Capitolul I

    Articolul 1. Legislaţia funciară
    Relaţiile funciare se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul Cod şi de alte acte legislative, emise în conformitate cu el.
    Relaţiile din sfera folosirii şi protecţiei altor bogăţii naturale (subsolul, pădurile, apele, regnul vegetal şi animal, aerul atmosferic) se reglementează prin legislaţie specială.
    Articolul 2. Fondul funciar şi componenţa lui
    Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al Republicii Moldova.
    Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii de terenuri:
    - cu destinaţie agricolă;
    - din intravilanul localităţilor;
    - destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale;
    - destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi;
    - ale fondului silvic;
    - ale fondului apelor;
    - ale fondului de rezervă.
    Articolul 3. Proprietatea asupra terenurilor
    Terenurile în Republica Moldova pot fi în proprietate: privată, de stat şi colectivă, cu dreptul de proprietate al fiecărui membru al colectivului.
    Statul ocroteşte în egală măsură toate tipurile de proprietate funciară.
    Articolul 4. Deţinătorii de terenuri
    Prin deţinătorii de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de beneficiere funciară.
    Deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate şi posesiune pot fi numai cetăţeni ai Republicii Moldova.
    Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.
    Nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.
    Articolul 5. Protecţia ecologică a terenurilor
    Terenurile, ca spaţiu de importanţă vitală, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană, sînt protejate de stat.
    Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor forme de  activitate.
    Articolul 6. Atribuţiile statului în relaţiile funciare
    Funcţia de atribuire şi de înstrăinare a terenurilor, de autentificare a dreptului deţinătorilor de terenuri îl au numai organele administraţiei de stat.
    Statul srijină material, financiar şi organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi valorificării terenului cu ridicarea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, asigură folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale
deţinătorilor de terenuri.
    Organele de autoadministrare locală constituie comisii funciare din consilieri ai administraţiei locale, din specialşti de la Departamentul de Stat pentru Privatizare şi Departamentul de Stat pentru Reforma
agrară şi din locuitori ai localităţilor urbane şi rurale în limitele unităţilor teritorial-administrative. Funcţiile acestor comisii se stabilesc în regulamentul elaborat de Guvern.
    Articolul 7. Competenţa Parlamentului
    De competenţa Parlamentului ţin:
    reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova;
    organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
    stabilirea suprafeţelor cu regim juridic special;
    evaluarea cadastrală şi determinarea valorii terenurilor;
    soluţionarea litigiilor funciare interjudeţene;
    aprobarea balanţului funciar anual;
    rezolvarea altor chestiuni ce intră în componenţa Parlamentului.
    Articolul 8. Competenţa Guvernului
    De competenţa Guvernului ţin:
    prezentarea spre aprobare Parlamentului a perimetrului intravilanului localităţilor urbane;
    elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;
    ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii;
    elaborarea bilanţului funciar anual pentru a fi prezentat spre aprobare Parlamentului;
    stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;
    stabilirea şi schimbarea destinaţiei în modul prevăzut de lege;
    schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;
    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare în republică şi asigurarea realizării lor;
    elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;
    organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
    aprobarea hotarelor extravilanului fiecărei localităţi pe baza propunerilor consiliilor judeţene (municipale) şi ale executivelor raionale.
    Articolul 9. Competenţa consiliilor judeţene (municipale)
                       şi a executivelor raionale
    De competenţa consiliilor judeţene (municipale) şi a executivelor raionale ţin:
    exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
    stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;
    stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele;
    ţinerea cadastrului funciar al judeţului (raionului), organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare;
    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul judeţului (municipiului) şi raionului şi asigurarea realizării lor;
    repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;
    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita judeţului (municipiului), raionului;
    schimbarea destinaţiei terenurilor agricole;
    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;
    privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;
    elaborarea propunerilor privind hotarele extravilanului localităţilor pentru a fi aprobat de Guvern.
    Articolul 10. Competenţa comisiilor primăriilor comunale
    De competenţa consiliilor primăriilor comunale ţin:
    atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege;
    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;
    încasarea impozitelor funciare şi a altor plăţi;
    exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
    ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;
    privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în condiţiile prevăzute de lege;
    determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate cu legea;
    soluţionarea litigiilor în limitele competenţei lor;
    evaluarea terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;
    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor comunelor (satelor).

Capitolul III
ATRIBUIREA ŞI ÎNSTRĂINAREA TERENURILOR

Articolul 11. Atribuirea terenurilor din intravilan pentru
case şi grădini
Organele de autoadministrare locală:
atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de
proprietate;
trec în activitatea cetăţenilor rurali terenurile ocupate de case şi
anexe gospodăreşti, precum şi terenurile cu grădini particulare, care
se atribuie acestora conform legislaţiei în vigoare;
atribuie terenuri din rezerva intravilanului pentru construcţia
noilor case de locuit şi a anexelor gospodăreşti, precum şi pentru
curţi şi grădini: În oraşe şi orăşele de la 0,04 pînă la 0,07 hectare,
iar în localităţile rurale de la 0,12 pînă la 0,2 hectare.

Articolul 12. Atribuirea terenurilor din extravilan
în proprietate privată
Prin hotărîrea organelor de autoadministrare locală şi a
întreprinderilor agricole, în localităţi se constituie comisii funciare
pentru stabilirea cotei de teren echivalent care se atribuie în
proprietatea privată membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozuri
sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste
unităţi economice, persoanelor supuse represiunilor nedrepte şi
reabilitate ulterior, persoanelor care au adus teren în colective şi nu
lucrează în ele, cu condiţia de a-şi stabili domiciliul în localitatea
respectivă şi de a se ocupa cu agricultura.
Comisiile stabilesc cota de teren echivalent ce se atribuie în
proprietatea privată, ţinînd seama de calitatea şi valoarea lui
economică.
Autentificarea dreptului de proprietate se face prin eliberarea unui
titlu de proprietate funciară conform articolului 20 din prezentul Cod.
Din întreaga suprafaţă a terenurilor din extravilan cu excepţia
celor atribuite conform articolului 11 din prezentul Cod, pot fi
rezervate pînă la cinci la sută pentru necesităţile sociale.
Din toate terenurile din extravilan comisia rezervă şi suprafeţe
corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni comune.
Mănăstirile, cîrmuirile eparhiale beneficiază cu titlu de
proprietate de o suprafaţă de pînă la cinci hectare.

Articolul 13. Formele de gospodărire şi drepturile membrilor
întreprinderilor agricole şi agroindustriale
După efectuarea operaţiunilor prevăzute în art.12, activitatea
actualelor colhozuri, sovhozuri, altor întreprinderi de stat şi
intergospodăreşti agricole şi agroindustriale nu se întrerupe. Ele îşi
păstrează statutul de întreprinderi cu forma de gospodărire colectivă
în baza titlurilor de posesiune asupra terenurilor care, în
conformitate cu proiectul intragospodăresc de reglementare a regimului
proprietăţii funciare, se delimitează în natură de terenurile
localităţilor şi de cele ale altor deţinători de terenuri.
Persoanele care continuă să muncească la întreprinderile agricole şi
agroindustriale sînt titulari cu drept de proprietate asupra cotei de
teren echivalent ce li s-a atribuit în conformitate cu articolul 12.
Aceşti titulari pot să se retragă orcînd din întreprinderea agricolă
sau agroindustrială, beneficiind de dreptul de a primi teren echivalent
după cota ce li s-a atribuit şi cota-parte valorică ce li se cuvine din
bunurile întreprinderii.
Cota-parte de teren echivalent se stabileşte de organele de
autoadministrare locală.
Cota-parte valorică din bunurile întreprinderilor se stabileşte
potrivind ultimului bilanţ de către colectivul de muncă corespunzător.
Organele de autoadministrare locală, în conformitate cu cererea
depusă, le atribuie fără hotărîrea colectivului întreprinderii cota de
teren echivalent (în mod obligatoriu în perioada de la 1 noiembrie pînă
la 1 martie) şi cota-parte valorică din bunurile întreprinderii.
Decizia adoptată de către organul de autoadministrare locală poate
fi atacată de cetăţean în instanţele judecătoreşti.
Persoanele care au devenit producători particulari, conform
prevederilor art. 12, pot să se asocieze benevol, păstrîndu-şi dreptul
de proprietate asupra terenurilor ce le aparţin.
Întreprinderile agricole şi agroindustriale, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, pot să se transforme în societăţi pe acţiuni ori
în alte forme de gospodărire.
Toate formele de gospodărire sînt cu drepturi egale şi ocrotite de
stat în egală măsură.

