HGO1192/2010
ID intern unic:  337207
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1192
din  23.12.2010
cu privire la aprobarea Programului Naţional
de Imunizări pentru anii 2011-2015
Publicat : 31.12.2010 în Monitorul Oficial Nr. 259-263     art Nr : 1319
    În scopul realizării prevederilor Politicii Naţionale de Sănătate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.127-130, art.931), Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), reducerii morbidităţii şi mortalităţii populaţiei prin boli contagioase prevenibile prin vaccinări, precum şi în vederea diminuării prejudiciilor sociale şi economice, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Programul Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015, conform anexei nr. 1.
    2. Se instituie Consiliul de coordonare a direcţiilor de dezvoltare şi finanţare a Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015 şi se aprobă, conform anexei nr. 2, componenţa lui nominală.
    3. Se stabileşte că, în cazul eliberării din funcţie a persoanelor care fac parte din componenţa Consiliului nominalizat, atribuţiile lor în cadrul acestuia vor fi executate de persoanele nou-desemnate în posturile respective, fără a aproba o nouă hotărîre de Guvern.
    4. Ministerul Sănătăţii:
    va prevedea, anual, în limitele mijloacelor totale destinate ocrotirii sănătăţii, alocaţii necesare pentru finanţarea Programului nominalizat;
    va asigura aprovizionarea instituţiilor medico-sanitare publice cu vaccinuri eficiente, care să corespundă standardelor mondiale de calitate şi inofensivitate;
    va asigura vaccinarea populaţiei contra bolilor contagioase în conformitate cu Programul aprobat;
    va desfăşura, în conformitate cu direcţiile prioritare ale cercetării-dezvoltării cercetări şi studii ştiinţifice ale căror rezultate vor fi implementate în practică, vor constitui obiectul dezbaterilor la diverse conferinţe şi simpozioane consacrate problemelor imunoprofilaxiei, inclusiv la nivel internaţional;
    va colabora, în baza acordurilor, contractelor bilaterale şi multilaterale, cu  Organizaţia  Mondială a Sănătăţii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, Uniunea Europeană, Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări, alte organisme publice internaţionale, organizaţii  nonguvernamentale,  în scopul realizării Programului sus-numit;
    va prezenta în adresa Guvernului, anual, către 15 martie, o informaţie amplă privind executarea acţiunilor prevăzute în Programul Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015.
    5. Se permite Centrului Naţional de Sănătate Publică să asigure cu vaccinuri şi consumabile realizarea imunizării populaţiei din estul ţării, în baza contractelor bilaterale, contra plăţii integrale a costurilor mărfurilor achiziţionate din mijloacele bugetare şi speciale, precum şi achitării cheltuielilor de regie în volum de 5% din costul mărfurilor, indiferent de provenienţa lor. Vaccinurile şi consumabilele primite de Republica Moldova în calitate de asistenţă umanitară din indicaţii de urgenţe epidemice se vor elibera gratuit. Mijloacele obţinute în urma comercializării mărfurilor pentru realizarea imunizării populaţiei din estul ţării se vor acumula pe contul special al Centrului Naţional de Sănătate Publică şi vor fi folosite pentru asigurarea condiţiilor adecvate de păstrare a vaccinurilor, fortificarea serviciilor de imunizări şi supravegherii epidemiologice a bolilor contagioase.
    6. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale:
    să elaboreze şi să aprobe, în termen de două luni, în baza Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015, programele teritoriale de imunizări pentru perioada menţionată, prevăzînd, în calitate de fondatori ai instituţiilor medicale, alocarea mijloacelor financiare necesare pentru crearea şi menţinerea condiţiilor adecvate de realizare a Programului;
    să examineze, anual, realizarea programelor teritoriale de imunizări şi să întreprindă măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute.
    7. Se recomandă companiilor de televiziune şi radiodifuziune, ONG-urilor în domeniu, agenţiilor şi organelor de presă să familiarizeze pe larg publicul cu avantajele şi eficienţa medicală, economică şi socială a imunoprofilaxiei maladiilor contagioase.
    8. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                      Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                        Vladimir Hotineanu
    Ministrul justiţiei                                                         Alexandru Tănase
    Ministrul finanţelor                                                      Veaceslav Negruţa
    Ministrul educaţiei                                                       Leonid Bujor

    Nr. 1192. Chişinău, 23 decembrie 2010
.

  Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr.1192
din  23 decembrie 2010
PROGRAMUL NAŢIONAL DE IMUNIZĂRI
PENTRU ANII 2011-2015
I. Identificarea problemei
    1. Bolile contagioase nu recunosc hotare şi au proprietatea de a se răspîndi pe larg printre populaţie, aducînd enorme prejudicii sociale, cheltuieli de resurse materiale, financiare şi umane, care depăşesc de mii de ori resursele necesare pentru executarea măsurilor preventive. Un şir de boli contagioase cu înalt potenţial epidemic şi consecinţe grave pot fi eficient prevenite prin vaccinări. Prevenirea bolilor transmisibile prin intermediul vaccinărilor reprezintă cea mai eficientă investiţie în sănătatea publică, contribuind la stabilirea echităţii sociale şi consolidarea socio-economică a familiei şi societăţii. Prin imunizări se promovează sănătatea şi sînt diminuate prejudiciile de ordin medical, social şi economic cauzate de boală, printre care sînt suferinţa cauzată de boală, invaliditatea şi decesul. Aspectul moral al imunizărilor, recunoscut de comunitatea mondială, constă în faptul că fiecare om are dreptul la o viaţă lungă şi fericită, fără prejudiciile cauzate de boală şi consecinţele ei. Banca Mondială consideră cel mai preţios capital Omul în care se fac investiţii pentru creştere, educaţie, instruire, în scopul de a reproduce bunurile materiale şi a asigura continuitatea speciei umane.
    2. Prin implementarea programelor de vaccinări, aprobate şi promovate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în majoritatea covîrşitoare a ţărilor se realizează programe de stat de vaccinări, la nivel global fiind obţinute remarcabile succese în prevenirea unor boli contagioase. Prin vaccinări a fost lichidată variola. Vaccinarea rămîne unicul mijloc de prevenire a rabiei, maladie care în toate cazurile se finalizează cu deces. Cuprinderea cu vaccinări contra tuberculozei, poliomielitei, difteriei, tusei convulsive, tetanosului, rujeolei la nivel global către anul 2009 a atins 89-93%. Comparativ cu anul 1980, către anul 2009, datorită vaccinărilor, numărul cazurilor de poliomielită a fost redus de la 52.795 cazuri la 1.606, tuse convulsivă – de la 1.982.355 la 151.568, difterie – de la 97.774 la 7.088, tetanos – de la 114.248 la 16.628, rujeolă – de la 4.211.431 la 281.972. Datorită eforturilor ţărilor şi asistenţei comunitare a Alianţei Globale pentru Vaccinuri şi Imunizări creşte accesul ţărilor sărace la vaccinuri costisitoare, actualmente vaccinarea contra hepatitei virale B fiind posibilă în 154 ţări, contra infecţiei cu Haemophilus influenzae tip b în 99 ţări, infecţiei cu pneumococi în 31, infecţiei rotavirale în 19 ţări. Se promovează vaccinarea contra virusului papilomei umane – agent cauzal al cancerului colului uterin. Anual, prin imunizări, sînt salvate circa 3 milioane de vieţi omeneşti şi milioane de oameni sînt salvaţi de chinuirile bolii şi invaliditate pe viaţă.
    3. În Republica Moldova datorită vaccinărilor a fost lichidată variola, eliminată poliomielita. Comparativ cu etapa prevaccinală (1950-1959) în anii 2000-2009 numărul mediu anual de cazuri de tetanos a fost redus de la 139 la 0,3, difterie – de la 589 la 1,7, tuse convulsivă – de la 7.776 la 70, rujeolă – de la 21.986 la 621, oreion de la 4.652 la 3.951. Morbiditatea prin hepatită virală B s-a redus de la 2.547 în anii 1980-1989 – la 430 în 2000-2009, rubeolă – de la 2.610 în anii 1990-1999 la 1.535 în anii 2000-2009. Realizarea precedentelor trei  programe naţionale de imunizări în perioada  anilor 1994-2010 au contribuit la fortificarea şi menţinerea stabilă la nivel înalt de 95 – 99% a acoperirii vaccinale, extinderea listei vaccinurilor garantate de stat şi a contingentelor de populaţie beneficiare, ameliorarea calităţii serviciilor de imunizare, asigurarea finanţării durabile a procurărilor de vaccinuri şi consumabile din mijloacele bugetului de stat şi prin stabilirea unor programe de asistenţă internaţională.
