În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
    Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecător-raportor, preşedinte,
    Dl Dumitru PULBERE,
    Dl Victor PUŞCAŞ,
    Dl Petru RAILEAN,
    Dna Elena SAFALERU, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila CHIHAI, grefier,
    Avînd în vedere sesizarea depusă la 21 septembrie 2011, înregistrată la aceeaşi dată, completată la 25 octombrie 2011,
    Examinînd sesizarea în şedinţă plenară publică,
    Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Pronunţă următoarea hotărîre:
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 21 septembrie 2011, în temeiul articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. 1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, de deputaţii în Parlament, dnii Artur Reşetnicov, Serghei Sîrbu şi Igor Vremea, pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor III-XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (M.O. nr.146/448, 2011).
    2. Autorii sesizării au pretins, în special, că lichidarea instanţelor specializate - Judecătoria Economică de Circumscripţie, Curtea de Apel Economică şi Judecătoria Militară, precum şi modalitatea transferării sau eliberării din funcţie a judecătorilor din instanţele judecătoreşti lichidate, încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 20, 54, 115 alin.(2) şi 116 din Constituţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 7 octombrie 2011 sesizarea a fost declarată admisibilă.
    4. La 25 octombrie 2011 sesizarea a fost completată cu argumente adiţionale.
    5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Apărării, Ministerului Economiei, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Centrului pentru Drepturile Omului, Asociaţiei obşteşti „Juriştii pentru Drepturile Omului”.
    6. La şedinţa plenară publică a Curţii au participat autorii sesizării, dnii Serghei Sîrbu, Artur Reşetnicov şi Igor Vremea, reprezentantul Parlamentului, dl Sergiu Chirică, reprezentantul Guvernului, dl Oleg Efrim.
    7. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele:
    „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”
    „Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
    „ (1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
    (2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. ”
    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”
    „(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.
    (2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.
    [...]
    (4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică.”
    „(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
    (2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile legii.
    [...]
    (5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.
    (6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.
    [...].”
    “(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.
    (2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică”.
    8. Prevederile relevante ale Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (M.O. nr.58/641, 1995) sunt următoarele:
    „(1) Puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi.
    [...].”
    „Organizarea judecătorească este reglementată de Constituţie, de prezenta lege şi de alte acte legislative.”
    „(1) Instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.
    [...].”
    „[...]
    (2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, instanţe specializate (economice, militare etc.).
    Începînd cu 12.03.2012, urmează a fi pusă în aplicare noua redacţie a alin.(2)art.15, modificat prin Legea nr.163 din 22.07.2011, cu următorul conţinut :
    “(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona instanţe specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii/complete de judecată specializate.”
    [...]
    (5) Numărul de judecători ai instanţelor judecătoreşti se stabileşte conform anexei nr.1”
    Conform prevederilor art.XV-(1) din Legea nr.163. începînd cu 12.03.2012, Capitolul 5 urmează a fi exclus.
    „(1) Judecătoriile specializate sînt parte componentă a sistemului judecătoresc.
    (2) Judecătoriile specializate sunt:
    a) Judecătoria Militară;
    b) Judecătoria Economică de Circumscripţie;
    c) Curtea de Apel Economică.
    (3) După caracterul activităţii lor, Judecătoria Militară şi Judecătoria Economică de Circumscripţie se asimilează judecătoriilor, cu unele derogări stabilite de lege.
    (4) Judecătoriile specializate judecă cauzele date în competenţa lor prin lege.”
    „(1) Judecătoria Militară funcţionează în municipiul Chişinău.
    (2) În circumscripţia Judecătoriei Militare sînt cuprinse toate raioanele, oraşele, municipiile Republicii Moldova.
    (3) În caz de necesitate, se pot institui, conform legii, şi alte judecătorii militare cu circumscripţii stabilite de Parlament.”
    „(1) Judecătoria Economică de Circumscripţie şi Curtea de Apel Economică înfăptuiesc justiţia la soluţionarea litigiilor apărute în cadrul relaţiilor economice ale persoanelor fizice şi juridice.
    (2) În circumscripţia judecătoriei economice sînt cuprinse toate raioanele, oraşele, municipiile Republicii Moldova.”
    9. Prevederile relevante ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O. nr.59-60/664, 1995; republicată M.O. nr.117-119/946, 2002) sunt următoarele:
    „(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.
    (2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii.
    (3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii.
    (4) Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor. ”
    „Independenţa judecătorului este asigurată prin:
    [...]
    b) procedeul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie;
    [...]”
    „(1) Judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.25.
    (2) Împuternicirile lui pot fi suspendate în baza şi în modul stabilit de prezenta lege.”
    „(1) Promovarea sau transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de     Parlament. Promovarea se face în bază de concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.
    (11) În cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, judecătorul este transferat, cu acordul lui, în temeiul legii, la altă instanţă judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanţă, judecătorul are dreptul la demisie în condiţiile art.26. Dacă nu depune cerere de demisie în termen de 15 zile, judecătorul este eliberat din funcţie în conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) lit.m).
    [...]”
    „ (1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:
    a) depunerii cererii de demisie în conformitate cu prevederile art.26 alin.(2);
    b) depunerii cererii de demisie din proprie iniţiativă;
    c) depunerii cererii de demisie în legătură cu atingerea vîrstei de pensionare;
    [...]
    m) reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, dacă judecătorul refuză transferul la altă instanţă judecătorească şi nu face uz de dreptul său la demisie.
    (2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.
    (3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se stabileşte de legislaţie.
    (4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.
    [...]”
    „(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorată a judecătorului din funcţie, dacă acesta, în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, nu a comis fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.
    (2) Judecătorul are dreptul la demisie în cazul depunerii cererii de demisie, inclusiv la reorganizarea sau dizolvarea instanţei judecătoreşti.
    [...]
    (4) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. Totodată, judecătorului demisionat şi reîntors în funcţie i se ia în calculul indemnizaţiei unice de concediere timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.
    (5) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat sau la o indemnizaţie lunară viageră, în condiţiile prezentei legi.
    [...].”
    10. Prevederile relevante ale Legii nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (M.O. nr.32-33/323, 1996, republicată în M.O., nr.196–199/764, 2003) sunt următoarele:
    (1) Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte, trei vicepreşedinţi, care sunt concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ, Colegiului Economic şi, respectiv, Colegiului Penal, şi 45 judecători (dintre care trei judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii.
    Începînd cu 12.03.2012, urmează a fi pusă în aplicare noua redacţie a alin.(1)art.4, modificat prin Legea nr.163 din 22.07.2011, cu următorul conţinut :
    (1) Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte, trei vicepreşedinţi, care sunt concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ, Colegiului Comercial şi, respectiv, Colegiului Penal, şi 45 judecători (dintre care trei judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii.
    11. Prevederile relevante ale Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 (M.O. nr.64/641, 1996, republicată M.O. nr.186-188/752, 2003) sunt următoarele:
    „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.
    [...]”
    12. La 22 iulie 2011 Parlamentul a adoptat Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care a operat un şir de modificări în legislaţia ce reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului judecătoresc, în particular în:
    • Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească;
    • Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului;
    • Legea nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie;
    • Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003,
    • Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, precum şi în alte legi referitoare la funcţionarea instanţelor judecătoreşti specializate.
    Totodată, prin Legea nr.163 Parlamentul a abrogat:
    • Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi
    • Legea nr.836-XIII din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare.
    13. Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a vizat în principiu următoarele intervenţii legislative privind sistemul judiciar:
    • lichidarea Curţii de Apel Economice, a Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi a Judecătoriei Militare;
    • modificarea denumirii Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie în “Colegiul Comercial”;
    • lărgirea competenţei instanţelor judecătoreşti de drept comun, precum şi a unor organe ale procuraturii, prin lichidarea instanţelor judecătoreşti specializate;
    • modificarea unor prevederi ce reglementează condiţiile şi garanţiile de transfer, demisie şi eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti specializate, activitatea cărora încetează de la data de 12.03.2012;
    • modul de examinare a cauzelor în perioada de tranziţie;
    • modul de transmitere a cauzelor, a altor acte şi bunuri ale instanţelor judecătoreşti lichidate;
    • alte dispoziţii privind modul de aplicare şi intrare în vigoare a legii menţionate.
