Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul  I

DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Sfera de reglementare şi obiectivele

                        prezentei legi

    (1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce ţin de activitatea de profilaxie a infecţiei HIV/SIDA prin reducerea cazurilor noi de infectare, prin stoparea  creşterii exponenţiale a epidemiei şi diminuarea impactului acesteia, prin asigurarea cu asistenţă medicală, socială şi psihologică a persoanelor cu HIV/SIDA şi a membrilor familiilor lor, prin garantarea respectării drepturilor acestora, precum şi prin consolidarea eforturilor de prevenire şi combatere a infecţiei în cauză.

    (2) Prezenta lege are următoarele obiective:

    a) promovarea unei politici complexe îndreptate spre conjugarea eforturilor structurilor de stat, neguvernamentale şi internaţionale, ale persoanelor cu HIV/SIDA, ale întreprinzătorilor şi persoanelor particulare, precum şi spre aplicarea sistemului de monitorizare şi evaluare a activităţii de profilaxie a infecţiei HIV/SIDA;

    b) efectuarea profilaxiei, ca sistem de măsuri de contracarare a epidemiei, în baza unor activităţi de informare a populaţiei (inclusiv a grupurilor socialmente vulnerabile), îndreptate spre ridicarea nivelului de cunoaştere  a problemelor ce ţin de infecţia HIV/SIDA;

    c) excluderea discriminării persoanelor afectate de infecţia HIV/SIDA prin garantarea drepturilor omului şi respectarea demnităţii umane;

    d) elaborarea şi perfecţionarea programelor cu privire la ocrotirea copiilor prin realizarea unui sistem de educaţie diferenţiată, prin promovarea unui mod de viaţă sănătos, inclusiv a măsurilor de prevenire a consumului de droguri, de profilaxie a infecţiei HIV/SIDA, precum şi de familiarizare cu problemele ce ţin de protecţia de infectare cu HIV, prin prevenirea stării de orfan social ca urmare a  decesului de SIDA al unuia sau al ambilor părinţi;

    e) asigurarea unui acces garantat la asistenţă medicală şi socială a persoanelor cu HIV/SIDA, inclusiv la tratament, îngrijiri şi susţinere;

    f) asigurarea de condiţii inofensive la acordarea asistenţei medicale, la stabilirea diagnosticului de laborator pentru prevenirea riscului infectării intraspitaliceşti şi profesionale.

    Articolul 2. Cadrul juridic

    (1) Cadrul juridic al activităţii privind profilaxia infecţiei HIV/SIDA se constituie din Constituţie, prezenta lege, alte acte normative, precum şi din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

    (2) Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele cuprinse în  prezenta lege, se vor aplica normele tratatelor internaţionale.

    Articolul 3. Noţiuni principale

    În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

    virusul imunodeficienţei umane (HIV) - virus care conduce la reducerea şi distrugerea sistemului imun al organismului şi provoacă maladia SIDA;

    status HIV pozitiv - prezenţă a marcherilor HIV în organismul uman, indicînd faptul infectării;

    sindromul imunodeficienţei dobîndite (SIDA) - fază a maladiei determinată de HIV;

    tratament antiretroviral (tratament ARV) - aplicare a  preparatelor specifice care au drept efect încetinirea replicării şi răspîndirii virusului HIV în corpul uman;

    profilaxie postexpunere (PPE) - tratament antiretroviral pe termen scurt, cu scopul de a reduce pericolul infectării cu HIV, după o eventuală expunere în cadrul activităţii profesionale sau prin intermediul raportului sexual forţat/în cazul unui viol;

    consiliere şi testare benevolă - consiliere pre- şi posttestare, inclusiv consilierea în vederea obţinerii unui consimţămînt informat pentru testare la marcherii HIV;

    confidenţialitate - protejare şi garantare a dreptului la intimitate al unei persoane supuse testării la marcherii HIV sau diagnosticate ca fiind HIV pozitivă;

    Consiliul naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, al infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei - structură funcţională intersectorială care asigură dirijarea şi monitorizarea strategiilor şi activităţilor prevăzute de programele naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, al infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei, precum şi utilizarea granturilor Fondului Global "SIDA/TV/Malarie" şi ale Băncii Mondiale;

    standarde universale de precauţie - reguli ce stabilesc, pentru serviciile de asistenţă medicală şi alte servicii, condiţiile obligatorii de prevenire a infectării cu HIV prin expunere la contactul direct cu sîngele şi alte lichide biologice;

    tratament de substituţie - terapie cu utilizarea unui tratament de substituire a drogurilor;

    asistenţă paliativă - acţiuni care combină un şir de măsuri şi terapii cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu HIV/SIDA şi a membrilor familiilor lor;

    infectare nozocomială - infectare cu HIV prin intermediul intervenţiilor şi manoperelor medicale.