    Drept rezultat a fost eliminată poliomielita şi menţinut statutul ţării ca liberă de poliomielită; stopate epidemiile de difterie, rujeolă, rubeolă cu atingerea stadiului de eliminare a cazurilor indigene de aceste infecţii; menţinută la cazuri unice morbiditatea prin tetanos şi forme generalizate de tuberculoză la copii; substanţial redusă morbiditatea prin oreion, hepatita virală B,  tuse convulsivă.
    4. Succesele menţionate au fost realizate prin munca cu abnegaţie a lucrătorilor  medicali la toate nivelurile, prin asistenţa internaţională acordată de Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări, UNICEF, Biroul Regional pentru Europa a OMS, guvernelor SUA şi Japoniei, precum şi prin creşterea sistematică a suportului Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale. Însă, pentru menţinerea rezultatelor obţinute este necesar de a continua vaccinările, menţinînd un nivel permanent înalt al cuprinderii cu vaccinări a tuturor contingentelor de risc. În caz de diminuare a nivelului cuprinderii cu vaccinări morbiditatea prin bolile contagioase, prevenibile prin vaccinări, va începe treptat să crească. Astfel de situaţii deja au avut loc în Republica Moldova. În anii ’90 ai secolului XX, în urma scăderii nivelului de cuprindere cu vaccinări, cauzate de finanţarea insuficientă pentru procurarea vaccinurilor şi consumabilelor, refuzului masiv a populaţiei de la vaccinări sub influenţa propagandei antivaccinale, ţara s-a confruntat cu epidemii de difterie, tuse convulsivă, oreion. Insuficienţa de finanţare pentru vaccinări din cauza cărei nu s-au aplicat la timpul potrivit dozele necesare de vaccinuri au rezultat în răspîndirea epidemică în anii 2001-2002 a rujeolei (5.386 cazuri) şi rubeolei (11.824 cazuri), oreionului în 2007-2008 – 31.540 cazuri. Tendinţa de diminuare a nivelului cuprinderii cu vaccinări, sub influenţa propagandei antivaccinale, a reapărut în ţară din anul 2009. În acest context, reieşind din necesitatea asigurării continue a bunăstării epidemiologice a ţării, asigurării durabilităţii continue a prevenirii maladiilor contagioase şi eliminării lor, ţara are nevoie de un nou Program Naţional de Imunizări.
    5. Programul Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015 (în continuare – Programul) este elaborat în conformitate cu prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28 martie1995, Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Legii nr.263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile si responsabilităţile pacientului, Politicii Naţionale de Sănătate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 886 din 6 august 2007, Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1471 din 24 decembrie 2007 şi reflectă politica statului în promovarea imunoprofilaxiei ca mijloc prioritar în protecţia sănătăţii populaţiei, îndeosebi a copiilor, prin garantarea alocării mijloacelor necesare pentru finanţarea lui în cadrul bugetului general destinat pentru sănătate.
    6. Prezentul Program este elaborat în cadrul Strategiei Globale de Imunizare pentru anii 2006-2015, adoptate de către OMS (OMS/IVB/05.05) şi acţiunilor de sporire a nivelului de siguranţă epidemiologică a ţării din Planul de acţiuni Moldova – Uniunea Europeană. Programul prevede activităţi privind realizarea obiectivelor 4-6 din domeniul sănătăţii, incluse în Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului.
    7. Prezentul Program garantează copiilor şi tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de starea socială, naţionalitate, apartenenţa politică sau religioasă, acordarea asistenţei de imunizare gratuită cu vaccinuri eficiente, calitatea cărora corespunde standardelor internaţionale şi cerinţelor OMS.
II. Scopul şi obiectivele de bază ale programului
    8. Prezentul Program are drept scop eliminarea sau reducerea morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii prin asigurarea populaţiei cu imunizări obligatorii, garantate de stat, contra tuberculozei, hepatitei virale B, poliomielitei, difteriei, tetanosului,  tusei  convulsive, rujeolei, oreionului, rubeolei, infecţiilor cu Haemophilus influenzae tip b, cu rotavirus, cu pneumococi, precum şi prin  imunizări suplimentare din indicaţii epidemice a contingentelor cu risc sporit privind îmbolnăvirea, răspîndirea infecţiei şi decesul.
    9. Obiectivele de baza ale Programului sînt:
    1) asigurarea acoperirii vaccinale a peste 95% din populaţie la vîrstele ţintă la nivel naţional, în fiecare raion şi municipiu; vaccinarea tuturor persoanelor care nu au contraindicaţii medicale şi contingentelor de risc, conform calendarului de vaccinări pentru anii 2011-2015, cu vaccinuri conforme cerinţelor internaţionale de calitate şi inofensivitate, păstrate şi administrate în condiţii adecvate;
    2) menţinerea statutului Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită;
    3) eliminarea durabilă a cazurilor indigene de difterie, rujeolă, rubeolă şi rubeolă congenitală;
    4) menţinerea la nivel de unităţi a cazurilor de tuberculoză generalizată la copii, cazurilor de tetanos şi statutului de eliminare a tetanosului neonatal;
    5) reducerea nivelului de incidenţă prin hepatita virală B la copii – sub 0,5 cazuri la 100.000 copii, prin tuse convulsivă – sub 1,5 cazuri la 100.000 populaţie şi prin oreion – sub 6 cazuri la 100.000 populaţie;
    6) reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin meningite septice şi pneumonii, cauzate de infecţiile cu Haemophilus influenzae tip b şi Streptococcus pneumoniae la copii cu vîrsta sub 5 ani;
    7) reducerea cu 30% a morbidităţii şi spitalizării copiilor, cauzate de boala diareică acută prin implementarea vaccinării contra infecţiei cu rotavirusuri;
    8) fortificarea sistemului de supraveghere a bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinări.


    IV. Acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru implementarea prezentului Program
    10. Asigurarea acoperirii vaccinale a peste 95% din populaţie la vîrstele ţintă la nivel naţional, în fiecare raion şi municipiu, vaccinarea tuturor persoanelor care nu au contraindicaţii medicale şi contingentelor de risc conform calendarului de vaccinări pentru anii 2011-2015, cu vaccinuri conforme cerinţelor internaţionale de calitate şi inofensivitate, păstrate şi administrate în condiţii adecvate.
    1) Finanţarea durabilă a Programului
    Pe parcursul realizării prezentului Program se va asigura:
    alocarea mijloacelor financiare necesare pentru procurarea vaccinurilor, seringilor şi a altor cheltuieli curente din mijloacele centrale destinate ocrotirii sănătăţii pentru realizarea prezentului Program, cu creşterea anuală a mijloacelor alocate în scopul trecerii treptate la finanţarea integrală a Programului după anul 2015;
    elaborarea şi prezentarea anuală a propunerilor ce ţin de bugetul Programului şi a graficului privind eliberarea mijloacelor pentru achiziţionarea bunurilor necesare pentru realizarea Programului din mijloacele centralizate;
    pregătirea şi înaintarea spre aprobare a proiectelor comune de finanţare a Programului, cu participarea organismelor internaţionale şi donatorilor;
    pregătirea şi prezentarea anuală Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină  a propunerilor privind finanţarea prestării serviciilor de imunizări în cadrul pachetului unic de asistenţă medicală, alocarea mijloacelor pentru susţinerea Programului din fondul măsurilor de profilaxie, a mecanismelor de încurajare şi stimulare materială a lucrătorilor medicali pentru atingerea indicatorilor stabiliţi de Program şi desfăşurarea acţiunilor suplimentare de imunizare a populaţiei.
    Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să asigure şi să prevadă alocări de mijloace financiare pentru întreţinerea şi repararea clădirilor şi echipamentelor utilizate în vederea realizării prezentului Program.
    2) Asigurarea permanentă cu vaccinuri, seringi şi alte consumabile pentru realizarea imunizărilor
    În scopul realizării obiectivului de cuprindere cu vaccinări se va asigura:
    menţinerea stocului de rezervă de vaccinuri şi consumabile la depozitul naţional nu mai puţin de 50% din necesitatea anuală;
    stabilirea anuală a necesităţilor în vaccinuri şi consumabile pentru administrarea lor, elaborarea graficului de procurare şi realizarea procurării lor;
    repartizarea şi eliberarea trimestrială a vaccinurilor şi mijloacelor necesare pentru administrarea lor de la nivelul central către centrele de sănătate publică teritoriale;
    repartizarea şi eliberarea lunară a vaccinurilor şi mijloacelor necesare pentru administrarea lor de la centrele de sănătate publică teritoriale instituţiilor medico-sanitare publice;
    recepţionarea lunară a vaccinurilor şi mijloacelor necesare pentru administrarea lor de la centrele de sănătate publică teritoriale de către instituţiile medico-sanitare publice, responsabile pentru efectuarea vaccinărilor, transportarea, păstrarea, mînuirea, administrarea corectă a vaccinurilor şi monitorizarea utilizării stocurilor;
    monitorizarea la toate nivelurile a stocurilor de vaccinuri şi materiale pentru administrare cu utilizarea unui sistem unificat de evidenţă şi raportare a consumului şi stocurilor de vaccinuri şi materiale pentru injectare.
