În temeiul art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii Directivei Parlamentului European şi Consiliului 2009/104/CE din 16 septembrie 2009 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.260/5 din 3.10.2009) / Directive 2009/104/EC of the European Parliament and of the Council of 16 September 2009 concerning the minimum safety and health requirements for the use of work equipment by workers at work /, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Cerinţele minime generale de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă, conform anexei nr. 1;
    Cerinţele minime de securitate şi sănătate aplicabile echipamentului de muncă, conform anexei nr. 2;
    Cerinţele minime suplimentare de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă, conform anexei nr.3.
    2. În sensul prezentei hotărîri, se utilizează următoarele noţiuni:
    folosirea echipamentului de muncă – orice activitate referitoare la echipamentul de muncă (pornirea, oprirea, exploatarea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea etc.);
    lucrător expus – orice lucrător care se află integral sau parţial într-o zonă periculoasă;
    operator – lucrător însărcinat cu folosirea echipamentului de muncă;
    zonă periculoasă – orice zonă din interiorul sau din jurul echipamentului de muncă care poate prezenta riscuri pentru securitatea sau sănătatea unui lucrător expus.
    3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctelor 1 – 3 din anexa nr. 1 la prezenta hotărîre, angajatorii trebuie să procure şi să folosească:
    1) echipamente de muncă care, fiind puse la dispoziţia lucrătorilor din unitate pentru prima oară după 31 decembrie 2014, respectă:
    a) dispoziţiile oricărui act normativ naţional care transpune legislaţia europeană relevantă aplicabilă;
    b) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, în cazul în care nu există sau se aplica parţial un alt act normativ naţional care transpune legislaţia europeană aplicabilă;
    2) echipamente de muncă care, fiind puse la dispoziţia lucrătorilor din unitate înainte de 1 ianuarie 2015, se conformează cerinţelor minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, în termen de cel mult 4 ani de la data menţionată;
    3) fără a aduce atingere dispoziţiilor literei a) subpunctul 1) şi prin derogare de la litera b) subpunctul 1) şi de la subpunctul 2) al prezentului punct, echipamentele de muncă specifice, care trebuie să îndeplinească cerinţele capitolului III din anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, fiind deja puse la dispoziţia lucrătorilor din unitate înainte de 1 ianuarie 2015, trebuie să se conformeze cerinţelor minime prevăzute în anexa nr. 2 în cel mult 4 ani de la această dată.
    4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.
    5. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va emite, pînă la 31 decembrie 2012, cu consultarea partenerilor sociali, instrucţiuni care să prevadă modalităţile de efectuare a verificărilor echipamentului de muncă menţionate la punctele 5 – 8 din anexa nr. 1 la prezenta hotărîre.

    PRIM-MINISTRU                                                            Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                               Valentina Buliga

    Nr. 603. Chişinău, 11 august 2011.

    1. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din unitate să corespundă muncii prestate ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi folosit de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
    2. La alegerea echipamentului de muncă pe care intenţionează să îl folosească, angajatorii trebuie să ţină seama de condiţiile de lucru şi de caracteristicile specifice acestuia, precum şi de pericolele care există în unitatea respectivă, în special la locul de muncă, pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, sau de orice alte pericole care s-ar putea adăuga ca urmare a folosirii echipamentului de muncă respectiv.
    3. În cazul în care nu este pe deplin posibil să se asigure folosirea echipamentului de muncă fără nici un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru diminuarea riscurilor profesionale.
    4. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca:
    1) pe toată durata folosirii, echipamentul de muncă să fie menţinut, prin metode de întreţinere corespunzătoare, la un nivel tehnic care să respecte dispoziţiile prevăzute la punctul 3 subpunctul 1) sau subpunctul 2) din hotărîre, după caz;
    2) echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor să fie folosit în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în anexa nr. 3.
    5. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, a cărui securitate depinde de condiţiile de instalare, să fie supus unei verificări iniţiale (după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune) şi unei verificări după fiecare montare într-un loc nou sau un amplasament nou, efectuate de către lucrători competenţi, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionări a acestui echipament de muncă.