Capitolul  II

CADRUL MĂSURILOR DE PROFILAXIE

    Articolul 4. Cadrul măsurilor strategice de profilaxie a

                        infecţiei HIV/SIDA

    (1) Măsurile de profilaxie a infecţiei HIV/SIDA sînt reglementate de prezenta lege, de alte acte normative adoptate în baza acestei legi, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

    (2) Programele de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA sînt integrate în planul naţional de dezvoltare.

    (3) Este obligatorie promovarea implicării sporite a persoanelor cu HIV/SIDA şi a organizaţiilor neguvernamentale din domeniu în elaborarea şi implementarea Programului naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi a programelor conexe, printre care cele de instruire pentru prevenire, îngrijire şi tratament, de asistenţă juridică şi socială, precum şi a politicilor de încadrare în muncă.

    (4) Sensibilizarea opiniei publice la nivel naţional se  va efectua prin  intermediul activităţilor de informare, educare, comunicare şi al campaniilor mass-media, menite să promoveze un mod de viaţă sănătos, comportamente responsabile şi inofensive, nediscriminarea, egalitatea dintre femei şi bărbaţi, compasiunea.

    (5) În instituţiile de învăţămînt se va asigura  difuzarea materialelor informative privind prevenirea transmiterii infecţiei HIV, promovarea unei atitudini nediscriminatorii şi tolerante faţă de persoanele cu HIV/SIDA.

    Articolul 5. Educaţia privind prevenirea infecţiei HIV/SIDA

    (1) Statul este responsabil, la nivel naţional, de elaborarea şi implementarea programelor educaţionale menite să informeze şi să educe copiii începînd cu vîrsta de 12 ani, adolescenţii şi tinerii privind comportamentele responsabile şi inofensive.

    (2) Problemele ce ţin de prevenirea infecţiei HIV/SIDA se includ în curricula obligatorie a învăţămîntului secundar, mediu special, superior şi post-universitar, în activităţile educative formale şi neformale  din rîndul adolescenţilor instituţionalizaţi, al tinerilor cu retard mintal şi cu dizabilităţi fizice, al efectivului Forţelor Armate.

    (3) Activităţile de instruire şi promovare a unor comportamente responsabile şi inofensive privind prevenirea infecţiei HIV/SIDA, de asigurare informaţională a copiilor neşcolarizaţi se efectuează în centrele pentru tineret şi în cele pentru copii, în alte instituţii de menire socială.

    (4) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să elaboreze şi să aplice măsuri de implicare a populaţiei, a mijloacelor de informare în masă, a asociaţiilor şi a altor organizaţii în programele educaţionale şi de difuzare a informaţiei despre infecţia HIV/SIDA în cadrul serviciilor de asistenţă medicală, la locul de muncă şi la cel de trai.

    (5) Programele educaţionale se bazează pe principiile nediscriminării,  promovării unei atitudini tolerante faţă de persoanele cu HIV/SIDA,  respectării şi garantării drepturilor acestora.

Capitolul  III

ACTIVITATEA  DE  PREVENIRE  ÎN  CADRUL

GRUPURILOR VULNERABILE

    Articolul 6. Familia, copiii, tinerii şi infecţia HIV/SIDA

    (1) Copiii beneficiază de consiliere adaptată la necesităţile lor specifice. Se  vor respecta toate rigorile de confidenţialitate aplicabile adulţilor.

    (2) Copiii şi tinerii afectaţi de HIV/SIDA au drepturi egale cu cele ale semenilor lor, beneficiază de acces la programele educaţionale şi de prevenire a infecţiei HIV/SIDA, de asistenţă socială şi juridică, precum şi de îngrijirea şi tratamentul de care au nevoie în virtutea statusului lor.

    (3) Copiii şi tinerii afectaţi de HIV/SIDA din instituţiile medico-sanitare, sociale, de învăţămînt şi de detenţie nu pot fi supuşi unor practici discriminatorii în baza statusului lor.