    14. Autorii sesizării contestă următoarele articole din Legea nr.163:
    Art.III. – Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.58, art.641), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 15, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    “(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona instanţe specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii/complete de judecată specializate.”
    2. Capitolul 5 se abrogă.
    3. La anexa nr.1, poziţiile “Curtea de Apel Economică (specializată)”, “Judecătoria Militară (specializată)” şi “Judecătoria Economică de Circumscripţie (specializată)” se exclud.
    4. La anexa nr.2, poziţiile “Judecătoria Militară” şi “Judecătoria Economică de Circumscripţie” se exclud.
    5. La anexa nr.3, poziţiile “Judecătoria Militară”, “ECONOMICĂ” şi “Judecătoria Economică de Circumscripţie” se exclud.
    Art.IV. – Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.117–119, art.946), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
    1. Articolul 20 se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:
    “(1¹) În cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, judecătorul este transferat, cu acordul lui, în temeiul legii, la altă instanţă judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanţă, judecătorul are dreptul la demisie în condiţiile art.26. Dacă nu depune cerere de demisie în termen de 15 zile, judecătorul este eliberat din funcţie în conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) lit.m).”
    2. La articolul 25, alineatul (1) se completează cu litera m) cu următorul cuprins:
    “m) reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, dacă judecătorul refuză transferul la altă instanţă judecătorească şi nu face uz de dreptul său la demisie.”
    3. La articolul 26, alineatul (2) se completează în final cu textul “, inclusiv la reorganizarea sau dizolvarea instanţei judecătoreşti”.
    Art.V. – La articolul 14 din Legea nr.589-XIII din 22 septembrie 1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.11–12, art.114), cu modificările ulterioare, sintagma “Curtea de Apel Economică” se substituie cu sintagma “curtea de apel competentă”.
    Art.VI. – La articolul 4 alineatul (1), articolul 6, articolul 8 alineatul (1), articolul 12 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 13 alineatul (1) din Legea nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.196–199, art.764), cu modificările ulterioare, sintagma “Colegiul Economic” se substituie cu sintagma “Colegiul Comercial”.
    Art.VII. – Legea nr.836-XIII din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.51, art.482), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
    Art.VIII. – Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.77, art.742), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
    Art.IX. – La articolul 6 alineatul (21) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.108–109, art.834), cu modificările ulterioare, sintagma “Curtea de apel economică” se substituie cu sintagma “curtea de apel competentă”.
    Art.X. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104–110, art.447), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 29 alineatul (2), cuvîntul “judecătorii, ” se exclude.
    2. Articolul 37 se abrogă.
    3. La articolul 38 punctul 2), cuvintele “, inclusiv de judecătoria militară” se exclud.
    4. La articolul 42, alineatul (6) se abrogă.
    5. La articolul 270 alineatul (1) punctul 1), litera f) se abrogă.
    6. La articolul 400 alineatul (1), punctul 2) se abrogă.
    Art.XI. – Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111–115, art.451), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 1, cuvintele “şi de cele specializate” se exclud.
    2. La articolul 2 alineatul (1), cuvintele “şi în cele specializate” se exclud.
    3. Articolul 28: alineatul (1), partea introductivă şi literele a), b), c) şi d) vor avea următorul cuprins:
    “(1) Instanţele judecătoreşti de drept comun judecă:
    a) pricinile în litigiile de drept ce nasc din raporturi juridice civile, familiale, de muncă, locative, funciare, ecologice şi din alte raporturi juridice, bazate pe egalitatea părţilor, pe libertatea contractului şi pe alte temeiuri de apariţie a drepturilor şi a obligaţiilor, indiferent de statutul juridic al subiecţilor;
    b) pricinile în litigiile ce decurg din raporturi de contencios administrativ;
    c) pricinile în procedură specială specificate la art.279;
    d) pricinile privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător;”
    alineatul se completează cu literele f), g), h) şi i) cu următorul cuprins:
    “f) pricinile în pretenţii ce se examinează în procedură în ordonanţă specificate la art.345;
    g) pricinile ce apar în legătură cu executarea actelor instanţelor judecătoreşti şi a actelor unor alte autorităţi, inclusiv ale instanţelor judecătoreşti străine şi ale arbitrajelor internaţionale;
    h) pricinile privind declararea insolvabilităţii;
    i) pricinile privind contestarea, în condiţiile legii, a hotărîrilor arbitrale şi eliberarea titlurilor executorii.”
    alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    “(3) Instanţele judecătoreşti de drept comun judecă pricinile ce ţin de competenţa lor cu participarea persoanelor fizice şi juridice rezidente sau nerezidente, autorităţilor publice, organizaţiilor cu investiţii străine, organizaţiilor internaţionale care practică activităţi de întreprinzător, dacă prin lege, printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte sau prin înţelegere a părţilor nu se stabileşte o altă modalitate de soluţionare a litigiului.”
    4. Articolul 29 se abrogă.
    5. Articolul 30:
    la alineatul (1), cuvintele “sau a celei specializate” se exclud;
    la alineatul (2), textul “sau, după caz, Curtea de Apel Economică” se exclude.
    6. Articolul 31 se abrogă.
    7. La articolul 33 alineatul (1):
    litera d) se completează în final cu cuvintele “şi ale arbitrajelor internaţionale”;
    articolul se completează cu literele h), i) şi j) cu următorul cuprins:
    “h) apărarea drepturilor şi intereselor statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale ce ţin de buget; rezilierea, rezoluţiunea şi declararea nulităţii contractelor ce lezează interesele statului; protecţia mediului înconjurător;
    i) declararea insolvabilităţii;
    j) contestarea, în condiţiile legii, a hotărîrilor arbitrale.”
    8. Articolele 35 şi 36 se abrogă.
    9. Articolul 39 se completează cu alineatul (11¹) cu următorul cuprins:
    “(111) Acţiunea ce ţine de încasarea datoriei scadente din contractul încheiat între agenţii economici poate fi intentată şi în instanţa de la sediul reclamantului.”
    10. La articolul 44:
    alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    “(3) Conflictul de competenţă între două sau mai multe judecătorii care nu ţin de aceeaşi curte de apel ori între o judecătorie şi o curte de apel, ori între curţile de apel se judecă de colegiul respectiv al Curţii Supreme de Justiţie.”
    alineatele (4), (5), (6), (7) şi (8) se abrogă.
    11. La articolul 46 alineatul (3), cuvintele “Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit şi colegiul economic lărgit al” se substituie cu cuvintele “Colegiile lărgite ale”.
    12. La articolul 49 alineatul (5), cuvintele “Colegiului civil şi de contencios administrativ, Colegiului economic al” se substituie cu cuvîntul “colegiilor”.
    13. La articolul 355, sintagma “Curtea de Apel Economică” se substituie cu sintagma “curtea de apel competentă”.
    14. La articolul 358:
    alineatul (2) se abrogă;
    la alineatul (3), cuvintele “şi de cele economice” se exclud;
    la alineatul (4), textul “, de Curtea de Apel Economică, de Colegiul civil şi de contencios administrativ şi de Colegiul economic ale” se substituie cu cuvintele “şi de colegiile”.
    15. La articolul 399, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    “(2) Colegiile Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor emise în primă instanţă de către curţile de apel.”
    16. La articolul 424, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    “(2) Colegiile Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise în primă instanţă de către curţile de apel.”
    17. La articolul 439 alineatul (2), cuvintele “Colegiului civil şi de contencios administrativ sau al Colegiului economic” se substituie cu cuvintele “colegiului respectiv”.
    Art.XII. – În anexele nr.3 şi nr.4 la Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.35–38, art.148), cu modificările ulterioare, compartimentele “Curtea de Apel Economică”, “Judecătoria economică de circumscripţie” şi “Judecătoria militară” se exclud.
    Art.XIII. – Legea nr.24-XVI din 22 februarie 2008 cu privire la arbitrajul comercial internaţional (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.88–89, art.316) se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 6 alineatul (2), sintagma “Curtea de Apel Economică” se substituie cu sintagma “curtea de apel competentă”.
    2. La articolul 16 alineatul (3), sintagma “Curţii de Apel Economice” se substituie cu sintagma “curţii de apel competente”.
