Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Domeniul de aplicare şi scopul legii
    Prezenta lege stabileşte acţiuni de prevenire şi de combatere a corupţiei, asigurînd apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, intereselor publice, securităţii naţionale şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    corupţie - orice folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcţiei sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societăţii şi ale statului ori acordare ilegală a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane;
    folos material - valoare corporală sau incorporală, mobilă sau imobilă, dobîndită prin orice mijloc, precum şi acte juridice sau alte documente care atestă un titlu ori un drept cu privire la aceasta;
    avantaj necuvenit - servicii, privilegii, favoruri, scutiri de obligaţii şi alte foloase care ameliorează nemeritat situaţia în raport cu aceea pe care persoana o avusese înaintea comiterii actului de corupţie sau faptului de comportament corupţional.
    Articolul 3. Cadrul juridic
    (1) Raporturile juridice din domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei sînt reglementate de prezenta lege, de alte acte legislative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Măsurile de prevenire şi de combatere a corupţiei pot fi reglementate şi de alte acte normative emise în conformitate cu prezenta lege.
    Articolul 4.  Subiectele actelor de corupţie sau ale
                        faptelor de comportament corupţional
    Sub incidenţa prezentei legi cad persoanele cu statut public care îşi utilizează statutul contrar intereselor generale ale societăţii, după cum urmează:
    a) persoanele care deţin funcţii de demnitate publică;
    b) funcţionarii publici;
    c) judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, militarii, colaboratorii serviciului diplomatic, ai serviciului fiscal, ai serviciului vamal, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ai organelor securităţii statului, afacerilor interne;
    d) conducătorii şi adjuncţii lor din instituţiile publice, din întreprinderile de stat sau municipale, din societăţile comerciale cu capital majoritar de stat;
    e) persoanele care sînt mandatate, conform actelor normative, să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în privinţa mijloacelor financiare, ori care au dreptul de a dispune de astfel de bunuri;
    f) persoanele care prestează un serviciu public;
    g) persoanele cărora le sînt delegate, permanent sau temporar, una din funcţiile menţionate la lit.a)-f);
    h) funcţionarii publici după expirarea mandatului, demisionaţi sau demişi, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    i) persoanele de încredere ale concurenţilor electorali;
    j) notarii, auditorii, avocaţii şi reprezentanţii în instanţele judecătoreşti;
    k) alte persoane prevăzute de legislaţie.
    Articolul 5. Garanţiile prevenirii corupţiei
    (1) Garanţiile prevenirii corupţiei sînt politicile şi practicile din domeniul respectiv care reprezintă un complex de măsuri legislative, instituţionale, economice, sociale şi morale, realizate prin reglementarea:
    a) organizării activităţii autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici;
    b) conduitei funcţionarilor publici;
    c) organizării expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului, discutării publice a proiectelor elaborate, evaluării riscurilor instituţionale de corupţie;
    d) modului de formare şi de administrare a finanţelor publice;
    e) participării societăţii civile şi accesului la informaţie în procesul decizional;
    f) accesului la informaţia despre măsurile de prevenire a corupţiei şi rezultatele aplicării lor;
    g) sectorului privat al economiei naţionale;
    h) prevenirii legalizării veniturilor obţinute ilicit;
    i) activităţii politice şi procesului electoral;
    j) altor măsuri necesare pentru realizarea scopurilor prezentei legi.
    (2) Autorităţile publice adoptă programe proprii în domeniile lor de activitate pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei.
    Articolul 6.  Organizarea activităţii autorităţilor publice
                        şi a funcţionarilor publici
    (1) Organizarea activităţii autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici se asigură prin reglementările legislaţiei care prevăd:
    a) delimitarea strictă a atribuţiilor autorităţilor publice şi ale funcţionarilor publici, bazată pe principiile transparenţei şi obiectivităţii;
    b) controlul ierarhic şi controlul societăţii civile asupra activităţii autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici;
    c) perfecţionarea structurii serviciului public şi a procedurii de soluţionare a problemelor ce vizează interesele persoanelor fizice şi juridice;
    d) baza materială şi garanţiile sociale pentru desfăşurarea activităţii, în raport cu competenţa şi responsabilităţile aferente funcţiei;
    e) stabilirea unor exigenţe speciale, restricţii şi interdicţii, criterii de angajare, de numire şi de promovare în funcţie, necesare excluderii conflictelor de interese, apărării regimului constituţional, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice;
    f) echilibrul adecvat între imunităţile de jurisdicţie acordate diverselor categorii de funcţionari publici.
