Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Obiectul legii
    Prezenta lege reglementează incompatibilităţile şi restricţiile impuse persoanelor care exercită funcţii de demnitate publică, funcţii publice sau alte funcţii prevăzute în prezenta lege, soluţionarea conflictelor de interese, precum şi modul de prezentare a declaraţiei cu privire la conflictul de interese.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul sens:
    conflict de interese - situaţie în care persoana care deţine o funcţie publică trebuie să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii, sau să întreprindă, în îndeplinirea atribuţiilor sale, alte acţiuni ce influenţează sau pot influenţa interesele sale personale;
    interes public - interesul general al societăţii ca persoanele care deţin funcţii publice să ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime;
    interes personal - orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru persoane apropiate de către persoana cu funcţie de răspundere ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu;
    persoane apropiate - soţul (soţia), persoanele înrudite prin sînge sau adopţie (părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, nepoţi, unchi, mătuşe) şi persoanele înrudite prin afinitate (cumnat, cumnată, socru, soacră, ginere, noră).
    Articolul 3. Persoanele cărora se aplică legea
    (1) Prevederile prezentei legi se aplică persoanelor care deţin funcţii publice în autorităţi publice şi în alte autorităţi de reglementare independente.
    (2) Prevederile prezentei legi se aplică şi:
    a) Preşedintelui Republicii Moldova;
    b) deputaţilor în Parlament;
    c) membrilor Guvernului;
    d) judecătorilor Curţii Constituţionale, judecătorilor instanţelor judecătoreşti;
    e) procurorilor şi locţiitorilor acestora, ofiţerilor de urmărire penală, colaboratorilor serviciului diplomatic, ai Serviciului Vamal, ai organelor afacerilor interne, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ai organelor securităţii statului, ofiţerilor şi subofiţerilor forţelor armate naţionale;
   f) consilierilor consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale, deputaţilor în Adunarea Populară şi başkanului Găgăuziei, primarilor, preşedinţilor raioanelor.
    (3) Prevederile prezentei legi se aplică conducătorilor şi locţiitorilor conducătorilor instituţiilor publice, întreprinderilor de stat şi municipale, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat.
    (4) Prevederile prezentei legi se aplică şi persoanelor care sînt împuternicite, conform actelor normative, să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea de stat sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în privinţa mijloacelor băneşti, sau care au dreptul de a dispune de astfel de bunuri, precum şi persoanelor care nu sînt  funcţionari publici, dar cărora statul le deleagă temporar una dintre aceste atribuţii.
    Articolul 4. Principiile generale de tratare şi
                       soluţionare a conflictului de interese
    Persoanele prevăzute la art.3, în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sînt obligate să respecte următoarele principii generale:
    a) slujirea interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate;
    b) asigurarea transparenţei şi controlului activităţii;
    c) responsabilitatea individuală şi exemplul personal.
    Articolul 5. Slujirea interesului public cu imparţialitate
                       şi obiectivitate
    (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, persoanele prevăzute la art.3 vor lua decizii şi vor face recomandări conducîndu-se de legislaţia corespunzătoare şi de politica statului în domeniul respectiv, ţinînd cont de interesul public şi renunţînd la interesele personale.
    (2) Persoanele prevăzute la art.3 vor renunţa la interesele personale, ce pot compromite deciziile oficiale, luate cu participarea lor, sau se vor abţine de la participarea la luarea sau executarea unor astfel de decizii, dacă acestea pot fi compromise de interesele lor personale sau de apartenenţa lor la anumite organizaţii.
    (3) Persoanele prevăzute la art.3 nu au dreptul:
    a) să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii legate de activitatea lor în interese personale;
    b) să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă;
    c) să folosească, direct sau indirect, orice bun proprietate publică în interese personale;
    d) să facă uz de avantajele funcţiei oficiale sau ale statutului deţinute anterior.
    Articolul 6. Asigurarea transparenţei şi controlului 
                       activităţii
    (1) Activitatea autorităţilor publice, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat şi municipale, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, denumite în continuare organizaţii publice, precum şi a persoanelor prevăzute la art.3, va fi transparentă şi accesibilă controlului public.
    (2) Persoanele prevăzute la art.3 vor îndeplini atribuţiile de serviciu imparţial şi conştiincios.
    (3) Persoanele prevăzute la art.3 sînt obligate să declare apartenenţa lor la vreun partid sau vreo organizaţie.