    Art.XIV. – La articolul 25 din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.55–56, art.155), cu modificările ulterioare, alineatul (3) se modifică după cum urmează:
    la litera a), cuvintele “ce ţin de competenţa judecătoriilor militare” se substituie cu textul “privind infracţiunile prevăzute în Partea specială a Codului penal, săvîrşite de persoane din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri al Armatei Naţionale, din efectivul trupelor de carabinieri (trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor Interne, din efectivul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate, al Serviciului Grăniceri, al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, de persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare, de supuşi ai serviciului militar în timpul concentrărilor şi de alte persoane referitor la care există indicaţii speciale în legislaţie”;
    la litera b), cuvintele “judecătoria militară” se substituie cu cuvintele “instanţa de judecată în cauzele prevăzute la lit.a)”.
    Art.XV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării, cu excepţia prevederilor articolelor III, VI–VIII şi X–XII, în partea ce se referă la funcţionarea Curţii de Apel Economice, Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi Judecătoriei Militare, care se pun în aplicare la 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) Începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, cererile civile şi cauzele penale care ţineau de competenţa Curţii de Apel Economice, a Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi a Judecătoriei Militare se vor depune/trimite la instanţele judecătoreşti competente.
    (3) Cererile civile sau cauzele penale depuse/trimise sau cele transmise Judecătoriei Economice de Circumscripţie, Judecătoriei Militare sau Curţii de Apel Economice pentru examinare în fond, apel, recurs se transmit, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanţelor judecătoreşti competente dacă instanţa nu a început dezbaterile judiciare.
    (4) Cauzele civile sau penale în care Curtea de Apel Economică, Judecătoria Economică de Circumscripţie sau Judecătoria Militară a început dezbaterile judiciare continuă să fie examinate şi soluţionate de către acestea în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă, în termen de 6 luni, nu a fost pronunţat nici un act judecătoresc de dispoziţie, cauzele se transmit, în termen de 10 zile, spre examinare instanţelor judecătoreşti competente.
    (5) După expirarea a 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Curtea de Apel Economică, Judecătoria Economică de Circumscripţie şi Judecătoria Militară îşi încetează activitatea.
    6) După încetarea activităţii Curţii de Apel Economice, judecătorilor acesteia le va fi propus transferul, cu acordul lor, în funcţiile vacante de judecători ai curţilor de apel în modul stabilit de lege, iar după încetarea activităţii Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi Judecătoriei Militare, judecătorilor acestor instanţe le va fi propus transferul, cu acordul lor, în funcţiile vacante de judecători ai altor judecătorii în modul stabilit de lege.
    (7) Judecătorii Curţii de Apel Economice pot fi transferaţi, cu acordul lor, şi în instanţe de grad inferior, cu păstrarea, pentru un termen de 3 luni, a salariului lunar, inclusiv a sporului pentru gradul de calificare, stabilit anterior conform legislaţiei.
    (8) Preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii de Apel Economice, cei ai Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi ai Judecătoriei Militare vor fi transferaţi în alte funcţii ale instanţelor judecătoreşti în condiţiile art.20 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
    (9) Judecătorii Curţii de Apel Economice, cei ai Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi ai Judecătoriei Militare vor fi confirmaţi în calitate de judecători în instanţele în care au fost transferaţi, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.
    (10) Judecătorilor Curţii de Apel Economice, celor ai Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi ai Judecătoriei Militare transferaţi în instanţe judecătoreşti amplasate în alte localităţi li se vor compensa cheltuielile legate de transferarea în altă localitate conform normelor legislaţiei muncii şi modului stabilit de Guvern.
    (11) Bunurile mobile ale Curţii de Apel Economice şi ale Judecătoriei Economice de Circumscripţie se transmit Curţii de Apel Chişinău, iar bunurile mobile ale Judecătoriei Militare – Ministerului Apărării.
    (12) Funcţionarii şi alt personal al Curţii de Apel Economice, al Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi al Judecătoriei Militare vor fi transferaţi în funcţiile respective din cadrul altor instanţe judecătoreşti conform schemei de încadrare a personalului, respectîndu-se prevederile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi ale legislaţiei muncii.
    (13) Dosarele şi alte documente aflate în arhiva Curţii de Apel Economice la data încetării activităţii, precum şi cele examinate de către aceasta în perioada de tranziţie vor fi transmise spre păstrare arhivei Curţii de Apel Chişinău.
    (14) Dosarele şi alte documente aflate în arhiva Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi în arhiva Judecătoriei Militare la data încetării activităţii, precum şi cele examinate de către acestea în perioada de tranziţie vor fi transmise spre păstrare arhivei Judecătoriei Centru din municipiul Chişinău.
    (15) Consiliul Superior al Magistraturii va propune Institutului Naţional al Justiţiei să includă în planurile de învăţămînt pentru cursurile de formare continuă a judecătorilor subiectele necesare pentru specializarea judecătorilor în examinarea litigiilor cu caracter economic.
    (16) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
    a) la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, va prezenta Parlamentului modificări la Legea privind organizarea judecătorească în vederea redistribuirii a 25 de posturi de judecători către curţile de apel şi judecătorii;
    b) va adopta actele necesare pentru reamplasarea Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău în sediile eliberate în urma încetării activităţii Curţii de Apel Economice şi a Judecătoriei Economice de Circumscripţie;
    c) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
    d) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.”
    15. Autorii sesizării consideră că prevederile articolelor III-XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sînt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 20, 54, 115 alin.(2) şi 116 din Constituţie.
    În opinia lor, prin adoptarea Legii nr.163 Parlamentul, de facto, a provocat abrogarea tacită şi căderea în desuetudine a alin.(2) al art.115 din Constituţia Republicii Moldova. În acest context ei menţionează că prin lichidarea instanţelor specializate, după ce acestea au funcţionat efectiv pe parcursul ultimilor 15 ani în baza cadrului legal adoptat după intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova, s-a eliminat un remediu jurisdicţional deja instituit, fapt ce constituie o involuţie legislativă şi instituţională.
    După părerea autorilor sesizării, legea contestată nu conţine prevederi obiective, clare şi previzibile, în baza cărora judecătorii din instanţele lichidate vor fi transferaţi sau eliberaţi din funcţie, fapt ce vine în contradicţie cu art.116 din Constituţie, prin care sînt reglementate principiile independenţei şi inamovibilităţii judecătorului, ce stau la baza asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale protejate de Constituţie.
    16. În susţinerea poziţiei lor, autorii sesizării invocă prevederile Cartei europene privind statutul judecătorilor, adoptată la 8-10 iulie 1998 la Strasbourg, şi cele ale Recomandării CM/Rec(2010)12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile.
    Totodată, ei fac referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în particular, la Hotărîrea nr.5 din 26 ianuarie 1998, prin care Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice a fost declarată constituţională.
    17. Curtea reţine că prerogativa care i-a fost acordată prin art. 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie privind controlul constituţionalităţii legilor presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative contestate şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia.
    18. În acelaşi context, Curtea reaminteşte că, potrivit art.134 alin.(3) din Constituţie, Curtea Constituţională are atribuţia de a asigura realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
    19. Totodată, Curtea menţionează că sesizarea vizează dreptul Parlamentului de a interveni în prevederile legale referitoare la organizarea judecătorească, inclusiv a instanţelor judecătoreşti specializate, precum şi cele referitoare la transferul, demisia şi eliberarea din funcţie a judecătorilor din instanţele lichidate, cu condiţia respectării şi asigurării principiilor constituţionale: al separării şi colaborării puterilor în stat şi al independenţei puterii judecătoreşti, în general, şi al judecătorului, în particular.
    20. Analizînd obiectul sesizării în raport cu normele constituţionale, Curtea Constituţională constată că motivele invocate pentru neconstituţionalitatea prevederilor legale contestate vizează pretinsa încălcare a art.115 alin.(2) în corelare cu art.1 alin.(3), art.6 şi art.114 din Constituţie. Avînd în vedere interdependenţa acestor motive ca urmare a necesităţii asigurării principiului independenţei justiţiei în lumina dispoziţiilor constituţionale, legale şi standardelor internaţionale în domeniu, Curtea le va examina în comun. Totodată, Curtea reţine că pretinsa intervenţie a Parlamentului în sfera independenţei justiţiei, invocată de autorii sesizării, poate avea urmări asupra drepturilor şi libertăţilor persoanei consacrate prin Constituţie şi actele internaţionale în domeniu, cum ar fi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin restrîngerea lor disproporţionată. Din aceste considerente pretinsele încălcări ale art.1 alin.(3), 6, 114 şi 115 alin.(2) din Constituţie vor fi examinate combinat şi cu articolul 20 din Constituţie.