    (2) Exercitarea funcţiilor publice urmează să asigure:
    a) stabilirea regulilor de conduită în raport cu specificul activităţii fiecărei categorii de funcţionari publici;
    b) respectarea regulilor deontologice în cadrul autorităţilor publice prin aplicarea măsurilor disciplinare şi de altă natură persoanelor care încalcă normele instituite;
    c) cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a actelor normative care reglementează activitatea funcţionarului public;
    d) aprobarea de măsuri care ar înlesni semnalarea de către funcţionarii publici a actelor de corupţie de care au luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiei.
    Articolul 7. Expertiza anticorupţie a proiectelor de acte
                       legislative şi a proiectelor de acte
                       normative ale Guvernului, evaluarea
                       riscurilor instituţionale de corupţie
    (1) Expertiza anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului este obligatorie.
    (2) Expertiza anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului este un proces de evaluare a corespunderii conţinutului lor standardelor anticorupţie naţionale şi internaţionale în vederea identificării normelor care favorizează sau pot favoriza corupţia şi în vederea elaborării de recomandări pentru excluderea efectelor acestora.
    (3) Expertiza anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului se efectuează în modul stabilit de Guvern, după următoarele criterii:
    a) ponderea, în cuprinsul proiectului, şi eventualul efect al normelor de trimitere şi al normelor de blanchetă;
    b) nivelul atribuţiilor de reglementare date în competenţa autorităţilor administraţiei publice;
    c) identificarea conflictelor normelor de drept;
    d) gradul responsabilităţilor şi atribuţiilor date funcţionarilor publici;
    e) evaluarea procedurilor administrative de control (interior sau ierarhic superior);
    f) nivelul cerinţelor impuse beneficiarilor de anumite drepturi;
    g) gradul de transparenţă a funcţionării autorităţilor publice.
    (4) Evaluarea riscurilor instituţionale de corupţie se efectuează în modul stabilit de Guvern, care prevede şi procesul de identificare a factorilor organizatorici, favorizanţi sau capabili de a favoriza corupţia, elaborarea de recomandări în vederea excluderii efectelor riscurilor menţionate.
    Articolul 8. Sistemul de achiziţii publice, modul de
                       formare şi de administrare a finanţelor 
                       publice
    Sistemul de achiziţii publice, modul de formare şi de administrare a finanţelor publice se asigură prin:
    a) transparenţa şi publicitatea informaţiilor privind procedurile de achiziţie;
    b) utilizarea unor criterii obiective la emiterea deciziilor;
    c) garantarea aplicării căilor de atac în caz de încălcare a regulilor sau a procedurilor stabilite;
    d) aplicarea unor norme eficiente de contabilitate, de audit şi de control;
    e) utilizarea legală şi la destinaţie a patrimoniului public, în condiţii de economicitate şi eficienţă.
    Articolul 9. Participarea societăţii civile la prevenirea
                       şi combaterea corupţiei, accesul la
                       informaţie în procesul decizional
    (1) Participarea activă a persoanelor şi a grupurilor care nu aparţin sectorului public la prevenirea şi combaterea corupţiei se asigură prin:
    a) participare la procesul decizional;
    b) acces la informaţiile privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice, privind procesele lor de emitere a deciziilor şi de adoptare a actelor juridice care privesc aceste persoane şi grupuri;
    c) publicare de informaţii, de rapoarte periodice despre riscurile de corupţie din cadrul administraţiei publice;
    d) informare a societăţii în scopul creării unei atmosfere de intoleranţă faţă de corupţie, precum şi prin implementare a programelor educaţionale;
    e) furnizare de către autorităţile administraţiei publice a informaţiilor de interes public şi prestare a serviciilor publice prin mijloace electronice în paginile web oficiale.
    (2) Decizia de refuz a pornirii urmăririi penale sau de încetare a acestei urmăriri în caz de corupţie, a cărei verificare a fost iniţiată la sesizare din partea unei persoane fizice ori juridice sau a unei autorităţi competente, se aduce la cunoştinţă iniţiatorului în termen de 15 zile de la data emiterii, conform Codului de procedură penală.