     (4) Organizaţiile publice vor asigura consecvenţă şi un înalt grad de transparenţă în tratarea şi soluţionarea conflictului de interese.
    (5) Organizaţiile publice, precum şi persoanele prevăzute la art.3 vor promova verificarea modului de tratare a conflictului de interese în limitele legislaţiei respective.
    Articolul 7.  Responsabilitatea individuală şi exemplul
                        personal
    Persoanele prevăzute la art.3 vor acţiona în orice moment astfel încît să servească drept exemplu pentru alţi funcţionari publici şi pentru alte persoane fizice şi vor accepta:
    a) responsabilitatea pentru modul în care îşi desfăşoară activitatea în calitate de persoană privată la numirea în funcţia publică şi în timpul exercitării funcţiei publice;
    b) responsabilitatea pentru evitarea, identificarea, declararea şi soluţionarea conflictelor de interese în beneficiul interesului public.
    Articolul 8. Identificarea conflictului de interese
    Conflictul de interese va fi identificat:
    a) prin declararea iniţială şi periodică a intereselor personale şi raportarea imediată a apariţiei conflictului de interese de către candidatul la funcţie sau persoana prevăzută la art.3, după caz;
    b) prin petiţii şi cereri depuse de către cetăţeni sau prin alte modalităţi prevăzute de lege.
    Articolul 9. Obligaţiile persoanelor cărora li se aplică
                       legea
    (1) Persoana prevăzută la art.3 va informa imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, în scris, şeful ierarhic sau organul ierarhic superior despre:
    a) interesul, al său ori al persoanelor apropiate, legat de decizia pe care trebuie să o ia personal sau la luarea căreia trebuie să participe, ori de acţiunea pe care trebuie să o întreprindă în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu;
    b) calitatea, a sa ori a persoanelor apropiate, de fondator, acţionar, asociat, membru al consiliului de administraţie, membru al comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale sau necomerciale), dacă această persoană juridică a primit de la organizaţia publică în care activează bunuri, inclusiv mijloace băneşti, credite garantate de stat ori de autoritatea administraţiei publice locale sau o comandă de achiziţie publică.
    (2) Preşedintele Republicii Moldova, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi alţi conducători ai organizaţiilor publice vor anunţa Comisia Principală de Etică despre conflictele de interese specificate la alin.(1) în care se află.
    (3) Persoanei care deţine o funcţie publică îi sînt interzise relaţii de serviciu cu o persoană care a lucrat anterior într-o autoritate publică dacă aceasta cade sub incidenţa restricţiilor prevăzute la art.22 alin.(1).
    (4) Încălcarea dispoziţiilor alin.(1) atrage răspundere disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.
    Articolul 10. Obligaţiile conducătorului organizaţiei
                         publice
    (1) Conducătorul organizaţiei publice este obligat să nu admită, cu bună ştiinţă, ca persoanele care activează în organizaţia pe care o conduce să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fiind în situaţii de conflict de interese.
    (2) Conducătorul organizaţiei publice este obligat să informeze Comisia Principală de Etică despre depistarea de încălcări ale prezentei legi.
    Articolul 11. Tratarea şi soluţionarea conflictului de  
                         interese
    (1) Tratarea conflictului de interese se exprimă prin cerinţele ce se înaintează persoanelor prevăzute la art.3 de a accepta responsabilitatea pentru identificarea intereselor lor personale, care ar putea intra sau sînt în conflict cu îndatoririle lor oficiale, precum şi prin cerinţele ce se înaintează acestor persoane şi organizaţiilor publice de a lua măsuri pentru soluţionarea pozitivă a conflictului de interese.
    (2) Soluţionarea conflictului de interese se efectuează prin examinarea situaţiei de conflict de interese, prin determinarea şi aplicarea soluţiei adecvate pentru soluţionarea pozitivă a conflictului de interese.
    (3) Tratarea şi soluţionarea conflictului de interese se efectuează de către persoana prevăzută la art.3 şi de către conducătorul organizaţiei publice ori, după caz, de către Comisia Principală de Etică ca organ specializat menit să contribuie la implementarea politicii cu privire la conflictul de interese sau cu participarea acesteia.
    (4) Decizia privind soluţionarea conflictului de interese se ia de către conducătorul organizaţiei publice şi, după caz, de către Comisia Principală de Etică. În cazul judecătorilor, decizia se ia de către Comisia Principală de Etică cu informarea ulterioară a Consiliului Superior al Magistraturii.