    6. Pentru a garanta respectarea cerinţelor de securitate şi sănătate privind depistarea deteriorărilor ce pot fi la originea unor situaţii periculoase şi pentru remedierea la timp a acestor deteriorări, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, ce este supus unor influenţe care pot genera astfel de deteriorări, să facă obiectul:
    1) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor testări periodice, efectuate de către lucrători competenţi;
    2) unor verificări excepţionale, efectuate de către lucrători competenţi, de fiecare dată cînd s-au produs evenimente excepţionale care ar fi putut avea consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi transformări, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
    7. Rezultatele verificărilor echipamentului de muncă trebuie să fie înregistrate şi păstrate de către angajatori pe o perioadă de 5 ani. Rezultatele verificărilor sînt puse la dispoziţia inspectoratului teritorial de muncă la solicitarea acestuia.
    8. Dacă echipamentul de muncă respectiv este folosit în exteriorul unităţii, acesta trebuie să fie însoţit de o dovadă a realizării ultimei verificări.
    9. Dacă folosirea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
    1) folosirea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi să îl folosească;
    2) lucrările de reparaţii, transformare sau întreţinere sînt efectuate numai de către lucrătorii cu atribuţii în acest sens.
    10. La aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate, angajatorii trebuie să ia în mod deosebit în considerare postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum şi principiile ergonomice.
    11. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi de instrucţiuni scrise referitoare la folosirea echipamentului de muncă la locul de muncă.
    12. Informaţiile şi instrucţiunile scrise prevăzute la punctul 11 al prezentei Cerinţe trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor şi să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
    1) condiţiile de folosire a echipamentului de muncă;
    2) situaţiile anormale previzibile;
    3) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma folosirii echipamentului de muncă.
    13. Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu riscurile profesionale la care sînt expuşi, cu echipamentele de muncă ce se află în imediata vecinătate la locul de muncă, precum şi cu modificările care-i vizează, în măsura în care ele afectează echipamentele de muncă situate în imediata lor vecinătate la locul de muncă, chiar dacă lucrătorii nu folosesc direct acest echipament.
    14. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca:
    1) lucrătorii însărcinaţi cu folosirea echipamentului de muncă să fie instruiţi corespunzător, inclusiv cu privire la riscurile profesionale posibile, determinate de folosirea echipamentului de muncă;
    2) lucrătorii menţionaţi la punctul 9 subpunctul 2) trebuie să beneficieze de o instruire corespunzătoare.

    1. Cerinţele minime prevăzute în prezenta anexă se aplică în conformitate cu prezenta hotărîre şi în cazurile în care echipamentul de muncă prezintă riscurile profesionale respective.
    2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care se aplică echipamentelor de muncă puse în funcţiune, nu necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la echipamentele de muncă noi.
    3. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă, care afectează securitatea lucrătorilor, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, marcate corespunzător.
    4. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, astfel încît punerea lor în funcţiune să nu prezinte riscuri profesionale suplimentare. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă nu trebuie să genereze riscuri profesionale ca urmare a unei manevre neintenţionate.
    5. De la postul de comandă principal, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că nici o persoană nu se găseşte în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de avertizare sonor sau vizual.
    Un lucrător expus unor riscuri profesionale trebuie să aibă timpul şi mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile profesionale generate de pornirea şi oprirea echipamentului de muncă. Sistemele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie să fie sigure.
    6. La alegerea sistemelor de comandă ale echipamentului de muncă trebuie să se ia în considerare defecţiunile, perturbaţiile şi constrîngerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
    7. Pornirea echipamentului de muncă trebuie să fie posibilă numai prin acţionarea intenţionată a dispozitivului de comandă prevăzut în acest scop.
    Acelaşi lucru este valabil şi pentru repornirea echipamentului de muncă după o oprire, indiferent de cauza opririi, precum şi pentru comanda modificării semnificative a condiţiilor de funcţionare, exceptînd cazurile în care această repornire sau modificare nu prezintă nici un risc profesional pentru lucrătorii expuşi.
    Această cerinţă nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvenţe normale de funcţionare a unui dispozitiv automat.