    (3) Hotărîrile pronunţate de instanţa de judecată în cauze penale şi contravenţionale ce ţin de corupţie se publică în termen de 30 de zile pe pagina web oficială a instanţei judecătoreşti, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 10. Cooperarea între sectorul privat şi
                         autorităţile publice
    Prevenirea corupţiei cu implicarea sectorului privat urmează să asigure:
    a) reducerea dependenţei întreprinzătorilor de presiunea administrativă la eliberarea de licenţe, autorizaţii, permise;
    b) promovarea cooperării între subdiviziunile de investigaţie operativă şi persoanele juridice de drept privat;
    c) ridicarea responsabilităţii persoanelor juridice de drept privat pentru desfăşurarea corectă, onorabilă şi adecvată a activităţii întreprinzătorilor, astfel încît aceştia să preîntîmpine conflictele de interese şi să încurajeze aplicarea bunelor practici comerciale între întreprinderi, precum şi în relaţiile lor contractuale cu statul;
    d) stabilirea unor norme eficiente în domeniul contabilităţii şi auditului în vederea prevenirii corupţiei prin excluderea posibilităţii de ţinere a unei evidenţe contabile neveridice, de înregistrare a unor cheltuieli inexistente, de utilizare a unor acte false, de distrugere intenţionată a evidenţei contabile etc.
    Articolul 11.  Prevenirea legalizării veniturilor obţinute
                          ilicit
    Sistemul de supraveghere a veniturilor trebuie să asigure:
    a) declararea veniturilor şi a proprietăţii de către toate persoanele fizice şi juridice;
    b) exercitarea regulilor de control al operaţiunilor financiare efectuate de persoane fizice şi juridice, prin sistemul bancar sau în afara lui, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, în conformitate cu actele normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
    c) aplicarea normelor privind declararea, controlul veniturilor şi proprietăţii funcţionarilor publici.
    Articolul 12. Procesul politic şi procesul electoral
    Prevenirea corupţiei în procesul politic şi procesul electoral se asigură prin:
    a) stabilirea unor reguli de activitate şi de control al partidelor politice în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    b) excluderea posibilităţii de exercitare a unei influenţe necuvenite de către factorii interni şi externi, care impun interese de grup la luarea deciziilor;
    c) organizarea procesului electoral pe baza apărării principiilor democratice.
    Articolul 13. Autoritatea abilitată cu executarea  
                         prezentei legi
    Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei este un organ specializat învestit cu atribuţii de prevenire şi de combatere a actelor de corupţie sau a faptelor de comportament corupţional, în ale cărui obligaţii intră:
    a) întreprinderea acţiunilor de prevenire, depistare şi de contracarare a corupţiei, efectuarea măsurilor operative de investigaţie şi a măsurilor de urmărire penală privind actele de corupţie;
    b) colectarea şi analiza informaţiilor privind faptele de comportament corupţional sau actele de corupţie,colaborarea şi schimbul de informaţii cu autorităţile  administraţiei publice, sesizarea organelor competente despre cauzele şi condiţiile care favorizează comiterea de acţiuni ilicite;
    c) desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei, educarea anticorupţie a cetăţenilor, colaborarea activă cu societatea civilă în vederea propagării în masă a culturii anticorupţie;
    d) asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reciclării cadrelor;
    e) asigurarea protecţiei şi păstrării informaţiei care constituie secret de stat, secret comercial şi secret bancar, alte secrete apărate prin lege, devenite cunoscute în exerciţiul funcţiei;
    f) dezvoltarea relaţiilor cu servicii similare străine;
    g) elaborarea de propuneri pentru aducerea actelor normative în concordanţă cu reglementările internaţionale în domeniu.
    Articolul 14.  Alte organe şi persoane abilitate cu atribuţii
                          în domeniul prevenirii şi combaterii
                          corupţiei
    (1) Exercită atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei prin realizarea politicilor şi practicilor în domeniu, în limitele competenţei stabilite de legislaţie:
    a) Parlamentul;
    b) Preşedintele Republicii Moldova;
    c) Guvernul;
    d) Procuratura;
    e) Serviciul de Informaţii şi Securitate;
    f) Curtea de Conturi;
    g) alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale;
    h) societatea civilă.
    (2) Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi măsurile administrative pentru a determina dacă sînt adecvate prevenirii şi combaterii corupţiei, organizînd, în limitele competenţei:
    a) controlul interior asupra respectării de către funcţionarii publici a cerinţelor legislaţiei pentru prevenirea actelor de corupţie;
    b) recepţionarea informaţiei din diferite surse (audienţă, scrisori anonime, prin intermediul telefonului de încredere, poştei electronice etc.) referitor la comiterea faptelor de comportament corupţional sau actelor de corupţie de către salariaţi, examinarea administrativă a acestei informaţii şi întreprinderea măsurilor de rigoare, inclusiv prezentarea materialelor respective organului specializat;
    c) prezentarea trimestrială la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a notelor informative privind măsurile întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi, precum  şi a propunerilor de ameliorare a situaţiei existente.