    3) Asigurarea accesului universal al populaţiei la serviciile de imunizare incluse în prezentul Program
    Cuprinderea cu vaccinări a populaţiei la vîrstele ţintă la nivelul obiectivului stabilit  de prezentul Program se va asigura prin:
    prestarea serviciilor de vaccinare gratuită pentru populaţie în cadrul pachetului unic de servicii de asistenţă medicală, la adresarea pacientului în orice maternitate sau instituţie de asistenţă medicală primară din ţară;
    asigurarea condiţiilor pentru prestarea sistematică a serviciilor de imunizare a nou-născuţilor în maternităţi, pentru vaccinarea zilnică contra hepatitei virale B şi de cel puţin 2 ori pe săptămînă pentru vaccinarea cu vaccinul BCG;
    asigurarea condiţiilor pentru prestarea sistematică a serviciilor de imunizare în cadrul cabinetelor şi punctelor de vaccinări din instituţiile de asistenţă medicală primară, iar în caz de necesitate, de regulă, săptămînal, dar cel puţin o dată pe lună – prin intermediul echipelor mobile;
    asigurarea admiterii în colectivităţile de copii, în lipsa contraindicaţiilor medicale, doar a copiilor vaccinaţi în conformitate cu prezentul Program;
    utilizarea vaccinurilor combinate, cu mai multe componente şi a schemelor de vaccinare concomitentă;
    dezvoltarea şi promovarea serviciilor alternative de imunizări contra plată de către instituţiile medicale private şi instituţiile medico-sanitare publice a contingentelor de populaţie şi cu vaccinuri neacoperite gratuit în cadrul Programului.
    4) Asigurarea calităţii şi inofensivităţii imunizărilor
    Pentru imunizarea populaţiei, în cadrul prezentului Program, vor fi procurate şi utilizate doar vaccinuri înregistrate în ţară de la producători „precalificaţi” de către OMS pentru livrări internaţionale, produsele cărora prezintă un nivel superior de imunogenitate şi un grad inferior de reactogenitate, în acelaşi timp, asigurîndu-se:
    instituirea controlului şi monitorizarea calităţii vaccinurilor în conformitate cu recomandările OMS şi instrucţiunile producătorilor;
    luarea măsurilor pentru a evita schimbarea frecventă a producătorilor de vaccinuri, în scopul facilitării monitorizării imunogenităţii şi reactogenităţii fiecărui produs şi evitării expunerii populaţiei la riscuri noi, necunoscute;
    întreprinderea acţiunilor pentru înlocuirea vaccinurilor caracterizate prin nivel sporit de reactogenitate, cu produse moderne, caracterizate prin rate diminuate de reactogenitate;
    însoţirea fiecărui lot de vaccin livrat de instrucţiuni clare de mînuire şi aplicare, în limba de stat şi/sau rusă;
    asigurarea cabinetelor şi punctelor de vaccinări cu medicamente şi instrucţiuni pentru conduita adecvată a cazurilor de reacţii adverse în urma imunizării;
    securitatea injecţiilor, realizate în cadrul prezentului Program, prin efectuarea lor doar cu seringi şi ace sterile de unică folosinţă, cu mecanism de blocare automată după utilizare, care  vor fi colectate, înlăturate şi nimicite, utilizîndu-se containere jetabile, astfel excluzîndu-se riscul de infectare pentru prestatorul de servicii şi public;
    admiterea la activităţile de imunizare doar a personalului instruit în domeniu, cu testarea cunoştinţelor şi efectuarea imunizărilor în locuri special amenajate, de regulă, în instituţii medicale, cu respectarea condiţiilor de prevenire a contaminării;
    păstrarea în condiţii adecvate de temperatură a vaccinurilor la toate etapele de transportare şi păstrare a lor la depozitul naţional, în centrele de sănătate publică teritoriale şi instituţiile medico-sanitare publice prestatoare a serviciilor de imunizare;
    întreţinerea în stare funcţională şi repararea echipamentului frigorifer pentru păstrarea vaccinurilor sub responsabilitatea personală a conducătorilor instituţiilor de sănătate publică şi medico-sanitare publice, în colaborare cu fondatorii instituţiilor respective;
    elaborarea şi implementarea actelor normative şi regulatorii privind standardizarea condiţiilor de păstrare, transportare şi administrare a produselor biologice la nivelul tuturor factorilor de răspundere;
instituirea unui sistem de certificare a depozitelor de vaccinuri din instituţiile de sănătate publică în conformitate cu cerinţele OMS privind managementul efectiv al depozitului de vaccinuri.
    11. Menţinerea statutului Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită
    Pînă la aplicarea vaccinărilor poliomielita a avut o largă răspîndire epidemică, în Republica Moldova anual înregistrîndu-se de la 37 pînă la 476 cazuri de poliomielită paralitică. Graţie imunizărilor, morbiditatea a fost treptat redusă, ultimul bolnav cu depistarea virusului poliomielitic sălbatic a fost înregistrat în ţară în anul 1991. Ca rezultat al realizării Programului Naţional de Imunizări pentru anii 1994-2000 şi Programului Naţional de lichidare a poliomielitei, această infecţie a fost eliminată şi în 2000, Moldova a obţinut statutul OMS de ţară liberă de poliomielită. Actualmente ţara participă la realizarea Programului global de lichidare a poliomielitei, exercitînd cuprinderea cu vaccinări a populaţiei la vîrstele ţintă şi supravegherea bolnavilor cu paralizii acute flasce pentru depistarea importului posibil de cazuri din alte ţări. În vederea menţinerii statutului Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    depistarea importului posibil de cazuri de poliomielită din alte ţări prin depistarea şi investigarea fiecărui caz de paralizie acută flască;
    supravegherea epidemiologică bazată pe informarea urgentă la nivel naţional despre fiecare caz de paralizie acută flască cu indicele de supraveghere mai înalt de 1.0 caz la 100.000 copii sub vîrsta de 15 ani;
    supravegherea epidemiologică activă şi raportarea săptămînală, inclusiv „zero”, a cazurilor de paralizie acută flască;
    investigarea prin metode de laborator a fiecărui caz de paralizie acută flască în Laboratorul Naţional de Referinţă din Centrul Naţional de Sănătate Publică;
    controlul asupra circulaţiei viruşilor poliomielitici în mediul ambiant şi populaţie;
    controlul de laborator al păturii imune la poliomielită în rîndul populaţiei;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 92%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de paralizie acută flască la persoane nevaccinate, apariţia focarelor multiple de paralizie acută flască).
    12. Eliminarea durabilă a cazurilor indigene de difterie, rujeolă, rubeolă şi rubeolă congenitală
    1) Difteria
    În perioada prevaccinală morbiditatea prin difterie a constituit în medie 22 cazuri la 100.000 populaţie. După o perioadă de 30 ani de reducere a morbidităţii, în anii 1994-1996 în ţară a avut loc o epidemie de difterie cu 888 bolnavi, dintre care 46 (5,2%) au decedat. Epidemia s-a declanşat ca rezultat al carenţelor în imunizări din cauza asigurării insuficiente cu vaccinuri în anii precedenţi şi influenţei epidemiilor de difterie din Rusia şi Ucraina. În urma măsurilor de control şi imunizărilor suplimentare epidemia a fost stopată. Imunizarea sistematică a populaţiei pe parcursul anilor 1996-2005 a permis reducerea la unităţi şi eliminarea din 2003 a cazurilor indigene de difterie, doar în anul 2009 avînd loc un  caz posibil de import de difterie. În scopul menţinerii statutului de eliminare a cazurilor indigene de difterie în ţară, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    controlul serologic al păturii imune la difterie;
    depistarea activă a posibililor bolnavi prin difterie printre bolnavii cu angine „albe” şi necrotice, abcese paratonzilare prin investigarea lor la difterie prin metode bacteriologice;
    screeningul circulaţiei microbilor difterici toxigeni printre populaţie prin investigaţii de laborator;
    supravegherea bazată pe informarea urgentă la nivel naţional despre fiecare caz suspect la difterie şi depistare a purtătorilor de microbi difterici toxigeni;
    investigarea de laborator a fiecărui caz suspect la difterie şi contacţilor din anturajul lor;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 90%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de difterie la persoane nevaccinate, apariţia focarelor multiple de difterie).