Articolul 14. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor
dobîndite în proprietatea privată
Terenurile dobîndite în proprietatea privată se transmit prin
moştenire în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Înstrăinarea prin acte juridice între vii se admite în strictă
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Dreptul de preemţiune la înstrăinarea prin vînzare a oricăror
terenuri aparţine statului.

Articolul 15. Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi
decît producţia agricolă şi silvică
Întreprinderilor şi organizaţiilor industriale, de transport, altor
organizaţii neagricole de stat, cooperatiste şi obşteşti li se atribuie
terenuri cu drept de folosinţă pentru desfăşurarea activităţii lor.
Aceste terenuri sînt proprietate a statului.
Pentru construcţia de întreprinderi industriale, de obiecte ale
gospodăriei comunale, de locuinţe, de căi ferate şi autostrăzi de linii
de transport electric, de conducte magistrale, pentru alte necesităţi
decît producţia agricolă se repartizează terenuri calificate în baza
materialelor cadastrului funciar nepotrivite pentru agricultură, sau
terenuri agricole cu bonitate scăzută.
Pentru necesităţile indicate mai sus se atribuie terenuri
neîmpădurite.
Amplasarea unor obiecte social-economice cu caracter deosebit se
face cu consimţămîntul populaţiei locale.
Problema repartizării pentru construcţii a terenurilor sub care se
găsesc minerale utile se coordonează cu serviciul geologic republican
şi cu organele supravegherii miniere de stat. Liniile de transport
electric, de telecomunicaţii şi de alte comunicaţii se instalează în
cea mai mare parte de-a lungul drumurilor şi traseelor existente,
conform normelor şi regulilor de construcţie în vigoare.
Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi decît producţia
agricolă şi silvică se efectuează în două etape:
- amplasarea prealabilă a obiectului;
- atribuirea definitivă a terenului.
Modul de depunere şi de examinare a cererii de atribuire a
terenurilor pentru nevoile statului şi ale societăţii se stabileşte de
legislaţie.

Articolul 16. Convenirea asupra locului de amplasare a
construcţiei şi asupra suprafeţei necesare
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care vor să obţină
terenuri pentru construcţii trebuie să convină în prealabil cu
titularii dreptului de proprietate, de posesiune şi de beneficiere
funciară, precum şi cu organele de autoadministrare locală, cu
Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi
Resursele Naturale, asupra locului de amplasare a construcţiei, asupra
suprafeţei aproximative de teren şi asupra condiţiilor de atribuire a
lui, avînd în vedere asigurarea dezvoltării complexe a acestor
întreprinderi, instituţii şi organizaţii şi a folosirii raţionale a
terenului.
Nu se admite finanţarea lucrărilor de proiectare înainte de a se
conveni cu persoanele şi instanţele indicate.
Înţelegerea prealabilă privind locul de amplasare a construcţiei ei
şi suprafaţa necesară este valabilă timp de doi ani.
După aprobarea proiectului şi includerea obiectului în planul de
construcţii întreprinderea, instituţia, organizaţia adresează organului
de autoadministrare locală respectiv cererea de a i se atribui
definitiv terenul.

Articolul 17. Loturile auxiliare.
Lucrătorii din anumite ramuri ale economiei naţionale -
transporturi, silvicultură, industria forestieră, telecomunicaţii,
gospodăria apelor, piscicultură şi altele - pot beneficia, în
conformitate cu reglementările din domeniile respective, de loturi
pentru grădină, fîneţe şi păşuni, conform hotărîrii conducerii unităţii
în care lucrează.
Aceste loturi se distribuie din terenurile aflate în folosinţa
unităţii respective şi pot fi utilizate numai în scopuri agricole.

Articolul 18. Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare
Loturile auxiliare se distribuie persoanei pentru perioada de muncă
în unitatea dată. În cazul în care raportul de muncă dintre persoană şi
unitate încetează, dreptul de folosinţă a lotului auxiliar, dacă acesta
este semănat, se stinge după recoltare.
Unei familii i se distribuie un singur lot auxiliar, indiferent de
numărul membrilor ei ce beneficiază de acest drept.

Articolul 19. Păstrarea dreptului asupra lotului auxiliar
Dreptul asupra lotului auxiliar se păstrează lucrătorilor care au
ieşit la pensie pentru limita de vîrstă sau la pensie de invaliditate,
familiilor lucrătorilor care satisfac serviciul militar activ sau celor
care au intrat la învăţătură - pe întreaga perioadă de satisfacere a
serviciului militar sau de studii, membrilor inapţi pentru muncă ai
familiei lucrătorilor care şi-au pierdut viaţa în exerciţiul
funcţiunii: soţului inapt pentru muncă şi părinţilor bătrîni - pe
viaţă, iar copiilor - pînă la atingerea majoratului.

Articolul 20. Titlurile de autentificare a dreptului
deţinătorilor de teren
La atribuirea de către stat a terenurilor, deţinătorilor li se
eliberează de către organele de autoadministrare locală titlul de
proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară.
Formele titlurilor de stat pentru toţi deţinătorii de terenuri se
stabilesc de către Guvern.
Documentele de autentificare a dreptului asupra terenurilor pot fi:
certificatul de moştenire, contractul de arendă, contractul de
însrăinare (vînzare-cumpărare, schimb, donaţie), autentificate în modul
stabilit de lege.

Articolul 21. Inadmisibiltatea folosirii terenurilor pînă
la eliberarea titlurilor de proprietate,
de posesiune şi de bineficiere funciară
Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa terenurlui,
inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd organele locale de
reglementare a regimului proprietăţii funciare nu vor stabili hotarele
terenului în natură (pe loc) şi pînă cînd nu li se vor elibera
titlurile de proprietate, de posesiune sau de beneficiere funciară.

Articolul 22. Inadmisibilitatea atribuirii terenurilor în
alte scopuri decît cele agricole şi silvice
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,
care nu şi-au îndeplinit obligaţiile în privinţa
terenurilor repartizate anterior
Se interzice atribuirea în folosinţă (inclusiv provizorie) a
terenurilor în alte scopuri decît cele agricole şi silvice
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care nu au reparat
prejudiciile şi pierderile de producţie agricolă, legate de terenurile
repartizate anterior, sau care nu şi-au îndeplinit obligaţiile către
deţinători privind folosirea conform destinaţiei a terenurilor,
anterior productive şi degradate ulterior din vina acestor
întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului
Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:
1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;
2) înstrăinării terenului de către proprietar;
3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;
4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în articolele
24 şi 25 din prezentul Cod;
5) decedării proprietarului;
6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul
stabilit de lege;
7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă
terenurul;
8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;
9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost
repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu precede altfel;
10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;
11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea
solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la
înrăutăţirea situaţiei ecologice;
12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la
înmlăştinare, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de
eroziune prin irigare.
Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind
asupra dreptului de proprietate a cetăţeanului asupra terenului
destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui
ocupat de grădini personale.
Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar
sau beneficiarul funciar a săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96
din prezentul Cod.

Articolul 24. Modul de retragere a terenurilor din
proprietatea privată
În cazul în care proprietarul unui teren agricol fără motive
întemeiate nu-l cultivă sau nu ia măsurile pentru protecţia şi
ameliorarea solului, organul de autoadministrare locală va dispune
aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma
în scris să-şi îndeplinească obligaţiile.
În cazul în care proprietarul nu-şi Îndeplineşte nici în anul
următor obligaţiile prevăzute la alineatul întîi al prezentului
articol, el va pierde dreptul de proprietate asupra terenului, prin
decizia instanţei judecătoreşti la cererea organului de
autoadministrare locală, fără nici o despăgubire. Terenul va fi
încredinţat unei alte persoane fizice sau juridice şi nu va putea fi
înapoiat proprietarului iniţial.
Aplicarea măsurii prevăzute în alineatul întîi al prezentului
articol poate fi atacată de proprietar în instanţa judecătorească.

Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din
dreptul de posesiune şi de beneficiere
În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu
utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, organul de
autoadministrare locală respectiv, la cererea proprietarului, va
dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl
va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.
În cazul în care deţinătorii nu-şi îndeplineşte obligaţiile în
termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de
posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei
judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.
Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului în
cazurile prevăzute de alineatul întîi al articolului 18 din prezentul
Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei
respective.
În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară
organul de autoadministrare locală respectiv, cu participarea părţilor
interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie
deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau
de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin
folosirea lor neraţională.

Articolul 26. Circumstanţele de care trebuie să se ţină seama
la stabilirea momentului de stingere a dreptului
de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară
Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate,
posesiune sau folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de
terenuri, inclusiv pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu
scuteşte de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra calitatea
solului.

Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE DEŢINĂTORILOR DE TERENURI

Articolul 27. Drepturile proprietarilor funciari
Proprietarii funciari au dreptul:
să gospodărească de sine stătător terenul;
să fie proprietarii producţiei obţinute şi a veniturilor din
realizarea ei;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele
şi alte bogăţii ale pămîntului;
să construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de
producţie, edificii cu destinaţie social-culturală şi cu altă
destinaţie;
să dea terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub
altă formă;
să primească, în caz de retragere a terenului pentru nevoile
statului şi a societăţii, compensarea deplină a cheltuielilor şi
pierderilor, inclusiv a avantajului ratat;
să lase ca moştenire terenul şi să-l înstrăineze în conformitate cu
legea.

Articolul 28. Drepturile posesorilor şi ale beneficiarilor funciari
Posesorii şi beneficiarii au dreptul:
să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;
să fie proprietarii producţiei obţinute;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele
şi alte bogăţii ale pămîntului;
să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau
beneficiere compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.

Articolul 29. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri
Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:
să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;
să fie reparate integral;
să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de
exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, să nu admită
folosirea abuzivă a îngrăşemintelor chimice şi a preparatelor de
fitosanitărie;
să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea
terenurilor;
să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării
solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau înmlăştinirii
secundare, să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi
protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui;
să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;
să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat
din teren;
să respecte proiectul de organizare a teritoriului;
să prezinte la timp organelor de autoadministrare locală
informaţiile, stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi
folosirea terenului.

Articolul 30. Apărarea drepturilor deţinătorilor de terenuri
Amestecul din partea organelor şi organizaţiilor de stat, economice
şi de altă natură în activitatea deţinătorilor de terenuri este
interzis, cu excepţia cazurilor în care ultimii încalcă legislaţia.
Drepturile încălcate ale deţinătorilor de terenuri urmează să fie
restabilite, iar daunele pricinuite prin încălcarea drepturilor să fie
reparate integral.

Articolul 31. Neadmiterea acţiunilor negative asupra terenurilor
agricole, păduri lor şi altor terenuri din afara
hotarelor terenurilor atribuite în proprietate,
posesiune şi în folosinţă
Proprietarii funciari, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile,
alţi posesori şi beneficiari, care exploatează bogăţii minerale sau
efectuează alte lucrări cu acţiune negativă asupra terenurilor
agricole, pădurilor şi altor terenuri situate în afara hotarelor
terenurilor atribuite lor sînt obligaţi să prevadă şi să ia măsuri
pentru neadmiterea acţiunilor negative.

Articolul 32. Protecţia patrimoniului
Monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele
care se vor descoperi la faţa locului sau în subsol se află sub
protecţia legii.
Deţinătorii de terenuri pe care sînt situate astfel de obiecte sînt
obligaţi să asigure integritatea lor, iar în caz de necesitate să
permită efectuarea lucrărilor de cercetare sau conservare şi să aducă
faptul acesta la cunoştinţa organelor de administrare locală.
Proprietarul terenurilor vor fi despăgubiţi cu teren echivalent sau
în bani pentru daunele suferite şi terenurile retrase în domeniul
public.

Articolul 33. Descoperirea stratului fertil
Titularii obiectelor de investiţii de producţie amplasate pe
terenuri agricole şi silvice sînt obligaţi să ia măsuri, prealabile
executării construcţiei obiectelor, de descoperire a stratului de sol
fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l
depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab
productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea
punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu
acordul proprietarilor acestora fără plată pentru sporul de valoare
astfel obţinut şi fără despăgubiri pentru perioada de nefolosire a
terenurilor.
Se interzice descoperirea stratului fertil în scopuri comerciale.

Articolul 34. Plata pentru folosirea terenului şi înlesnirile
la încasarea acest ei plăţi
Plata pentru folosirea terenului se încasează anual sub formă de
impozit funciar sau plată de arendă, stabilite în dependenţă de
calitatea şi amplasarea terenului pe baza documentelor de evaluare
funciară.
Nu se încasează plata pentru terenurile supuse poluării chimice,
radioactive şi de altă natură, dacă Guvernul a stabilit, de comun acord
cu Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi
Resursele Naturale, restricţii privind practicarea agriculturii pe
aceste terenuri.
Impozitul funciar, înlesnirile la încasarea plăţii pentru folosirea
terenurilor se stabilesc anual în conformitate cu Legea cu privire la
impozitul funciar şi modul de impozitare.

Articolul 35. Folosirea plăţilor pentru terenuri
Plăţile pentru terenuri se încasează la bugetele respective ale
organelor de autoadminitrare locală şi se centralizează parţial în
bugetul republican. Ele sînt alocate, în primul rînd, pentru
reglementarea regimului proprietăţii funciare şi protecţia
pămînturilor, pentru îmbunătăţirea calităţii lor, pentru stimularea
materială a deţinătorilor de terenuri care efectuează aceste lucrări şi
pentru amenajarea teritoriului.

Capitolul V
TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ

Articolul 36. Atribuirea terenurilor cu destinaţie agricolă
Terenurile sînt declarate bune pentru agricultură pe baza
materialelor cadastrului funciar.
Terenurile cu destinaţie agricolă se repartizează pentru organizarea
producţiei agricole şi agroindustriale:
cetăţenilor Republicii Moldova;
întreprinderilor, organizaţiilor şi asociaţiilor agricole şi
agroindustriale de stat şi cooperatiste;
instituţiilor de cercetări ştiinţifice, didactice şi altor
instituţii agricole, şcolilor tehnice profesionale şi şcolilor de
cultură generală săteşti;
întreprinderilor agricole mixte.

Articolul 37. Păstrarea dreptului asupra terenului
Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole
şi agroindustriale de stat şi cooperatiste asupra terenului se
păstrează în cazul intrării lor în componenţa asociaţiilor şi
combinatelor agroindustriale, agrofirmelor şi altor formaţiuni şi la
ieşirea din componenţa acestora.

Articolul 38. Atribuirea terenurilor pentru îndeletniciri
şi meşteşuguri populare
Terenurile pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare se atribuie
cetăţenilor de organele de autoadministrare locală în condiţii
contractuale.
Mărimea, condiţiile atribuirii şi folosirii terenurilor indicate se
stabilesc de către organele de autoadministrare locală, luîndu-se în
considerare condiţiile concrete.

Articolul 39. Loturi pentru legumicultură
Cetăţenilor care nu au terenuri pentru grădină li se pot atribui
loturi pentru legumicultură.
Loturile pentru legumicultură se distribuie cetăţenilor în folosinţa
provizorie de către organele de autoadministrare locală din terenurile
de rezervă.
Pe aceste loturi se interzice să se construiească clădiri capitale
şi să se cultive plante multianuale. În caz de necesitate, se pot face
construcţii provizorii de folosinţă personală pentru păstrarea
inventarului legumicol şi pentru alte scopuri gospodăreşti. La
stingerea dreptului de beneficiere asupra terenului, beneficiarii
demolează construcţiile provizorii pe contul propriu.
Mărimea lotului o stabilesc organele de autoadministrare locală în
dependenţa de condiţiile concrete.