    8. Toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să le oprească complet şi în condiţii de securitate.
    9. Toate posturile de lucru trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să întrerupă funcţionarea tuturor sau numai a unora din echipamentele de muncă, în funcţie de riscurile profesionale existente, astfel încît echipamentele de muncă să funcţioneze în condiţii de securitate.
    Comanda de oprire a echipamentelor de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de pornire a lor.
    Dacă echipamentul de muncă sau componentele periculoase ale acestuia au fost oprite, alimentarea cu energie electrică a dispozitivelor de comandă trebuie să fie întreruptă.
    10. În funcţie de riscurile profesionale pe care le prezintă şi de timpul normal de oprire, echipamentul de muncă trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.
    11. Echipamentul de muncă care prezintă riscuri profesionale datorate căderilor de obiecte sau proiectării acestora trebuie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare.
Echipamentul de muncă care prezintă riscuri profesionale datorate degajărilor de gaze, vapori, lichide sau pulberi trebuie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere sau evacuare în apropierea surselor de risc profesional.
    12. Dacă securitatea şi sănătatea lucrătorilor impun acest lucru, echipamentul de muncă şi elementele sale componente trebuie stabilizate prin fixare sau alte mijloace.
    13. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situaţie care ar putea prezenta riscuri profesionale semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie luate măsuri de protecţie corespunzătoare.
    14. Dacă există riscul producerii de accidente prin contactul mecanic cu piesele mobile ale echipamentului de muncă, acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor mobile înainte de pătrunderea lucrătorilor în zonele periculoase.
    15. Dispozitivele de protecţie trebuie:
    1) să fie de construcţie robustă;
    2) să nu genereze riscuri profesionale suplimentare;
    3) să nu poată fi înlăturate cu uşurinţă sau scoase din starea de funcţionare;
    4) să fie situate la o distanţă suficientă faţă de zona periculoasă;
    5) să nu limiteze mai mult decît este necesar observarea ciclului de lucru;
    6) să permită intervenţiile necesare pentru montarea sau înlocuirea pieselor şi pentru lucrările de întreţinere, limitînd accesul numai în zona unde se desfăşoară activitatea sau trebuie realizată lucrarea, dacă este posibil, fără demontarea dispozitivelor de protecţie.
    16. Zonele şi posturile de lucru sau cele în care se execută operaţiunile de întreţinere ale echipamentului de muncă trebuie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate.
    17. Anumite părţi ale echipamentului de muncă, care sînt expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute, trebuie protejate pentru a preveni riscul ca lucrătorii să intre în contact cu acestea sau să se apropie prea mult de ele.
    18. Dispozitivele de alarmă montate pe echipamentul de muncă trebuie să fie lipsite de ambiguităţi, uşor de perceput şi de înţeles.
    19. Echipamentul de muncă poate fi folosit numai pentru operaţiunile şi în condiţiile cărora le este destinat.
    20. Operaţiunile de întreţinere a echipamentului de muncă trebuie să poată fi executate cînd echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri de protecţie corespunzătoare, fie pentru executarea acestor operaţiuni, fie pentru ca aceste operaţiuni să se execute în afara zonelor periculoase.
    21. Datele privind realizarea operaţiunilor de întreţinere a echipamentului de muncă vor fi consemnate în carnetul de întreţinere a echipamentului de muncă.
    22. Toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive uşor de identificat destinate izolării de toate sursele de energie.
    Reconectarea echipamentului de muncă nu trebuie să genereze riscuri profesionale pentru lucrătorii în cauză.
    23. Echipamentul de muncă trebuie prevăzut cu dispozitive de alarmă şi semnalizare, indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
    24. Lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămînă în condiţii de securitate în toate zonele destinate operaţiunilor de producţie, reglare şi întreţinere.
    25. Toate echipamentele de muncă trebuie să fie construite în aşa fel încît să se asigure:
    1) protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau supraîncălzire a echipamentului de muncă, precum şi împotriva degajărilor de gaze, pulberi, lichide, vapori sau a altor substanţe produse, utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
    2) prevenirea riscurilor de explozie a echipamentului de muncă sau a substanţelor produse, utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
    3) protecţia lucrătorilor expuşi împotriva riscurilor de electrocutare prin contact direct sau indirect.
