*LPC414/2006 Versiunea originala
ID intern unic:  343379
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 414
din  22.12.2006
cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru pagube produse de autovehicule
Publicat : 09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 32-35     art Nr : 112     Data intrarii in vigoare : 09.09.2007
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Sfera de aplicare
    Prezenta lege reglementează raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum şi modul de realizare a acestui tip de asigurare.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    accident de autovehicul - eveniment neprevăzut, întîmplător provocat de unul sau mai multe autovehicule, care cauzează prejudicii unor persoane şi care poate da naştere unor pretenţii de despăgubire;
    asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în continuare - asigurare obligatorie de răspundere civilă auto) - contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau poliţa de asigurare "Carte Verde", prin care un asigurător autorizat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare;
    asigurat - persoană fizică sau persoană juridică avînd încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
    autovehicul - sistem mecanic terestru cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, pentru transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice alte lucrări şi servicii aferente transporturilor - autoturisme, autobuze, microautobuze, troleibuze, autocamioane, inclusiv specializate, motocicluri, tractoare.
    În sensul prezentei legi, remorcile, semiremorcile sau ataşele tractate ori netractate, alte mecanisme cu autotracţiune, admise spre utilizare în conformitate cu legislaţia în vigoare sau înregistrate în străinătate de autorităţile competente, fac parte din categoria autovehiculelor;
    Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule - birou naţional din Republica Moldova constituit în conformitate cu Legea nr.407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări;
    Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări "Carte Verde" (în continuare - Consiliul Birourilor) - organism la care trebuie să adere în mod oficial toate birourile naţionale ale statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale altor state asociate, însărcinat cu administrarea şi punerea în aplicare a sistemului internaţional de asigurări de răspundere civilă auto;
    dosar de daune - dosar care include totalitatea documentelor necesare constatării şi soluţionării cazului de asigurare;
    limite teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă auto (în continuare - limite teritoriale de acoperire ale asigurării) - teritoriul Republicii Moldova (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă) şi teritoriul statelor ale căror birouri naţionale sînt parte la Acordul dintre birourile naţionale de asigurări ale statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale altor state asociate, semnat de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă);
    persoană păgubită - orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire de asigurare pentru orice pagubă sau vătămare corporală provocată în urma unui accident de autovehicul;
    poliţă de asigurare RCA - poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu valabilitate în limitele teritoriului Republicii Moldova, care probează încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
    poliţă de asigurare "Carte Verde" - document internaţional de asigurare, eliberat în numele unui birou naţional, care atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului ţării emitente, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
    posesor de autovehicul - proprietarul de drept al autovehiculului, precum şi persoana care posedă autovehiculul în temeiul unui contract de locaţiune, contract de leasing sau al unor alte titluri prevăzute de legislaţie;
prejudiciu - efect negativ suferit de persoana fizică sau de persoana juridică păgubită în urma producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
    Regulament general al Consiliului Birourilor - document oficial, adoptat de Consiliul Birourilor la Rethymno (Creta) la 30 mai 2002, care încorporează toate prevederile obligatorii ce guvernează relaţiile dintre birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări "Carte Verde";
    unitate de specialitate - persoană fizică sau persoană juridică, autorizată (înregistrată legal), care are ca obiect de activitate comercializarea de autovehicule, de părţi componente şi piese de rezervă şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor;
    utilizator - orice persoană care conduce autovehiculul: asiguratul, persoanele prevăzute în contractul de asigurare, alte persoane care conduc autovehiculul cu sau fără consimţămîntul posesorului; în cadrul instruirii la cursurile de şofer, se consideră utilizator persoana care efectuează instruirea în conducerea autovehiculului;
    sistem bonus-malus - sistem de reduceri şi de majorări ale primei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto acordate în funcţie de istoricul daunelor;
    valoare de nou - prin valoare de nou a autovehiculelor avariate se înţelege:
    - preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din ţară, echivalat în lei moldoveneşti la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei valabil la data producerii accidentului;
    - preţul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului - pentru autovehiculele care nu se comercializează de unităţile de specialitate din ţară;
    - valoarea stabilită prin analogie cu preţul unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare - pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică;
    valoare rămasă - valoare a părţilor din autovehicul rămase neavariate în urma distrugerii lui totale sau, dacă acesta nu poate fi restabilit, nu mai mult de 25% din valoarea lui de la data producerii accidentului.
    Articolul 3.  Obiectul asigurării obligatorii de
                         răspundere civilă auto
    Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.
    Articolul 4.   Categoriile de persoane pasibile de
                         asigurare obligatorie de răspundere civilă  
                         auto
    (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.
    (2) Persoanele care intră pe teritoriul Republicii Moldova cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate dacă:
    a) sînt asigurate în conformitate cu prezenta lege;
    b) posedă documente internaţionale de asigurare valabile în Republica Moldova.
    Articolul 5. Exigenţele faţă de asigurătorul de
                       răspundere civilă auto
    (1) Asigurătorul poate practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă dacă îndeplineşte cumulativ, suplimentar la cerinţele stabilite prin Legea cu privire la asigurări, următoarele condiţii:
    a) dispune de cel puţin cîte un reprezentant de despăgubiri în fiecare municipiu din Republica Moldova;
    b) dispune de dotare cu tehnică de calcul şi software adecvată şi de personal care să permită ţinerea unor evidenţe detaliate a documentelor de asigurare şi centralizarea informaţiilor şi/sau a datelor colectate şi, totodată, are capacitatea de a comunica pe cale electronică aceste informaţii către o bază unică de date, constituită de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi de Autoritatea de supraveghere; în acest sens, este obligatoriu ca sistemul informatic să permită transmiterea electronică periodică a informaţiilor despre asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto între sediul central al asigurătorului, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi Autoritatea de supraveghere;
    c) nu se află într-o situaţie de redresare financiară sau de insolvabilitate prevăzută de legislaţia specială în domeniul asigurărilor şi insolvabilităţii.
    (2) Asigurătorul poate practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă dacă îndeplineşte, suplimentar la condiţiile stabilite la alin.(1), următoarele cerinţe:
    a) participă cu mijloace băneşti la contribuţia iniţială a Fondului de compensare;
    b) participă cu mijloace băneşti, în cote egale, la garanţia bancară externă stabilită de Consiliul Birourilor, obligaţie ce se extinde pe întreaga perioadă în care Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule deţine calitatea de membru cu titlu de tranziţie în cadrul Consiliului Birourilor.
    (3) Pentru aplicarea sistemului bonus-malus, asigurătorii vor avea acces la informaţiile privind istoricul daunelor asiguraţilor din baza unică de date.