Articolul 40. Întovărăşirile pomicole
Întovărăşirile pomicole formate anterior continuă să posede
terenurile atribuite lor conform legislaţiei în vigoare. Aceste
terenuri se află în administrarea organelor de autoadministrare locală
respective. Terenurile aparţinînd întovărăşirilor pomicole se află în
hotarele extravilanului localităţilor pe contul cărora au fost create.
Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate
lor din terenul atribuit întovărăşirii.
Statutul juridic al întovărăşirilor pomicole, drepturile şi
obligaţiile membrilor acestora sînt stabilite de Guvern.
Repartizarea de mai departe a terenurilor pentru întovărăşiri
pomicole este interzisă.

Articolul 41. Arendarea terenurilor
În condiţii de arendă terenurile se atribuie persoanelor fizice şi
juridice din Republica Moldova, din alte state, precum şi
organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate de stat sînt
Guvernul şi organele de autoadministrare locală în limita competenţei
lor.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată sau
colectivă sînt proprietarii titulari ai terenurilor respective.
Condiţiile de arendă se stabilesc de comun acord între persoanele
care dau în arendă şi arendaşi într-un contract autentificat de
organele de drept.
Se admite transmiterea terenurilor în condiţii de subarendă în cazul
în care aceasta este prevăzută în contractul autentificat.
Relaţiile de arendă sînt reglementate de prezentul Cod, de Legea cu
privire la arendă şi de alte acte legislative.

Capitolul VI
TERENURILE DIN INTRAVILANUL LOCALITĂŢILOR

Articolul 42. Terenurile din intravilan
Terenurile din intravilan se află în administrarea organelor de
autoadministrare locală, iar din municipii - în proprietate municipală.

Articolul 43. Stabilirea perimetrului localităţii
Perimetru al localităţii este Hotarul intravilanului (teritoriul ei)
care îl desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii se
stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii funciare în
conformitate cu planul general şi pe baza argumentării
tehnico-economice a dezvoltării oraşului şi comunei (satului).
Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către Guvern.
Perimetrul celorlalte localităţi se srtabileşte şi se modifică de
organele de autoadministrare locală.
Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică suspendarea
dreptului asupra terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.
Retragerea acestor terenuri se face în modul stabilit de prezentul
Cod şi de alte acte legislative.

Articolul 44. Componenţa terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)
Din componenţa terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor) fac
parte:
terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;
terenurile de uz public;
terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian,
prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii, de transport
electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;
terenurile împădurite;
Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri;

Articolul 45. Folosirea terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)
Toate terenurile oraşelor şi comunelor (satelor) se folosesc în
conformitate cu planurile lor de sistematizare şi cu planurile de
organizare economico-funciară a intravilanului localităţilor.
Planurile de sistematizare ale oraşelor şi comunelor (satelor)
determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor din
intravilan pentru construirea caselor, a obiectelor industriale şi de
altă natură, pentru amplasarea şi amenajarea locurilor de agrement, iar
planurile de organizare economico-funciară a intravilanului determină
direcţiile principale ale folosirii terenurilor care nu sînt destinate
construcţiilor şi a celor care rămîn temporar neocupate de construcţii.

Articolul 46. Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale
Terenurile destinate construţiilor urbane şi rurale cuprind
terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele
pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire
social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.
Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor,
industriale, a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a
altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru
construcţia individuală de locuinţe.
Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile
menţionate se stabilesc conform normelor şi documentaţiei tehnice de
proiectare.
Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de
construcţie pînă la permisiunea dată de către organele de arhitectură
şi urbanistică.
În oraşe atribuirea terenurilor pentru construcţia garajelor este
interzisă.
Terenurile repartizate pentru construcţia garajelor pînă la punerea
în aplicare a prezentului Cod sînt în proprietatea statului.

Articolul 47. Terenurile de uz public din oraşe şi comune (sate)
Terenurile de uz public din oraşe şi comune (sate) sînt terenurile
folosite pentru căile de comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi
altele asemenea, pentru necesităţile social culturale ale populaţiei
(grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru
cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.
Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi
amenajărilor capitale în conformitate cu destinaţia specială a acestor
terenuri, precum şi a construcţiilor i amenajărilor provizorii uşoare
(gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentrul
terenurilor de uz public.

Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar,
naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii şi transport electric, pentru
exploatările miniere şi pentru alte industrii
Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian,
prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric,
pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt terenurile
atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective
pentru realizarea funcţiilor lor.
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum
şi lucrările de amenajare, le efectuează beneficiarii funcţionari prin
hotărîrea organelor de autoadministrare locală respective.
Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor a suprafeţelor pentru exploatarea industrială a
zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.

Articolul 49. Terenurile împădurite ale oraşelor
şi comunelor (satelor)
Terenurile împădurite ale oraşelor şi comunelor (satelor) servesc
ameliorării mediului înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de
cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva eroziunii
cauzate de apă şi de vînt.

Articolul 50. Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte
terenuri ale oraşelor şi comunelor (satelor)
Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi comună (sat) sînt
terenurile arabile, plantaţiile multianuale, fîneţele, imaşurile,
pepinierele şi altele asemenea.
Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor,
organizaţiilor agricole, precum şi cetăţenilor, pentru agricultură,
legumicultură, păşuni şi fîneţe.
Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte
terenuri necultivabile.

Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi
comunelor (satelor)
Organele de autoadministrare locală execută complexul necesar de
lucrări pentru amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi
comunelor (satelor). Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi
cetăţenii sînt datori, în conformitate cu regulile aprobate de organele
de autoadministrare locală, să păstreze plantaţiile verzi, să ţină
teritoriile, atribuite lor, într-o ordine conform cerinţelor sanitare
şi de protecţie contra incendiilor.


Capitolul VII
TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR,
TELECOMUNICAŢIILOR ŞI TERENURILE CU ALTE DESTINAŢII SPECIALE

Articolul 52. Terenurile destinate industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte
destinaţii speciale
Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecominicaţiilor
şi terenuri cu alte destinaţii speciale sînt terenurile atribuite de
organele de autoadmonistrare locală pentru amplasarea şi exploatarea
clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor auxiliare
şi construcţiilor industriale, miniere, de transport şi a altor
întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru construirea căilor de
acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale,
construcţia magistralelor de transport, instalarea liniilor de
telecomunicaţii, de transport electric.
Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în
conformitate cu normele şi documentaţia proiectelor tehnice aprobate,
iar atribuirea lor se face ţinîndu-se cont succesiunea valorificării
lor.
Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor pentru exploatarea zăcămintelor se face numai cu
condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri
miniere şi reîntegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate
anterior în aceste scopuri.
Modul de folosire a terenurilor destinate industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor şi a terenurilor cu alte destinaţii
speciale se stabileşte de legislaţie.

Articolul 53. Stabilirea zonelor de influenţă a întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor
obiecte asupra terenurilor din vecinătatea lor
În jurul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi al altor obiecte
care provacă efecte de poluare a terenurilor din vecinătate şi asupra
producţiei lor, în dependenţă de caracterul industriei se stabilesc
zone de influenţă în conformitate cu normele, aprobate de Departamentul
de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resuresele Naturale.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se
stabilesc astfel de zone sînt obligate să marcheze hotarele zonelor cu
semne informative speciale.
Stabilirea acestor zone nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de
dreptul de proprietate, de posesiune şi beneficiere funciară. În
limitele zonelor indicate, deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să
respecte regulile pentru astfel de zone.
Deţinătorii ale căror terenuri au fost incluse în aceste zone de
influenţă au dreptul la compensarea pierderilor legate de influenţa
negativă asupra producţiei agricole şi celei silvice, precum şi de
degradarea terenurilor, sau la privilegii fiscale.

Articolul 54. Amplasarea obiectelor pe terenuri cu
destinaţie specială
Magistralele de transport, liniile de telecomunicaţii şi de
transport electric, conductele de petrol şi de gaz, de canalizare,
apeducte, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi amplasa
de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, diguri,
canale de irigare şi de desecare în aşa fel încît să nu stînjenească
efectuarea lucrărilor agricole.

