Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

    Articolul 1. Obiectul şi sfera de aplicare

    (1) Prezenta lege reglementează raporturile sociale ce ţin de obţinerea de produse agroalimentare ecologice fără utilizarea substanţelor chimice de sinteză, precum şi comercializarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală, şi anume:

    a) produselor primare neprocesate;

    b) produselor procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală sau animală;

    c) furajelor şi materiilor prime care nu sînt cuprinse la lit. a).

    (2) Termenul "ecologic" utilizat în prezenta lege este sinonim termenilor: "biologic", "organic"" sau combinaţiilor acestora.

    Articolul 2. Noţiuni generale

    În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni generale:

    producţie agroalimentară ecologică - obţinerea, păstrarea şi procesarea produselor agroalimentare fără utilizarea substanţelor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite în prezenta lege şi cu standardele naţionale şi internaţionale din domeniu, certificate în modul stabilit;

    autoritatea competentă în domeniul producţiei agroalimentare ecologice (în continuare - autoritate competentă) - organ al administraţiei publice centrale responsabil de reglementarea activităţii în domeniul agroalimentar;

    inspecţie - examinare a unui produs agroalimentar sau a sistemelor de control al alimentelor, materiilor prime, procesate şi distribuite, inclusiv testarea produsului în procesare şi a produsului finit, pentru a verifica dacă este conform cu cerinţele prescrise pentru produsele agroalimentare ecologice, precum şi examinarea producţiei şi a sistemului de procesare;

    certificare - procedură prin care organismele de inspecţie şi certificare furnizează o atestare scrisă din care să rezulte că produsele agroalimentare ecologice sau sistemele de control al acestora sînt conforme cu metodele folosite în producţia agroalimentară ecologică;

    organism de inspecţie şi certificare - orice persoană juridică publică sau privată autorizată de autoritatea competentă cu atribuţia de a verifica dacă un produs vîndut sau etichetat ca ecologic este obţinut, preparat, ambalat, manipulat, comercializat, importat sau exportat în conformitate cu prevederile prezentei legi;

    perioadă de conversiune - timp cuprins între începutul respectării normelor de obţinere a producţiei agroalimentare ecologice la întreprindere şi momentul certificării acestei producţii;

    ingredient - orice substanţă sau material care intră ca accesoriu în compoziţia unui aliment pentru a-i conferi anumite calităţi;

    materie primă - produse de origine vegetală sau animală, în stare naturală, proaspătă, conservată sau produsele derivate din procesarea industrială a acestora, precum şi substanţele organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi, destinate furajării animalelor;

    autorizare - procedură prin care autoritatea competentă recunoaşte unei persoane juridice sau persoane fizice că este conformă criteriilor prescrise pentru producţia agroalimentară ecologică;

    organisme modificate genetic şi derivatele lor - organisme obţinute prin tehnici de modificare a materialului genetic într-un mod nenatural prin reproducere/recombinare, cu excepţia celor obţinute prin conjugare, transducţie şi hibridare;

    marcă naţională a producţiei agroalimentare ecologice - inscripţie, tipărită sau grafică, executată pe eticheta produselor agroalimentare ecologice sau plasată lîngă aceste produse, în scopul promovării vînzării sau al expunerii lor.

    Articolul 3. Principii generale

    Principiile generale ale producţiei agroalimentare ecologice sînt următoarele:

    a) realizarea unui agroecosistem echilibrat, durabil şi diversificat care să asigure protejarea resurselor naturale, sănătăţii şi vieţii consumatorilor;

    b) neadmiterea aplicării oricăror tehnologii poluante, reglementarea restrictivă a utilizării substanţelor chimice de sinteză şi a practicilor agricole potenţial distructive;

    c) protecţia şi sporirea diversităţii prin alegerea tipurilor de culturi şi specii, precum şi a metodelor de creştere a animalelor ce pot contribui la armonizarea producţiei agroalimentare ecologice cu limitele naturale ale solei;

    d) realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor echilibrate, în cadrul cărora rolul principal să îl deţină soiurile şi rasele cu un grad înalt de adaptare şi rezistenţă genetică sporită la boli şi dăunători;

    e) aplicarea unor tehnologii moderne, atît pentru cultura plantelor, cît şi pentru creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor;

    f) menţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului, precum şi integrarea sistemului de cultivare a plantelor cu cel de creştere a animalelor;

    g) realizarea mecanismelor de amplasare în spaţiu a agriculturii ecologice care asigură un agroecosistem echilibrat şi durabil şi fac posibilă structurarea configuraţiei geografice astfel încît să stimuleze procesele naturale de autopurificare şi revitalizare a solei, de reducere a concentrării poluanţilor în sol şi de evitare a trecerii acestora din sol în plante, în ape şi în atmosferă, ţinîndu-se sub control sursele de poluare;

    h) desfăşurarea pe principii benevole a activităţii de întreprinzător în domeniul producţiei agroalimentare ecologice.