    (3) Autorităţile administraţiei publice, organizaţiile necomerciale, alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, activităţi în domeniul prevenirii corupţiei prin schimb de informaţii, de experţi, prin cercetarea şi identificarea cauzelor corupţiei, instruirea personalului, organizarea sistematică a campaniilor informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizarea şi difuzarea materialelor publicitare privind riscurile corupţiei, realizarea unor iniţiative social-economice şi prin alte acţiuni în domeniu.
    Articolul 15. Faptele de comportament corupţional
    Se consideră fapte de comportament corupţional al persoanelor care cad sub incidenţa prezentei legi:
    a) implicarea în activitatea unor alte organe, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor juridică de organizare, în cazul în care faptul acesta nu ţine de competenţa lor, făcînd uz de serviciu, care conduce la conflict de interese;
    b) participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele lor personale sau interesele persoanelor cu care se află în raporturi de rudenie;
    c) acordarea de sprijin, neprevăzut de actele normative, în activitatea de întreprinzător sau de alt gen privat sau calitatea de a fi însărcinat cu afaceri al unor terţi în autoritatea administraţiei publice în care lucrează sau care li se subordonează, sau a cărei activitate o controlează;
    d) acordarea fără just temei a preferinţei unor persoane fizice sau juridice la elaborarea şi emiterea deciziei;
    e) beneficierea de privilegii pentru a obţine pentru sine sau pentru alte persoane credite şi împrumuturi, procurarea hîrtiilor de valoare, a bunurilor imobiliare şi altor bunuri profitînd de situaţia de serviciu;
    f) folosirea ilicită, în interese proprii sau în interesul unor alte persoane, a bunurilor publice puse la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei;
    g) folosirea informaţiei recepţionate în exercitarea funcţiei în interes personal sau în interesul unor alte persoane în cazul în care această informaţie nu poate fi divulgată;
    h) refuzul, în interes personal sau în interesul unor alte persoane, de a acorda persoanelor fizice sau juridice informaţia permisă prin acte normative, tărăgănarea acordării unei astfel de informaţii ori prezentarea intenţionată a unor informaţii eronate sau selective;
    i) gestionarea resurselor materiale şi financiare publice contrar destinaţiei lor, în interes propriu sau în interesul unor alte persoane;
    j) primirea de la orice persoană fizică sau juridică de cadouri sau beneficierea de alte foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în virtutea stării lor sociale, precum şi oferirea lor unor alţi funcţionari publici, cu excepţia semnelor de atenţie simbolice, suvenirelor în conformitate cu normele de protocol şi de curtoazie internaţională;
    k) încălcarea altor restricţii stabilite de codurile deontologice şi de alte norme similare.
    Articolul 16. Răspunderea pentru actele de corupţie
    (1) Funcţionarii publici, persoanele fizice şi persoanele juridice sînt trase la răspundere, în conformitate cu Codul penal, pentru săvîrşirea cu vinovăţie a actelor de corupţie.
    (2) Sînt acte de corupţie:
    a) coruperea activă;
    b) coruperea pasivă;
    c) traficul de influenţă;
    d) luarea de mită;
    e) darea de mită;
    f) primirea de recompensă ilicită.
    (3) Sînt acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvîrşite în legătură directă cu actele de corupţie:
    a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu;
    b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
    c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie;
    d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei;
    e) însuşirea de bunuri;
    f) cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere;
    g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri;
    h) protecţionismul;
    i) falsificarea rezultatelor votării.
    (4) Tentativa şi participarea la actele de corupţie atrag răspunderea stabilită de lege.
    Articolul 17. Alte forme de răspundere
    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere civilă, disciplinară, contravenţională, după caz, conform legislaţiei în vigoare, inclusiv pentru:
    a) comiterea de către persoane fizice sau juridice a unui act de corupţie sau a unui fapt de comportament corupţional, dacă aceste acţiuni nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii;
    b) nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor stabilite de actele normative care reglementează statutul special al funcţionarilor publici;
    c) încălcarea de către funcţionarii publici a prevederilor legale referitoare la declararea veniturilor şi a proprietăţii;
    d) nedenunţarea actelor de corupţie de către persoanele care au această obligaţie;
    e) neasigurarea de către funcţionarii publici a realizării măsurilor de prevenire şi de combatere a corupţiei;
    f) alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    Articolul 18. Liberarea de răspundere
    (1) Funcţionarii publici care, în exerciţiul funcţiunii, au luat cunoştinţă de acte de corupţie sau de fapte de comportament corupţional sînt obligaţi să le aducă imediat la cunoştinţa superiorilor, care vor întreprinde măsurile stabilite ori vor sesiza direct organul de urmărire penală sau procurorul.