    21. Cît priveşte argumentele autorilor sesizării referitoare la ingerinţa prin legea contestată în exercitatea principiului independenţei judecătorului, Curtea va soluţiona separat pretinsa încălcare a articolului 116 combinat cu art.54 din Constituţie.
    22. Autorii sesizării consideră că articolele III-XV din Legea nr.163, supuse controlului constituţionalităţii, au fost adoptate prin desconsiderarea caracterului de drept al statului Republica Moldova, consacrat de alin.(3) art.1 din Constituţie, potrivit căruia:
    „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    23. În acelaşi timp, autorii sesizării menţionează că această desconsiderare contravine triadei clasice a separării puterilor în stat şi, drept urmare, a colaborării lor, statuate de art.6 din Constituţie, în corespundere cu care:
    „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”
    Totodată, încălcarea principiului separării şi colaborării puterilor statului a dus la ignorarea principiului independenţei justiţiei, prevăzut de art.114 din Constituţie, după care:
    „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”
    24. Concluzionînd, autorii sesizării consideră că lanţul expus al confruntării legii contestate cu principiile enunţate de Legea fundamentală a condus la lichidarea instanţelor judecătoreşti specializate, care au fost instituite în baza alin.(2) art.115 din Constituţie, conform căruia:
    „(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.”
    25. Autorii sesizării observă că, potrivit art.1 alin. (3) din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept. Acest fapt presupune ca subiecţii de drept să respecte legile, să se subordoneze strict regulilor juridice, care au ca obiect modul de organizare, atribuţiile şi funcţiile organelor statului.
    26. În opinia autorilor sesizării, legea contestată vine în contradicţie cu art.6 din Legea Supremă, deoarece Parlamentul a ignorat prevederile acestui articol în procesul elaborării, dezbaterii şi adoptării legii. Ţinînd cont de separarea puterilor în stat, Parlamentul urma să colaboreze în mod obligatoriu cu puterea judecătorească (potrivit art.114, 115 din Constituţie, cu Curtea Supremă de Justiţie), deoarece legea ţine de organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecată. Potrivit autorilor sesizării, o astfel de colaborare nu a avut loc.
    27. Autorii sesizării consideră că prin adoptarea Legii nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative Parlamentul, de facto, a provocat fie abrogarea tacită, fie căderea în desuetudine a alineatului (2) din articolul 115 din Constituţie. Lichidarea judecătoriilor specializate este neconstituţională pentru motivul că printr-o lege organică o prevedere constituţională este lipsită de putere juridică.
    28. Autorii sesizării constată că instanţele specializate au funcţionat efectiv pe parcursul a 15 ani în baza unui cadru legal, adoptat după intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova. În opinia lor, eliminarea unui remediu jurisdicţional deja instituit, care funcţionează pe parcursul a mai mulţi ani, contestat la scurt timp după crearea sa, dar declarat constituţional prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.5 din 26 ianuarie 1998, constituie o involuţie legislativă şi instituţională.
    29. Concluzionînd, autorii sesizării au opinat că nu se pune problema oportunităţii legii, ci a limitelor puterii discreţionare a unei majorităţi neconstituţionale a Parlamentului de a decide asupra ingineriei construcţiei constituţionale a puterilor în stat, precum şi dacă această intervenţie trebuie limitată prin aplicarea principiului proporţionalităţii şi consecvenţei măsurilor legislative adoptate.
    30. În şedinţa publică a Curţii, reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului au pledat pentru constituţionalitatea normelor contestate. În acest sens reprezentantul Parlamentului a afirmat că Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, adoptă legi, hotărîri şi moţiuni. Articolul 115 alin.(2) din Constituţie statuează că pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate. În sensul articolului 72 alin.(3) lit.c.) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi organice ce reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ. Modificarea, completarea sau abrogarea legilor organice sau a unor dispoziţii ale acestora se face, de regulă, prin lege organică, care se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, conform procedurii stabilite în acest sens (art.9 alin.(1), alin.(4), alin.(5) din Legea nr.780-XV din 27.12.2001).
    Efectuînd o interpretare sistematică a prevederilor constituţionale ale articolelor 72 şi 115, reprezentantul Parlamentului a menţionat că doar contenciosul administrativ are dreptul la existenţă ca instanţă specializată separată, existenţa altor instanţe specializate este o chestiune de oportunitate politică.
    Reprezentantul Guvernului a menţionat că argumentele privind necesitatea adoptării Legii nr. 163 au fost expuse în nota la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. În procesul de promovare şi adoptare a Legii nr.163 s-a pus accentul în special pe necesitatea respectării articolului 20 al Legii Supreme, care consfinţeşte dreptul fundamental al persoanei de acces liber la justiţie. Modificările propuse prin Legea nr.163 nu reglementează exclusiv lichidarea instanţelor specializate, ele păstrează premisa constituţională de funcţionare a instanţelor specializate, în special, în baza noii redacţii a alineatului (2) din articolul 15 al Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, şi anume: „Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona instanţe specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti funcţionează colegii/complete de judecată specializate”.
    31. Curtea observă că la baza statului de drept stă principiul legalităţii, care rezultă din prevederile art.1 alin.(3) al Constituţiei, prin care se statuează că Republica Moldova este un stat de drept şi democratic, iar temelia organizării şi funcţionării mecanismului instituţional de stat îl constituie principiul separării puterii de stat, fiind prevăzut în mod expres în art.6 din Legea Supremă. Potrivit art.7, Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.
    31a. În acest context Curtea menţionează că respectarea principiului legalităţii asigură concomitent respectarea celorlalte principii, deoarece legalitatea este condiţia existenţei şi mijlocul realizării tuturor principiilor constituţionale. Or, realizarea practică a principiului separaţiei puterilor de stat constituie, la rîndul său, o condiţie primordială de edificare şi funcţionare a unui stat de drept.
    31b. Drept consecinţă, esenţa conceptului de independenţă a justiţiei decurge din teoria separaţiei puterilor. Justiţia, fiind unul dintre cei trei piloni fundamentali şi egali ai puterii într-un stat democratic modern, presupune atît independenţa individuală, cît şi independenţa instituţională. Termenul “independenţă” defineşte relaţiile dintre puterea judecătorească şi alte puteri şi autorităţi, scopul urmărit fiind asigurarea unei independenţe reale.
    32. Conţinutul şi sensul teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor şi o independenţă relativă a acestora, un sistem de frîne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc autorităţile, nepermiţîndu-le depăşirea limitelor stabilite de Constituţie în exercitarea atribuţiilor.
    În acest sens, puterea judecătorească, în sistemul organelor de stat, ocupă un loc distinct şi deţine o parte de putere, care nu poate fi nici limitată, nici înlocuită. ”În mecanismul statal de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului un factor de primă importanţă constituie buna funcţionare a autorităţii judecătoreşti...Însă protecţia judiciară efectivă şi completă se poate realiza doar în condiţiile unei adevărate independenţe a autorităţii judecătoreşti, în special a judecătorilor. Acest fapt impune asigurarea autonomiei şi independenţei puterii judecătoreşti, reglementarea constituţională a limitelor şi principiilor activităţii sale” (HCC nr.9 din 27.05.2003).
    33. Astfel, principiul separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească implicit instituie principiul independenţei acestora. Curtea atestă că dreptul exclusiv de a înfăptui justiţia în numele legii aparţine judecătorului, ca unicul purtător al puterii judecătoreşti şi care, după cum prevede alin.(1) art.116 din Constituţie, este independent, imparţial şi inamovibil, potrivit legii. Or, puterea judecătorească este una din cele trei puteri ale statului, care este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi normele cuprinse în Constituţie, legi şi alte acte normative.