    (4) Informaţiile care trebuie colectate şi transmise în baza unică de date constituită la nivel naţional se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
    Articolul 6. Reprezentantul de despăgubiri
    (1) Asigurătorul de răspundere civilă auto este obligat să numească în fiecare filială şi/sau reprezentanţă cîte un reprezentant de despăgubiri. În cazul în care asigurătorul, în anumite municipii, nu dispune de filială şi/sau de reprezentanţă, atribuţiile de reprezentant de despăgubiri le va executa brokerul de asigurare persoană juridică, mandatat de asigurător.
    (2) Reprezentantul de despăgubiri va avea sarcina de a recepţiona cererile de despăgubire şi a colecta informaţii necesare examinării şi soluţionării lor de către asigurător, precum şi dreptul de a încheia contracte de asigurare.
    (3) Reprezentantul de despăgubiri va deţine suficientă putere de decizie, în limitele stabilite de asigurător, pentru a reprezenta asigurătorul în raporturile cu persoana păgubită. Numirea reprezentantului de despăgubiri nu exclude dreptul persoanei păgubite sau al asigurătorului ei de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat accidentul de autovehicul sau împotriva asigurătorului ei.
    (4) Mandatarea brokerului de asigurare cu împuternicirile reprezentantului de despăgubiri nu semnifică înfiinţarea expresă a unei filiale sau reprezentanţe a asigurătorului de răspundere civilă auto.
    (5) Brokerul de asigurare poate să desfăşoare activitate în calitate de reprezentant de despăgubiri în numele mai multor asigurători.
    Articolul 7. Cazul asigurat
    (1) În cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, cazul asigurat este accidentul produs de un autovehicul, al cărui posesor a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, cu cauzarea de prejudicii:
    a) atît în timpul deplasării, cît şi în timpul staţionării autovehiculului;
    b) în urma desprinderii accidentale, în timpul deplasării autovehiculului, a remorcilor, semiremorcilor sau ataşelor;
    c) produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat autovehiculul;
    d) ca urmare a scurgerii, risipirii sau căderii accidentale a substanţelor, materialelor sau obiectelor transportate;
    e) la urcarea în autovehicul şi la coborîrea din el.
    (2) Asiguratul nu poartă răspundere civilă auto dacă accidentul a avut loc:
    a) în caz de forţă majoră, inclusiv prin diferite acţiuni sau măsuri militare în timp de război sau de stări excepţionale, de calamităţi naturale, de explozii nucleare, de radiaţie sau poluare radioactivă, de dezordini în masă, de activităţi teroriste;
    b) din culpa exclusivă a păgubitului.
Capitolul II
CONTRACTUL DE ASIGURARE OBLIGATORIE
DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
    Articolul 8 Modul de încheiere a contractului de
                        asigurare obligatorie de răspundere civilă  
                        auto
    (1) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea de contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul autorizat să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
    (2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie în mod obligatoriu:
    a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de persoane); sau
    b) fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de persoane).
    (3) Încheierea contractului de asigurare se solicită asigurătorului prin depunerea unei cereri de asigurare adresate acestuia. Asigurătorul nu are dreptul să refuze primirea, examinarea şi soluţionarea cererii de asigurare.
    (4) Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. Încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă se dovedeşte cu poliţa de asigurare RCA, iar încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă se dovedeşte cu poliţa de asigurare "Carte Verde".
    (5) Forma şi conţinutul cererii de asigurare, contractului de asigurare, precum şi forma şi conţinutul poliţei de asigurare RCA şi poliţei de asigurare "Carte Verde" sînt unice pentru toţi asigurătorii şi se stabilesc de către Autoritatea de supraveghere.
    (6) Persoana fizică sau persoana juridică ce are în posesiune mai mult de un autovehicul înmatriculat ori supus înmatriculării în Republica Moldova poate încheia un singur contract de asigurare de răspundere civilă auto, în care va indica numărul autovehiculelor, caracteristicile lor tehnice şi datele de identificare, situaţie în care asigurătorul va elibera poliţe de asigurare pentru fiecare autovehicul.
    (7) La încheierea contractului de asigurare, posesorul de autovehicul va permite asigurătorului să verifice starea tehnică a autovehiculului pentru care se solicită încheiere de contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi va expune în cerere istoricul daunelor.
    (8) Prestarea serviciilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (internă şi externă) se efectuează exclusiv în încăperile amenajate ale asigurătorilor sau intermediarilor de asigurare, dotate cu aparate de casă şi tehnică de calcul, care să permită înregistrarea contractelor, ţinerea evidenţei şi transmiterea informaţiei către baza de date centralizată a asigurătorului, a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi a Autorităţii de supraveghere.
    Articolul 9.Termenul de acţiune a contractului de
                       asigurare
    (1) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie pe un termen de 12 luni, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2)-(4). Asiguratul menţine valabilitatea asigurării plătind primele de asigurare pentru perioada de asigurare corespunzătoare termenului de acţiune a contractului.
    (2) Se permite a se încheia contract de asigurare cu perioade de asigurare mai mici decît 12 luni pentru autovehicule:
    a) utilizate în activităţi agricole sezoniere;
    b) înmatriculate cu numere temporare;
    c) aflate în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    (3) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă poate fi încheiat pentru perioade de asigurare mai mici de 12 luni, dar nu mai mici de 15 zile.
    (4) Persoana care foloseşte pe teritoriul Republicii Moldova autovehicul înmatriculat în străinătate, dar neasigurat, sau al cărui termen de asigurare expiră în timpul aflării pe teritoriul Republicii Moldova încheie contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la intrarea autovehiculului pe teritoriul Republicii Moldova, la punctul de control al frontierei de stat, sau cel tîrziu în ultima zi de valabilitate a documentului de asigurare, în oficiul autorizat al asigurătorului. Contractul se încheie pe toată perioada aflării pe teritoriul Republicii Moldova, dar pe un termen nu mai mic de 15 zile.
    (5) Răspunderea asigurătorului începe din momentul indicat în poliţa de asigurare şi încetează la ora 24.00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliţă sau anterior acelei date, în momentul radierii din circulaţie a autovehiculului. Poliţa de asigurare se eliberează numai cu condiţia achitării primei de asigurare.
    Articolul 10. Încetarea contractului de asigurare
    (1) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încetează:
    a) în cazul radierii din registrul de stat şi/sau al înstrăinării autovehiculului;
    b) în cazul lichidării asiguratului persoană juridică sau al decesului asiguratului persoană fizică;
    c) în cazul emiterii unei hotărîri judecătoreşti definitive privind încetarea contractului;
    d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    (2) Contractul de asigurare nu încetează în cazul producerii riscului asigurat şi al plăţii despăgubirii de asigurare.