Articolul 55. Terenurile folosite pentru nevoile de apărare
Terenurile folosite pentru nevoile de apărare trec sub jurisdicţia
organelor de autoadministrare locală şi se privatizează în conformitate
cu prevederile articolelor 11 şi 12 din prezentul Cod.


Capitolul VIII
TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII
SĂNĂTĂŢII, ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE VALOARE
ISTORICO-CULTURALE, TERENURILE ZONELOR SUBURBANE ŞI ALE ZONELOR VERZI

Articolul 56. Terenurile destinate ocrotirii naturii
Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile
rezervaţiilor, parcurilor naţionale, parcurilor dendrologice şi
zoologice, grădinelor botanice, braniştilor, monumentelor naturii,
terenurilor zonelor de protecţie şi zonelor sanitare.
Din categoria terenurilor rezervaţiilor fac parte terenurile în al
căror perimetru se află obiecte naturale, ce reprezintă valoare
ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unicale, comunităţi
de organisme vegetale şi animale, formaţiuni geologice, specii de
plante, animale rare). Ele sînt repartizate pentru păstrarea în stare
naturală a complexelor naturale tipice sau unicale pentru zona de
landşaft cu tot ansamblul ei de componente, pentru studierea proceselor
şi fenomenelor în mersul lor firesc în vederea elaborării bazelor
ştiinţifice ale ocrotirii naturii.
Din categoria terenurilor parcurilor naţionale fac parte terenurile
care au o deosebită valoare ecologică, istorică şi estetiică în
virtutea îmbinării reuşite a landşafturilor naturale şi culturale.
Din categoria terenurilor parcurilor dendrologice şi zoologice, ale
grădinelor botanice fac parte terenurile repartizate pentru studierea,
păstrarea şi îmbogăţirea în condiţii artificiale a resurselor florei şi
faunei, pentru folosirea lor eficientă în plan ştiinţific, cultural,
economic şi păstrarea genofondului.
Din categoria terenurilor de branişte fac parte terenurile destinate
păstrării, restabilirii şi reproducerii resurselor naturale şi
menţinerii echilibrului ecologic general, obiectele complexe biologice,
paleontologice, hidrologice şi geologice de landşaft.
Din categoria terenurilor monumentelor naturii fac parte terenurile
care au obiecte naturale unicale sau tipice, cu valoare ştiinţifică,
cultural-instrutivă şi de reconfortare, dar care nu sînt recunoscute
drept monumente de istorie şi cultură.
Terenurile destinate ocrotirii naturii sînt prin exclusivitate
proprietate a statului.
Pe terenurile destinate ocrotirii naturii este interzisă activitatea
ce vine în contradicţie cu destinaţia lor specială. Ele sînt retrase
din folosinţă, dacă această destinaţie nu corespunde regimului de
protecţie, stabilit pentru aceste terenuri.
Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii
naturii se stabilesc de legislaţia priviind ocrotirea naturii şi
mediului înconjurător.

Articolul 57. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii
Din categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii fac parte
terenurile pe care există obiecte de tratament natural (izvoare de ape
minerale, nămoluri curative) şi condiţii climaterice deosebit de
favorabile profilaxiei şi tratamentului.
Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare,
instituţiilor terapeutice şi urmează a fi protejate în mod deosebit.
În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate
stanţiunile balneare se crează zone de protecţie sanitară. În limitele
lor se interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în
arendă, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror
activitate este incompatibilă cu protecţia obiectelor naturale curative
şi cu menţirea condiţiilor favorabile pentru odihna populaţiei.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se
stabilesc zone cu condiţii deosebite de folosinţă a terenurilor sînt
datoare să marcheze graniţele lor cu semne informative speciale.
Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii
sănătăţii sînt stabilite de prezentul Cod şi de o legislaţie specială.

Articolul 58. Terenurile destinate activităţii recreative
Terenuri destinate activităţii recreative sînt terenurile prevăzute
şi folosite pentu odihnă şi turism. Din această categorie fac parte
terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate, sanatorii,
campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a
sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci
didactico-turistice, trasee marcate.
Pe asemenea terenuri este interzisă activitatea ce împedică
folosirea lor conform destinaţiei speciale.
Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de organele de
autoadministrare locală şi de organele de ocrotire a naturii.

Articolul 59. Terenurile de valoare istorico-culturală
Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte
rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele,
monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de
landşaft.
Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care contravine
destinaţiei lor speciale.

Articolul 60. Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi
Terenurile din extravilan destinate amplasamentelor, legate de
amenajarea şi funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi
cele ocupate de păduri, grădini publice şi de alte spaţii verzi, care
au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a sănătăţii
şi care sînt locuri de odihnă a populaţiei, se includ de către organele
de autoadministrare locală în zona suburbană şi în zone verzi.
Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi se folosesc conform
proiectelor de organizare a acestor zone. Ele sînt protejate de stat.
Aici sînt interzise construcţiile şi amenajările incompatibile cu
destinaţia acestor terenuri.
La includerea terenurilor în zona suburbană şi în zona verde se
păstrează drepturile deţinătorilor de terenuri.

Articolul 61. Stabilirea hotarelor zonelor de protecţie
si zonelor sanitare
Zonele de protecţie şi zonele sanitare se stabilesc în jurul
rezervaţiilor, zonelor de construcţie a localităţilor, terenurilor
destinate fortificării sănătăţii, rîurilor, pîraelor şi lacurilor,
construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei, resurselor de
aprovizionare cu apă potabilă şi cu apă tehnică. Suprafeţele,
condiţiile şi modul de folosire a terenurilor din zonele de protecţie
şi cele sanitare se stabilesc de legislaţie.
Zonele de protecţie şi cele sanitare se indică în natură prin semne
informative.

Capitolul IX
TERENURILE FONDULUI SILVIC, FONDULUI APELOR
ŞI ALE FONDULUI DE REZERVĂ

Articolul 62. Terenurile fondului silvic
Terenurile ale fondului silvic sînt terenurile acoperite cu păduri,
precum şi cele neacoperite cu păduri, însă destinate împăduririi.
Terenurile fondului silvic se folosesc de către întreprinderile,
instituţiile, organizaţiile gospodăriei silvice şi de alte
întreprinderi conform destinaţiei silvice. Terenurile fondului silvic
de stat pot fi folosite în alte scopuri, dacă această folosire este
compatibilă cu interesele gospodăriei silvice.
În scopul asigurării împăduririi necesare şi prevenirii eroziunii
solurilor, pentru împădurire pot fi folosite şi terenuri nefavorabile
agriculturii.
Organele de autoadministrare locală, de comun acord cu organele de
stat pentru ocrotirea naturii, pot să atribuie terenuri din fondul
silvic cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,
pentru a fi folosite temporar în scopuri agricole.
Modul de atribuire şi retragere a terenurilor din fondul silvic este
stabilit de prezentul Cod, iar modul de folosire a lor de legislaţia
silvică.

Articolul 63. Terenurile fondului apelor
Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape -
albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor
de apă - mlaştinile, terenurile pe care sînt amplasate construcţii
hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor, precum şi
terenurile repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a
rîurilor, a bazinelor de apă, canalelor magistrale intergospodăreşti şi
a colectoarelor.
Terenurile fondului apelor se folosesc pentru construcţia şi
exploatarea instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă
potabilă, tehnică, curativă, a altor necesităţi ale populaţiei, ale
serviciului apelor, ale agriculturii, industriei, gospodăriei
piscicole, energeticii, transportului, precum şi altor nevoi ale
statului şi societăţii.
Modul de folosire a terenurilor din fondul apelor este stabilit de o
legislaţie specială.

Articolul 64. Terenurile fondului de rezervă
Terenuri ale fondului de rezervă sînt toate terenurile neatribuite
în proprietate, posesiune şi în folosinţă. Din ele fac parte şi
terenurile asupra cărora dreptul de proprietate, posesiune şi
beneficiere s-a stins în conformitate cu prevederile prezentului Cod.
Terenurile fondului de rezervă se află în subordinea organelor de
autoadministrare locală şi sînt destinate pentru a fi date în
proprietate, posesiune şi folosinţă cetăţenilor, întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor în scopuri agricole, precum şi pentru
alte nevoi ale statului şi societăţii.