    26. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezenţa unui lucrător sau a unor lucrători trebuie amenajate în aşa fel încît să se reducă riscurile profesionale pentru lucrător sau lucrători în timpul deplasării. În aceste riscuri profesionale trebuie incluse, de asemenea, riscurile de contact al lucrătorilor cu roţile sau şenilele sau de blocare de către acestea.
    27. În cazul în care blocarea bruscă a elementelor de transmitere a energiei între un echipament de muncă mobil şi accesoriile sale sau remorci poate genera riscuri profesionale specifice, acest echipament de muncă trebuie să fie echipat sau amenajat în aşa fel încît să împiedice blocarea elementelor de transmitere a energiei. În cazul în care nu se poate preveni blocarea elementelor de transmitere a energiei, trebuie luate toate măsurile posibile pentru a preveni consecinţele dăunătoare asupra lucrătorilor.
    28. Dacă elementele de transmitere a energiei între echipamentele de muncă mobile se pot îmbîcsi şi deteriora prin contact cu solul, trebuie prevăzute dispozitive de susţinere a acestora.
    29. Echipamentele de muncă mobile pe care este necesară prezenţa unui lucrător sau a unor lucrători trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare eficiente, riscurile profesionale generate de răsturnarea sau răsucirea echipamentului de muncă:
    1) fie printr-o structură de protecţie care să împiedice răsucirea echipamentului de muncă cu mai mult de un sfert de rotaţie;
    2) fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului sau lucrătorilor de pe echipamentul de muncă, dacă mişcarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;
    3) fie prin orice alt dispozitiv cu un efect echivalent.
    30. Structurile de protecţie menţionate la punctul 29 al prezentei Cerinţe pot face parte integrantă din echipamentul de muncă.
    31. Structurile de protecţie menţionate la punctul 29 al prezentei Cerinţe nu sînt necesare atunci cînd echipamentul de muncă este stabilizat în timpul utilizării sau cînd răsturnarea sau răsucirea echipamentului de muncă este imposibilă din proiectare.
    32. Dacă există riscul ca un lucrător care se află pe echipamentul de muncă să fie strivit, în timpul răsturnării sau al răsucirii, între părţile echipamentului de muncă şi sol, trebuie instalat un sistem de reţinere pentru lucrător sau lucrători.
    33. Autostivuitoarele cu furcă, pe care sînt necesari unul sau mai mulţi lucrători, trebuie să fie echipate sau amenajate în aşa fel încît să limiteze riscurile de răsturnare a autostivuitorului cu furcă:
    1) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
    2) fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea autostivuitorului cu furcă;
    3) fie printr-o structură care să asigure, în caz de răsturnare a autostivuitorului cu furcă, rămînerea unui spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furcă pentru lucrătorul sau lucrătorii de pe echipamentul de muncă respectiv;
    4) fie printr-o structură care să reţină lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere astfel încît să prevină strivirea lor de părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă.
    34. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsie a căror deplasare poate genera riscuri profesionale pentru lucrători trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    1) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate;
    2) să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare care să diminueze consecinţele unei eventuale ciocniri, în caz de mişcare simultană a mai multor echipamente de muncă ce se deplasează pe şine;
    3) să fie prevăzute cu un dispozitiv de frînare şi de oprire, în măsura în care condiţiile de securitate o impun, în caz de defectare a dispozitivului principal de frînare, un dispozitiv de ajutor acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate trebuie să permită frînarea şi oprirea;
    4) să fie prevăzute cu dispozitive auxiliare corespunzătoare care să amelioreze vizibilitatea cînd cîmpul de vizibilitate directă a conducătorului este insuficient din punctul de vedere al securităţii;
    5) să fie prevăzute cu dispozitive de iluminat adaptate lucrării care trebuie efectuate şi care să asigure o securitate suficientă pentru lucrători, dacă sînt destinate utilizării pe timpul nopţii sau în locuri întunecoase;
    6)  să fie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de dispozitive nu sînt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare, dacă prezintă pericol de incendiu, datorat lor sau remorcilor sau încărcăturii, care poate să pericliteze lucrătorii;
    7) să se oprească automat atunci cînd ies din cîmpul de acţiune al telecomenzii, dacă sînt acţionate prin telecomandă;
    8) să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu există alte dispozitive corespunzătoare pentru combaterea riscului de lovire, dacă sînt acţionate prin telecomandă şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lovească sau să blocheze lucrătorii.
