcţiile de ofiţer vor fi angajaţi doar persoane cu studii superioare în drept;
    b) înainte de angajare, candidatul la funcţiile poliţieneşti ce ţin de lucrul operativ sau de menţinerea ordinii publice, inclusiv  la funcţiile similare din cadrul trupelor de carabinieri, cu excepţia absolvenţilor Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, vor urma un curs de instruire pentru o perioadă determinată, unde vor trece pregătirea specială;
    c) promovarea la funcţii de conducere de orice nivel va fi precedată de urmarea unui curs de instruire după un program special, pe un termen de cel puţin o lună. Acest program va include studierea legislaţiei muncii, principiilor şi regulilor de management în organele afacerilor interne, a ordinelor şi instrucţiunilor MAI etc.;
    d) la Facultatea de Drept a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI va fi reanimată instituţia lectorului asociat, care va presupune participarea lucrătorilor practicieni la procesul de instruire a studenţilor;
    e) instruirea candidaţilor la angajare în funcţiile poliţieneşti din contingentul absolvenţilor altor instituţii decît Academia „Ştefan cel Mare” a MAI va fi efectuată în  mod prioritar de către corpul de ofiţeri activi ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale MAI (Departamentului poliţie, Departamentului carabinieri etc.)
    56. Ca urmare a reformării sistemului de instruire a personalului MAI se va obţine o unificare a cunoştinţelor specifice poliţieneşti şi, concomitent, ridicarea nivelului de pregătire profesională. Prin implementarea participării lucrătorilor practicieni în sistemul de instruire se va realiza continuitatea promovării experienţei practice de la generaţie la generaţie, precum şi menţinerea valorilor poliţieneşti.
    57. Realizarea obiectivelor preconizate presupune atingerea unor succese la capitolul calitate în menţinerea şi restabilirea ordinii publice, combaterea criminalităţii şi asigurarea exercitării altor funcţii ce ţin de activitatea MAI.
    58. Implementarea principiilor şi realizarea obiectivelor enumerate vor avea ca rezultat:
    a) asigurarea transparenţei în activitatea MAI şi a subdiviziunilor sale, consultarea necesităţilor de interes public şi a propunerilor societăţii civile, MAI  devenind o structură mai flexibilă, orientîndu-şi activitatea potrivit interesului concret al societăţii;
    b) fundamentarea activităţii structurilor funcţionale ale MAI pe legi noi, cu orientare europeană, axate pe activităţi reale şi profesionalizarea personalului, în scopul evitării posibilităţii de politizare. Aceste legi vor oferi şi posibilitatea reală, din punct de vedere financiar, de a asigura protecţia socială a poliţiştilor, ofiţerilor de urmărire penală, carabinierilor şi altor funcţionari;
    c) realizarea efectivă a principiului descentralizării şi profesionalismului în activitatea poliţiei şi a carabinierilor prin delimitarea structurilor funcţionale ale MAI (departamentele) potrivit specializării. Aceste deziderate vor produce efectul scontat prin implementarea principiilor activităţii poliţieneşti comunitare, odată cu consacrarea legislativă şi delimitarea competenţelor poliţiei de stat şi ale poliţiei locale. Acţiunile în cauză nu vor necesita alocaţii speciale pentru implementare;
    d) realizarea procesului de „demilitarizare” a poliţiei şi delimitarea atribuţiilor poliţieneşti de cele ale altor categorii de funcţionari ce asigură activitatea poliţiei, ceea ce va permite identificarea unui număr-limită (mult mai mic decît cel considerat la moment) de funcţionari care realizează activităţi poliţieneşti. În aşa fel, de obligaţiile, drepturile şi facilităţile rezultate din statutul de poliţist vor beneficia un număr restrîns de funcţionari ai poliţiei – doar poliţiştii – cei care realizează o activitate poliţienească, nu şi funcţionarii care asigură activitatea poliţienească. Realizarea acestui obiectiv presupune şi  unele economii, care reies din excluderea facilităţilor, inclusiv financiare, care rezultă din statutul poliţistului. De aceste facilităţi vor beneficia un număr mai redus de personal angajat – doar cei care vor cădea sub incidenţa statutului de poliţist. Ca urmare, în termen de aproximativ 5 ani se presupune realizarea de economii la capitolul facilităţilor financiare de care beneficiau categoriile de personal angajaţi ce nu efectuau activităţi poliţieneşti (grad special, chirie ş.a.);
    e) reformarea trupelor de carabinieri prin învestirea acestora cu funcţii de menţinere şi restabilire a ordinii publice, precum şi prin trecerea acestora la serviciul militar pe bază de contract, ceea ce va oferi posibilitatea de a crea un efectiv de profesionişti în menţinerea şi restabilirea ordinii publice. Realizarea acestui obiectiv va permite, pe de o parte, reducerea cheltuielilor bugetare pentru întreţinerea efectivului de militari (carabinieri) în termen (cazare, servicii comunale, alimentaţie, personal de supraveghere şi control), iar pe de altă parte, realizarea sarcinii de menţinere şi restabilire a ordinii publice de către cadre profesioniste, care îndeplinesc serviciul militar pe bază de contract. Trecerea la serviciul în trupele de carabinieri prin contract se va realiza prin transferarea subdiviziunilor poliţieneşti de menţinere şi restabilire a ordinii publice (formaţiunile de front de patrulă şi santinelă şi cele de intervenţie în forţă) din cadrul Departamentului poliţie în cadrul Departamentului trupelor de carabinieri. Aceasta va asigura realizarea obiectivului de exercitarea a funcţiei de menţinere şi restabilire a ordinii publice exclusiv de către carabinieri, precum şi excluderea cheltuielilor legate de angajarea şi instruirea unui personal nou al trupelor de carabinieri. Astfel, nu va exista necesitatea unor cheltuieli financiare pentru trecerea la serviciul prin contract a trupelor de carabinieri;