    (3) La încetarea contractului de asigurare ca urmare a radierii din registrul de stat şi/sau a înstrăinării autovehiculului, asigurătorul restituie asiguratului prima de asigurare pentru lunile complete de pînă la expirarea contractului, reţinînd suma cheltuielilor de gestiune efective, dar nu mai mult de 20 % din prima de asigurare calculată spre restituire.
    (4) Contractul de asigurare se consideră nul în cazurile stabilite de legislaţia în vigoare. Acţiunea contractului nu se răsfrînge asupra accidentelor de autovehicul produse de asigurat pînă la încheierea lui.
Capitolul III
PRIMELE DE ASIGURARE ŞI LIMITELE DESPĂGUBIRILOR
    Articolul 11. Primele de asigurare
    (1) Prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto interne şi externe se stabileşte şi se actualizează cel puţin o dată pe an de către Autoritatea de supraveghere după o metodologie aprobată de Guvern.
    (2) Prima de asigurare se calculează în funcţie de prima de asigurare de bază, la care se aplică coeficienţii de rectificare stabiliţi potrivit metodologiei indicate la alin.(1) şi sistemul bonus-malus.
    (3) Este interzis asigurătorilor să încaseze prime de asigurare sub cuantumul primelor calculate în funcţie de prima de asigurare de bază şi coeficienţii de rectificare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.12.
    Articolul 12. Reducerile şi majorările primelor de
                          asigurare
    (1) Asigurătorul poate oferi reduceri de pînă la 25% din primele de asigurare persoanelor fizice pensionate şi persoanelor cu deficienţe locomotorii posesori de motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmităţii lor.
    (2) Pentru contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă încheiat pe un termen mai mic de 12 luni în temeiul art.9 alin.(2) şi (4), primele de asigurare se calculează lunar. Ele reprezintă pentru fiecare lună 1/10 din prima de asigurare anuală, însă nu pot depăşi prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare de 12 luni.
    (3) La încheierea contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu persoane juridice care activează în domeniul transportului internaţional de mărfuri şi pasageri, încadraţi în sistemul TIR - CARNET şi INTER - BUS, asigurătorii pot acorda reduceri de pînă la 60% din prima de asigurare calculată conform art.11 alin.(2), exclusiv în situaţia în care transportatorii internaţionali fac dovada deţinerii poliţei de asigurare "Carte Verde" valabile pentru o perioadă de 12 luni.
    (4) La stabilirea primelor de asigurare pe care asiguratul urmează să le plătească, asigurătorul aplică sistemul bonus-malus, conform procedurii stabilite de Autoritatea de supraveghere, ce prevede reduceri anuale de 5%, dar de cel mult 50% pe parcursul a10 ani, a primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru utilizatorii care, în decursul a 10 ani, nu au comis accidente de autovehicul, precum şi majorarea primei de asigurare pentru utilizatorii care au comis accidente de autovehicul.
    Articolul 13. Plata primei de asigurare
    (1) Prima de asigurare se plăteşte integral pentru toată perioada de asigurare specificată în poliţa de asigurare.
    (2) Dovada plăţii primei de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind cecul de casă sau dispoziţia de plată.
    Articolul 14. Limitele răspunderii asigurătorului
    (1) Despăgubirea de asigurare va fi stabilită şi achitată în limitele răspunderii asigurătorului.
    (2) Limitele răspunderii asigurătorului sînt:
    a) de 500 000 lei - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident;
    b) de 350 000 lei - pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau deces, dar nu mai mult de 700 000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident.
    (3) Despăgubirile prevăzute de contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se plătesc indiferent de numărul cazurilor de accidente care au avut loc în termenul de asigurare.
    (4) Dacă întinderea pagubelor cauzate în unul şi acelaşi accident mai multor persoane, inclusiv cheltuielile suportate de ele în proces civil, depăşeşte limita stabilită, despăgubirile se acordă în limita stabilită, pentru fiecare persoană păgubită, proporţional raportului dintre limita maximă şi totalul prejudiciilor.
    (5) În cazul în care întinderea prejudiciului depăşeşte limitele răspunderii stabilite la alin.(2), păgubitul are dreptul, în conformitate cu legislaţia civilă în vigoare, să intenteze persoanei răspunzătoare de producerea accidentului o acţiune de recuperare a sumei care depăşeşte aceste limite.
    (6) Posesorul de autovehicul are dreptul să încheie contract de asigurare benevolă de răspundere civilă pentru acoperirea pagubelor ce depăşesc limitele stabilite la alin.(2).
Capitolul IV
DESPĂGUBIRILE DE ASIGURARE
    Articolul 15. Pagubele care se repară de către asigurător
    (1) Asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului:
    a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător;
    b) utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere de categoria respectivă;
    c) utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligaţiile tehnice legale cu privire la starea şi siguranţa autovehiculului.
    (2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile de asigurare se acordă atît pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cît şi pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepţia utilizatorului său.
    (3) Membrii de familie ai asiguratului, ai utilizatorului de autovehicul sau ai oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul şi este acoperită prin asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nu sînt excluşi, datorită acestei legături de rudenie, din rîndul beneficiarilor asigurării pentru vătămările lor corporale.
    (4) La avarierea sau distrugerea de bunuri, despăgubirea de asigurare se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cu excepţia celor specificate la art.16, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă ele nu erau transportate în baza unui raport contractual încheiat cu posesorul sau cu utilizatorul autovehiculului, precum şi dacă nu aparţineau posesorului sau utilizatorului răspunzător de accident.
    (5) Paguba provocată în accident rutier de o remorcă va fi acoperită de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a posesorului de autovehicul doar dacă remorca:
    a) este tractată de acest autovehicul; ori
    b) s-a separat de autovehicul şi a continuat să se deplaseze.
    (6) Pagubele provocate de remorcă vor fi acoperite de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a posesorului ei dacă remorca:
    a) nu este tractată de autovehicul; sau
    b) este separată de autovehicul şi staţionează.
    (7) Prevederea de la alin.(5) se aplică şi în cazul în care autovehiculul este tractat în scopul transportării lui.
    Articolul 16. Pagubele care nu se repară de asigurător
    (1) Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
    a) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele despăgubirilor de asigurare prevăzute la art.14 alin.(2) la data producerii accidentului, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de cel al persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
    b) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicul, utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;
    c) pagubele produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare, aceste accidente constituind riscuri ale activităţii profesionale;
    d) pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, inflamabile, explozive), acestea din urmă determinînd sau agravînd producerea de pagube, dacă riscul transportării unor astfel de produse este supus asigurării obligatorii;
    e) prejudiciul legat de poluarea mediului din cauza unui accident;
    f) pagubele pricinuite de dispariţia sau distrugerea hîrtiilor de valoare, banilor, pietrelor preţioase, obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase, obiectelor de artă şi altor obiecte ale proprietăţii intelectuale;
    g) reducerea valorii bunurilor după reparaţie;
    h) pagubele produse prin exploatarea autovehiculelor în cadrul întrecerilor şi antrenamentelor sportive, organizate în locuri special prevăzute pentru acestea;
    i) pagubele produse în situaţiile în care răspunderea asigurătorului nu începuse ori încetase;
    j) prejudiciile produse bunurilor aparţinînd persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate de răspundere civilă auto dacă au fost provocate de un autovehicul aflat în posesia lor;
    k) sumele pe care utilizatorul răspunzător de producerea pagubei este obligat să le plătească posesorului, care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea lui;
    l) sumele de recuperare a pagubei morale rezultate din accident.