    35. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor sînt instalate în mod permanent, trebuie asigurate rezistenţa şi stabilitatea lor în timpul utilizării, ţinînd seama de sarcinile care se vor ridica şi de solicitările produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.
    36. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil cu sarcina nominală şi, dacă este cazul, cu o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii.
    37. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie marcate în aşa fel încît să permită identificarea caracteristicilor lor esenţiale pentru o utilizare sigură.
    38. Dacă echipamentul de muncă nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor, dar acesta ar putea fi folosit în scopul respectiv datorită unei posibile confuzii, atunci echipamentul  de muncă trebuie marcat în mod adecvat şi vizibil pentru evitarea unei asemenea erori.
    39. Echipamentele de muncă instalate permanent trebuie instalate în aşa fel încît să reducă riscul ca sarcinile:
    1) să lovească lucrătorii;
    2) în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber;
    3) să se desprindă neintenţionat.
    40. Maşinile de ridicare sau de deplasare a lucrătorilor trebuie să fie corespunzătoare:
    1) pentru a evita riscurile de cădere a habitaclului, atunci cînd acesta există, cu ajutorul unor dispozitive corespunzătoare;
    2) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului din habitaclu, atunci cînd acesta există;
    3) pentru a evita riscurile de blocare, de strivire sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un contact întîmplător cu obiecte;
    4) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în habitaclu, în caz de accident, şi a permite deblocarea lor.
    41. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi înălţimilor diferite, riscurile profesionale menţionate la punctul 40 subpunctul 1) al prezentei Cerinţe nu pot fi evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit a cărui stare se verifică în fiecare zi de lucru.

    1. Cerinţele minime prevăzute în prezenta anexă se aplică în conformitate cu prezenta hotărîre şi atunci cînd echipamentul de muncă prezintă riscurile profesionale respective.

    2. Echipamentele de muncă trebuie instalate, aranjate şi utilizate în aşa fel încît să permită reducerea riscurilor profesionale pentru utilizatorii echipamentului de muncă şi pentru ceilalţi lucrători. În particular, trebuie să se procedeze în aşa fel încît să existe spaţiu suficient între elementele mobile ale echipamentului de muncă şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de lucru şi ca toate formele de energie sau substanţă utilizate sau produse să poată fi furnizate sau evacuate în condiţii de securitate.
    3. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă trebuie realizate în condiţii de securitate, în special prin respectarea instrucţiunilor de utilizare furnizate de uzina producătoare.
    4. Echipamentele de muncă ce pot fi expuse descărcărilor atmosferice în timpul utilizării trebuie protejate prin dispozitive sau măsuri corespunzătoare împotriva efectelor trăsnetului.
    5. Conducerea echipamentelor de muncă cu autopropulsie este realizată de lucrătorii care au fost instruiţi adecvat pentru conducerea în condiţii de securitate a acestor echipamente de muncă.
    6. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zonă de lucru, trebuie stabilite şi respectate regulile de circulaţie corespunzătoare.
    7. Trebuie luate măsuri organizatorice pentru a evita prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe jos în zona de operare a echipamentului de muncă cu autopropulsie. Dacă prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni accidentarea acestora de către echipamentele de muncă.
    8. Transportarea lucrătorilor pe echipamentele de muncă mobile acţionate mecanic nu este autorizată decît dacă au fost prevăzute amplasamente de securitate în acest scop. Dacă trebuie efectuate lucrări în timpul deplasării, viteza trebuie adaptată, dacă este necesar.
    9. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă trebuie folosite în zonele de lucru numai dacă este garantată o cantitate suficientă de aer, astfel încît să nu existe riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    10. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile utilizate la ridicarea sarcinilor trebuie utilizate în aşa fel încît să garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe timpul utilizării în toate condiţiile previzibile, luînd în considerare natura solului.