    (4) Copiii şi tinerii afectaţi de HIV/SIDA, victime ale traficului sau exploatării sexuale, sînt trataţi ca atare.

    (5) Femeile HIV pozitive beneficiază de contracepţie gratuită, inclusiv de  sterilizare benevolă, după consilierea cuvenită.

    Articolul 7. Prevenirea infecţiei HIV/SIDA în rîndul

                       utilizatorilor de droguri injectabile

    (1) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale interesate, serviciile publice sanitare desconcentrate şi descentralizate elaborează programe educaţionale şi de reabilitare medicală şi socială, destinate utilizatorilor de droguri injectabile, în vederea reducerii consumului acestora, a prevenirii infecţiei HIV/SIDA în rîndul consumatorilor, a implicării lor în tratamente voluntare de substituţie.

    (2) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale interesate, autorităţile administraţiei publice locale, serviciile publice sanitare desconcentrate şi descentralizate implementează programe educaţionale şi de reabilitare medicală şi socială destinate utilizatorilor de droguri injectabile, asigurînd o acoperire teritorială vastă cu aceste programe şi un acces sporit la materialele cu caracter profilactic.

    (3) Programele de reducere a noxelor conţin activităţi de educaţie, prevenire,  conştientizare şi de consultanţă.

    (4) Tratamentul de substituţie cu metadonă se oferă, în condiţii de confidenţialitate, persoanelor care solicită voluntar acest tratament şi care corespund criteriilor de selecţie.

    Articolul 8. Prevenirea infecţiei HIV/SIDA în rîndul

                        militarilor

    Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Grăniceri elaborează şi implementează programe eficiente de prevenire a infecţiei HIV/SIDA prin promovarea unor comportamente responsabile şi inofensive, elaborează standarde minime de cunoştinţe şi includ aceste programe în procesul de instruire a efectivului.

    Articolul 9. Activităţile de prevenire a infecţiei HIV/SIDA

                       în penitenciare

    Ministerul Justiţiei asigură:

    a) instruirea şi educarea personalului şi deţinuţilor din penitenciare în vederea dezvoltării competenţelor şi cunoştinţelor în domeniul prevenirii infecţiei HIV/SIDA, a formării unui comportament responsabil şi inofensiv, a consilierii pre- şi posttestare şi a testării la marcherii HIV;

    b) realizarea programelor de reducere a noxelor prin acordarea gratuită a dezinfectantelor, precum şi a seringilor şi prezervativelor în penitenciare;

    c) accesul la tratamentul ARV gratuit şi la cel al maladiilor oportuniste.

    Articolul 10. Prevenirea infecţiei  HIV/SIDA în rîndul

                         imigranţilor, emigranţilor, refugiaţilor şi

                         solicitanţilor de azil

    (1) Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale interesate, serviciile publice sanitare desconcentrate şi descentralizate elaborează şi implementează programe de  prevenire menite să dezvolte competenţe şi cunoştinţe minime privind infecţia HIV/SIDA în rîndul imigranţilor, emigranţilor, refugiaţilor şi solicitanţilor de azil, le oferă materiale informative.

    (2) Ministerul sănătăţii, în comun cu alte ministere şi autorităţi administrative centrale, organizează activităţi de prevenire a infecţiei HIV/SIDA,  de asistenţă socială şi materială pentru imigranţi, emigranţi, refugiaţi şi solicitanţi de azil.

    (3) Imigranţii, emigranţii, refugiaţii şi solicitanţii de azil beneficiază de  tratament ARV şi de tratament al maladiilor oportuniste în condiţiile legii.

Capitolul  IV

CONSILIEREA ŞI TESTAREA BENEVOLĂ

    Articolul 11. Accesul la testare

    (1) Cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care au domiciliul sau se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova li se asigură  dreptul la examen medical gratuit (inclusiv anonim) în scopul depistării precoce a virusului HIV şi a maladiei SIDA.

    (2) Testarea la marcherii HIV se efectuează, la adresarea persoanelor, conform regulilor de examinare şi supraveghere medicală elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii în corespundere cu prezenta lege.