    2) Rujeola
    În perioada prevaccinală rujeola a avut loc o răspîndire largă, nivelul mediu anual de morbiditate constituind 826 cazuri la 100.000 populaţie. Implementarea vaccinării cu o doză de vaccin a redus nivelul de morbiditate cu 95%, deşi infecţia şi-a păstrat caracterul ciclic. Ultima creştere epidemică a culminat în 2002 cu 4.928 cazuri de îmbolnăvire. Epidemia s-a manifestat prin izbucniri de rujeolă în şcoli, instituţii de învăţămînt superior, mediu special şi alte colectivităţi. Importul infecţiei din colectivităţi în familii a condus la îmbolnăvirea a peste 160 copii cu vîrsta sub un an, care nu atinsese vîrsta eligibilă pentru vaccinare. Datorită realizării unei campanii de imunizare a persoanelor de la 8 la 23 ani şi introducerii în calendarul de vaccinare a dozei de revaccinare, răspîndirea în continuare a rujeolei a fost stopată, iar numărul cazurilor s-a redus la unităţi. În prezent Republica Moldova a atins stadiul de eliminare a cazurilor de rujeolă indigenă, pe parcursul anilor 2008-2009 nefiind înregistrat nici un caz de rujeolă la o supraveghere adecvată cu investigarea fiecărui caz suspect în laboratorul naţional, acreditat de OMS. În scopul menţinerii statutului de eliminare a cazurilor indigene de rujeolă în ţară, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    controlul serologic al păturii imune la rujeolă;
    depistarea importului posibil de cazuri din alte ţări;
    supravegherea bazată pe informarea urgentă la nivel naţional despre fiecare caz suspect la rujeolă;
    investigarea de laborator în Laboratorul Naţional de Referinţă din Centrul Naţional de Sănătate Publică a fiecărui caz suspect la rujeolă;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 92%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de rujeolă la persoane nevaccinate, apariţia focarelor cu cazuri multiple de rujeolă).
    3)  Rubeola şi rubeola congenitală
    Nivelul mediu de morbiditate în perioada prevaccinală a constituit 95 cazuri la 100.000 populaţie, cu afectarea preponderentă a copiilor sub vîrsta de 7 ani. Vaccinarea împotriva rubeolei a demarat în 2002 prin aplicarea a două doze de rutină de vaccin rubeolic la vîrsta de 12 luni şi 7 ani şi efectuarea unei campanii de vaccinare în masă a populaţiei în vîrstă de 8-29 ani. Pe parcursul anilor 2007-2009 contra rubeolei au mai fost vaccinate 33.529 femei de vîrstă fertilă în scopul prevenirii rubeolei congenitale.  Drept rezultat morbiditatea prin rubeolă a fost redusă către anul 2008 cu peste 99,9%, în anii 2008-2009 fiind înregistrate doar cîte 1 caz de rubeolă. În scopul menţinerii statutului de eliminare a cazurilor indigene de rubeolă, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    controlul serologic al păturii imune la rubeolă;
    depistarea importului posibil de cazuri din alte ţări;
    supravegherea bazată pe informarea urgentă la nivel naţional despre fiecare caz suspect la rubeolă şi rubeolă congenitală;
    investigarea de laborator în Laboratorul Naţional de Referinţă din Centrul Naţional de Sănătate Publică a fiecărui caz suspect la rubeolă şi rubeolă congenitală;
    supravegherea stării de vaccinare contra rubeolei a femeilor de vîrstă fertilă;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 92%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de rubeolă la persoane nevaccinate, apariţia focarelor cu cazuri multiple de rubeolă).
    13. Menţinerea la nivel de unităţi a cazurilor de tuberculoză generalizată la copii, cazurilor de tetanos şi statutului de eliminare a tetanosului neonatal
    1) Tuberculoza la copii
    Actualmente situaţia epidemiologică privind tuberculoza este gravă şi se  manifestă prin stabilizare la un nivel înalt al incidenţei globale, inclusiv la copii. Datorită particularităţilor vaccinului, imunizarea împotriva tuberculozei la o vîrstă fragedă contribuie doar la prevenirea formelor generalizate grave de tuberculoză la copii. Astfel, pe parcursul anilor 2006-2009 din 12 cazuri de meningită tuberculoasă înregistrate în ţară, numai 2 au avut loc la copii. Revaccinările ulterioare nu au un impact confirmat asupra morbidităţii populaţiei. În scopul menţinerii la nivel de unităţi a cazurilor de tuberculoză generalizată la copii, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    supravegherea bazată pe caz, cu raportarea la nivel naţional a fiecărui caz de tuberculoză la copii;
    investigarea epidemiologică a fiecărui caz de tuberculoză la copii;
    izolarea şi tratamentul preventiv al copiilor din focarele de tuberculoză;
    supravegherea activă a copiilor neimunizaţi;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală primară la vîrsta de 12 luni sub 95% şi sub 85% cu revaccinarea antituberculoasă la vîrsta de 7 ani, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de tuberculoză la copii nevaccinaţi, depistarea cazurilor de tuberculoză la gravide, apariţia focarelor cu cazuri multiple de tuberculoză în colectivităţile de copii).
    2) Tetanos şi tetanosul nou-născuţilor
    Pînă la aplicarea vaccinărilor în Republică Moldova se înregistrau anual în medie 140 cazuri de tetanos, însoţite de o rată înaltă de deces. În urma implementării vaccinării sistematice a copiilor şi populaţiei adulte, tetanosul nou-născuţilor a fost eliminat, ultimul caz fiind înregistrat în 1966. La adulţi se mai înregistrează cazuri unice de tetanos, de regulă la persoane cu vîrsta de peste 50 ani, care au refuzat vaccinarea şi nu s-au adresat după asistenţă medicală în caz de traumatism. În ultimii 5 ani cazuri de tetanos nu au avut loc în ţară. În scopul menţinerii la nivel de unităţi a cazurilor de tetanos şi statutului de eliminare a tetanosului neonatal, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    controlul serologic al păturii imune la tetanos;
    supravegherea bazată pe caz, cu raportarea la nivel naţional a fiecărui caz suspect la tetanos şi tetanos neonatal;
    investigarea epidemiologică a fiecărui caz de tetanos şi tetanos neonatal;
    supravegherea stării de vaccinare contra tetanosului a femeilor de vîrstă fertilă;
    primirea naşterilor doar în maternităţi;
    acordarea asistenţei medicale conform protocoalelor naţionale, în caz de traume, naşteri în afara maternităţilor cu includerea măsurilor de profilaxie specifică;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 90%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de tetanos la persoane nevaccinate).
    14. Reducerea nivelului de morbiditate prin hepatita virală B la copii – sub 0,5 cazuri la 100.000 copii, prin tuse convulsivă – sub 1,5 cazuri la 100.000 populaţie şi prin oreion – sub 6 cazuri la 100.000 populaţie
    1) Hepatita virală B
    Republica Moldova face parte din ţările cu răspîndire largă a virusului  hepatitei B. În perioada prevaccinală morbiditatea prin hepatita virală B a fost una din cele mai înalte din Europa. Cel mai mare nivel de morbiditate s-a înregistrat la copii cu vîrsta sub doi ani. Pe parcursul a zece ani de vaccinare generală a nou-născuţilor morbiditatea copiilor cu vîrsta sub 6 ani a fost redusă cu 99%. Vaccinarea pe parcursul anului 2005 a adolescenţilor pînă la 17 ani a creat premise bune pentru reducerea ulterioară a morbidităţii cauzate de hepatitele virale B şi D acute şi cronice, cancerului primar şi cirozei ficatului. Către anul 2009 douăzeci şi una generaţii de copii şi tineri au fost protejaţi de hepatitele B şi D în proporţie de 95-99%. Începînd cu 2008 incidenţa generală prin hepatita virală B a fost sub 5 cazuri la 100.000 populaţie, iar la copii mai puţin de 1 caz la 100.000. În scopul reducerii în continuare a morbidităţii prin hepatita virală B, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    vaccinarea obligatorie a elevilor şi studenţilor din colegiile medicale şi Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, precum şi a rezidenţilor în medicină pînă la primul contact cu sîngele sau alte fluide umane;
    vaccinarea persoanelor expuse unui risc sporit de infectare;
    supravegherea epidemiologică bazată pe caz, cu raportarea la nivel naţional a fiecărui caz de hepatită virală B la copii şi lucrătorii medicali;
    investigarea de laborator în Laboratorul Naţional de Referinţă din Centrul Naţional de Sănătate Publică a fiecărui caz suspect de hepatita virală B la copii şi lucrătorii medicali;
    investigarea epidemiologică a fiecărui caz de hepatită virală B;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 90%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de hepatită virală B la copii nevaccinaţi).