    (5) Opţiuni pentru soluţionarea pozitivă a conflictului de interese sînt:
    a) renunţarea sau lichidarea interesului personal de către persoana prevăzută la art.3;
    b) recuzarea (interzicerea) implicării persoanei prevăzute la art.3 afectate de un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor cu păstrarea funcţiei acesteia, în cazul în care conflictul prezintă o probabilitate redusă de a se repeta;
    c) restricţionarea accesului persoanei prevăzute la art.3 afectate de un conflict de interese la anumite informaţii;
    d) transferul persoanei prevăzute la art.3 într-o funcţie neconflictuală;
    e) redistribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor persoanei prevăzute la art.3 atunci cînd se consideră că un anumit conflict de interese va continua să existe, situaţie în care recuzarea nu mai este indicată;
    f) demisia persoanei prevăzute la art.3 din funcţia conflictuală deţinută în calitate de persoană privată. 
    (6) La identificarea celei mai bune soluţii pentru rezolvarea sau abordarea unei situaţii de conflict, conducătorii vor lua în considerare interesele organizaţiei publice, interesul publicului şi interesele legitime ale salariaţilor, precum şi alţi factori, inclusiv, în cazuri concrete, nivelul şi tipul funcţiei deţinute de persoana în cauză, natura conflictului.
    (7) Recuzarea presupune cedarea către un terţ a responsabilităţii luării deciziei sau abţinerea de la vot, cu informarea tuturor părţilor afectate de decizia respectivă cu privire la măsurile luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor.
    (8) Restricţiile stabilite persoanei prevăzute la art.3 afectate de un conflict de interese presupun interzicerea de a participa la examinarea propunerilor şi planurilor afectate sau de a primi documente semnificative sau alte informaţii care au legătură cu interesul său personal.
    (9) Persoana prevăzută la art.3 este obligată să se conformeze oricărei decizii finale care îi cere să se retragă din situaţia de conflict de interese în care ea se află sau să renunţe la avantajul ce stă la originea conflictului.
    (10) Dacă, în urma controlului legalităţii actelor administrative emise/adoptate sau actelor juridice încheiate de persoanele prevăzute la art.3, s-a constatat că aceste persoane au obţinut beneficii materiale, conducătorul organizaţiei publice va sesiza organele de urmărire penală sau se va adresa în instanţa de judecată.
    Articolul 12. Drepturile persoanei vătămate
    (1) Persoana care se consideră lezată în drepturi ca urmare a unui conflict de interese şi nu este de acord cu decizia organizaţiei publice sau a persoanei cu funcţie de răspundere are dreptul de a se adresa în instanţa de judecată.
    (2) Actele administrative emise/adoptate sau actele juridice încheiate de persoanele prevăzute la art.3 cu încălcarea dispoziţiilor art.9 alin.(1) sînt lovite de nulitate.
    (3)  Efectul juridic prevăzut la alin.(2) nu se referă la actele legislative, la alte acte normative şi la actele judecătoreşti.
    Articolul 13. Declararea intereselor personale
    (1) Candidatul la alegerea, numirea sau confirmarea în funcţia publică, precum şi persoana prevăzută la art.3 sînt obligate să identifice şi să declare interesele personale relevante.
    (2) Declaraţia de interese personale se depune în scris.
    (3) Funcţiile şi activităţile care vor fi indicate în declaraţia de interese personale sînt:
    a) activităţile profesionale retribuite;
    b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice;
    c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare;
    d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale.
    (4) Persoanele prevăzute la alin.(1) care nu exercită alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decît cele legate de exercitarea mandatului sau funcţiei deţinute depun o declaraţie în acest sens.
    (5) Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declaraţiei, precum şi pentru veridicitatea şi deplinătatea informaţiei, o poartă persoana care depune declaraţia.
    (6) Cerinţa privind declararea intereselor personale se include în toate procedurile sau contractele ce reglementează angajarea, alegerea sau numirea în funcţia publică.
    (7) Depunerea declaraţiei de interese personale nu scuteşte persoana de obligaţia depunerii altor declaraţii potrivit legii.
    Articolul 14.     Termenele de depunere a declaraţiei de
                              interese personale
    (1) Declaraţia de interese personale se depune în termen de 15 zile de la data angajării, validării mandatului ori numirii în funcţie, după caz.