    Articolul 12. Laboratoarele şi centrele de consiliere şi

                         testare

    (1) Prestarea serviciilor de  consiliere pre- şi posttestare se efectuează în instituţiile medico-sanitare publice şi private abilitate şi acreditate, precum şi în cadrul serviciilor de sănătate pentru tineret acreditate în modul stabilit de lege. Consilierii trebuie să posede un nivel de competenţă adecvat standardelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.

    (2) Testarea sîngelui la marcherii HIV se efectuează în laboratoarele instituţiilor medico-sanitare publice şi în cele ale centrelor de medicină preventivă ale  Ministerului Sănătăţii acreditate în modul stabilit de lege.

    Articolul 13. Consimţămîntul pentru testarea la marcherii HIV

    (1) Testarea la marcherii HIV se face doar în baza consimţămîntului scris, benevol şi informat, al persoanei.

    (2) În cazul unui minor, consimţămîntul scris, benevol, pentru testare la marcherii HIV urmează a fi exprimat atît de minor, cît şi de reprezentantul legal al acestuia. În cazul în care este imposibil de a obţine consimţămîntul reprezentantului legal al minorului şi dacă efectuarea testării este necesară pentru minor, este suficient consimţămîntul scris, benevol, al acestuia din urmă.

    (3) În cazul unei persoane cu retard mintal, pentru efectuarea testării la marcherii HIV este necesar consimţămîntul scris al acesteia.

    (4) În cazul unei persoane lipsite de discernămînt internate într-o instituţie medicală specializată, responsabil de luarea deciziei privind testarea la marcherii HIV este reprezentantul ei legal.

    Articolul 14. Confidenţialitatea

    (1) Dreptul la confidenţialitate al persoanei care solicită testarea la marcherii HIV  sau al celei diagnosticate cu HIV este garantat.

    (2) Rezultatul testului HIV este confidenţial şi poate fi eliberat numai următoarelor persoane:

    a) persoanei testate;

    b) părintelui sau tutorelui minorului testat;

    c) reprezentantului legal al persoanei lipsite de discernămînt;

    d) conducătorului instituţiei medico-sanitare la care a fost colectată proba de  sînge;

    e) conducătorului instituţiei medico-sanitare publice de la locul de trai al persoanei testate (medicului de familie);

    f) judecătorului care a emis hotărîrea de testare obligatorie în condiţiile art.15.

    (3) Persoanele cu statusul HIV pozitiv stabilit  sînt avizate în scris de către instituţia medico-sanitară asupra necesităţii respectării regulilor de  prevenire a răspîndirii infecţiei HIV/SIDA, precum şi asupra răspunderii penale pentru punerea intenţionată în pericol de contaminare a altei persoane sau pentru infectarea intenţionată a acesteia.

    (4) Orice persoană HIV pozitivă este obligată să comunice statusul său soţului (soţiei) sau partenerului.

    (5) Personalul medical poate iniţia notificarea soţului (soţiei) sau partenerului de statusul HIV pozitiv al pacientului doar după examinarea circumstanţelor fiecărui caz în parte, prin prisma eticii medicale şi a confidenţialităţii, dacă:

    a) persoana HIV pozitivă a beneficiat de consilierea cuvenită;

    b) consilierea oferită persoanei HIV pozitive nu a avut drept rezultat schimbări comportamentale pozitive în direcţia reducerii pericolului de infectare;

    c) persoana HIV pozitivă a refuzat să-şi comunice statusul său soţului (soţiei) sau partenerului sau să-şi dea acordul la notificarea respectivă;

    d) există un pericol real de transmitere a infecţiei HIV;

    e) a expirat termenul rezonabil oferit persoanei HIV pozitive, anunţate în prealabil, pentru a-şi comunica statusul său.

    (6) Personalul medical şi alte persoane care, în virtutea obligaţiilor de  serviciu, deţin informaţii privind rezultatele examenelor medicale în ce priveşte infecţia HIV (maladia SIDA) sînt obligate să păstreze secretul acestor informaţii. Pentru divulgarea lor, ei sînt traşi la răspundere administrativă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Articolul 15. Interzicerea testării obligatorii la marcherii HIV

    (1) Testarea obligatorie la marcherii HIV ca precondiţie pentru angajare, călătorii, acces la  servicii medicale, admitere într-o instituţie de învăţămînt este interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Sînt interzise toate formele de  testare ascunsă.