    11. Ridicarea lucrătorilor este permisă numai cu echipamente de muncă şi accesorii prevăzute în acest scop. Fără a aduce atingere art. 9 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, în mod excepţional se pot utiliza în acest scop echipamente de muncă neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor, cu condiţia ca să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a asigura securitatea lucrătorilor, inclusiv o supraveghere corespun­zătoare.
    12. Atît timp cît pe echipamentul de muncă destinat pentru ridicarea sarcinilor se află lucrători, trebuie asigurată prezenţa permanentă la postul de comandă. Lucrătorii care sînt ridicaţi trebuie să dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie să se prevadă evacuarea lor în caz de pericol.
    13. Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că sub sarcinile suspendate nu sînt prezenţi lucrători, cu excepţia situaţiei în care prezenţa lor este necesară pentru buna desfăşurare a lucrărilor.
    Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de muncă neprotejate în care lucrătorii sînt prezenţi în mod curent. În această eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu poate fi asigurată în alt mod, se elaborează şi se aplică proceduri corespunzătoare.
    14. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie alese în funcţie de sarcinile care se manipulează, de punctele de prindere, de dispozitivul de prindere şi de condiţiile atmosferice, ţinîndu-se seama de modul şi configuraţia legării.
    Asamblajele dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le ştie caracteristicile, atunci cînd nu sînt demontate după utilizare.
    15. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie depozitate în aşa fel încît să existe certitudinea că nu se vor deteriora sau degrada.
    16. Dacă două sau mai multe echipamente de muncă utilizate pentru ridicarea sarcinilor neghidate sînt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încît razele lor de acţiune se intersectează, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni ciocnirea între sarcini sau părţi ale echipamentelor de muncă.
    17. În timpul utilizării unui echipament de muncă mobil pentru ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie luate măsuri pentru a preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea sau alunecarea acestuia. Trebuie verificată buna executare a acestor măsuri.
    18. Dacă operatorul unui echipament de muncă utilizat la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizează informaţiile necesare, atunci trebuie numit un lucrător competent care să comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie luate măsuri organizatorice pentru a preveni ciocnirile cu sarcina care pot să pericliteze lucrătorii.
    19. Lucrările trebuie organizate astfel încît atunci cînd lucrătorul prinde sau desprinde o sarcină cu mîna, aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în special prin existenţa la lucrător a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului de muncă.
    20. Toate operaţiunile de ridicare a sarcinilor trebuie planificate corect, supravegheate şi efectuate în mod corespunzător, astfel încît să se protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcină trebuie ridicată simultan de două sau mai multe echipamente de muncă de ridicare a sarcinilor neghidate, trebuie stabilită şi aplicată o procedură care să asigure buna coordonare a operatorilor.
    21. Dacă echipamentele de muncă utilizate pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reţine sarcinile în cazul unei defectări totale sau parţiale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a evita expunerea lucrătorilor la riscuri profesionale.
    Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care pătrunderea în zona periculoasă este împiedicată, iar prinderea şi reţinerea sarcinii conferă o securitate deplină.
    22. Utilizarea în aer liber a echipamentului de muncă pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisă atunci cînd condiţiile meteorologice se deteriorează pînă la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de securitate a echipamentului de muncă, expunînd lucrătorii la riscuri profesionale. Trebuie luate măsuri adecvate de protecţie, în special pentru a împiedica răsturnarea echipamentului de muncă, în vederea prevenirii expunerii lucrătorilor la riscuri profesionale.
    23. Dacă, potrivit art. 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 şi punctelor 1– 3 din anexa nr. 1 la prezenta Hotărîre, lucrările temporare la înălţime nu pot fi executate în siguranţă şi în condiţii ergonomice corespunzătoare de pe o suprafaţă adecvată, trebuie alese echipamentele de muncă cele mai potrivite, pentru a asigura şi a menţine condiţii de muncă sigure.
    Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală.
    Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată naturii lucrărilor care urmează să fie executate, precum şi constrîngerilor previzibile, şi trebuie să permită circulaţia fără pericol.