Capitolul X
CADASTRUL FUNCIAR ŞI REGLEMENTAREA REGIMULUI
PROPRIETĂŢII FUNCIARE

Articolul 65. Menirea cadastrului funciar
Cadastrul funciar are menirea de asigura organele de
autoadministrare locală, întreprinderile , instituţiile, organizaţiile
interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul
organizării folosirii, raţionale şi protecţiei lui, reglementării
relaţiilor funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare,
aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri legate de
folosirea terenului.

Articolul 66. Conţinutul cadastrului funciar
Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente
despre regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor
deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi
şi despre valoarea economică a terenurilor.

Articolul 67. Modul de ţinere a cadastrului funciar şi a
documentaţiei cadastrale
Cadastrul funciar este ţinut de organele de autoadministrare locală
conform unui sistem unic pentru întreaga republică pe seama mijloacelor
din bugetul republican şi cel local.
Modul de ţinere a cadastrului funciar se stabileşte de legislaţie şi
se asigură prin efectuarea cercetării şi prospecţiunii topografice,
aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice,
geomorfologice şi de altă natură, prin înregistrarea deţinătorilor de
teren, prin evidenţa şi aprecierea valorii terenului.
Documentele principale ce se elaborează pentru cadastru funciar
general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile, registrele
şi fişele cadastrale.
Îndrumarea, coordonarea tehnică, controlul ţinerii la zi a
cadastrului funciar general sînt de competenţa Guvernului.

Articolul 68. Menirea reglementării regimului proprietăţii funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare constituie un sistem
de măsuri juridice, economice şi tehnice, menite să rezolve problemele
din domeniul relaţiilor funciare şi folosirii resurselor funciare.
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se face în scopul
organizării ştiinţifice a folosirii raţionale şi eficiente a
terenurilor în toate ramurile economiei naţionale, creării de condiţii
pentru îmbunătăţirea landşafturilor naturale şi antropogene pentru
asigurarea stabilităţii lor şi pentru protecţia solului.

Articolul 69. Conţinutul reglementării regimului
proprietăţii funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare prevede:
elaborarea schemelor republicane şi zonale, prognozelor şi
programelor de ameliorare şi protecţie a solului, precum şi a schemelor
reglementării regimului proprietăţii funciare;
fundamentarea şi stabilirea hotarelor terenurilor cu regimuri
speciale de ocrotire a naturii, de recreaţie şi de rezervaţie;
determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor unităţii
teritorial-administrative şi a intravilanului localităţilor;
elaborarea proiectelor privind delimitarea unor noi terenuri pentru
posesiune şi folosinţă, reglementarea celor existente, precum şi a
terenurilor proprietarilor, lichidîndu-se incomodităţile din amplasarea
lor;
repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care
dovedesc dreptul de proprietate, posesiune şi de beneficiere;
efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;
elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare privind terenurile intragospodăreşti, terenurile
deţinătorilor, argumentîndu-se măsurile de folosire eficientă a
terenurilor conform destinaţiilor speciale, de sporire a fertilităţii
solurilor şi de aplicare a tehnologiilor cruţătoare de natură;
elaborarea proiectelor de lucru legate cu valorificarea,
îmbunătăţirea şi protecţia terenurilor;
elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a
teritoriilor localităţilor;
supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a
regimului proprietăţii funciare;
efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice,
aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice,
geomorfologice şi de altă natură.

Articolul 70. Oraganizarea şi modul de efectuare a
reglementării regimului proprietăţii funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se efectuează, în baza
hotărîrii organului de autoadministrare locală la iniţiativa organelor
de reglementare a regimului proprietăţii funciare sau la cererea
deţinătorilor de terenuri interesaţi, de către organizaţiile de stat de
proiectare a regimului proprietăţii funciare din contul mijloacelor
bugetului republican şi celui local.
Elaborarea proiectelor de reglamentare a regimului proprietăţii
funciare, de valorificare, îmbunătăţire şi protecţie a terenurilor, de
realizare a măsurilor antierozive şi ameliorative poate fi efectuată şi
la iniţiativa deţinătorilor de terenuri din contul acestora de către
organizaţiile de stat şi alte organizaţii de proiectare a reglementării
regimului proprietăţii funciare.
Lucrările de reglementare a regimului proprietăţii funciare se
efectuează în modul prevăzut de Regulamentul regimului proprietăţii
funciare de stat, aprobat de Guvern.

Capitolul XI
SCHIMBAREA DESTINAŢIEI TERENURILOR

Articolul 71. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole
Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se aprobă de organele de
autoadministrare judeţene (municipale) şi raionale în cazuri
excepţionale şi cu acordul Departamentului de Stat prntru Protecţia
Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale.

Articolul 72. Schimbarea destinaţiei terenurilor de
calitate superioară
Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole şi silvice de calitate
superioară, a terenurilor amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri
funciare, a terenurilor ocupate de parcuri naţionale, rezervaţii,
monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.

Articolul 73. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole
Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole - terenuri
arabile, livezi, vii, păşuni, fîneţe, sere, a suprafeţelor pe care se
află construcţii şi instalaţii agrozootehnice, drumuri de exploatare
agricolă - se poate face cu acordul proprietarului funciar.
Trecerea terenurilor arabile într-o altă folosinţă agricolă,
desfiinţarea livezilor şi viilor, precum şi construirea de noi drumuri
care servesc activităţile agricole se vor putea face numai cu
autorizarea organelor de autoadministrare locală.

Articolul 74. Retragerea temporară a unor terenuri din
circuitul agricol sau silvic
Retaragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau
silvic pentru executarea unor lucrări de prospecţiuni geologice de
instalare a unor linii de telecomunocaţii, de transport electric sau
conducte de gaz se aprobă de organele de autoadministrare locală cu
acordul deţinătorilor de terenuri.
Organele şi unităţile care beneficiază retragerea temporară din
circuitul agricol sau silvic a unor terenuri sînt obligate să ia
măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul
agricol şi silvic la expirarea termenului aprobat.

Articolul 75. Schimbarea categoriei terenurilor cu
destinaţie specială
Schimbarea categoriei terenurilor destinate industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor scopuri asemenea se aprobă
prin hotărîrea Guvernului.
Aceste terenuri vor fi utilizate în strictă conformitate cu
destinaţia lor. Desfăşurarea altor activităţi pe asemenea terenuri este
admisă numai dacă nu împiedică folosirea lor privind destinaţiei
principale.
Titularii lucrărilor de investiţii de producţie şi ai altor
activităţi cu destinaţie specială sînt obligaţi să ia măsurile necesare
de amenajare şi nivelare a terenurilor pe care nu le mai folosesc în
activitatea lor de producţie şi care au rămas în urma extracţiei de
materii prime (caolin, argilă, pietriş), incluzîndu-le în circuitul
agricol, iar dacă aceasta nu e posibil, în producţia piscicolă sau
silvică.
În cazul în care beneficiarii funciari nu respectă prevederile
alineatului precedent lor nu li se vor atribui alte terenuri.

Articolul 76. Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor la efectuarea lucrărilor de
prospecţiune
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează
cercetări şi investigaţii geodezice, de prospecţiune geologică, de
exploatare, cadastrale, de reglementare a regimului proprietăţii
funciare, alte cercetări şi investigaţii execută astfel de lucrări pe
toate terenurile fără retragerea lor de la deţinători.
Autorizaţia pentru efectuarea lucrărilor de prospecţiune, cu
excepţia lucrărilor cadastrale şi de reglementare a regimului
proprietăţii funciare, o eliberează organele de autoadministrare
locală, în conformitate cu competenţa lor, pe termen de cel mult un an
în baza unei cereri argumentate şi unui extras din planul lucrărilor de
prospecţiune. Termenele începerii lucrărilor, locul efectuării lor,
mărimea plăţii pentru folosirea terenurlui, obligaţiile pentru
repararea pierderilor şi pentru readucerea terenurilor în starea
normală spre a fi folosite conform destinaţiei lor speciale, precum şi
alte condiţii se prevăd în contractul încheiat cu deţinătorul de teren.