    34. După cum a menţionat Curtea Constituţională în Hotărîrea nr.21 din 23.06.1997 cu privire la interpretarea art. 114 din Constituţia Republicii Moldova, “formele de înfăptuire a justiţiei sînt judecarea de către instanţele judecătoreşti a tuturor cauzelor privind raporturile juridice civile, administrative şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă… Aceste instanţe judecătoreşti au împuterniciri diferite şi înfăptuiesc justiţia în forme procesuale diferenţiate”.
    35. Legalitatea este o cerinţă fundamentală a activităţii instanţelor judecătoreşti. Principiul legalităţii, fiind un principiu-cadru, prezumă totodată caracterul legal al instanţei judecătoreşti, de rînd cu independenţa ei, independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi supunerea lor legii. Acest principiu decurge şi din prevederile actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care proclamă că orice persoană are dreptul la un proces echitabil şi public, în faţa unui tribunal independent şi imparţial pentru a hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale (art.10); Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care statuează că orice persoană are dreptul la un proces echitabil şi public în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale stabilite prin lege (art.14); Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căreia persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege (articolul 6, paragraful 1).
    36. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, sintagma „instituită de lege” din articolul 6 al Convenţiei presupune că o instanţă instituită de lege trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, precum independenţa membrilor săi şi durata mandatului lor, imparţialitate şi existenţa garanţiilor procedurale (a se vedea Coëme şi alţii v. Belgia, § 99).
    Cu certitudine că, pentru a satisface diferite exigenţe ale procesului echitabil, statul trebuie să acţioneze prin legiferare. CEDO a indicat clar că expresia ”instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege” evocă mai curînd ideea de organizare decît de funcţionare, de instituire decît de procedură.
    37. În context, Curtea Constituţională reiterează şi jurisprudenţa sa constantă la acest capitol, în particular concluzia expusă în Hotărîrea nr.27 din 20.12.2011, conform căreia:
    „[…] calitatea actului justiţiei, ca act emanat de la puterea judecătorească, este direct proporţională cu nivelul independenţei puterii judecătoreşti şi cu sprijinul acordat acesteia atît de puterea legislativă, cît şi de puterea executivă.”
    38. În acest sens, dincolo de atribuţiile sale legislative, Parlamentul nu trebuie să intervină în exercitarea actului justiţiei, decît pentru acordarea amnistiei sau graţierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale sînt inadmisibile. În acest sens, prin Hotărîrea nr.28 din 14.12.2010 Curtea a enunţat că:
    „Independenţa judecătorului este o premisă a statului de drept şi o garanţie fundamentală a unei judecăţi corecte, ceea ce presupune că nimeni nu poate interveni în deciziile şi modul de gîndire ale unui judecător, decît prin procedurile judiciare stabilite.”
    39. În acelaşi context, Curtea reiterează unul din principiile fundamentale asupra independenţei sistemului judiciar, adoptate la cel de-al şaptelea Congres al Naţiunilor Unite:
„... judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate, să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv.”
    40. Avînd în vedere cele expuse, Curtea consideră necesar a stabili relevanţa principiilor enunţate în prezenta cauză în raport cu argumentele sesizării şi de a veghea dacă legiuitorul le-a respectat în procesul de adoptare a prevederilor contestate.
    41. Fără a diminua restricţiile invocate la adresa legislativului cu referire la independenţa justiţiei, Curtea Constituţională, corelînd prevederile constituţionale ale articolului 72 alin.(3) lit.e) cu cele ale articolului 115 alin.(2), atestă în acelaşi timp că norma constituţională cuprinsă în alin.(2) articolul 115 comportă caracter permisiv, care lasă la discreţia Parlamentului dreptul de a reglementa prin lege nu numai aspectul procedural al înfăptuirii justiţiei, dar şi modul de organizare a sistemului instanţelor judecătoreşti cînd interesele justiţiei o cer. În acest sens, prin sintagma „pot funcţiona” alin.(2) art.115 din Constituţie consacră dreptul discreţionar al Parlamentului de a institui prin lege organică instanţe judecătoreşti specializate.
    42. Cu referire la evoluţia reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova, Curtea menţionează că ea îşi are începutul odată cu adoptarea Concepţiei reformei judiciare şi de drept, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 152-XIII din 21 iunie 1994 şi care a fost materializată în Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. Curtea reaminteşte că anume Constituţia a reglementat problemele-cheie ale reformei judiciare şi de drept, care au fost invocate în paragrafele anterioare.
    În dezvoltarea prevederilor constituţionale, a fost adoptat întregul pachet de acte legislative care reglementează principiile de organizare şi modul de funcţionare a sistemului judecătoresc în Republica Moldova.
    43. Conform articolului 115, în temeiul prevederilor art.III alin. (7) din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Constituţiei, Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (art.15), prin Legea cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti nr.853-XIII din 29.05.1996, au fost efectuate restructurări în sistemul judecătoresc. Fostele instanţe specializate Arbitrajul de Stat şi Tribunalul Militar, care au funcţionat în perioada sovietică şi un timp după declararea suveranităţii Republicii Moldova, au fost reorganizate, devenind componente ale sistemului judecătoresc naţional. Arbitrajul a fost reorganizat conform legislaţiei care reglementează activitatea instanţelor economice, iar Tribunalul militar a devenit judecătorie militară cu sediul în municipiul Chişinău.
    44. Astfel, la 27 august 1996 a început să funcţioneze sistemul reorganizat al instanţelor judecătoreşti constituit din Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, 5 tribunale (Chişinău, Bălţi, Bender, Cahul şi Comrat) şi 48 de judecătorii de sector şi municipale, Judecătoria Economică de Circumscripţie, Judecătoria Economică a Republicii Moldova şi Judecătoria Militară. Drept urmare a fost pusă în aplicare Legea nr. 970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi Legea nr. 836 din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare.
    45. Curtea Constituţională, interpretînd prevederile art.114 din Constituţie prin Hotărîrea nr.21 din 23.06.1997, a menţionat:
    „[…] O parte componentă a sistemului judecătoresc o constituie instanţele judecătoreşti economice, menţionate în art. 9 din Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice care înfăptuiesc justiţia prin soluţionarea cauzelor ce au drept obiect relaţiile economice…
    Dezbaterile judiciare se desfăşoară în baza principiilor de procedură, consfinţite în Constituţie şi Legea privind organizarea judecătorească[…]”.
    46. Curtea menţionează că funcţionarea instanţelor economice conform noului statut a făcut obiectul controlului constituţionalităţii. Prin Hotărîrea nr.5 din 26 ianuarie 1998, la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, Curtea Constituţională a recunoscut constituţională integral Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice. În hotărîrea menţionată Curtea a enunţat:
    „[…] critica formulată în sesizare, potrivit căreia constituirea instanţelor judecătoreşti economice contravine art. 115 din Constituţie, este nefondată.
    […] Din legile nominalizate, a căror constituţionalitate în sesizare este contestată, rezultă că instanţele judecătoreşti economice sînt constituite ca parte componentă a sistemului judecătoresc de către Parlament în baza Constituţiei şi Legii privind organizarea judecătorească cu sarcina de a asigura:
    a) apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în activitatea de întreprinzător şi în alte relaţii cu caracter economic;
    b) aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei în domeniul economic[…].”
    47. Curtea relevă de asemenea că prin Legea nr. 1471-XV din 21 noiembrie 2002, pusă în aplicare la 12 decembrie 2002, a fost modificat alin.(1) al articolului 115 din Constituţia Republicii Moldova, statuîndu-se că justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii. Curtea remarcă în context că legiuitorul constituant nu a intervenit în dispoziţiile alin.(2) al articolului 115, considerînd astfel necesară păstrarea instanţelor specializate în sistemul judecătoresc.
    48. În executarea noilor prevederi constituţionale, prin Legea nr. 191-XV din 8 mai 2003, au fost operate modificări şi completări în actele legislative care reglementează principiile de organizare şi funcţionare a sistemului judecătoresc. Concomitent au fost reorganizate şi instanţele economice. Curtea relevă că prin modificările operate s-a schimbat esenţial locul, rolul şi competenţa instanţelor economice. Drept urmare, Judecătoria Economică a Republicii Moldova a fost reorganizată în Curtea de Apel Economică. A fost instituit Colegiul Economic în cadrul Curţii Supreme de Justiţie.