    24. Trebuie ales cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare situate la înălţime, în funcţie de frecvenţa de circulaţie şi înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol iminent.
    Trecerea în ambele sensuri între mijloacele de acces şi platforme, punţi şi culoare de trecere nu trebuie să provoace riscuri suplimentare de cădere.
    25. Scările pot fi folosite ca posturi de lucru la înălţime numai în condiţiile în care, ţinînd cont de dispoziţiile punctelor 23 şi 24, folosirea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică, dat fiind nivelul scăzut de risc profesional şi, fie durata scurtă de utilizare, fie anumite caracteristici existente ale locului de muncă respectiv, pe care angajatorul nu le poate modifica.
    26. Tehnicile de acces şi poziţionare cu ajutorul frînghiilor pot fi utilizate numai în condiţiile în care evaluarea riscului profesional arată că lucrarea în cauză poate fi executată în siguranţă şi atunci cînd folosirea unui alt echipament de muncă mai sigur nu este justificată.
    Ţinîndu-se cont de evaluarea riscului profesional, în funcţie mai ales de durata lucrărilor şi de constrîngerile de natură ergonomică, trebuie să se asigure un scaun cu accesoriile corespunzătoare.
    27.    În funcţie de tipul de echipament de muncă selectat în baza punctelor precedente, trebuie determinate măsurile adecvate de minimizare a riscurilor profesionale inerente folosirii de către lucrători a respectivului tip de echipament de muncă.
    28. Dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru instalarea unor dispozitive de protecţie care să împiedice căderile lucrătorilor. Acestea trebuie să aibă o configuraţie corespunzătoare şi să fie suficient de solide pentru a preveni sau opri căderile lucrătorilor de la înălţime şi, atît cît este posibil, să preîntîmpine rănirea muncitorilor.
    Dispozitivele de protecţie colectivă împotriva căderilor pot fi întrerupte numai în punctele de acces ale scărilor.
    29. Cînd executarea unei anumite lucrări necesită îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecţie colectivă împotriva căderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea poate fi efectuată numai după adoptarea în prealabil a unor asemenea măsuri. De îndată ce respectiva lucrare a fost încheiată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă împotriva căderilor trebuie reinstalate.
    30. Lucrările temporare la înălţime pot fi efectuate numai atunci cînd condiţiile meteorologice nu pun în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    31. Amplasarea scărilor trebuie să se facă astfel încît să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării.
    Scările portabile trebuie sprijinite pe un suport stabil, rezistent, imobil şi de dimensiuni adecvate, astfel încît treptele să rămînă orizontale.
    Scările suspendate trebuie ataşate într-o manieră sigură şi în aşa fel încît să nu poată fi deplasate şi să se împiedice balansarea lor, cu excepţia scărilor din frînghie.
    32. Trebuie să se împiedice alunecarea picioarelor scărilor portabile în timpul utilizării prin imobilizarea treptelor de la capătul superior sau inferior al scărilor, cu ajutorul unor dispozitive antiderapante sau prin orice alte măsuri cu eficacitate echivalentă.
    33. Scările folosite pentru acces trebuie să fie suficient de lungi, astfel încît să se prelungească dincolo de platforma de acces, exceptînd cazul în care au fost luate alte măsuri pentru a se asigura o priză fermă.
    Trebuie folosite scări încrucişate şi scări de extensie pentru a se împiedica mişcarea relativă a diferitor secţiuni.
    Scările mobile trebuie imobilizate înainte să se păşească pe ele.
    34. Scările trebuie astfel folosite încît, în orice moment, lucrătorii să se poată prinde cu mîna şi sprijini în condiţii de securitate. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară, atunci greutatea nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi sigure cu mîna.
    35. În absenţa unei note de calcul pentru schela aleasă sau atunci cînd nota nu acoperă configuraţiile structurale avute în vedere, trebuie să se efectueze calcule de rezistenţă şi de stabilitate, în afară de cazul cînd schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie standard general recunoscută.
    36. În funcţie de complexitatea schelei alese, trebuie întocmit, de către un lucrător competent, un plan de montare, utilizare şi demontare a acesteia. Acest plan poate fi şi sub forma unui plan standardizat, suplimentat cu articole legate de detaliile specifice ale schelei în cauză.