    (2) Pentru recuperarea daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto conform alin.(1), persoana păgubită este în drept să intenteze în instanţă de judecată acţiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.
    Articolul 17. Cuantumul despăgubirii în caz de culpă a
                          păgubitului
    (1) În cazul în care părţile au provocat din culpă accidentul sau majorarea pagubei, fiecare dintre ele va fi obligată să compenseze numai partea din pagubă care îi este imputabilă. În acest caz, întinderea răspunderii fiecărei părţi pentru producerea accidentului de autovehicul va fi determinată prin acte şi alte mijloace probatorii.
    (2) Dacă este imposibilă determinarea, în condiţiile alin.(1), a întinderii răspunderii fiecărei părţi pentru accidentul produs, răspunderea se va stabili în cote egale, în funcţie de numărul părţilor implicate în accident, fiecare avînd dreptul la despăgubire în proporţia în care nu poartă răspundere de producerea accidentului.
Capitolul V
AVIZAREA ŞI CONSTATAREA PAGUBELOR
    Articolul 18. Obligaţiile asiguratului
    (1) La producerea accidentului de autovehicul, asiguratul sau utilizatorul de autovehicul este obligat:
    a) să întreprindă toate acţiunile posibile pentru diminuarea pagubelor produse;
    b) să notifice organele poliţiei sau alte organe de drept despre accidentul de autovehicul imediat după producerea lui, cerînd întocmirea actelor referitor la cauzele şi circumstanţele producerii accidentului, precum şi la consecinţele lui;
    c) în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înştiinţeze asigurătorul care a emis poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; participanţii la accident care deţin poliţe de asigurare, indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunţă asigurătorii respectivi şi sînt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor;
    d) să notifice participanţii la accident, păgubitul sau apropiaţii lui despre faptul că posedă poliţă de asigurare şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare despre asigurător.
    (2) Nerespectarea de către asigurat sau de către utilizatorul autovehiculului a prevederilor alin.(1) lit.b) şi c) nu îl scuteşte pe asigurător de obligaţia de a plăti despăgubirea, acesta fiind însă în drept să înainteze împotriva asiguratului acţiune de regres privind cheltuielile suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor menţionate.
    (3) În caz de leziuni corporale grave sau deces al asiguratului sau utilizatorului de autovehicul răspunzător de producerea accidentului, persoana păgubită primeşte informaţia despre asigurătorul persoanei vinovate la Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.
    Articolul 19. Obligaţiile asigurătorului
    (1) După ce a luat cunoştinţă de producerea accidentului, asigurătorul este obligat:
    a) să deschidă dosar de daune;
    b) să solicite organelor şi instituţiilor competente (poliţia, unităţile de pompieri, procuratura sau instituţiile medicale) informaţii despre accident şi consecinţele lui, stipulate la art.21 alin.(3) lit.a);
    c) să examineze bunurile avariate şi să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii informaţiei despre producerea accidentului de autovehicul, un proces-verbal de constatare a pagubelor;
    d) să închidă dosarul de daune privind pagubele materiale în cel mult 15 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului document necesar finalizării dosarului;
    e) să închidă dosarul de daune privind vătămările corporale sau decesul în cel mult 10 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului document de confirmare a pagubelor;
    f) să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite prin prezenta lege.
    (2) Asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.
    Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile persoanei păgubite
    (1) Drepturile persoanei păgubite prin accident produs pe teritoriul Republicii Moldova de autovehicul aflat în posesiunea asiguratului se exercită faţă de asigurătorul de răspundere civilă auto direct, la sediul acestuia, sau prin reprezentantul de despăgubiri, în limitele răspunderii asigurătorului prevăzute în prezenta lege.
    (2) Drepturile persoanei păgubite prin accident produs pe teritoriul Republicii Moldova de autovehicul aflat în posesiunea unei persoane asigurate în străinătate se exercită faţă de asigurătorul acestei persoane prin intermediul Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.4 alin.(2) lit.b).
    (3) Persoana păgubită poate să adreseze cerere de despăgubire direct asigurătorului de răspundere civilă auto sau reprezentantului de despăgubiri desemnat de acesta, indiferent de faptul că asiguratul a executat sau nu obligaţia de înştiinţare prevăzută la art.18 alin.(1) lit.c).
    (4) Asigurătorul nu este în drept să refuze examinarea şi soluţionarea cererii de despăgubire depuse în condiţiile alin.(3).
    (5) Drepturile persoanei păgubite prin accident de autovehicul în care autorul şi/sau autovehiculul au rămas neidentificaţi sau posesorul autovehiculului nu are încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se exercită faţă de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, iar despăgubirile se achită în conformitate cu art. 14.
    (6) Persoana păgubită sau reprezentantul ei legal este obligat să asigure, în termenul specificat la art.19 alin.(1) lit.c), accesul asigurătorului sau al reprezentantului de despăgubiri al acestuia la bunurile avariate prin accident de autovehicul, astfel încît asigurătorul să dispună de posibilitatea de a constata întinderea reală a pagubelor.
    (7) Dacă persoana păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat obligaţia prevăzută la alin.(6) şi a făcut astfel imposibilă întocmirea dosarului de daune şi/sau constatarea de către asigurător a întinderii pagubelor, acesta din urmă este absolvit de obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare.
    Articolul 21. Dosarul de daune. Constatarea pagubelor
    (1) Asigurătorul, iar în cazurile prevăzute de prezenta lege, Biroul Naţional al Asigurărilor de Autovehicule deschid dosar de daune şi constată pagubele în momentul în care sînt înştiinţaţi de către asigurat ori în care persoana păgubită le prezintă cerere de despăgubire şi/sau dovezi privind răspunderea asiguratului.
    (2) În cazul în care asigurătorul nu a examinat bunurile avariate şi nu a încheiat proces-verbal de constatare a pagubelor în termenul specificat la art.19 alin.(1) lit.c), persoana păgubită este în drept să apeleze la serviciile experţilor independenţi sau ale unităţilor de specialitate pentru constatarea pagubelor, fără a prezenta asigurătorului bunurile avariate.