    Articolul 4. Atribuţiile autorităţii competente

    (1) Autoritatea competentă pentru producţia agroalimentară ecologică este Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    (2) Autoritatea competentă are următoarele atribuţii:

    a) elaborează politicile în domeniul producţiei agroalimentare ecologice şi asigură implementarea lor;

    b) elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului actele normative care reglementează producerea, procesarea, ambalarea, etichetarea, certificarea, importul, exportul şi comercializarea producţiei agroalimentare ecologice;

    c) ţine evidenţa agenţilor economici care practică activitate de întreprinzător în domeniu;

    d) efectuează controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniu şi monitorizează integral toate segmentele agroecosistemului echilibrat şi durabil;

    e) elaborează şi aprobă criteriile de autorizare a organismelor de inspecţie şi certificare;

    f) autorizează şi ţine evidenţa organismelor de inspecţie şi certificare acreditate şi autorizate;

    g) supraveghează, în comun cu organismul de acreditare, activitatea organismelor de inspecţie şi certificare acreditate şi autorizate;

    h) propune organismului de acreditare suspendarea acreditării şi/sau retragerea certificatului de acreditare în cazul în care depistează încălcarea actelor normative în vigoare de către organismele de inspecţie şi certificare autorizate;

    i) elaborează Nomenclatorul produselor agroalimentare ecologice, a căror producere poate fi organizată potrivit condiţiilor agropedoclimaterice autohtone;

    j) coordonează activitatea de elaborare a standardelor naţionale privind producţia agroalimentară ecologică;

    k) elaborează proiecte de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;

    l) elaborează şi asigură implementarea Programului naţional privind producţia agroalimentară ecologică, aprobat de Guvern;

    m) participă la colaborarea internaţională în domeniul producţiei agroalimentare ecologice;

    n) organizează programe de pregătire a agenţilor economici persoane fizice şi juridice pentru a activa în domeniul producţiei agroalimentare ecologice.

Capitolul II

    Articolul 5. Metodele şi principiile de bază ale producţiei
                       a groalimentare ecologice.

                       Conversiunea producţiei

    (1) Metodele de producţie agroalimentară ecologică utilizate pentru obţinerea produselor menţionate la art. 1 alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

    a) respectarea principiilor producţiei agroalimentare ecologice;

    b) neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, de pesticide, materiale furajere, stimulatori de creştere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, de substanţe folosite în alimentaţia animalelor, de produse pentru curăţarea şi dezinfectarea depozitelor şi adăposturilor pentru animale şi de alte substanţe, cu excepţia celor admise în producţia agroalimentară ecologică;

    c) folosirea de seminţe şi/sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică;

    d) neutilizarea de organisme modificate genetic şi de derivate ale acestora, cu excepţia produselor pentru medicina veterinară.

    (2) Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sînt:

    a) eliminarea oricărei tehnologii poluante;

    b) realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor echilibrate, în cadrul cărora rolul principal să îl deţină rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;

    c) susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;

    d) integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;

    e) utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare reutilizabile;

    f) aplicarea unor tehnologii atît pentru cultura plantelor, cît şi pentru creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

    (3) Conversiunea producţiei convenţionale la cea ecologică va avea drept scop realizarea unui agroecosistem echilibrat şi durabil. Întreaga unitate de producţie sau o parcelă a acesteia, incluzînd creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în conformitate cu standardele producţiei agroalimentare ecologice naţionale şi internaţionale într-o anumită perioadă.

    (4) Durata perioadei de conversiune va fi de:

    a) 2 ani pentru culturile de cîmp anuale;

    b) 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;

    c) 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;

    d) 12 luni pentru vite pentru carne;

    e) 6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci;

    f) 12 săptămîni pentru animalele de lapte;

    g) 10 săptămîni pentru păsările pentru producţia de ouă şi/sau carne, cumpărate la vîrsta de 3 zile;

    h) 1 an pentru albine dacă familia a fost procurată din stupine convenţionale.

    (5) Regulile detaliate privind principiile producţiei ecologice pentru plante şi produse din plante, animale şi produse animaliere, apicultură şi produse apicole, precum şi lista cuprinzînd produsele permise pentru utilizare în producţia agroalimentară ecologică, ingrediente şi metodele de prelucrare care pot fi utilizate în prepararea alimentelor vor fi stabilite prin acte normative de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărîre de Guvern.

    (6) În stabilirea regulilor de producţie ecologică se vor respecta principiile producţiei agroalimentare ecologice cuprinse în Reglementarea Consiliului Europei nr. 2092/91 din 24 iunie 1991 şi în amendamentele la aceasta, în Reglementarea Consiliului Europei nr. 1804/99 din 19 iulie 1999, precum şi în reglementările Federaţiei Internaţionale a Mişcărilor pentru Agricultură Organică (IFOAM), în alte acte normative internaţionale şi comunitare.