    49. În instanţele economice, care fac parte din sistemul judecătoresc unic, prevăzut în art.115 din Constituţie, este respectat şi principiul dublului grad de jurisdicţie, statuat de art.119 din Constituţie. Astfel, aceste instanţe întrunesc toate cerinţele legalităţii care decurg din prevederile actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, menţionate în paragraful 35.
    50. De asemenea, Curtea reţine că Judecătoria Militară, în calitate de instanţă specializată, este constituită în baza aceloraşi principii constituţionale şi legale, principiul dublului grad de jurisdicţie fiind asigurat de Colegiul penal al Curţii de Apel şi Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, conform competenţelor acordate prin lege. În cazul acestei instanţe, ca şi în cazul celor economice, statutul, competenţa, modul de organizare sînt similare celor ale altor instanţe judecătoreşti.
    51. Curtea reţine că pentru întregul sistem judiciar, inclusiv instanţele judecătoreşti specializate, instanţa supremă care asigură controlul jurisdicţional al hotărîrilor judecătoreşti constituie Curtea Supremă de Justiţie.
    52. În concluzie, Curtea menţionează că instanţele judecătoreşti specializate s-au afirmat pe deplin în cadrul sistemului judiciar al Republicii Moldova, funcţionînd în baza prevederilor constituţionale şi cadrului legal, adoptat în dezvoltarea prevederilor constituţionale.
    53. În acelaşi timp, Curtea reţine că drept urmare a contradicţiilor semnalate, avînd în vedere că înfiinţarea instanţelor economice şi, implicit, a celei militare a fost recunoscută constituţională şi legală prin jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, pe de o parte, iar prin Legea nr.163 aceste instanţe au fost lichidate, pe de altă parte, se impune examinarea motivelor de neconstituţionalitate invocate de autorii sesizării în aspectul unei eventuale imixtiuni a puterii legislative în activitatea puterii judecătoreşti şi, astfel, al desconsiderării principiului constituţional al separării şi colaborării puterilor în stat, prin eludarea principiului constituţional al independenţei justiţiei. Or, justiţia reprezintă o verigă vitală a unui stat de drept, din care considerente intervenţiile în organizarea ei pot fi fundamentate de celelalte puteri numai prin motive ireproşabile.
    54. Perseverenţa în cauză a Curţii, privind dreptul unei puteri de stat de a interveni în activitatea altei puteri, este determinată de prevederile alin.(3) art.134 din Constituţie. Curtea reţine că, în afară de atribuţiile prevăzute de art.135 din Constituţie, norma invocată impune Curţii, cu titlu de funcţie primordială, o activitate de o arie mult mai extinsă:
„[…] (3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească […]”
    55. Din această perspectiva, analizînd materialele dosarului, Curtea Constituţională atestă o lipsă de consecutivitate atît în acţiunile executivului, care a iniţiat proiectul de lege contestat şi l-a prezentat legislativului, cît şi în acţiunile Parlamentului, care a adoptat legea contestată.
    56. Astfel, conform Notei informative la proiectul de lege, lichidarea judecătoriilor specializate se impune „din considerentul că judecătoriile specializate şi-au demonstrat în timp ineficienţa şi lipsa unei justificări logice”, precum şi ca o măsură de „luptă cu judecătorii corupţi”.
    Conform materialelor Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului, un lider parlamentar a argumentat necesitatea adoptării Legii nr.163 astfel: „să fie prevăzut un punct, în care să treacă prin zece site judecătorii reangajaţi în alte funcţii. Astfel, dacă noi trecem din acest scaun în alt scaun, o să continue ceea ce a fost şi la această instanţă economică. Nu instanţa este vinovată, ci acei care au lucrat în această instanţă, şi noi trebuie să luptăm cu oamenii care sînt corupţi, nu cu instituţiile.” (pag.42-43).
    În cadrul dezbaterilor publice în Parlament pe marginea proiectului în cauză s-a invocat că lichidarea instanţelor specializate constituie o prioritate a Programului de guvernare, motivul la fel fiind „gradul extrem de înalt al corupţiei în aceste instanţe”(a se vedea stenograma şedinţei Parlamentului din 22.07.2011).
    57. Curtea menţionează că argumentul privind ineficienţa instanţelor specializate nu se bazează pe studii complexe, care să conţină concluzii concrete şi convingătoare, realizate cu concursul organului de autoadministrare judecătorească şi organului suprem al puterii judecătoreşti. Nici în şedinţa publică a Curţii reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului nu au adus argumente care să dovedească ineficienţa instanţelor specializate. Reprezentanţii autorităţilor publice nu au argumentat nici lipsa unei justificări logice. Nu au fost aduse nici argumente privind necesitatea lichidării Judecătoriei Militare.
    58. În opinia expusă la 27 noiembrie 2009, Curtea Supremă de Justiţie, argumentînd, în baza datelor statistice, activitatea eficientă a instanţelor economice, a invocat lipsa de conlucrare a executivului, autorul proiectului, cu organele autorităţii judecătoreşti în cadrul elaborării legii.
    În aceeaşi ordine de idei Curtea reţine că, potrivit informaţiei statistice privind activitatea instanţelor judecătoreşti în anii 2009-2010, cel mai mare număr de dosare a revenit judecătoriilor economice, în comparaţie cu instanţele de drept comun procentul de cauze soluţionate fiind considerabil.
    59. Analizînd argumentele care au servit drept temei pentru adoptarea legii contestate, Curtea menţionează că lupta cu corupţia este o obligaţie a statului şi este pusă în sarcina organelor abilitate cu astfel de competenţe. În diferite perioade gradul de percepere a corupţiei este diferit. Corupţia a afectat nu doar sistemul judecătoresc, însă aceasta nu poate determina lichidarea unor structuri statale, în cazul dat a unor verigi întregi din lanţul instanţelor specializate ale puterii judecătoreşti.
    Or, lichidarea instanţelor judecătoreşti economice (adiţional a Judecătoriei Militare) şi transferarea judecătorilor în alte instanţe judecătoreşti nu sînt de natură să asigure eficienţa necesară în rezolvarea problemei prevenirii şi combaterii corupţiei în stat. Dimpotrivă, aceste acţiuni demonstrează incapacitatea statului de a anihila acest viciu social prin metode adecvate.
    60. În acelaşi timp, Curtea reiterează că sînt inadmisibile orice declaraţii publice (sau făcute în alt mod) prin care se aduc acuzaţii grave la adresa unor persoane concrete, care nu sînt probate în cadrul unor proceduri strict reglementate de lege şi care astfel încalcă în mod flagrant principiul constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, consacrat de art.21 din Constituţie (HCC nr.5 din 17.03.2009, HCC nr.26 din 23.11.2010).
    Declaraţiile de acest gen suscită o percepţie denaturată a activităţii judecătorilor vizaţi, precum şi a activităţii întregului corp judecătoresc, fapt inacceptabil într-o societate democratică, mai ales cînd aceste declaraţii, lipsite de suport factologic, emană de la puterile statului. Aceste declaraţii ar putea genera îndoieli nejustificate cu privire la hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti lichidate.
    61. Dintr-o altă perspectivă, aceste acţiuni pot fi apreciate drept presiuni ale puterilor legislativă şi executivă asupra puterii judecătoreşti şi, nemijlocit, asupra judecătorilor, ceea ce constituie o încălcare a independenţei sistemului judecătoresc, în general, şi a judecătorilor, în particular. Totodată, ele pot genera neîncrederea generală a justiţiabililor în justiţia Republicii Moldova, prin care fapt se îngrădeşte accesul liber al persoanelor la justiţie, consacrat de art.20 din Constituţie.
    62. Consiliul Superior al Magistraturii, acceptînd în principiu proiectul de lege „cu rezervele şi propunerile formulate”, prin Hotărîrea nr. 47/4 din 1 februarie 2011 cu privire la avizul asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, elaborat de Ministerul Justiţiei în scopul transmiterii competenţelor instanţelor judecătoreşti specializate către instanţele de drept comun, nu expune cu claritate că aprobă lichidarea instanţelor specializate, aducînd o serie de motive privind lipsa de eficienţă a propunerii de lichidare a instanţelor specializate. Consiliul Superior al Magistraturii nu şi-a expus punctul de vedere asupra propunerilor din proiect care vizează statutul judecătorului prin prisma asigurării principiilor de independenţă şi inamovibilitate.