    (3) În dosarul de daune se includ în mod obligatoriu:
    a) copiile de pe documentele de constatare a faptului şi a circumstanţelor în care s-a produs accidentul, întocmite de lucrătorii organelor afacerilor interne, ai unităţilor de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale;
    b) explicaţia asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul privind producerea accidentului, cu excepţia cazurilor de leziuni corporale grave sau deces al asiguratului sau al utilizatorului în urma accidentului de autovehicul sau de eschivare a acestora de la răspundere;
    c) cererea persoanei păgubite privind constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirii de asigurare;
    d) procesul-verbal de constatare a pagubelor;
    e) procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, după caz;
    f) actul de evaluare a cheltuielilor de reparaţie şi/sau de înlocuire a părţilor sau pieselor avariate, cu indicarea preţurilor, întocmit de către unitatea de specialitate acceptată de părţi;
    g) documentele care confirmă efectuarea reparaţiilor, înlocuirea pieselor avariate şi costul acestora, întocmite de către unitatea de specialitate acceptată de părţi;
    h) documentele care confirmă producerea vătămărilor corporale sau decesul persoanei păgubite;
    i) documentele prevăzute la art.25, după caz;
    j) hotărîrea judecătorească definitivă privind cuantumul despăgubirilor şi modul lor de plată, după caz;
    k) copiile de pe documentele contabile care confirmă plata despăgubirilor;
    l) confirmarea scrisă a persoanei păgubite sau a reprezentantului ei că a fost despăgubită şi că nu are pretenţii faţă de asigurător; confirmarea se redactează în două exemplare semnate, cîte un exemplar pentru fiecare parte;
    m) angajamentul scris prin care persoana păgubită se obligă să restituie despăgubirea în cazul anulării actelor perfectate de lucrătorii organelor afacerilor interne, ai unităţii de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale.
    (4) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toţi participanţii la întocmirea lui.
    (5) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate se menţionează în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.
    (6) După constatarea pagubelor, asigurătorul este obligat să elibereze persoanei păgubite, în termen de 5 zile, un extras din dosarul de daune în care să indice numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în accident, soluţiile tehnice adoptate (înlocuire sau reparaţie), lista documentelor, prevăzute la alin.(3), necesare finalizării dosarului de daune şi efectuării plăţii.
    (7) Persoana păgubită ia cunoştinţă de toate documentele din dosarul de daună, exprimîndu-şi acordul sau dezacordul asupra soluţiilor propuse de asigurător, confirmînd faptul prin semnătură aplicată pe aceste documente.
    (8) Dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială.
Capitolul VI
STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR
    Articolul 22. Modul de stabilire a despăgubirilor
    (1) Despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
    (2) În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărîre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accident produs de autovehicul aflat în posesiunea unei persoane asigurate în Republica Moldova se exercită faţă de asigurătorul de răspundere civilă auto, în limitele obligaţiei lui stabilite prin prezenta lege, cu citarea obligatorie, în calitate de intervenienţi accesorii, a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului.
    (3) Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza acordului dintre asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul acesteia şi asigurător în cazul în care:
    a) persoanele care formulează pretenţii de despăgubire sînt: soţul (soţia) sau persoanele care se află la întreţinerea asiguratului răspunzător de producerea pagubei ori sînt angajaţii lui;
    b) persoanele care formulează pretenţii de despăgubire, în caz de vătămare corporală sau deces, sînt copiii, părinţii, fraţii sau surorile asiguratului răspunzător de producerea pagubei care nu se află la întreţinerea lui.
    (4) Prin derogare de la alin.(1), în situaţiile prevăzute la alin.(3) şi în cazul neprezentării asiguratului, despăgubirile de asigurare se stabilesc în lipsa acestuia, prin acord încheiat între asigurător şi persoana păgubită.
    (5) Acordul dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile ce decurg din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia situaţiei în care, ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul ei ca urmare a aceluiaşi accident.
    (6) În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite în baza unui acord între asigurat, persoana păgubită şi asigurător dacă:
    a) potrivit legii, acţiunea penală poate înceta prin împăcarea părţilor;
    b) deşi hotărîrea instanţei de judecată a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor urmează a se face ulterior în acţiune civilă;
    c) deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, este posibilă stabilirea despăgubirii în baza acordului dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător.
    (7) În cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, ţinîndu-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege.
    (8) În cuantumul despăgubirilor se includ cheltuielile:
    a) aferente acţiunilor de limitare a pagubelor;
    b) de transport al bunurilor la locul de reparaţie, parcare sau depozitare;
    c) aferente cazului asigurat, suportate în proces civil de către asigurat sau păgubit;
    d) aferente expertizei tehnice efectuate la cererea păgubitului conform art.21 alin.(2) sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
    (9) Cheltuielile enumerate la alin.(8) se rambursează doar în cazul probării lor cu documente justificative.
    (10) În caz de avariere sau distrugere a bunurilor, dacă autorităţile publice competente nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, aceste elemente pot fi dovedite de partea interesată prin orice mijloc legal de probă.
    (11) Dacă, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul acelui contract.
    (12) În cazul cînd persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri pentru recuperarea prejudiciului, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentei legi.
    (13) Întru respectarea prevederilor alin.(12), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limitele stabilite de prezenta lege pentru unul şi acelaşi accident.
    Articolul 23. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii
                          sau distrugerii autovehiculului
    (1) Despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori:
    a) valoarea pagubei real suportate;
    b) diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate;
    c) limita despăgubirii prevăzută de prezenta lege.
    (2) Valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este egală costului reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori costului de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate.
    (3) Prin părţi componente sau piese care trebuie înlocuite se înţeleg cele a căror reparaţie sau folosinţă nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic din cauza gradului înalt de avariere ori cele a căror reparaţie este posibilă, dar costul ei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente, depăşeşte valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente.
    (4) Costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părţi.
    (5) Se consideră necesară revopsirea integrală a autovehiculului accidentat atunci cînd părţile avariate reprezintă minimum 50% din suprafaţa lui exterioară totală.
    (6) Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sînt cele practicate de unităţile de specialitate.
    (7) În cazul în care pentru repararea autovehiculului este necesară cumpărarea în valută străină a unor piese sau materiale, costul lor este egal costului de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuielile de transport şi taxele vamale, exclusiv TVA aferentă), echivalat în lei moldoveneşti la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei de la data plăţii facturii. În astfel de cazuri, costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţul de vînzare practicat de unităţile de specialitate din Republica Moldova, dacă sînt comercializate şi în Republica Moldova.
    (8) Dacă la unele părţi componente sau piese pentru autovehicul nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pieselor de schimb sau, în lipsă, prin analogie cu preţurile la părţile componente sau la piesele unor autovehicule similare.