Capitolul III

ETICHETAREA

    Articolul 6. Cerinţele obligatorii

    (1) Etichetarea produselor agroalimentare ecologice se face în conformitate cu prevederile stabilite de actele normative în vigoare. Eticheta sau documentele de însoţire (pentru produsele în vrac) indică în mod obligatoriu următoarele:

    a) numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;

    b) denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată;

    c) denumirea şi codul organismului de inspecţie şi certificare acreditat şi autorizat;

    d) condiţiile de păstrare;

    e)  termenul minim de valabilitate;

    f) interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alte produse.

    (2) Etichetele vor cuprinde marca naţională a producţiei agroalimentare ecologice, înregistrată în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, emisă şi aplicată conform actelor normative, indicînd că produsul respectiv este conform cu regulile de producţie agroalimentară ecologică.

    (3) Regulile specifice privind ambalarea şi etichetarea produselor agroalimentare ecologice, armonizate cu reglementările comunitare, vor fi aprobate de către autoritatea competentă.

Capitolul IV

    Articolul 7. Atribuţiile agenţilor economici

    (1) Orice agent economic care pretinde a fi recunoscut că activează în domeniul producţiei agroalimentare ecologice, indiferent de tipul de proprietate, este obligat să înregistreze această activitate la autoritatea competentă şi să accepte procedura de inspecţie şi certificare efectuată de către organismul de inspecţie şi certificare acreditat şi autorizat.

    (2) Evidenţa agenţilor economici care activează în domeniul producţiei agroalimentare ecologice se ţine în baza unei notificări a acestora, în care se indică:

    a) numele şi adresa agentului economic;

    b) amplasarea terenurilor şi încăperilor unde se desfăşoară operaţiunile;

    c) natura operaţiunilor şi a produselor;

    d) angajamentul agentului economic de a respecta prevederile prezentei legi;

    e) denumirea organismului de inspecţie şi certificare la care agentul economic certifică producţia agroalimentară ecologică.

    Articolul 8. Inspecţia şi certificarea

    (1) Inspecţia şi certificarea producţiei agroalimentare ecologice sînt efectuate de către organismele de inspecţie şi certificare autorizate de autoritatea competentă în baza acreditării acordate de organismul de acreditare în modul stabilit.

    (2) La codul produselor agroalimentare şi al materialului de însămînţare şi săditor ecologic se va atribui un semn/cifră care va defini statutul lor de produs ecologic.

    (3) Pe produsele agroalimentare care au fost supuse procedurii de inspecţie şi certificare se aplică marca naţională a producţiei agroalimentare ecologice dacă:

a) au fost obţinute prin metodele de producţie ecologică prevăzute la art. 5 şi sînt etichetate cu respectarea prevederilor art. 6;

    b) au fost supuse procedurii de inspecţie şi certificare pe tot parcursul ciclului de producţie, procesare şi comercializare. Pentru produsele animaliere, inspecţie şi certificarea se vor efectua la toate etapele de producţie, sacrificare, procesare şi comercializare.

Capitolul V

IMPORTUL ŞI EXPORTUL

    Articolul 9. Importul şi exportul produselor agroalimentare
                       ecologice

    Regulile cu privire la importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice se elaborează de autoritatea competentă şi se aprobă de Guvern.

Capitolul VI

ASIGURAREA FINANCIARĂ

    Articolul 10. Promovarea şi stimularea

    (1) În scopul promovării producţiei agroalimentare ecologice se instituie un fond pentru stimularea producţiei agroalimentare ecologice. Acest fond se va aproba anual în componenţa bugetului de stat.

    (2) Mijloacele Fondului pentru stimularea producţiei ecologice se utilizează în următoarele direcţii:

    a) subvenţionarea, în perioada de conversiune, a agenţilor economici producători de produse agroalimentare ecologice pentru eliminarea impactului negativ al reducerii producţiei agroalimentare asupra venitului lor;

    b) subvenţionarea dobînzilor la creditele bancare utilizate pentru implementarea tehnologiilor de fabricare a produselor agroalimentare ecologice.

    (3) Mijloacele Fondului pentru stimularea producţiei agroalimentare ecologice neutilizate în anul curent se utilizează în acelaşi scop în anul următor.

    (4) Modul de gestionare a mijloacelor Fondului pentru stimularea producţiei agroalimentare ecologice se stabileşte printr-un regulament aprobat de Parlament.

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

    Articolul 11. Răspunderi. Soluţionarea litigiilor

    (1) Încălcarea prezentei legi atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

    (2) Litigiile privind producerea, prelucrarea, etichetarea, păstrarea şi comercializarea produselor agroalimentare ecologice se soluţionează în instanţe judecătoreşti competente, în modul prevăzut de legislaţie.

Capitolul VIII

    Articolul 12