    2) Tusea convulsivă
    În perioada prevaccinală morbiditatea prin tuse convulsivă a constituit în medie 290 cazuri la 100.000 populaţie. Datorită vaccinării sistematice a copiilor, morbiditatea a fost diminuată cu peste 98% şi a constituit pe parcursul ultimilor 5 ani în medie 1,85 cazuri la 100 mii populaţie. În scopul reducerii morbidităţii prin tusea convulsivă, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    depistarea activă a posibililor bolnavi prin tusea convulsivă printre bolnavii cu tusea persistentă prin investigarea lor prin metode bacteriologice;
    supravegherea bazată pe informarea la nivel naţional despre fiecare caz de tuse convulsivă;
    investigarea de laborator a fiecărui caz suspect la tusea convulsivă şi contacţilor din anturajul lor;
    fortificarea capacităţilor în diagnosticul de laborator al tusei convulsive;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 90%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, apariţia focarelor cu cazuri multiple de tuse convulsivă).
    3) Oreionul
    Morbiditatea prin oreion în perioada prevaccinală a constituit în medie 250 cazuri la 100.000 populaţie. Ameliorarea asigurării cu vaccin ca rezultat al îmbunătăţirii finanţării Programului din anul 2000, implementarea schemei de vaccinare cu două doze de vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei din anul 2002 au permis reducerea nivelului de morbiditate către anul 2006 cu 97.2%. Însă, din luna octombrie 2007 morbiditatea prin oreion a început să crească, căpătînd răspîndire epidemică din decembrie 2007. Epidemia de oreion a continuat pînă în mai 2008, fiind înregistraţi 30.192 bolnavi. În perioada epidemiei au fost atacaţi prin oreion primordial copii cu vîrsta de peste 14 ani şi tineretul din colectivităţi (studenţi, ostaşi, carabinieri), care anterior au fost vaccinaţi la vîrsta de un an cu o doză de vaccin antiurlian. Realizarea unei campanii de imunizări suplimentare cu vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei a contingentelor cu risc de îmbolnăvire în lunile martie-mai 2008 cu vaccinarea a 322.025 persoane a permis reluarea controlului asupra oreionului. În anul 2009 au fost înregistrate 292 cazuri de oreion, rata de incidenţă constituind 6.96 cazuri la 100.000 populaţie. În scopul reducerii morbidităţii prin oreion, de rînd cu realizarea obiectivelor de cuprindere cu vaccinări, conform calendarului aprobat, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    controlul serologic al păturii imune la oreion;
    supravegherea bazată pe informarea urgentă la nivel naţional despre fiecare caz suspect la oreion;
    investigarea de laborator în Laboratorul Naţional de Referinţă din Centrul Naţional de Sănătate Publică a fiecărui caz suspect la oreion;
    fortificarea capacităţilor în diagnosticul de laborator al oreionului;
    controlul asupra situaţiilor de risc (acoperire vaccinală la vîrstele ţintă sub 92%, nivelul păturii imune sub 85%, depistarea falsificării datelor de vaccinări, înregistrarea cazurilor de oreion la persoane nevaccinate, apariţia focarelor cu cazuri multiple de oreion).
    15. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin meningite septice şi pneumonii, cauzate de infecţiile cu Haemophilus influenzae tip b şi Streptococcus pneumoniae la copii sub vîrsta de 5 ani.
    Meningitele bacteriene şi pneumoniile sînt probleme importante de sănătate publică în Republica Moldova. Pe parcursul anilor 2005-2009 numărul mediu de cazuri suspecte de meningite septice a fost 165, reprezentînd o rată de incidenţă de 4,03%000. Infecţiile respiratorii sînt pe locul 3 printre cauzele de deces la copiii cu vîrsta sub 5 ani, cu o rată medie de mortalitate de 2.14 la 1.000 copii şi sînt responsabile pentru 13% din decese. Printre cazurile de decese a copiilor de boli respiratorii 93% sînt cauzate de pneumonii acute. Rata înaltă a mortalităţii de pneumonie la copii cu vîrsta sub 5 ani sugerează un rol potenţial înalt în aceste patologii a infecţiilor cauzate de Haemophilus influenzae tip b şi Streptococcus pneumoniae.
    Diagnosticul bacteriologic al infecţiilor cu H. influenzae tip b şi S. pneumoniae este încă dificil în Republica Moldova din cauza posibilităţilor limitate ale capacităţilor de laborator. Pentru a depăşi acest neajuns în evaluarea poverii formelor invazive a infecţiilor cauzate de H. influenzae b tip şi S. pneumoniae în Republica Moldova, au fost folosite calcule matematice, conform metodologiilor OMS. S-a constatat că în medie anual la copii cu vîrsta sub 5 ani formele invazive ale infecţiei cu H. influenzae sînt responsabile de circa 1.300 cazuri de boală şi 49 decese şi a infecţiei cu S. pneumoniae – de 1997 cazuri de boală şi 102 decese. Odată cu modernizarea sistemelor de diagnostic de laborator va fi posibilă o evaluare mai amplă a răspîndirii infecţiilor cu  H. influenzae tip b şi S.pneumoniae în ţară.
    OMS susţine iniţiativa implementării vaccinării împotriva infecţiilor cu H. influenzae tip b şi S. pneumoniae a copiilor din ţările cu un nivel înalt de morbiditate. În acest scop a fost creată, cu concursul mai multor organisme internaţionale, Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări (GAVI), care are drept scop extinderea accesului copiilor la vaccinuri noi şi eficiente, inclusiv la vaccinurile contra infecţiilor cu H. influenzae tip b şi S. pneumoniae. Cu suportul GAVI, care achită 90% din costul vaccinului şi consumabilelor, în Republica Moldova, din ianuarie 2009, a fost implementată vaccinarea contra infecţiei cu H. influenzae tip b. Pînă la sfîrşitul lunii aprilie 2010 cursul deplin de vaccinare l-au primit 59.039 copii cu vîrsta sub 2 ani. Luînd în considerare costul înalt al vaccinului contra infecţiei cu S. pneumoniae, implementarea imunizării va fi efectuată pe măsura obţinerii suportului extern de la GAVI în condiţii de cofinanţare pentru o perioadă de 5-7 ani, începînd cu anul 2013. În scopul reducerii morbidităţii şi mortalităţii prin meningite septice şi pneumonii, cauzate de infecţiile cu Haemophilus influenzae tip b şi Streptococcus pneumoniae la copii cu vîrsta sub 5 ani, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    începînd cu 2011, la nivel naţional şi teritorial, se va asigura vaccinarea contra infecţiei cu H. influenzae tip b a copiilor cu acoperire vaccinală de minimum 95% cu 3 doze de vaccin Hib a copiilor cu vîrsta de un an;
    adresarea către donatorii externi potenţiali pentru acordarea asistenţei în asigurarea cu vaccin contra infecţiei cu S. pneumoniae cu punerea lui în aplicare din anul 2013 şi acoperire vaccinală de minimum 95% cu 3 doze de vaccin pneumococic a copiilor cu vîrsta de un an din anul 2014;
    implementarea şi perfecţionarea investigaţiilor de laborator în confirmarea diagnosticului formelor invazive a infecţiilor cu H. influenzae tip b şi S. pneumoniae;
    investigarea de laborator a fiecărui caz suspect la meningite septice, deces de pneumonie acută;
    controlul asupra situaţiilor de risc (nivel de acoperire vaccinală sub 90% a copiilor cu vîrsta de un an).