    (2) Declaraţia de interese personale se actualizează anual, pînă la data de 30 ianuarie.
    (3) Persoanele prevăzute la art.3 vor actualiza declaraţiile de interese personale ori de cîte ori intervin schimbări în informaţia indicată la art.13 alin.(3), în termen de 15 zile de la data intervenirii acestora.
    Articolul 15.     Persoanele abilitate cu funcţia de colectare
                             a declaraţiilor de interese personale
    (1) Declaraţiile de interese personale se depun după cum urmează:
    a) Preşedintele Republicii Moldova - la şeful Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova;
    b) deputaţii în Parlament - la directorul general al Aparatului Parlamentului;
    c) membrii Guvernului - la şeful Aparatului Guvernului;
    d) judecătorii Curţii Constituţionale - la şeful Secretariatului Curţii Constituţionale;
    e) judecătorii instanţelor judecătoreşti - la preşedintele Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii;
    f) procurorii - la şeful Serviciului resurse umane al Procuraturii Generale;
    g) consilierii consiliilor locale şi raionale, primarii, preşedinţii raioanelor - la secretarul consiliului unităţii administrativ-teritoriale respective; deputaţii în Adunarea Populară şi başkanul Găgăuziei - la secretarul Adunării Populare a Găgăuziei;
    h) celelalte persoane prevăzute la art.3 - la şeful serviciului resurse umane din organizaţiile publice în care îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Declaraţiile de interese personale se expediază de către persoana responsabilă de colectarea lor Comisiei Principale de Etică, iar o copie a lor se păstrează la persoana responsabilă din cadrul organizaţiei publice unde au fost depuse.
    (3) Prevederile alin.(2) al prezentului articol, precum şi ale art.18, nu se aplică în cazul declaraţiilor depuse de către persoanele care fac parte din efectivul militar al Serviciului de Informaţii şi Securitate.
    Articolul 16. Forma declaraţiei de interese personale
    Modelul şi regulile de completare a declaraţiilor de interese personale sînt unice pentru toate organizaţiile publice şi se aprobă de Comisia Principală de Etică.
    Articolul 17. Controlul informaţiilor din declaraţiile de
                         interese personale
    (1) Controlul veridicităţii informaţiilor din declaraţiile de interese personale se efectuează de Comisia Principală de Etică, iar la cererea acesteia - de organele în a căror competenţă este pus, potrivit legii, controlul informaţiilor specificate la art.13 alin.(3).
    (2) Conducătorii organizaţiilor publice şi Comisia Principală de Etică vor întreprinde neîntîrziat măsurile necesare pentru soluţionarea conflictelor de interese care le-au devenit cunoscute din declaraţii şi vor informa organele de stat competente despre încălcările de legislaţie depistate.
    Articolul 18.  Caracterul public al declaraţiilor de
                          interese personale
    Informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fi eliberate la solicitare.
    Articolul 19. Dispoziţii generale privind incompatibilitatea
    Incompatibilităţile privind funcţiile publice sînt cele stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, prin legile ce reglementează activitatea autorităţilor publice în care persoanele ce deţin funcţii de demnitate publică sau funcţii publice îşi desfăşoară activitatea, prin prezenta lege, prin legislaţia în domeniul serviciului public, prin legile privind statutul alesului local, privind administraţia publică locală, privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, precum şi prin alte legi.
    Articolul 20. Restricţii legate de încetarea activităţii
    (1) Persoanele prevăzute la art.3 sînt obligate să comunice conducătorului organizaţiei publice în care activează despre toate ofertele de muncă dacă această muncă poate genera conflict de interese.
    (2) Persoanele prevăzute la art.3 nu pot să obţină beneficii neprevăzute de lege sau de contractul individual de muncă datorită funcţiei deţinute anterior, inclusiv datorită informaţiilor de serviciu obţinute în exercitarea funcţiei respective, în special atunci cînd sînt în căutarea unui loc de muncă sau a altei funcţii după ce nu mai deţin funcţia publică.
    (3) Persoanele prevăzute la art.3 care au încetat să-şi îndeplinească obligaţiile în serviciul public, iar pe parcursul ultimului an de muncă aveau atribuţii directe de supraveghere sau control al unor întreprinderi, nu sînt în drept să se angajeze, timp de un an, în structurile de administrare, de revizie sau de control ale acestor întreprinderi.