    (2) Testarea la marcherii HIV este obligatorie:

    a) la donarea sîngelui, lichidelor, ţesuturilor şi organelor;

    b) în baza hotărîrii instanţei de judecată, în cazuri de viol şi  punere intenţionată în pericol de infectare a altei persoane, atunci cînd acuzatul nu îşi dă consimţămîntul la testare după consilierea cuvenită.

    Articolul 16. Testarea de santinelă

    (1) Testarea de santinelă este testarea la marcherii HIV a probelor de sînge colectate în alte scopuri legitime sau nemijlocit de la persoane aparţinînd unor grupuri specifice, cum ar fi femeile însărcinate,  utilizatorii de droguri intravenoase, deţinuţii, pentru identificarea tendinţelor procesului epidemic al infecţiei HIV asociat cu anumite comportamente sau practici de risc.

    (2) Înainte de testare, orice informaţie care permite identificarea persoanei testate va fi exclusă. Autorităţile medicale vor fi informate doar despre numărul de cazuri cu HIV, fără notificarea acestora.

Capitolul  V

ASISTENŢĂ ŞI TRATAMENT

    Articolul 17. Supravegherea medicală

    Persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA sînt  supuse supravegherii medicale.

    Articolul 18. Protocoalele naţionale pentru tratamentul

                          persoanelor cu  HIV/SIDA

    (1) Protocoalele naţionale pentru tratamentul complex al persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Sănătăţii. Protocoalele garantează accesul la serviciile medicamentoase şi de spitalizare.

    (2) Aceste servicii includ:

    a) diagnosticarea şi tratamentul infecţiei HIV/SIDA, al maladiilor oportuniste, al infecţiilor cu transmitere sexuală, al altor infecţii şi complicaţii;

    b) servicii de laborator;

    c) tratament de urgenţă;

    d) asistenţă psihologică;

    e) asistenţă socială;

    f) tratament paliativ.

    Articolul 19. Accesul la tratamentul ARV şi la alte forme

                         de tratament

    (1) În cadrul Programului naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală, statul asigură accesul gratuit al persoanelor HIV pozitive la tratamentul ARV şi la cel al maladiilor oportuniste conform indicaţiilor clinico-imunologice.

    (2) Persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA beneficiază de asistenţă medicală în baza Programului unic de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, conform legislaţiei în vigoare.

    Articolul 20. Asistenţa paliativă a persoanelor cu HIV/SIDA

    (1) Ministerul Sănătăţii elaborează standarde privind asistenţa paliativă în condiţii de spital şi la domiciliu.

    (2) Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului coordonează la nivel naţional dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative.

    (3) Medicii informează, la cerere, familiile persoanelor HIV pozitive referitor la îngrijirile paliative.

    Articolul 21. Prevenirea transmiterii infecţiei HIV/SIDA

                          de la mamă la făt

    (1) Toate femeile însărcinate au acces la consiliere şi testare gratuită la marcherii HIV.

    (2) Femeilor HIV pozitive însărcinate şi nou-născuţilor lor li se garantează accesul la tratament ARV profilactic gratuit.

    (3) Nou-născuţii mamelor HIV pozitive sînt asiguraţi cu alimentaţie artificială gratuită.

Capitolul  VI

INTERZICEREA DISCRIMINĂRII

    Articolul 22. Interzicerea discriminării la locul de muncă

    (1) Este interzisă orice formă de discriminare pe motiv de status HIV pozitiv la toate etapele de angajare, promovare sau atribuire a responsabilităţilor de serviciu în orice domeniu public sau privat, la alegerea sau  numirea în funcţii publice.

    (2) Persoanele cu status HIV pozitiv angajate în cîmpul muncii în orice domeniu public sau privat beneficiază de aceleaşi drepturi, garanţii şi oportunităţi ca şi ceilalţi angajaţi.

    (3) Nu se admite concedierea pe motiv de status HIV pozitiv.

    (4) Lista profesiilor şi specialităţilor la care nu pot fi admise persoanele cu status HIV pozitiv se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.

    (5) Victimele discriminării se pot adresa în instanţa de judecată pentru repararea prejudiciului moral şi material.

    (6) În funcţie de  stadiul infecţiei, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de servicii de orientare sau reorientare profesională, în condiţiile legii.