    Articolul 24. Determinarea valorii autovehiculului
    (1) Valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou.
    (2) Uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere.
    Articolul 25. Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării
                          corporale
    (1) În cazul vătămării corporale, despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul scris dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător.
    (2) În cazul prevăzut la alin.(1), despăgubirea de asigurare va include:
    a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical - pentru persoanele salariate;
    b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate la ultimul loc de lucru de persoana vătămată, probat cu documente justificative - pentru persoanele care nu au calitatea de salariat;
    c) o indemnizaţie nu mai mică decît coşul minim de consum - pentru persoanele păgubite aflate la data producerii accidentului de autovehicul în ultimul an de studii sau de calificare, fără menţinerea salariului;
    d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, inclusiv cheltuielile de transport al persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, de recuperare, de protezare, de alimentaţie specială, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, care nu sînt suportate din fondurile de asigurări medicale obligatorii, conform actelor normative în vigoare;
    e) cheltuielile real suportate cu îngrijitori pe perioada incapacităţii temporare de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, dar nu mai puţin decît coşul minim de consum.
    (3) În caz de deces al terţei persoane, despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul dintre asigurat, succesorii persoanei păgubite sau reprezentantul ei legal şi asigurător.
    (4) În cazul prevăzut la alin.(3), despăgubirea de asigurare va include:
    a) partea din salariu pierdută de persoanele care s-au aflat la întreţinerea defunctului sau care aveau dreptul la pensie de întreţinere din partea lui;
    b) cheltuielile de înmormîntare (cheltuielile pentru sicriu şi piatră funerară, cheltuielile de transport, cheltuielile de îmbălsămare şi cheltuielile cimitirului), probate cu documente justificative;
    c) cheltuielile de transport al defunctului din localitatea în care a avut loc decesul pînă în localitatea în care a avut loc înmormîntarea, probate cu documente justificative.
    (5) Dacă documentele justificative prevăzute la alin.(4) nu se prezintă, despăgubirea se efectuează la preţurile minime pentru servicii similare prestate de birourile de pompe funebre din localitatea în care a avut loc înmormîntarea.
    Articolul 26. Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării
                         sau pieirii animalelor
    (1) Despăgubirea pentru vătămarea sau pieirea animalului în accident de autovehicul se stabileşte pe baza preţului animalului de pe piaţa locală la data producerii accidentului. Cheltuielile de tratament al animalului vor fi rambursate de către asigurător în baza documentelor justificative prezentate de proprietarul lui.
    (2) Păgubitul va prezenta adeverinţă de la primăria locală precum că este posesorul animalului vătămat sau pierit.
    (3) În cazul animalului care trebuie sacrificat şi a cărui carne poate fi valorificată, la calculul despăgubirii se ia în considerare costul cărnii valorificate.
    Articolul 27. Stabilirea despăgubirilor în caz de avariere
                         sau distrugere de alte bunuri
    (1) Despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea de bunuri, altele decît cele prevăzute la art.23 şi 26, se stabileşte în funcţie de costul reparaţiei lor, în limitele prevăzute la art.14 alin.(2) lit.a).
    (2) Documente tehnice (deviz de reparaţie sau alte evaluări) prezentate de persoana păgubită se iau în considerare la stabilirea despăgubirii după ce sînt verificate de asigurător.
    Articolul 28. Plata despăgubirilor
    (1) Asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune şi să accepte cererea păgubitului privind modalitatea de plată a despăgubirii, care poate fi:
    a) în numerar;
    b) prin virament în cont bancar;
    c) prin virament în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.
    (2) Obiecţiile referitor la suma despăgubirii se vor comunica asigurătorului în 5 zile calendaristice de la finalizarea dosarului de daune, urmînd ca, în termen de 5 zile din data înştiinţării, asigurătorul să le soluţioneze ori să prezinte dezacordul faţă de ele.
    (3) Dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asigurătorului privind cuantumul despăgubirii de asigurare, acesta plăteşte totuşi despăgubirea în cuantumul stabilit. În acest caz, persoana păgubită are dreptul să atace decizia asigurătorului în instanţă de judecată.
    (4) În cazul în care despăgubirea de asigurare se stabileşte prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asigurătorul va acorda despăgubire fără a mai fi necesar acordul păgubitului.
    (5) Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite dacă acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
    (6) Despăgubirea se plăteşte asiguratului total sau parţial dacă probează că a despăgubit total sau parţial pe cel păgubit şi că despăgubirea nu urmează a fi recuperată conform art.29.
    Articolul 29. Acţiunea de regres
    Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd:
    a) accidentul a fost produs cu intenţie;
    b) în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţa stupefiantelor;
    c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu are permis de conducere de categoria respectivă;
    d) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b);
    e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;
    f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;
    g) accidentul a avut loc din vina autorului unei infracţiuni, care încearcă să fugă de urmărire.
Capitolul VII
BIROUL NAŢIONAL AL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE
    Articolul 30.Constituirea Biroului Naţional al  
                        Asigurătorilor de Autovehicule
    (1) Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (în continuare - Birou Naţional) este o asociaţie profesională, necomercială, constituită prin comunitate de interese, cu statut de persoană juridică, bazată pe principiul aderării asigurătorilor de răspundere civilă auto în calitate de membru, care îndeplineşte prerogativele şi atribuţiile de Birou Naţional al Republicii Moldova în Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurare "Carte Verde".
    (2) Biroul Naţional îşi desfăşoară activitatea în baza propriului statut, prezentei legi, Regulamentului general al Consiliului Birourilor şi actelor normative ale Autorităţii de supraveghere, emise în acest sens.
    (3) Statutul Biroului Naţional, modificările şi completările lui se aprobă de adunarea generală a membrilor acestuia şi se înregistrează în modul stabilit de legislaţia în vigoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de supraveghere.