    16. Reducerea cu 30% a morbidităţii şi spitalizării copiilor, cauzate de boala diareică acută prin implementarea vaccinării contra infecţiei cu rotavirusuri
    Diagnosticul de laborator al infecţiei cu rotavirusuri şi notificarea cazurilor în sistemul de supraveghere a fost iniţiat în Republica Moldova în 1991. Reacţia de hemoaglutinare pasivă de testare la rotavirusuri a fost pusă în aplicare în unele laboratoare din municipii şi în unele centre raionale. Pe parcursul anilor 1992-1999  s-a înregistrat un număr mediu de 52 de cazuri de infecţie cu rotavirus pe an, cu maximum 102 cazuri în 1995. Pe parcursul anilor 2000-2007 diagnosticul de laborator al infecţiei cu rotavirus nu a fost efectuat din cauza posibilităţilor limitate de finanţare. Cu suportul OMS din noiembrie 2007 s-a convenit asupra realizării unui proiect de supraveghere santinelă privind infecţia cu rotavirus. Din iunie 2008, după furnizarea de echipamente şi consumabile şi instruirea specialiştilor, a început testarea la rotavirusuri a copiilor cu vîrsta sub 5 ani cu diaree acută, internaţi în spitalul de boli infecţioase pentru copii din Chişinău. În anul 2008 au fost investigaţi 583 de copii cu boală diareică acută, iar în 2009 – 1160 copii. Ratele de rezultate pozitive pentru rotavirus a fost de 27,1% în 2008, şi 32,3% în 2009, în medie 29,7%. Numărul mediu de cazuri de boală diareică acută etiologic nedeterminată la copii cu vîrsta pînă la 5 ani în anii 2005-2009 constituie circa 5584 cazuri. Reieşind din proporţia infecţiei rotavirale şi indicele de eficacitate a vaccinului, prin vaccinare ar fi posibil de prevenit circa 1.500 cazuri de îmbolnăvire anual. În acest context, infecţia rotavirală reprezintă o problemă de sănătate publică pentru Republica Moldova şi ţara intenţionează să apeleze la sprijinul GAVI pentru punerea în aplicare a vaccinării împotriva infecţiei cu rotavirus, începînd cu anul 2012, în condiţii de cofinanţare, în care GAVI ar asigura 85-90% din costurile necesare pentru procurarea vaccinului. În scopul reducerii morbidităţii şi spitalizării copiilor, cauzate de boala diareică acută provocată de rotavirusuri vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    adresarea către donatorii externi potenţiali pentru acordarea asistenţei în asigurarea cu vaccin contra infecţiei cu rotavirus cu punerea lui în aplicare din anul 2012;
    vaccinarea contra infecţiei cu rotavirus cu acoperire vaccinală de minimum 95% cu 3 doze de vaccin rotaviral a copiilor cu vîrsta sub un an, din anul 2013;
    implementarea investigaţiilor de laborator în confirmarea diagnosticului de infecţie rotavirală în toate teritoriile administrative ale ţării către anul 2013;
    investigarea de laborator a fiecărui caz suspect la infecţia rotavirală sau deces de boală diareică acută;
    controlul asupra situaţiilor de risc (nivel de acoperire vaccinală sub 90% a copiilor cu vîrsta de un an).
    17. Prevenirea prin vaccinări a altor boli contagioase
    Anual se vor elabora recomandări pentru vaccinare a unor contingente de populaţie cu risc sporit contra rabiei, gripei, hepatitei virale A, infecţiei meningococice, varicelei, infecţiei cu virusul papilomei umane, holerei, antraxului, leptospirozei, tularemiei, febrei tifoide şi brucelozei, în funcţie de situaţia epidemică, recomandările OMS şi posibilităţile financiare. 
    Imunizarea împotriva febrei galbene, encefalitei acariene şi pestei va fi aplicată persoanelor care pleacă în regiunile endemice în mod individual.
    18. Fortificarea sistemului de supraveghere a bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinări
    În scopul fortificării sistemului de supraveghere a bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinări vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
    corelarea legislaţiei interne în domeniul prevenirii infecţiilor dirijabile prin vaccinare cu legislaţia Uniunii Europene;
    supravegherea bazată pe caz cu utilizarea definiţiilor standard de caz, adoptate de OMS;
    raportarea săptămînală zero;
    clasificarea cazurilor de îmbolnăvire: indigen sau de import, primar sau secundar;
    analiza sistematică a morbidităţii, utilizînd caracteristicile de timp, loc şi persoană;
    aprecierea situaţiei epidemiologice de risc pentru fiecare infecţie;
    evaluarea eficienţei măsurilor profilactice şi antiepidemice;
    modernizarea suportului de laborator în diagnosticul bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinări (implementarea testelor rapide, a tehnicilor de diagnostic moderne (inclusiv bazate pe reacţiile de polimerizare în lanţ, reacţii imunoenzimatice etc.);
    eşalonarea investigaţiilor de laborator şi asigurarea transportării mostrelor;
    funcţionarea eficientă a sistemului naţional electronic de supraveghere a bolilor infecţioase şi imunizărilor.
    19. Instruirea personalului
    Pentru asigurarea prestării serviciilor calitative de imunizări vor fi întreprinse acţiuni permanente de instruire a personalului medical, antrenat în efectuarea imunizărilor:
    elaborarea şi aprobarea curriculei de instruire universitară şi postuniversitară a medicilor de familie şi asistentelor medicale în domeniul imunizărilor;
    elaborarea şi aprobarea materialelor didactice în scopul instruirii lucrătorilor din asistenţa medicală primară şi din medicina preventivă în domeniul imunizărilor;
    organizarea atestării cunoştinţelor şi practicilor personalului ce prestează servicii de imunizare o dată la 2 ani şi în caz de necesitate;
    implementarea unui sistem de atestare şi licenţiere a instituţiilor antrenate în prestarea serviciilor de imunizări.
    20. Studii ştiinţifice
    Prin studii ştiinţifice se va asigura:
    evaluarea sistematică, cel puţin o dată la 2-3 ani, a nivelului acoperirii vaccinale a populaţiei la infecţiile prevenibile incluse în Program;
    evaluarea impactului Programului asupra răspîndirii infecţiilor prevenibile prin vaccinare;
    studierea fezabilităţii introducerii unor vaccinuri şi scheme noi de imunizare în scopul lărgirii spectrului de infecţii prevenibile prin vaccinare;
    efectuarea controlului selectiv asupra nivelului imunităţii prin metode serologice;
    participarea specialiştilor din domeniul imunizărilor la conferinţe, simpozioane, ateliere de lucru naţionale şi internaţionale.
    21. Colaborarea intersectorială şi internaţională
    Prezentul Program va derula în colaborare intersectorială şi internaţională prin întreprinderea următoarelor acţiuni:
    funcţionarea eficientă a Consiliului de coordonare a direcţiilor de dezvoltare şi finanţare a Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015;
    elaborarea proiectelor de susţinere financiară a Programului şi prezentarea acestora partenerilor internaţionali pentru aprobare şi acordarea asistenţei;
    întreprinderea acţiunilor privind racordarea suportului legislativ şi normativ în domeniul imunizărilor şi supravegherii bolilor prevenibile prin vaccinare la rigorile OMS şi Uniunii Europene;
    asigurarea informării OMS, Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii, GAVI şi altor organisme internaţionale interesate cu rezultatele implementării Programului;
    solicitarea asistenţei şi expertizei organismelor internaţionale interesate în evaluarea Programului, elaborarea strategiilor, obiectivelor şi activităţilor de dezvoltare în continuare a imunoprofilaxiei infecţiilor prevenibile prin vaccinare.
    22. Mobilizarea socială şi informarea populaţiei
    Realizarea cu succes a Programului depinde direct de acceptarea lui de către populaţie, de nivelul participării acesteia în prevenirea infecţiilor prevenibile prin vaccinări. În acest context, vor fi întreprinse următoarele acţiuni de mobilizare socială şi informare a populaţiei:  
    editarea bucletelor şi posterelor pentru populaţie privind eficienţa şi beneficiile vaccinării;
    editarea posterelor pentru lucrătorii medicali privind practicile sigure de imunizare;
    pregătirea, multiplicarea şi distribuirea fişelor informaţionale privind beneficiile şi riscurile fiecărui vaccin pentru persoanele ce urmează a fi vaccinate;
    pregătirea sistematică a articolelor, emisiunilor radio, emisiunilor TV privind realizările Programului, eficienţa şi beneficiile vaccinării;
    promovarea sistematică a multiplicării, distribuţiei şi eliberării certificatelor de vaccinare, pentru a fi păstrate la domiciliu;
    elaborarea, în comun cu Ministerul Educaţiei, a propunerilor privind modalităţile didactice de familiarizare a elevilor cu problemele legate de eficienţa şi necesitatea imunizărilor şi punerea lor în aplicare;
    organizarea anuală a săptămînii imunizărilor în cadrul Săptămînii Europene a Imunizărilor.
V. Responsabilii pentru implementarea
Programului şi atribuţiile lor
    23. Implementarea eficientă a prezentului Program se bazează pe colaborarea şi conlucrarea strînsă a mai multor servicii, organizaţii şi instituţii sub egida Ministerului Sănătăţii:
    serviciul de supraveghere de stat a sănătăţii publice;
    serviciile de asistenţă medicală primară şi spitalicească;
    instituţiile medico-sanitare publice şi de cercetări ştiinţifice naţionale;
    autorităţile administraţiei publice locale;
    Ministerul Educaţiei şi instituţiile de educaţie şi învăţămînt de toate nivelurile;
    organismele internaţionale şi nonguvernamentale.