    Articolul 21. Restricţii în cazul încheierii contractelor
                         comerciale
    (1) În cazul în care persoana a încetat să-şi îndeplinească obligaţiile în autoritatea publică, întreprinderea în care ea sau persoane apropiate ei deţin cote în capitalul social ori lucrează în structuri de conducere sau de revizie nu are dreptul, timp de un an, să încheie contracte comerciale cu autoritatea în care aceasta a activat.
    (2) Restricţiile stabilite la alin.(1) nu se aplică în cazul în care contractul a fost încheiat pînă la angajarea la întreprindere a persoanei care a exercitat o funcţie publică sau în cazul în care contractul a fost încheiat prin metoda licitaţiei publice.
    Articolul 22. Limitarea reprezentării
    (1) Persoana care a încetat să-şi îndeplinească obligaţiile în autoritatea publică nu poate reprezenta, timp de un an, interesele persoanelor fizice sau juridice în autoritatea în care a activat, precum şi nu poate reprezenta persoane fizice şi juridice în probleme ce ţin de atribuţiile de serviciu îndeplinite anterior. Prevederea în cauză nu se aplică avocaţilor.
    (2) Persoana prevăzută la art.3 nu poate reprezenta grupuri private sau persoane fizice şi nu poate apăra interesele acestora în autorităţile publice, cu excepţia acţiunilor întreprinse în calitate de reprezentant legal. Întocmirea şi examinarea petiţiilor nu se consideră reprezentare a grupului privat sau a persoanei fizice.
    Articolul 23. Cadourile
    (1) Persoana prevăzută la art.3 nu va accepta cadouri sau servicii dacă oferirea sau acordarea lor este legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
    (2) Interdicţia specificată la alin.(1) nu se aplică în cazul primirii cadourilor în conformitate cu protocolul în cadrul delegaţiilor sau întrevederilor oficiale.
    (3) Se interzice primirea cadourilor în conformitate cu protocolul dacă valoarea acestora, pentru o singură dată, depăşeşte mărimea unui salariu mediu pe ţară. Cadourile primite cu încălcarea dispoziţiilor prezentului alineat se transmit în gestiunea autorităţii respective.
    Articolul 24. Limitarea publicităţii
    (1) Se interzice folosirea de către persoana prevăzută la art.3 în interes privat a simbolurilor oficiale care au legătură cu exercitarea funcţiei sale.
    (2) Se interzice folosirea sau permiterea folosirii numelui, însoţit de calitatea persoanei prevăzute la art.3, a imaginii, vocii sau semnăturii acesteia în orice formă de publicitate a unui agent economic, precum şi a vreunui produs comercial naţional sau străin, cu excepţia publicităţii gratuite în scopuri caritabile.
    Articolul 25.  Autorităţile care exercită controlul
                          asupra executării prezentei legi
    (1) Controlul asupra executării prezentei legi de către persoanele prevăzute la art.3 îl exercită:
    a) conducătorii organizaţiilor publice;
    b) Comisia Principală de Etică;
    c) alte structuri, dacă legislaţia ce reglementează modul de funcţionare a anumitor organe prevede astfel.
    (2) Procedura de formare şi funcţionare a Comisiei Principale de Etică, precum şi componenţa acesteia se reglementează de regulamentul aprobat de Parlament.
    (3) Conducătorii organizaţiilor publice, în exercitarea controlului asupra executării prezentei legi, din iniţiativă proprie sau la indicaţia organelor prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) ori la primirea informaţiei că persoana prevăzută la art.3 aflată în subordinea sa, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu se conformează cerinţelor prezentei legi, pot verifica activitatea de serviciu a persoanei în cauză. Pentru efectuarea unui astfel de control, conducătorii organizaţiilor publice pot crea comisii speciale de etică. Procedura de formare şi funcţionare a comisiilor se reglementează de regulamentul aprobat de Guvern.
    (4) Rezultatele controlului se comunică persoanei a cărei activitate a fost verificată, precum şi organului abilitat care ia cunoştinţă de toate sesizările ce parvin şi căruia i se prezintă informaţiile cu privire la încălcările prezentei legi.
    (5) Pentru a efectua controlul asupra executării prezentei legi, organele prevăzute la alin.(1) au dreptul să solicite informaţii necesare de la organizaţiile publice conform legislaţiei.
    Articolul 26
    Guvernul, în termen de 6 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                 Marian LUPU

    Nr.16-XVI. Chişinău, 15 februarie 2008.