    37. Trebuie să se împiedice alunecarea elementelor de sprijin ale schelei fie prin ataşare la suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau orice alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafaţa de suport a sarcinii trebuie să aibă o rezistenţă suficientă. Trebuie să se asigure stabilitatea schelei.
    Schelele cu roţi trebuie să fie împiedicate să se mişte accidental în timpul lucrului la înălţime prin folosirea unor dispozitive adecvate.
    38. Dimensiunile, forma şi dispunerea punţilor de schele trebuie să fie corespunzătoare naturii lucrării care urmează a fi executată şi sarcinilor ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi deplasările în condiţii de securitate.
    Asamblarea punţilor de schelă trebuie să se facă astfel încît componentele lor să nu se poată deplasa în timpul utilizării normale. Nu trebuie să existe niciun spaţiu periculos între componentele punţilor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă pentru prevenirea căderilor lucrătorilor.
    39. Cînd anumite părţi ale schelei nu sînt gata de utilizare, ca de exemplu în timpul unor operaţiuni de montare, demontare sau modificare, acestea trebuie semnalizate cu ajutorul unor panouri de avertizare – „Pericol general” şi trebuie delimitate corespunzător prin elemente materiale care să împiedice accesul lucrătorilor în zona periculoasă.
    40. Schelele pot fi montate, demontate sau modificate substanţial numai sub supravegherea unui lucrător competent şi de către lucrători care au beneficiat de o instruire adecvată şi specifică operaţiunilor avute în vedere, care se referă la riscurile profesionale specifice, în conformitate cu punctul 14 din anexa nr. 1 şi, în special, la:
    1) înţelegerea planului de montare, demontare şi modificare a schelei în cauză;
    2) securitatea în timpul montării, demontării şi modificării schelei în cauză;
    3) măsurile de prevenire a riscurilor  de cădere a lucrătorilor şi a obiectelor;
    4) măsurile de securitate în eventualitatea schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în cauză;
    5) condiţiile în materie de sarcini permise;
    6) orice alte riscuri profesionale pe care le pot presupune operaţiunile de montare, demontare şi modificare а schelei în cauză.
    41. Lucrătorul care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie planul de montare, utilizare şi demontare а schelei menţionat la punctul 36 al prezentei Cerinţe, inclusiv orice instrucţiuni pe care le-ar putea conţine acest plan.
    42. Utilizarea tehnicilor de acces şi poziţionare cu ajutorul frînghiilor trebuie să respecte următoarele condiţii:
    1) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două frînghii ancorate separat, una ca mijloc de acces, coborîre şi sprijin (frînghia de lucru), iar cealaltă ca rezervă (frînghia de siguranţă);
    2) lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie şi să folosească un harnaşament adecvat şi să fie legaţi prin intermediul acestuia de frînghia de siguranţă;
    3) frînghia de lucru trebuie prevăzută cu mijloace adecvate de urcare şi coborîre şi să aibă un sistem de autoblocare care să împiedice căderea lucrătorului în eventualitatea în care acesta îşi pierde controlul asupra mişcărilor; frînghia de siguranţă trebuie echipată cu un sistem mobil de prevenire a căderii lucrătorului, care să urmeze mişcările lucrătorului;
    4) uneltele şi celelalte accesorii care urmează a fi folosite de către lucrător trebuie prinse de harnaşamentul sau de scaunul lucrătorului sau printr-un alt mijloc adecvat;
    5) lucrarea trebuie corect planificată şi supravegheată, astfel încît lucrătorul să primească asistenţă imediat în caz de accident;
    6) în conformitate cu punctul 14 din anexa nr. 1, lucrătorii în cauză trebuie să beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiunilor preconizate, în special în privinţa procedurilor de salvare.
    43. În circumstanţe excepţionale cînd, în conformitate cu evaluarea riscurilor profesionale, folosirea unei a doua frînghii ar face lucrarea şi mai periculoasă, se poate permite utilizarea unei singure frînghii, cu condiţia să se ia măsuri adecvate de asigurare a securităţii lucrătorilor.