    63. În context, Curtea Constituţională menţionează că, în virtutea calităţii sale de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se supună exigenţelor unanim recunoscute în ceea ce priveşte actele sale decizionale, care pot genera suspiciuni în condiţiile în care nu sînt pe deplin fundamentate, fapt care, la rîndul său, ar putea determina lipsa de încredere a judecătorilor în obiectivitatea acestuia.
    64. Curtea observă totodată lipsa de coerenţă în acţiunile Guvernului şi Parlamentului, care poate fi dedusă şi din conţinutul Legii nr.163. După cum a observat în avizul său Consiliul Superior al Magistraturii, Legea nr.163, pe de o parte, lichidează instanţele specializate, iar pe de altă parte, prin p.(1) art.III legiferează instituirea instanţelor specializate, care vor fi parte a sistemului judecătoresc. Astfel, legea contestată expune articolul 15 alineatul (2) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească în următoarea redacţie:
    “(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona instanţe specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii/complete de judecată specializate.”
    65. Un alt argument ce denotă lipsa de coerenţă a autorităţilor publice cu referire la instanţele economice şi oportunitatea acestora pentru sistemul judiciar constituie păstrarea, prin art.VI din Legea nr.163, a Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie, abilitat cu examinarea recursurilor în cauzele economice, schimbîndu-i doar denumirea în “Colegiul Comercial”.
    66. Analizînd argumentele invocate de către autorităţile publice pentru justificarea intervenţiilor în structura sistemului judecătoresc în scopul promovării proiectului Legii nr.163, Curtea a constatat lipsa de consecutivitate în acest proces, discrepanţa, tendenţiozitatea, neargumentarea juridică, ştiinţifică, statistică, practică etc. a propunerilor. Modificările operate nu se înscriu în bazele conceptuale ale reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova, care pe parcursul anilor s-a dovedit a fi una coerentă, echilibrată, argumentată prin analize şi investigaţii multilaterale, optimizarea sistemului judecătoresc fiind în cîmpul constituţional şi legal.
    Curtea consideră inacceptabilă modificarea structurii actuale a sistemului judecătoresc pe motive discrepante şi tendenţioase. Instanţele specializate au fost constituite în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale şi prin jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale au fost recunoscute constituţionale. În opinia Curţii, această măsură nu este în concordanţă cu principiile statului de drept, puterea legislativă a desconsiderat principiul separării şi colaborării puterilor în stat, enunţat în articolul 6 din Constituţie, şi, drept consecinţă, principiul constituţional al independenţei justiţiei.
    67. În context, Curtea menţionează de asemenea că, potrivit jurisprudenţei statuate, principiul securităţii juridice nu se referă la protecţia bunurilor sau a persoanelor conform unei concepţii tradiţionale asupra securităţii, ci se referă la protecţia drepturilor fundamentale prin stabilitate legislativă, implicit instituţională.
    Este ştiut că principiul securităţii juridice îşi are originea în dreptul german, care a consacrat protecţia cetăţenilor împotriva efectelor secundare ale legii, în special a incoerenţelor legislative care pot decurge din schimbări repetate ale acesteia, în acest sens Consiliul Constituţional din Franţa a arătat că securitatea juridică are ca elemente accesibilitatea şi caracterul inteligibil al legii (Francois Luchaire - Cahiers du Conseil Constitutionnel nr.11). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a preluat acelaşi sens al conceptului de securitate juridică în Cauza Bosch soluţionată prin Decizia din 6 aprilie 1962. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărîrile din 26 aprilie 1979 şi 22 septembrie 1994 în cauzele Sunday Times împotriva Marii Britanii şi Hentrich împotriva Franţei.
    68. Cele invocate pot fi raportate direct la prezenta cauză, precum şi la sistemul judecătoresc în ansamblu, care a fost optimizat prin reorganizare şi care din anul 2003 activează într-un nou cadru legislativ ajustat la standardele europene. S-a dovedit că reorganizarea în principiu nu a sporit numărul de judecători, pe cînd volumul de lucru a crescut considerabil. Transmiterea unor noi categorii de cauze amplifică încărcătura judecătorului, fapt ce nu contribuie la eficientizarea actului de justiţie. Or, instabilitatea legislativă şi instituţională, care se atestă ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr.163, va duce inevitabil la încălcarea dreptului justiţiabililor la un proces echitabil.
    69. Avînd în vedere cele constatate, precum şi concluziile expuse la paragrafele anterioare din prezenta hotărîre, Curtea atestă că prevederile art.III-XV din Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative au fost propuse de Guvern şi adoptate de Parlament cu grave încălcări ale principiului separaţiei şi colaborării puterilor şi principiului independenţei justiţiei.
    70. De asemenea, Curtea Constituţională constată că atît Parlamentul, cît şi puterea executivă au la dispoziţie o gamă largă de măsuri legale şi autorităţi competente pentru a depista şi contracara eventualele acte de corupţie, a trage la răspundere judecătorii corupţi. Curtea consideră drept disproporţionată lichidarea instanţelor specializate, întrucît pentru aceasta nu au existat motive instituţionale temeinice. Ingerinţele atestate nu pot fi justificate într-o societate democratică. Din aceste considerente prevederile art.III-XV din Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sînt contrare principiilor statului de drept.
    71. Autorii sesizării au pretins că normele supuse controlului constituţionalităţii încalcă independenţa judecătorului, garantată de articolul 116 din Constituţie, care prevede următoarele:
    „(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
    (2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.
    […] (5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.
    (6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.[…]”
    72. Potrivit autorilor sesizării, articolul XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care se referă la modalitatea transferării judecătorilor din instanţele specializate lichidate, vine în contradicţie cu art.116 din Constituţie, care legiferează principiul inamovibilităţii judecătorului.
    În viziunea autorilor sesizării, lipsa clarităţii, previzibilităţii şi obiectivităţii reglementărilor legale ce ţin de transferarea sau eliberarea din funcţie a judecătorilor instanţelor specializate contravine direct principiilor independenţei şi inamovibilităţii judecătorului, principii ce stau la baza asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale protejate de Constituţie.
    73. În şedinţa publică a Curţii reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului au pledat pentru constituţionalitatea normelor contestate. Referindu-se la pretinsa violare a principiului inamovibilităţii judecătorilor din instanţele judecătoreşti specializate supuse lichidării, ei au afirmat că legea contestată nu aduce atingere principiului inamovibilităţii judecătorilor. Ei au invocat punctul 3.4 din Carta europeană cu privire la statutul judecătorilor, potrivit cărora judecătorii în funcţie în cadrul unei instanţe nu pot face obiectul unei noi numiri sau a unei noi repartizări, nici chiar a unei promovări fără să fie consimţită în mod liber. Se poate face excepţie de la acest principiu numai în cazul în care mutarea a fost prevăzută ca o sancţiune disciplinară sau în cazul unei modificări legate de reorganizarea judiciară. Şi Recomandarea din 2010 cu privire la judecători în punctul 52 statuează că un judecător nu poate fi numit sau mutat într-o altă funcţie judiciară fără consimţămîntul său, cu excepţia cazurilor de sancţionare disciplinară sau de reformare a organizării sistemului judiciar. Reprezentantul Guvernului a relevat că inamovibilitatea nu are un caracter absolut şi poate fi supusă unor derogări conforme standardelor internaţionale în domeniul justiţiei.
    74. Curtea reţine că siguranţa mandatului şi inamovibilitatea constituie elemente-cheie ale independenţei judecătorilor.
    75. Articolul 116 din Constituţia Republicii Moldova prevede că judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii. În aspect constituţional, inamovibilitatea este asigurată prin modul de numire în funcţiile de judecător, preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, condiţiile principale pentru numirea în aceste funcţii, termenul mandatului. Pentru promovarea sau transferarea judecătorului în interiorul mandatului este necesar acordul acestuia. Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.
    76. Curtea relevă că principiul independenţei justiţiei presupune necondiţionat independenţa fiecărui judecător, în calitate de unic purtător al puterii judecătoreşti. În acest sens, practica internaţională a stabilit standarde rigide. Astfel, Recomandarea CM Rec.(2010)12 către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile (adoptată la 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întîlnire a delegaţilor miniştri) recomandă:
    „Judecătorii trebuie să ia decizii în mod independent şi imparţial şi să poată acţiona fără nici un fel de restricţii, influenţe nepotrivite, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare.”