    Articolul 31. Atribuţiile Biroului Naţional
    (1) Atribuţiile principale ale Biroului Naţional sînt:
    a) să supravegheze modul în care membrii săi exercită drepturile şi îndeplinesc obligaţiile ce le revin în baza contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externe;
    b) să administreze şi să utilizeze mijloacele Fondului de protecţie a victimelor străzii şi cele ale Fondului de compensare, constituite conform prezentei legi;
    c) să instrumenteze şi să lichideze, direct sau prin intermediar, daunele cauzate în accidente de autovehicul produse pe teritoriul Republicii Moldova, potrivit Regulamentului general al Consiliului Birourilor;
    d) să reprezinte Republica Moldova în relaţiile externe din cadrul Consiliului Birourilor;
    e) să reprezinte în faţa autorităţilor, inclusiv a instanţelor de judecată, din Republica Moldova, direct sau prin intermediar desemnat, societăţile de asigurare străine care efectuează asigurarea internaţională "Carte Verde", în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestora;
    f) să încheie, să semneze şi să denunţe acorduri cu celelalte birouri naţionale sau acorduri bilaterale cu birourile naţionale de compensaţie care nu au aderat la Acordul dintre birourile naţionale de asigurări, dar care emit documente de asigurare similare;
    g) să administreze şi să utilizeze, în comun cu Autoritatea de supraveghere, baza de date aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, baza de date despre contractele de asigurare şi producerea cazurilor de asigurare;
    h) să acorde calitatea de membru al Biroului Naţional şi să o retragă asigurătorilor care încalcă prevederile legale din domeniu şi actele biroului;
    i) să stabilească şi să aplice sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor statutului şi/sau a prevederilor Regulamentului general al Consiliului Birourilor, informînd Autoritatea de supraveghere;
    j) să tipărească şi să emită poliţe de asigurare "Carte Verde";
    k) să exercite alte atribuţii stabilite în prezenta lege şi în statut.
    (2) Biroul Naţional:
    a) informează sistematic Autoritatea de supraveghere despre acordarea sau retragerea calităţii de membru, despre neonorarea obligaţiilor de către membrii săi, aplicarea de sancţiuni, despre reclamaţiile şi sesizările primite din partea altor birouri naţionale, despre fraudele depistate;
    b) elaborează şi prezintă Autorităţii de supraveghere, în termen de 4 luni de la sfîrşitul anului financiar, raport anual de activitate.
    (3) Biroul Naţional îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de Regulamentul general al Consiliului Birourilor.
    Articolul 32. Calitatea de membru al Biroului Naţional
    (1) Calitatea de membru al Biroului Naţional se obţine de către asigurătorul autorizat să subscrie asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto prin depunerea unei cereri, achitarea cotizaţiei de înscriere, stabilite de Biroul Naţional, şi prin întrunirea condiţiilor de aderare stabilite în statutul acestuia.
    (2) Condiţiile de încetare a calităţii de membru se stabilesc în statutul Biroului Naţional.
    (3) Asigurătorul care deţine calitatea de membru al Biroului Naţional are drept de vot deliberativ în adunarea generală a acestuia, dacă statutul lui nu prevede altfel.
    Articolul 33. Fondul de protecţie a victimelor străzii
    (1) Fondul de protecţie a victimelor străzii se instituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ai căror posesori nu au respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, de autovehicule neidentificate şi/sau obţinute pe cale ilicită.
    (2) Asigurătorii autorizaţi să subscrie asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto sînt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin.(1), proporţional volumului primelor de asigurare încasate pentru această asigurare. Cuantumul contribuţiei minime a asigurătorilor la acest fond se stabileşte de Autoritatea de supraveghere.
    (3) Fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas neidentificat, precum şi plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces dacă posesorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obţinut pe cale ilicită.
    (4) Fondul de protecţie a victimelor străzii se administrează şi se utilizează de către Biroul Naţional, potrivit actelor normative ale Autorităţii de supraveghere, emise în acest sens. Cheltuielile de constituire, administrare şi utilizare a mijloacelor fondului se vor acoperi din disponibilităţile lui.
    (5) Despăgubirile de asigurare din Fondul de protecţie a victimelor străzii se vor efectua în limita disponibilităţilor sale şi nu vor depăşi limitele stabilite la art.14.
    (6) Biroul Naţional are obligaţia de a ţine o evidenţă contabilă distinctă depunerilor în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi a cheltuielilor lui, de a păstra disponibilităţile acestuia în instrumente financiare purtătoare de dobîndă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare sau în valori mobiliare emise de stat.
    (7) În caz de deficit al Fondului de protecţie a victimelor străzii, Autoritatea de supraveghere poate majora în cursul anului, pentru acoperirea obligaţiilor fondului, contribuţia stabilită prin actele sale normative.
    (8) În vederea recuperării sumelor cheltuite din Fondul de protecţie a victimelor străzii, Biroul Naţional poate înainta, în limitele despăgubirii de asigurare achitate, acţiune de regres faţă de persoanele răspunzătoare de prejudiciu.
    Articolul 34. Fondul de compensare
    (1) În strictă conformitate cu Regulamentul general al Consiliului Birourilor, Biroul Naţional administrează şi utilizează mijloacele Fondului de compensare, instituit pentru a garanta:
    a) rambursarea către birourile naţionale din străinătate a sumelor pe care acestea le-au plătit cu titlu de despăgubire pentru pagubele produse de către deţinători de poliţe de asigurare "Carte Verde";
    b) reparaţia pagubelor produse cu poliţe de asigurare "Carte Verde" false, neautorizate sau modificate;
    c) plata sumelor datorate către persoanele păgubite în Republica Moldova de către deţinători de poliţe de asigurare "Carte Verde" emise de organizaţii de asigurare din străinătate.
    (2) Fondul de compensare are ca resurse financiare contribuţiile iniţiale, contribuţiile lunare şi contribuţiile speciale ale asigurătorilor autorizaţi să subscrie asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă, şi anume:
    a) contribuţia iniţială, cu titlu de garanţie în caz de insolvabilitate a asigurătorului; contribuţia iniţială cu dobînzile aferente se restituie asigurătorului în momentul în care acesta se retrage din cadrul Biroului Naţional, dar nu înainte de lichidarea fără datorii a propriului portofoliu "Carte Verde";
    b) contribuţia lunară, destinată atingerii obiectivului Fondului de compensare, conform alin.(1);
    c) contribuţia specială, sub forma unui împrumut, în funcţie de necesităţile curente ale Fondului de compensare.
    (3) Sursa de acoperire a contribuţiilor prevăzute la alin.(2), cuantumul şi termenul lor de achitare se stabileşte de către Autoritatea de supraveghere.
    (4) În cazul în care Biroul Naţional utilizează mijloace băneşti din Fondul de compensare pentru obiectivul prevăzut la alin.(1) lit.a), asigurătorii în al căror nume şi cont au fost utilizate au obligaţia să repare integral aceste cheltuieli.
    (5) Biroul Naţional are obligaţia de a ţine o evidenţă contabilă distinctă depunerilor, pe tipuri de contribuţii (iniţiale, lunare şi speciale), cheltuielilor din Fondul de compensare, precum şi de a păstra disponibilităţile fondului în instrumente financiare purtătoare de dobîndă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare sau în valori mobiliare emise de stat.
    Articolul 35. Resursele patrimoniale ale Biroului Naţional
    (1) Patrimoniul Biroului Naţional se constituie din:
    a) cotizaţiile de înscriere şi cotizaţiile anuale de membru, stabilite de birou;
    b) contribuţiile lunare în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi dobînzile aferente lor;
    c) contribuţiile lunare în Fondul de compensare şi dobînzile aferente lor;
    d) venitul din activitatea de regularizare a daunelor;
    e) alte surse legale de venit.