Articolul 77. Obligaţiile întreprinderilor, instituţiilor
şi organizaţiilor care efectuează lucrări
de prospecţiune
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează
lucrări de prospecţiune sînt obligate ca din contul lor să aducă
terenurile în stare normală pentru a fi folosite conform destinaţiei
lor speciale şi să le transmită deţinătorilor în termenele stabilite
prin contract.
Aducerea terenurilor în stare normală se face în procesul lucrărilor
de prospecţiune, iar în cazul imposibilităţii de a le îmbina cel mult
peste o lună de la încheierea lucrărilor de prospecţiune, exceptînd
perioada îngheţurilor la sol.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ce efectuează lucrări
de prospecţiune, care după tehnologia executării lor necesită ocuparea
terenului sau unei părţi din el pentru construcţii provizorii,
amplasarea utilajelor, tehnicii, depozitelor de materie primă şi altor
construcţii, care limitează complet sau parţial folosirea acestor
terenuri, achită pentru deţinători impozitul funciar ori, respectiv,
arenda şi le repară integral toate pierderile, inclusiv avantajul
ratat.
Neîndeplinirea acestor cerinţe atrage după sine răspunderea conform
Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Capitolul XII
PROTECŢIA ŞI AMELIORAREA TERENURILOR

Articolul 78. Scopul şi sarcinile protecţiei terenurilor
Protecţia terenurilor constituie un sistem de măsuri juridice,
organizatorice, economice şi de altă natură, prin care se urmăreşte
folosirea lor raţională, preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate a
terenurilor din circuitul agricol, protecţia lor contra efectelor
antopogene nocive, precum şi regenerarea şi sporirea fertilităţii
solurilor, productivităţii terenurilor destinate agriculturii şi
siviculturii.
Protecţia terenurilor se face pe baza calificării în compex a
terenurilor agricole drept formaţiuni (ecosisteme) naturale complexe,
ţinîndu-se cont de particularităţile lor zonale (regionale), de
caracterul folosirii lor în scopul:
preîntîmpinării degradării şi distrugerii terenurilor, altor urmări
defavorabile ale activităţii economice;
îmbunătăţirii şi restabilirii terenurilor supuse degradării sau
distrugerii;
creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice
a terenurilor, asigurării deţinătorilor cu normative ecologice ale
regimurilor de folosire optimă a terenurilor.

Articolul 79. Întreţinerea terenurilor şi modul lor de protecţie
Deţinătorii de terenuri:
păstrează şi îmbunătăţesc fertilitatea solurilor, alte proprietăţi
utile ale terenului, introducînd asolamente fundamentate ştiinţific,
administrînd raţional îngrăşăminte, aplicînd metode cruţătoare de
lucrare a terenurlui şi alte măsuri de protecţie;
protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt,
prin măsuri economico-organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin
crearea unui sistem de perdele forestiere de protecţie şi înierbare;
protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii,
salinizării, uscării excesive, tasării, poluării cu deşeuri
industriale, cu substanţe chimice, biologice şi radioactive, produse
petroliere, cu gunoi menajer şi de producţie, cu ape de scurgere,
precum şi contra altor procese de ruinare;
protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari,
contra altor procese ce duc la înrăutăţirea stării lor agrotehnice;
conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă
retabilirea fertilităţii solurilor;
recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc
fertilitatea lor, le antrenează în circuitul economic;
decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării
lucrărilor de construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de
distrugerea solului, îl păstrează şi îl folosesc în scopul de
recultivare şi ameliorare a terenurilor agricole;
realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială
pentru protecţia terenurilor.
Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe baza
proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de
ameliorare şi de altă natură, elaborate şi aprobate în modul stabilit
pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii înaintate.
Modul de protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind
ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.

Articolul 80. Cerinţele ecologice faţă de proprietatea,
amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a
obiectelor, edificiilor şi amenajărilor care
influenţează starea terenurilor
La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a
obiectelor, edificiilor şi amenajărilor noi şi celor reconstruite,
precum şi la implementarea unor tehnologii noi ce influenţează negativ
starea terenurilor, trebuie să se prevadă şi să se ia măsuri în vederea
protecţiei lor, de comun acord cu organele de ocrotire a naturii.
Darea în exploatarea a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu
asigură protecţia terenurilor contra degradării sa distrugerii sînt
interzise.
Amplasarea obiectelor care influenţează negativ starea terenurilor
se face pe baza unei argumentări ecologice speciale, se coordonează cu
deţinătorii de terenuri, cu organele de ocrotire a naturii şi cu alte
organe, în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 81. Stimularea economică a folosirii raţionale
şi a protecţiei terenurilor
Prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei
terenurilor se urmăreşte ridicarea interesării deţinătorilor în
păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în protejarea
terenurilor de urmările negative ale activităţii de producţie.
Stimularea economică prevede:
alocarea mijloacelor de la bugetul republicii la cel local pentru
restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;
scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de
valorificare agricolă sau de îmbunătăţire a stării lor în perioada
efectuării lucrărilor prevăzute de proiect;
acordarea de credite avantajoase;
compensarea parţială din mijloacele bujetului respectiv a reducerii
venitului ca urmare a conservării provizorii a terenurilor distruse nu
din vina deţinătorilor;
stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea
fertilităţii solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea unei
producţii pure din punct de vedere ecologic.
Modul de realizare a măsurilor legate de stimularea economică a
folosirii raţionale şi a protecţiei terenurile se stabileşte de
legislaţie.

Articolul 82. Normele maxime permise de concentraţie
în sol a substanţelor nocive
În interesul apărării sănătăţii omului, al protecţiei mediului
înconjurător se stabilesc norme maxime de concentraţie a substanţelor
chimice, bactereologice, parazitare şi a diferitelor substanţe active
în sol, care se iau în considerare la aprecierea stării terenului.
Normele sus-numite şi metodica de aplicare a stării terenurilor se
stabilesc de o legislaţie specială.

Articolul 83. Ocrotirea terenurilor agricole de calitate superioară
Pentru ocrotirea terenurilor agricole de calitate superioară, avînd
în vedere nota cadastrală, şi terenurilor irigate, Parlamentul
stabileşte terenurile a căror retragere din circuitul agricol este
interzisă.

Articolul 84. Regimul special al terenurilor irigate
Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite
pentru agricultură şi irigate pe care se află reţele permanente sau
provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale cărei resurse
asigură irigarea acestor terenuri.
Organele gospodăriei apelor sînt obligate să asigure deţinătorii de
terenuri irigate cu apă de irigare conform limitelor şi evidenţei
debitului surselor de apă.
Trecerea terenurilor irigabile în categoria celor neirigabile se
face în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 85. Formarea fondurilor pentru ameliorarea
terenurilor degradate şi poluate
Fondurile pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de restabilire
şi ameliorare a terenurilor degradate şi poluate, provenind de la
bugetul de stat şi din mijloacele deţinătorilor de terenuri, pot fi
completate cu sumele ce reprezintă despăgubirea plătită de persoanele
fizice sau juridice vinovate de degradarea sau poluarea solului.

Capitolul XIII
CONTROLUL DE STAT ŞI MONITORINGUL FONDULUI FUNCIAR

Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii şi
protecţiei terenurilor
Statul în persoana organelor de autoadministrare locală are
obligaţia să asigure folosirea raţională a terenurilor, precum şi
protecţia acestora indiferent de destinaţia lor.

Articolul 87. Sarcinile serviciului controlului de stat în
domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor
Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi
protecţiei terenurilor constau în asigurarea respectării de către toate
organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperativele obşteşti,
precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice
străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii
eficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.

Articolul 88. Organele care exercită controlul de stat
asupra folosirii şi protecţiei terenurilor
Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor
exercită Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător
şi Resursele Naturale, Guvernul şi organele de autoadministrare locală.
Dispoziţiile organelor de autoadministrare locală şi ale organelor
de ocrotire a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilor
în limitele competemţei lor sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de
terenuri.
Modul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii şi
protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.

Articolul 89. Monitoringul fondului funciar
Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere
şi prognoză a stării fondului funciar pentru evideţa schimbărilor,
pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor
proceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul de
realizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie, ţinîndu-se
seama de condiţiile zonale.