    24. La nivel local
    1) Instituţiile de asistenţă medicală primară
    Conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală primară şi medicii de familie sînt responsabili nemijlocit de planificarea, organizarea şi prestarea serviciilor de imunizare populaţiei, coordonarea acestor activităţi cu structurile locale şi ierarhic superioare interesate. Instituţiile de asistenţă medicală primară vor asigura întreprinderea următoarelor acţiuni:
integrarea serviciilor de imunizare a populaţiei în cadrul serviciilor de asistenţă medicală primară;
    continuitatea şi accesul populaţiei la servicii de imunizare şi calitatea serviciilor de imunizare;
    instruirea personalului medical şi evaluarea cunoştinţelor lui;
    organizarea funcţionării sistemului de evidenţă a populaţiei şi a vaccinărilor efectuate şi de triere lunară a persoanelor care  urmează a fi vaccinate;
    stabilirea necesităţii, recepţionarea vaccinului şi materialelor pentru injectare de la centrele de sănătate publică teritoriale, transportarea, păstrarea, mînuirea, administrarea corectă şi monitorizarea utilizării stocurilor de vaccinuri şi consumabile;
    respectarea condiţiilor de transportare, păstrare şi utilizare a vaccinurilor;
    depistarea, investigarea, izolarea, tratamentul bolnavilor cu infecţii prevenibile prin vaccinări şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focare, în comun cu serviciul de supraveghere în sănătatea publică;
    monitorizarea sistematică a cuprinderii cu vaccinări a populaţiei eligibile, respectarea „lanţului frig”, consumului de vaccinuri, apariţiei cazurilor de boli prevenibile şi a altor indicatori de performanţă din teritoriul deservit, precum şi prezentarea rapoartelor respective instanţelor superioare în modul stabilit;
    informarea populaţiei despre beneficiile vaccinării şi despre data imunizării pentru fiecare persoană eligibilă.
    2) Autorităţile administraţiei publice locale:
    aprobă programele teritoriale de imunizări, asigură monitorizarea realizării lor şi a întreprinde măsuri de mobilizare a populaţiei şi instituţiilor subordonate în realizarea prezentului Program;
    acordă suport nemijlocit instituţiilor de sănătate publică pentru crearea condiţiilor de efectuare a vaccinărilor, inclusiv întreţinerea localului, asigurarea cu echipament pentru păstrarea vaccinurilor, legăturii telefonice, înlăturarea inofensivă a deşeurilor ascuţite şi tăioase, provenite în urma procesului de vaccinare şi susţinerea mesajelor de comunicare şi mobilizare socială adresate populaţiei.
    3) Ministerul Educaţiei, instituţiile de educaţie şi învăţămînt:
    oferă suport în organizarea imunizării preşcolarilor, elevilor şi studenţilor;
    contribuie la informarea corectă a cadrului didactic şi discipolilor privind eficienţa, beneficiile şi necesitatea imunizărilor;
    cooperează cu instituţiile medicale pentru admiterea în instituţii doar a persoanelor vaccinate, conform prezentului Program, excepţie servind unele stări medicale rare, care urmează a fi constatate de medicul de familie.
    25. La nivel administrativ-teritorial (raion, municipiu)
    1) Serviciul de supraveghere de stat a sănătăţii publice:
    poartă responsabilitate pentru elaborarea programelor teritoriale de imunizare şi monitorizare a implementării lor în colaborare cu administraţia instituţiilor medico-sanitare publice;
    elaborează planurile de vaccinare teritoriale, recepţionează şi distribuie la timp vaccinurile şi alte consumabile necesare pentru imunizări;
    monitorizează atingerea obiectivelor prezentului Program şi a altor indicatori de performanţă la nivel de teritoriu administrativ şi instituţie medicală;
    conlucrează cu autorităţile administraţiei publice locale în privinţa organizării implementării Programului;
    participă la atestarea cunoştinţelor personalului medical, precum şi la autorizarea instituţiilor care prestează servicii de imunizare;
    participă la instruirea personalului sanitar privind practicile de imunizare;
    organizează supervizarea instituţiilor de asistenţă medicală primară şi acordă ajutorul metodic şi practic necesar;
    asigură, trimestrial, recepţionarea vaccinurilor şi materialelor pentru injectare de la depozitul naţional, transportarea, stocarea, păstrarea în condiţii adecvate şi distribuirea lor lunară instituţiilor medico-sanitare publice, precum şi monitorizarea sistematică a utilizării;
    efectuează controlul periodic selectiv al respectării condiţiilor de transportare, păstrare şi administrare a vaccinurilor, respectare a calendarului de vaccinări, veridicităţii efectuării vaccinărilor şi cuprinderii cu vaccinări în instituţia medico-sanitară publică şi instituţiile medicale private; 
    exercită supravegherea epidemiologică, organizează şi efectuează măsuri antiepidemice la înregistrarea cazurilor de îmbolnăvire prin infecţii prevenibile prin vaccinare şi reacţii adverse la administrarea vaccinurilor;
    organizează şi efectuează activităţi de informare şi promovare a cunoştinţelor populaţiei privind beneficiile imunizărilor.
    2) Instituţia medico-sanitară publică:
     în colaborare cu serviciul de supraveghere de stat a sănătăţii publice, poartă responsabilitate pentru elaborarea programelor teritoriale de imunizare şi monitorizarea implementării lor;
    asigură cu cadre instituţiile medicale primare pentru a garanta accesul populaţiei la servicii de imunizare;
    conlucrează cu autorităţile administraţiei publice locale privind organizarea implementării Programului;
    organizează, planifică, monitorizează şi evaluează îndeplinirea Programului;
    organizează şi participă la instruirea personalului sanitar privind practicile de imunizare, evaluarea cunoştinţelor şi deprinderilor practice ale lucrătorilor medicali care prestează servicii de imunizări, la atestarea acestui personal;
    prestează servicii de imunizări contingentelor eligibile;
    efectuează controlul calităţii serviciilor de imunizări acordate de instituţiile de asistenţă medicală primară şi acordă ajutorul metodic şi practic necesar;
    asigură crearea condiţiilor, dotarea cu echipament şi consumabile necesare pentru efectuarea imunizărilor;
    asigură depistarea, investigarea de laborator, izolarea, tratamentul bolnavilor cu infecţii prevenibile prin vaccinări şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focare, în comun cu serviciul de supraveghere în sănătatea publică;
    evaluează anual necesitatea şi asigură comanda centralizată a formularelor statistice de evidenţă şi raportare a vaccinărilor;
    asigură informarea populaţiei privind eficacitatea imunizărilor şi importanţa lor pentru sănătate.
    26. La nivel naţional
    1) Ministerul Sănătăţii:
    aprobă cadrul normativ şi recomandările privind implementarea Programului;
    emite directive anuale de planificare a vaccinărilor şi aprobă planurile anuale de vaccinare pe ţară;
    evaluează anual îndeplinirea Programului;
    realizează finanţarea centralizată a procurărilor de vaccinuri şi materiale necesare pentru injectare (seringi, ace şi dispozitive pentru colectarea şi nimicirea lor sigură);
    asigură coordonarea îndeplinirii Programului cu concursul Consiliului de coordonare a direcţiilor de dezvoltare şi finanţare a Programului, Centrului Naţional de Sănătate Publică, Agenţiei Medicamentului, Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Centrului Naţional de Management în Sănătate, Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină;
    efectuează un control periodic selectiv al îndeplinirii funcţiilor sale de către instituţiile subordonate, conform regulamentelor aprobate.
    2) Consiliul de coordonare a direcţiilor de dezvoltare şi finanţare a Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015 (în continuare – Consiliul):
    Consiliul este un organ consultativ, care funcţionează pe baze obşteşti şi are drept scop consolidarea şi acordarea de ajutor pentru realizarea Programului, în colaborare cu organismele internaţionale. Consiliul este constituit din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, instituţiilor medico-sanitare naţionale, responsabile de coordonarea şi realizarea Programului, organismelor neguvernamentale şi internaţionale care activează în domeniul ocrotirii sănătăţii. Activităţile Consiliului sînt orientate spre:
    acordarea de sprijin pentru evaluarea şi planificarea activităţilor pe o perioadă de scurtă şi lungă durată;
    suportul şi asistenţa în identificarea şi realizarea priorităţilor Programului;
    crearea unui parteneriat solid prin coordonarea acţiunilor şi resurselor disponibile din ţară şi de peste hotare pentru a maximiza eficienţa Programului;
    acordarea de sprijin pentru mobilizarea resurselor interne şi externe în vederea realizării Programului;
    acordarea de asistenţă în vederea asigurării transparenţei Programului, utilizării fondurilor şi resurselor disponibile;
    distribuirea informaţiei între partenerii din ţară şi cei externi;
    acordarea suportului în abordarea problemelor noi incluse în Program.