    (2) Contribuţiile lunare în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi Fondul de compensare îşi pierd identitatea în momentul în care Biroul Naţional le primeşte de la asigurători şi nu se restituie în caz de retragere sau de excludere din rîndurile membrilor Biroului Naţional.
    (3) Activitatea Biroului Naţional este supusă anual unui control obligatoriu de audit extern.
    Articolul 36. Conducerea Biroului Naţional
    (1) Organele de conducere ale Biroului Naţional sînt: adunarea generală şi consiliul de administraţie, condus de un preşedinte.
    (2) De competenţa exclusivă a adunării generale ţin:
    a) aprobarea statutului şi a modificărilor şi/sau a completărilor în statut;
    b) alegerea membrilor consiliului de administraţie;
    c) alegerea cenzorilor;
    d) aprobarea bugetului anual de cheltuieli şi venituri, a raportului şi a bilanţului contabil anual al Biroului Naţional;
    e) acordarea şi retragerea calităţii de membru;
    f) alte atribuţii stabilite prin statut.
    (3) Competenţele consiliului de administraţie şi ale preşedintelui se stabilesc în statutul biroului.
    (4) Adunarea generală adoptă hotărîri cu votul majorităţii simple a membrilor Biroului Naţional.
    (5) Prin derogare de la prevederile alin.(3), hotărîrile adunării generale ce vizează aspecte ale asigurării obligatorii de răspundere civilă auto externă sînt adoptate în exclusivitate cu votul majorităţii simple a asigurătorilor autorizaţi să subscrie asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.
    Articolul 37. Informaţia despre accidente
    (1) Organul de poliţie, altă autoritate publică competentă să constate şi să cerceteze accidentul de autovehicul vor prezenta, la cererea asigurătorului, asiguratului şi/sau a persoanei păgubite, acte şi date referitor la cauzele şi împrejurările producerii accidentului necesare stabilirii despăgubirilor.
    (2) Biroul Naţional va acorda, la cerere, informaţie despre autovehiculul înregistrat în Republica Moldova, implicat în accident de autovehicul produs în afara hotarelor ei, precum şi informaţie despre autovehiculul înregistrat în afara hotarelor Republicii Moldova, implicat în accident de autovehicul produs pe teritoriul ei.
    (3) Forma şi modul de prezentare a informaţiei despre accidentul de autovehicul se stabilesc de Ministerul Afacerilor Interne, în comun cu Autoritatea de supraveghere şi cu Biroul Naţional.
    (4) Autorităţile publice, organizaţiile şi cetăţenii sînt obligaţi să prezinte gratuit, la solicitarea asigurătorilor, asiguraţilor şi/sau a persoanelor păgubite, informaţii despre accidentul de autovehicul.
    (5) Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Dezvoltării Informaţionale vor prezenta, la solicitarea Autorităţii de supraveghere, informaţii, necesare formării şi întreţinerii bazei de date pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
    Articolul 38. Evidenţa asigurărilor
    (1) Asigurătorul ţine evidenţă contabilă zilnică distinctă în regim electronic şi pe suport de hîrtie referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi prezintă raport lunar şi trimestrial în modul şi în termenele stabilite de Autoritatea de supraveghere.
    (2) Asigurătorul înfiinţează şi ţine zilnic, în regim electronic şi pe suport de hîrtie, Registrul de evidenţă a contractelor de asigurare încheiate la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, inclusiv a poliţelor de asigurare "Carte Verde".
    (3) Asigurătorul este obligat să prezinte Autorităţii de supraveghere şi Biroului Naţional, în modul stabilit, informaţii despre fiecare contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
    Articolul 39. Controlul asigurărilor obligatorii de
                          răspundere civilă auto
    (1) Ministerul Afacerilor Interne se învesteşte cu funcţie de control asupra deţinerii de către posesorii de autovehicule a asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto.
    (2) Serviciul Grăniceri va exercita funcţia de control asupra deţinerii de către utilizatorii de autovehicule a asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto externă, la punctele de trecere ale frontierei de stat a Republicii Moldova.
    (3) Posesorul şi/sau utilizatorul de autovehicul este obligat să poarte poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto în timpul conducerii şi să o prezinte la cererea lucrătorilor Poliţiei Rutiere, Serviciului Grăniceri şi Serviciului Vamal.
    (4) Posesorul de autovehicul care nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto plăteşte penalitate şi încheie contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
    (5) La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare a unui autovehicul şi de verificări tehnice periodice, se prezintă neapărat dovada asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, în condiţiile prezentei legi.
    (6) Participarea la trafic fără poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se sancţionează în conformitate cu legislaţia contravenţiilor administrative în vigoare.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
    Articolul 40
    (1) Contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încheiate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi produc efecte pînă la expirarea termenelor prevăzute în ele.
    (2) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin licenţă pentru asigurări obligatorii cu dreptul de a practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi licenţă pentru asigurări de bunuri cu dreptul de a practica asigurarea internaţională "Carte Verde" se vor conforma art.5 în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, disponibilităţile Fondului de ajutorare a victimelor accidentelor rutiere şi disponibilităţile Fondului comun "Carte Verde" se preiau de către Fondul de protecţie a victimelor străzii şi, respectiv, de Fondul de compensare.
    (4) Excedentul bugetelor fondurilor prevăzute la art.33 şi 34, la finele exerciţiului financiar, se reportează la exerciţiul financiar următor cu aceeaşi destinaţie.
    (5) După o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, asigurătorii vor stabili, de comun acord cu asiguraţii, primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto după metodologia aprobată de Parlament şi sistemul bonus-malus elaborat de Autoritatea de supraveghere.
    (6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (5), suma asigurată pentru un caz asigurat în contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto va fi minimum:
    a) de 1 milion de lei pentru o victimă sau de 5 milioane de lei, indiferent de numărul victimelor, în cazul vătămărilor corporale;
    b) de 1 milion de lei, indiferent de numărul victimelor, în cazul daunelor materiale.
    (7) În perioada stabilită în Legea cu privire la asigurări art.57 alin.(4) lit.a), preţurile părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se stabilesc, prin derogare de la art.23 alin.(6) şi (7) din prezenta lege, ţinîndu-se cont de gradul lor de uzură, determinat în conformitate cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
    Articolul 41
    (1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Pentru localităţile din stînga Nistrului, prevederile art.5 alin.(1) lit.a) se vor aplica după soluţionarea diferendului transnistrean.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă capitolul IV din Legea nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 cu privire la asigurări.
    (4) Guvernul, în termen de 3 luni:
    - va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    - va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
     PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                  Marian LUPU

    Nr.414-XVI.  Chişinău, 22 decembrie 2006.