    (2) Funcţionarii publici, alte persoane care s-au autodenunţat ori care au denunţat cu bună-credinţă actele de corupţie sau faptele de comportament corupţional sînt liberate de răspundere disciplinară, contravenţională sau penală în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 19. Garanţiile pentru exercitarea atribuţiilor de
                          serviciu
    (1) Prevederile referitoare la independenţa îndeplinirii funcţiilor diverselor categorii de funcţionari publici nu pot constitui un impediment în tragerea la răspundere în caz de comitere a actelor de corupţie sau de protecţionism.
    (2) Imunităţile de jurisdicţie în privinţa urmăririi penale ale funcţionarilor publici constituie un echilibru adecvat, cu posibilitatea cercetării şi judecării efective a actelor de corupţie.
    Articolul 20. Protecţia de stat juridică şi socială
    (1) Autorităţile publice sînt obligate să informeze persoanele fizice şi juridice despre drepturile şi obligaţiile lor, despre organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi de combatere a corupţiei.
    (2) Victimelor actelor de corupţie li se acordă protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor administraţiei publice în limitele competenţei acestora, în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
    Articolul 21. Măsurile de combatere a corupţiei
    Autorităţile abilitate cu combaterea corupţiei sînt învestite, conform legislaţiei, cu următoarele atribuţii:
    a) efectuarea măsurilor operative de investigaţie;
    b) efectuarea urmăririi penale;
    c) aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere, de siguranţă şi a altor măsuri de securitate;
    d) asigurarea confidenţialităţii în procesul penal;
    e) aplicarea măsurilor de protecţie de stat pentru asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane;
    f) aplicarea măsurilor de înlăturare a condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor şi altor încălcări ale legislaţiei, întreprinderea acţiunilor de reparare a prejudiciului;
    g) exercitarea asistenţei juridice internaţionale.
    Articolul 22. Limitarea acţiunii informaţiilor protejate
                         de stat
    Prevederile legislaţiei cu privire la secretul de stat, la secretul comercial, bancar nu pot servi drept obstacol pentru recepţionarea sau ridicarea, de către autorităţile administraţiei publice abilitate cu atribuţii de combatere a corupţiei, a informaţiei în cazul în care există indicii de săvîrşire a unui act de corupţie sau a unui fapt de comportament corupţional. Furnizarea, în condiţiile legii, a unor astfel de informaţii nu poate fi calificată drept divulgare a informaţiilor protejate de stat.
    Articolul 23.  Înlăturarea consecinţelor actelor de
                          corupţie
    (1) În cazul săvîrşirii actelor de corupţie, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina comiterea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor ori bunurile dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate, în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În toate aceste cazuri, luarea măsurilor asigurătoare este obligatorie.
    (2) Deciziile adoptate, contractele încheiate, alte acţiuni sau orice clauză a unei convenţii viciate de un act de corupţie sînt nule din faza lor incipientă şi nu au efect juridic nici pentru una din părţi, indiferent de faptul dacă ele au fost sau nu în cunoştinţă de cauză.
    (3) Orice parte la contract al cărei consimţămînt a fost viciat de un act de corupţie poate reclama, în modul stabilit de lege, rezilierea lui, fără a-şi prejudicia dreptul la despăgubiri.
    Articolul 24. Cooperarea şi asistenţa internaţională
    (1) Cooperarea internaţională în domeniile de prevenire şi de combatere a corupţiei se desfăşoară pe principiile de asistenţă reciprocă, conform legislaţiei Republicii Moldova, precum şi în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, alte autorităţi abilitate cu atribuţii de combatere a corupţiei pot efectua, din oficiu sau în baza unei solicitări, expedierea, recepţionarea sau schimbul de informaţii cu servicii străine avînd funcţii similare, pe bază de reciprocitate şi cu condiţia confirmării aceloraşi exigenţe privitor la confidenţialitate, în temeiul acordurilor de cooperare reciprocă.
    Articolul 25
    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.900-XIII din 27 iunie 1996 privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, cu modificările şi completările ulterioare.
    Articolul 26
    Guvernul, în termen de 2 luni:
    - va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    - va aduce în concordanţă cu prezenta lege actele sale normative;
    - va asigura revizuirea de către autorităţile administraţiei publice centrale a actelor lor normative;
    - va întreprinde alte măsuri de punere în aplicare a prezentei legi, de studiere şi de aplicare a acesteia de către subiectele de drept.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                             Marian LUPU

    Nr.90-XVI. Chişinău, 25 aprilie 2008.