    3) Centrul Naţional de Sănătate Publică va fi responsabil de:
    dezvoltarea, argumentarea şi promovarea politicii de imunizare;
    elaborarea şi perfecţionarea cadrului normativ şi instructiv în domeniul imunizărilor şi supravegherii bolilor prevenibile prin vaccinări;
    coordonarea problemelor imunizării cu instituţiile naţionale şi internaţionale;
    elaborarea planului naţional de vaccinare, asigurarea cu vaccinuri, seringi şi alte consumabile pentru efectuarea vaccinărilor;
    supervizarea, monitorizarea şi evaluarea realizării Programului;
    stabilirea necesităţilor şi graficul de livrare, comanda, recepţionarea, păstrarea, distribuirea şi monitorizarea stocurilor de vaccinuri şi materiale pentru injectare;
    monitorizarea şi asigurarea funcţionării „lanţului frig”, conform cerinţelor OMS şi Uniunii Europene;
    controlul conformităţii vaccinurilor achiziţionate, transportarea, păstrarea şi eliberarea lor în condiţii conforme recomandărilor OMS şi cerinţelor documentelor normative; 
    supravegherea epidemiologică şi a diagnosticului specific de laborator a bolilor contagioase, prevenibile prin vaccinări;
    organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice la înregistrarea cazurilor de îmbolnăvire prin infecţii prevenibile prin vaccinare;
    investigarea cazurilor de reacţii adverse la administrarea vaccinurilor, în comun cu Agenţia Medicamentului şi specialiştii instituţiilor naţionale de sănătate, delegaţi de Ministerul Sănătăţii;
    organizarea şi dirijarea procesului de instruire şi atestare a personalului sanitar privind practicile de imunizare, cu elaborarea şi aprobarea programelor de instruire şi materialelor didactice corespunzătoare;
efectuarea studiilor ştiinţifice şi ştiinţifico-practice;
    informarea populaţiei şi promovarea imunizărilor.
    4) Agenţia Medicamentului este responsabilă de:
    organizarea şi realizarea licitaţiilor publice de procurare a vaccinurilor la comanda Ministerului Sănătăţii;
    contractarea şi achitarea procurărilor de vaccinuri şi consumabile;
    înregistrarea vaccinurilor şi controlul conformităţii lor.
    5) Centrul Naţional de Management în Sănătate va asigura:
    participarea la evaluarea Programului;
    aprobarea anuală a formularelor statistice de evidenţă şi raportare a vaccinărilor;
    publicarea în anuarele statistice a indicatorilor de acoperire vaccinală şi morbiditate prin boli contagioase;
    pregătirea anuală a informaţiei privind distribuţia teritorială şi de vîrstă a  cazurilor de deces prin infecţiile incluse în Program.
    6) Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Sănătăţii Mamei şi Copilului, Institutul de Ftiziopneumologie „Churil Draganiuc” şi Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” vor asigura:
    pregătirea universitară şi postuniversitară a cadrelor medicale în domeniul imunoprofilaxiei, diagnosticului şi tratamentului bolilor prevenibile prin vaccinare;
    ajustarea programelor de studii cerinţelor prezentului Program şi cadrului normativ aprobat de Ministerul Sănătăţii pentru implementarea lui;
    participarea în cadrul grupurilor de experţi pentru pregătirea cadrului normativ de implementare a Programului şi evaluarea subiectelor specifice de importanţă epidemiologică;
    includerea în programele de cercetare-dezvoltare a problemelor legate de imunoprofilaxia, diagnosticul şi tratamentul bolilor contagioase, prevenibile prin vaccinare.
VI. Estimarea generală a bugetului Programului
    27. Bugetul anual al Programului include cheltuielile necesare de achiziţionare a vaccinurilor şi consumabilelor pentru injectare pentru efectuarea imunizărilor, conform calendarului de vaccinări. Sursele potenţiale de finanţare a Programului vor fi:
    mijloacele bugetului de stat în limitele mijloacelor totale destinate ocrotirii sănătăţii;
    mijloacele fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pentru prestarea serviciilor de imunizări în instituţiile medico-sanitare publice;
    mijloacele autorităţilor administraţiei publice locale pentru reperaţii capitale şi dotare cu utilajele necesare a cabinetelor şi punctelor de vaccinări;
    mijloacele financiare ale organizaţiilor internaţionale (Fondul de Vaccinuri a Alianţei Globale pentru Vaccinuri şi Imunizări, UNICEF, OMS).
    Cheltuielile preponderente ale prezentului Program se prevăd din următoarele surse de finanţare:
                                                                                                                         (mii lei)
Anii
Costul total
Acoperit din
 
 
Buget de stat
Surse externe
2011
17.187,0
11.069,7
6.117,3
2012
26.570,3
11.069,7
15.500,6
2013
36.320,6
11.069,7
25.250,9
2014
36.376,0
11.777,7
24.598,3
2015
36.385,9
11.787,6
24.598,3

VII. Supervizarea, monitorizarea şi evaluarea
 realizării Programului

    28. Indicatori de monitorizare a realizării Programului
    Pentru monitorizarea prezentului Program la nivel naţional şi teritorial vor fi utilizaţi următorii indicatori:
    rata cuprinderii cu vaccinuri pentru fiecare doză de vaccin administrată persoanelor care necesită vaccinarea va fi calculată lunar şi anual în baza rapoartelor statistice de ramură (formularul 5-san) la nivel naţional, teritorial şi de instituţie medicală;
    ponderea reacţiilor adverse postvaccinale va fi calculată lunar şi anual în baza rapoartelor statistice de ramură (formularul 5-san) la nivel naţional, teritorial şi de instituţie medicală;
    rata acoperirii vaccinale globale va fi calculată anual în baza raportului statistic de stat (formularul 6) la nivel naţional, teritorial şi de instituţie medicală;
    rata incidenţei prin bolile infecţioase, prevenibile prin vaccinări, va fi calculată lunar şi anual în baza raportului statistic de stat (formularul 2) la nivel naţional şi teritorial.
    29. Monitorizarea şi evaluarea Programului
    Monitorizarea realizării prezentului Program va fi efectuată de către Centrul Naţional de Sănătate Publică prin intermediul sistemului lunar de raportare a activităţilor de imunizare şi morbidităţii prin infecţiile prevenibile prin imunizări, precum şi prin evaluări selective a performanţei activităţilor de imunizare în cadrul instituţiilor medico-sanitare.
    lunar vor fi emise în adresa Ministerului Sănătăţii şi instituţiilor teritoriale de asistenţă medicală primară şi sănătate publică informaţii de monitorizare a nivelului cuprinderii cu vaccinări şi morbidităţii prin infecţiile prevenibile prin imunizări;
    anual va fi efectuată evaluarea realizărilor Programului şi discutarea rezultatelor în cadrul Ministerului Sănătăţii, autorităţilor teritoriale de sănătate şi autorităţilor administraţiei publice locale;
    în colaborare cu organismele internaţionale, vor fi efectuate studii populaţionale de evaluare a acoperirii vaccinale şi studii sistematice ale calităţii serviciilor de imunizare.
    Prezentul Program va fi evaluat la mijlocul termenului de implementare şi la finele implementării, de către organismele internaţionale de referinţă în domeniu.

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.1192
din  23 decembrie 2010
COMPONENŢA NOMINALĂ
a Consiliului de coordonare a direcţiilor de dezvoltare  şi finanţare
a Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2011-2015
    MAGDEI Mihail           -    viceministru al sănătăţii, medic-şef sanitar de stat al
                                              Republicii Moldova, preşedinte al Consiliului
    BAHNAREL Ion          -    director general al Centrului Naţional de Sănătate
                                              Publică, prim adjunct al medicului-şef sanitar de stat
                                              al Republicii Moldova, vicepreşedinte al Consiliului
    MELNIC Anatolie        -    şef al Centrului Profilaxie Specifică, Centrul Naţional
                                             de Sănătate Publică, secretar al Consiliului
    OSOIANU Iurie           -    vicedirector al Companiei Naţionale de Asigurări în
                                              Medicină
    ANDRIEŞ Margarita    -    şef al Secţiei finanţele în ocrotirea sănătăţii a Direcţiei
                                              finanţele în ocrotirea sănătăţii şi protecţie socială,
                                              Ministerul Finanţelor
    YUSTER Alexandra     -    reprezentant al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii
                                              (UNICEF) în Republica Moldova
    DOMENTE Silviu        -    reprezentant al  Oficiului Biroului Regional European
                                             al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Republica Moldova