    77. Printre măsurile administrative care pot influenţa independenţa judecătorului sînt procedurile de numire, transfer sau eliberare din funcţie. Potrivit Recomandării menţionate supra:
    „[…] Unei numiri permanente nu i se poate pune capăt decît numai în cazuri de încălcări grave ale reglementărilor de natură disciplinară sau penală stabilite prin lege, sau în cazul în care judecătorul nu mai poate exercita atribuţiile judiciare.
    […] Un judecător nu poate fi renumit sau mutat într-o altă funcţie judiciară fără consimţămîntul său, cu excepţia cazurilor de sancţionare disciplinară sau de reformare a organizării sistemului judiciar.”
    78. Dezvoltînd prevederile constituţionale privind inamovibilitatea judecătorilor în concordanţă cu exigenţele europene, Legea cu privire la statutul judecătorului stipulează că judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor. El nu poate fi nici promovat, nici transferat fără consimţămîntul său. Împuternicirile judecătorului nu pot fi suspendate prin voinţa arbitrară a unui organ, decît în cazurile şi în modul stabilit de lege (art.18). Procedurile menţionate trebuie să fie reglementate de lege într-o manieră care nu ar influenţa independenţa judecătorului şi care nu ar crea judecătorului suspiciuni privind incertitudinea viitoarei activităţi profesionale.
    79. Articolul 20 din legea menţionată reglementează promovarea sau transferarea judecătorului în altă instanţă. Alineatul (1) al acestui articol prevede: „Promovarea sau transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament. Promovarea se face în bază de concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii”. Curtea menţionează că aceste prevederi comportă caracter general.
    80. Totodată, Curtea Constituţională relevă că în legătură cu lichidarea instanţelor specializate, în conformitate cu prevederile art. IV din Legea nr.163, articolul 20 din Legea cu privire la statutul judecătorului a fost completat cu alineatul (1¹), potrivit căruia “În cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, judecătorul este transferat, cu acordul lui, în temeiul legii, la altă instanţă judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanţă, judecătorul are dreptul la demisie în condiţiile art.26. Dacă nu depune cerere de demisie în termen de 15 zile, judecătorul este eliberat din funcţie în conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) lit.m).” În acelaşi timp, potrivit prevederilor art.XV alin.(9) din Legea nr.163, judecătorii Curţii de Apel Economice, cei ai Judecătoriei Economice de Circumscripţie şi ai Judecătoriei Militare vor fi confirmaţi în calitate de judecători în instanţele în care au fost transferaţi, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.
    81. Procedurile de transfer, demisie şi eliberare din funcţie a judecătorului sînt reglementate de Legea cu privire la statutul judecătorului. În acelaşi timp, Curtea observă că procedurile în cauză au fost modificate prin art.IV din Legea nr.163.
    82. Curtea constată caracterul imprevizibil al acestor modificări pentru judecătorii din instanţele specializate, acestea generînd suspiciuni pe deplin justificate legate de intenţiile şi scopul pentru care au fost adoptate. Reglementarea suplimentară, prin legea contestată, a unei proceduri speciale, mai rigide pentru judecătorii instanţelor desfiinţate indică o ingerinţă inadmisibilă în exercitarea principiului inamovibilităţii şi, drept rezultat, a principiului independenţei judecătorului. Art.116 alin.(5) din Constituţie nu admite derogări excepţionale prin lege organică de la normele constituţionale, acordul judecătorilor pentru transfer fiind o condiţie sine qua non.
    83. Curtea menţionează că eliberarea din funcţie a judecătorului pentru motivul că acesta a refuzat să fie transferat sau să demisioneze nu se încadrează în prevederile legale, decît în calitate de sancţiune.
    84. Inclaritatea şi imprevizibilitatea normelor contestate din Legea nr.163 în sensul aplicabilităţii au fost recunoscute parţial şi de Parlament, care la 24.11.2011 a fost nevoit să adopte Legea nr.222 pentru interpretarea articolului XV alineatele (1), (2), (3) şi (4) al Legii nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    În acelaşi context Curtea observă că, deşi potrivit Legii nr.163 instanţele specializate urmează să-şi înceteze activitatea la 12 martie 2012, pînă în prezent nu a fost adoptată o lege prin care să fie repartizate cele 25 de posturi de judecător din instanţele lichidate.
    85. Cele enunţate permit Curţii să conchidă că prin prevederile contestate ale Legii nr.163 Parlamentul a comis o ingerinţă disproporţionată în exerciţiul independenţei şi inamovibilităţii judecătorilor în raport cu scopul urmărit – cel al integrităţii corpului judecătoresc.
    86. În urma analizei efectuate Curtea Constituţională a constatat că prevederile care se referă la remuneraţia judecătorilor transferaţi au fost adoptate prin derogare de la normele constituţionale. Astfel, în cazul transferării consimţite într-o instanţă de grad inferior, judecătorilor Curţii de Apel Economice li se va păstra salariul actual timp de 3 luni (art.XV alin.(7) din Legea 163):
    “[...] (7) Judecătorii Curţii de Apel Economice pot fi transferaţi, cu acordul lor, şi în instanţe de grad inferior, cu păstrarea, pentru un termen de 3 luni, a salariului lunar, inclusiv a sporului pentru gradul de calificare, stabilit anterior conform legislaţiei. [...]” .
    87. Curtea reţine că alin.(7) al art.XV din Legea nr.163, care prevede pentru judecătorii Curţii de Apel Economice în cazul transferării menţinerea salariului lunar doar pentru un termen de 3 luni, este în discordanţă cu principiul independenţei judecătorilor, consacrat de art.116 din Constituţie şi dezvoltat de art.17 din Legea cu privire la statutul judecătorului, potrivit căruia independenţa judecătorului este asigurată material şi social. Este neclară şi prevederea „inclusiv a sporului pentru gradul de calificare, stabilit anterior conform legislaţiei”, avînd în vedere că gradul de calificare se conferă judecătorului pe viaţă, exceptînd cazurile de retrogradare în condiţiile legii.
    88. Principiile fundamentale (ONU) privind independenta sistemului judiciar, aprobate prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, stipulează că:
    “ […] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vîrsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege”.
    Astfel, asigurarea prin lege a garanţiilor clare şi previzibile de remunerare a judecătorilor constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU.
    89. Standardele Minime de Independenţă Judiciară, adoptate de Asociaţia Internaţională a Judecătorilor (IBA) în 1982, la New Delhi, stipulează că salariile judiciare nu pot fi micşorate în timpul serviciului unui judecător decît ca o măsură economică de interes public (art. 15b).
    90. Garanţii similare conţin şi standardele europene în domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei. Astfel, Carta Europeană cu privire la Statutul Judecătorului prevede:
    “ […] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege.”
    Potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile:
    “53. Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesionişti trebuie stabilite prin lege.
    54… Trebuie introduse dispoziţii legale specifice care să instituie o măsură de protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care ar viza în mod specific judecătorii”.
Comisia de la Veneţia a abordat această problemă în raportul său “Privind independenţa sistemului judiciar”, adoptat la 12-13 martie 2010, susţinînd aceeaşi poziţie.
    91. Curtea menţionează că respectarea principiilor şi normelor enunţate privind salariul primit este obligatorie în cazul transferului judecătorilor, cu acordul lor, în instanţe de grad inferior.
    92. Drept urmare, Curtea Constituţională apreciază prevederile art.III-XV din Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative ca fiind contrare şi art.116 şi, implicit, art.54 din Constituţie.
    93. Astfel, Curtea statuează că prevederile articolelor III-XV din Legea nr. 163 din 22 iulie 2011 sînt contrare art.1 alin.(3), 6, 115 alin.(2) şi 116 combinate cu normele articolelor 7, 20, 54 şi 114 din Constituţie.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se declară neconstituţionale prevederile articolelor III-XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

    PREŞEDINTELE ŞEDINŢEI                                     Valeria ŞTERBEŢ
    CURŢII CONSTITUŢIONALE
   
    Nr.3 Chişinău,  9 februarie 2012,