    f) revigorarea sistemului de evaluare a activităţii poliţiei şi a altor structuri funcţionale ale MAI, care va avea ca efect excluderea fenomenelor negative legate de aplicarea torturii şi tratamentelor degradante, de refuzul înregistrării infracţiunilor şi a altor fenomene negative datorate sistemului vechi de evaluare, asigurîndu-se în schimb receptivitatea în activitatea poliţiei, carabinierilor şi a altor servicii ale MAI;
    g) sporirea rolului MAI şi Serviciului Grăniceri în procesul de consolidare a cooperării organelor de drept în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, inclusiv prin optimizarea activităţii Serviciului Grăniceri, cu atribuirea capacităţilor depline de combatere a criminalităţii transfrontaliere, ceea ce se va solda cu acoperirea vidului funcţional în combaterea criminalităţii şi menţinerii ordinii publice pe segmentul de frontieră, precum şi cu crearea unui sistem integrat de gestionare a problemelor migraţiei şi azilului. Acest obiectiv poate fi realizat din contul resurselor financiare ale autorităţilor în sarcina cărora este pusă executarea, evitînd cheltuielile suplimentare de la buget;
    h) consolidarea capacităţii MAI în procesul de instruire a conducătorilor auto, inclusiv prin procedurile de autorizare a instituţiilor care realizează această pregătire, în vederea asigurării, în mod eficient şi continuu, a funcţiei de securitate a traficului rutier, prin implicarea activă şi directă în formarea programei de studii, autorizarea şcolilor, prezenţa în comisiile de examinare.
    59. Avînd în vedere faptul că asigurarea financiară a organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova se efectuează din contul bugetului de stat, bugetului local şi din mijloace speciale (art.41 din Legea cu privire la poliţie nr.416-XII din 18 decembrie 1990), iar posibilitatea finanţării lor este limitată, ar fi oportună şi rezonabilă implicarea donatorilor şi consultanţilor externi în realizarea procesului de reformare a organelor afacerilor interne, în proiecte de promovare a procesului de reformare, pentru facilitarea realizării priorităţilor propuse.
    60. Transmiterea funcţiilor poliţiei judecătoreşti de la MAI către Ministerul Justiţiei presupune transmiterea numărului de efectiv existent, cu baza materială şi mijloacele financiare de întreţinere ce le revin acestora prin redistribuire Ministerului Justiţiei.
    61. Pentru implementarea cu succes a prezentei Concepţii, MAI va elabora şi va prezenta spre aprobare proiecte de acte legislative şi normative privind modificarea, completarea sau, după caz, abrogarea unor acte legislative şi normative în vigoare, după cum urmează:
    a) Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie;
    b) Legea nr. 806-XII din 12 decembrie 1991 cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne;
    c) Legea nr. 162-XVI din 13 iulie 2007 cu privire la Serviciul Grăniceri;
    d) Legea nr.131-XVI din 6 iulie 2007 privind siguranţa traficului rutier;
    e) Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei;
    f) Hotărîrea Parlamentului nr. 637-XII din 10 iulie 1991 „Cu privire la gradele speciale pentru efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor interne”;
    g) Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne”;
    h) Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 4 ianuarie 1996 „Cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne”;
    i) Hotărîrea Guvernului nr. 596 din 20 iunie 2000 „Cu privire la uniforma şi normele de echipare a colaboratorilor poliţiei ale Ministerului Afacerilor Interne”;
    j) Hotărîrea Guvernului nr. 735 din 16 iunie 2003 „Cu privire la structura şi efectivul-limită ale serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor, departamentelor şi altor autorităţi administrative centrale”;
    k) Hotărîrea Guvernului nr. 746 din 12 iunie 2002 „Cu privire la Concepţia pregătirii cadrelor de jurişti pentru sistemul organelor afacerilor interne”;
    l) Hotărîrea Guvernului nr. 1169 din 22 octombrie 2004 „Cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional geografic al Departamentului Situaţii Excepţionale”;
    m) Hotărîrea Guvernului nr. 40 din 12 ianuarie 2007 „Privind crearea Sistemului informaţional integrat  automatizat  în  domeniul  migraţiei”;
    n) Hotărîrea Guvernului nr. 768 din 27 iunie 2008 „Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru consolidarea managementului migraţiei şi al sistemului de azil din Republica Moldova pe anii 2008-2009”;
    o) Hotărîrea Guvernului nr. 1452 din 24 decembrie 2007 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la permisul de conducere, organizarea şi desfăşurarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere şi condiţiile de admitere la traficul rutier”;
    p) Hotărîrea Guvernului nr. 633 din 6 iunie 2007 „Cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional automatizat “Registrul informaţiei criminalistice şi criminologice”;
    q) Hotărîrea Guvernului nr. 834 din 7 iulie 2008 „Cu privire la Sistemul informaţional integrat al Serviciului Grăniceri”.