Capitolul XIV
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE

Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi
organele de autoadministrare locală
Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi organele de
autoadministrare locală se soluţionează de organele ierarhic
superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătorească
sau în arbitraj.

Articolul 91. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri
cu titlu de proprietate
Litigiile în care părţile sau una din părţi sînt deţinătorii de
terenuri cu titlul de proprietate se examinează de către instanţele
judecătoreşti sau de arbitraj.

Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare
Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi
organizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de către
arbitraj. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare, în care
părţile sau una din părţi sînt persoane fizice se examinează de către
instanţa judecătorească dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului funciar
Decizia organelor de autoadministrare locală asupra litigiilor
funciare intră în vigoare în momentul adoptării ei.
Atacarea deciziei în instanţa judecătorească sau în arbitraj
suspendă îndeplinirea acestea.
Decizia instanţei judecătoreşti sau a arbitrajului serveşte ca temei
pentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate,
de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de
arendă.
Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendată
sau amînată de organul care a adoptat decizia sau de organul ierarhic
superior.

Articolul 94. Exproprierea
Condiţiile şi modul de expropriere, pentru nevoile statului şi ale
societăţii, a terenurilor şi a construcţiilor ce constituie proprietate
a persoanelor fizice şi juridice se reglementează prinr-o legislaţie
specială, care asigură ocrotirea dreptului de proprietate.

Capitolul XV
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE

Articolul 95. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii de terenuri
Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi alte
tranzacţii dintre deţinătorii de terenuri înfăptuite cu încălcarea
modului stabilit de legislaţie sînt nule.

Articolul 96. Răspunderea administrativă şi penală
pentru încălcarea legislaţiei funciare
Încălcarea legislaţiei funciare de către persoanele juridice şi
fizice se sancţionează pe linie administrativă cu amendă (pentru un
hectar de teren):
1) pentru ocupare nelegitimă: persoanele juridice de la 50000 la
100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;
2) pentru construcţie nelegitimă: persoanele juridice de la 50000
la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 10 000 de ruble;
3) pentru poluarea solului: persoanele juridice de la 50000 la
100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;
4) pentru poluarea cu substanţe chimice şi radioactive, cu deşeuri
industriale, cu ape de scurgere impurificate cu organisme
bacteriologice şi parazitare şi cu alte organisme dăunătoare:
persoanele juridice de la 500000 la 1000000 de ruble, persoanele
fizice de la 1000 la 5000 de ruble;
5) pentru nimicirea stratului fertil al solului: persoanele juridice
de la 100000 la 500000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 30000
de ruble;
6) pentru neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului:
persoanele juridice de la 250000 la 500000 de ruble, persoanele
fizice de la 1000 la 5000 de ruble;
7) pentru încălcarea termenelor de reîntoarcere a terenurilor
temporar ocupate, pentru neîntoarcerea lor în starea de destinaţie
specială: persoanele juridice de la 100000 la 500000 de ruble,
persoanele fizice de la 5000 la 10000 de ruble;
8) pentru amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a
obiectelor ce provoacă efecte de poluare a solului: persoanele juridice
de la 500000 la 1000000 de ruble, persoanele fizice de la 1500 la
15000 de ruble;
9) pentru falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea
terenurilor: persoanele oficiale şi fizice de la 1000 la 5000 de ruble;
10) pentru încălcarea termenelor de examinare a cererilor
cetăţenilor privind atribuirea terenurilor şi tăinuirea informaţiei
despre fondul funciar disponibil: persoanele oficiale de la 1000 la
3000 de ruble;
11) pentru distrugerea bornelor de hotar: persoanele juridice de la
100 la 500 de ruble, persoanele fizice de la 50 la 100 de ruble.
Pentru încălcarea gravă a Codului funciar se poate prevedea
răspundere penală.
Repetarea infracţiunilor arătate în punctele 1-4 se sancţionează pe
cale penală.
Conducătorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii care au
admis ocuparea nelegitimă a terenurilor şi amplasarea nelegitimă a
construcţiilor sînt sancţionarii cu amendă de la 5000 la 10000 de
ruble.
Amenda şi alte sancţiuni nu-i eliberează pe vinovaţi de înlăturarea
încălcărilor comise.
Amenzile pentru încălcările indicate se aplică de către organele de
autoadministrare locală, de Guvern şi de Departamentul de Stat pentru
Proteţia Mediului Îconjurător şi Resursele Naturale, de arhitectură şi
construcţii, în modul stabilit de legislaţie privind ocrotirea naturii
şi mediului înconjurător.
Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se folosesc de la
bugetul local pentru îmbunătăţiri funciare, pentru regenerarea şi
sporirea fertilităţii solurilor şi pentru protecţia mediului
înconjurător.

Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite
deţinătorilor de terenuri
Pagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară a
terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sau
prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebue
să fie reparate inegral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de
terenuri care au suportat aceste pagube.
Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi
organizaţiile cărora li s-au repartizat terenuri retrase, precum şi
întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce
la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu
stabilirea zonelor de protecţie, zonelor sanitare şi de apărare a
diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate,
ori la folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţiei
agricole şi la înrăutăţirea calităţii ei, în modul stabilit de
legislaţie.
Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor
lor sînt soluţionate de instanţa judecătorească sau de arbitraj.

Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii,
organizaţii a pierderilor din producţia agricolă
şi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a
restituirii inoportune a terenurilor
În cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date în
folosinţă provizorie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,
acestea repară deţinătorilor de terenuri pierderile din producţia
agricolă si silvică şi avantajul ratat, ca urmare a depăşirii
termenelor folosinţei terenului, în mărimea şi îm modul stabilit de
legislaţie.

Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia
agricolă şi silvică
Pierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite de
retragerea din circuitul agricol şi silvic sau de darea în folosinţa
provizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decît
producţia agricolă şi silvică, precum şi limitarea drepturilor
deţinătorilor de terenuri, de întreprinderi, instituţii şi organizaţii
sau a folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul local la un
cont special pentru asigurarea restabilirii şi valorificării
terenurilor sau sporirii fertilităţii lor. Compensarea acestor pierderi
se face paralel cu repararea pagubelor.
Pierderile menţionate se repară integral conform normativelor,
stabilite de Guvern.
Pierderile din producţia agricolă le repară întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste şi
obşteşti dacă ele şi-au amplasat construcţiile pe terenuri irigabile şi
desecate atribuite lor, pe terenuri cu plantaţii multianuale pe
terenuri arabile sau pe alte terenuri cu bonitare de peste 40 de
puncte.

    Articolul 100. Folosirea mijloacelor încasate pentru repararea
                           pierderilor din producţia agricolă şi silvică
    Mijloacele încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică sînt folosite numai la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de proiectări şi prospecţiuni şi de reglementare a regimului proprietăţii funciare, a lucrărilor legate de exploatarea terenurilor noi, de combaterea eroziunii şi alunicărilor de teren, de sporirea fertilităţii solurilor şi productivităţii terenurilor agricole şi silvice, în modul stabilit de legislaţie.
    Proporţiile şi modul de determinare a pierderilor şi de folosire a mijloacelor încasate pentru aceste pierderi, precum şi lista întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor scutite de repararea
lor se stabilesc de legislaţie.

    Articolul 101. Restituirea terenurilor ocupate fără autorizaţie
    Terenurile ocupate fără autorizaţie se restituie deţinătorilor legitimi, fără ca ei să repare cheltuielile făcute în timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru folosinţă, inclusiv demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor care le-au ocupat fără autorizaţie.
    Restituirea terenului ocupat fără autorizaţie se face în baza hotărîrii organelor de resort.


    Articolul 102. Acordurile internaţionale
    Dacă un acord internaţional parte la care este Republica Moldova are alte prevederi decît cele cuprinse în legislaţia funciară a Republicii Moldova, se aplică prevederile acordului internaţional.

    PREŞEDINTELE

    REPUBLICII MOLDOVA                                                       MIRCEA  SNEGUR

    Chişinău, 25 decembrie 1991.

    Nr. 828-XII.