    Articolul 23. Interzicerea discriminării în instituţiile

                          preşcolare şi de învăţămînt

    (1) Instituţiile preşcolare şi de învăţămînt nu au dreptul de a refuza admiterea, de a segrega sau de a limita participarea persoanei la anumite activităţi, inclusiv sportive, accesul la servicii sau beneficii ori de a exmatricula persoanele respective pe motiv de status HIV pozitiv.

    (2) Este interzisă discriminarea rudelor sau partenerilor persoanelor HIV pozitive.

    Articolul 24. Restricţii la efectuarea unei călătorii

                         şi la alegerea reşedinţei

    (1) Aflarea pe teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de peste 3 luni, este permisă numai persoanelor care prezintă certificatul medical de testare la marcherii HIV cu rezultatul negativ.

    (2) Persoana care nu a fost supusă testării la marcherii HIV este obligată să se prezinte, în primele 10 zile de la sosirea în Republica Moldova, la instituţia respectivă pentru efectuarea testării în cauză. Persoanele care au prezentat certificatul medical de testare la marcherii HIV sau au efectuat această testare în Republica Moldova, ulterior, sînt supuse testării respective o dată pe an.

    (3) Conducătorul instituţiei, agentul economic sau persoana particulară  care  invită un cetăţean străin poartă răspundere de posesia de către acesta a certificatului medical de testare la marcherii HIV, iar în cazul în care nu-l are, de trimiterea lui la timp la o instituţie medico-sanitară pentru  a trece testarea cuvenită.

    Articolul 25. Interzicerea discriminării în instituţiile

                         medico-sanitare şi balneare publice,    

                         departamentale şi private

    (1) Orice persoană dispune de acces egal la servicii medicale indiferent de statusul HIV.

    (2) Nu se admite refuzul internării, primirii, accesului la servicii medicale a persoanelor cu status HIV pozitiv în instituţiile medico-sanitare şi balneare publice, departamentale şi private sau solicitarea unor taxe sporite pentru prestarea serviciilor respective.

    Articolul 26. Interzicerea discriminării privind accesul la

                         servicii de asigurare, de creditare şi de

                          acordare a împrumuturilor

    Accesul persoanelor infectate cu HIV la servicii de asigurare (medicală, de accidente, a vieţii etc.), de creditare şi de acordare a împrumuturilor nu poate fi limitat pe motiv de  status HIV pozitiv. Persoanele respective sînt obligate să comunice informaţiile necesare pentru accesul la asemenea servicii şi să nu  ascundă sau să nu denatureze informaţiile referitor la statusul lor. Este interzis refuzul acordării de credite sau împrumuturi invocîndu-se starea respectivă de sănătate.

    Articolul 27. Răspunderea pentru nerespectarea

                         drepturilor persoanelor cu status HIV

                         pozitiv

    Nerespectarea de către conducătorii întreprinderilor, indiferent de forma juridică de organizare sau tipul de proprietate, ai instituţiilor preşcolare şi de învăţămînt, ai instituţiilor medico-sanitare şi balneare publice, departamentale şi private a drepturilor persoanelor cu status HIV pozitiv, precum şi lezarea intereselor lor atrag după sine răspunderea conducătorilor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul  VII

BENEFICIEREA DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ A

PERSOANELOR CU STATUS HIV POZITIV

ŞI RESPONSABILITATEA ACESTORA

    Articolul 28. Disponibilitatea asistenţei juridice

                         şi confidenţialitatea procesului

    (1) Persoanele cu status HIV pozitiv beneficiază de asistenţă juridică gratuită în caz de adresare către autorităţile publice şi/sau în instanţele de judecată. Reprezentarea în proces este gratuită.

    (2) Toate şedinţele instanţelor de judecată şi cele ale autorităţilor publice cu participarea persoanelor cu status HIV pozitiv, la cererea acestora, vor fi închise.

    Articolul 29. Responsabilitatea persoanelor cu status

                         HIV pozitiv

    (1) Persoanele cu status HIV pozitiv vor da dovadă de comportamente responsabile şi inofensive pentru a-şi proteja propria sănătate şi a preveni transmiterea infecţiei HIV.

    (2) Persoana care este conştientă de faptul infectării sale cu HIV şi pune premeditat în pericol de contaminare o altă persoană poartă răspundere penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul  VIII

PREVENIREA INFECTĂRII NOZOCOMIALE

    Articolul 30. Asigurarea protecţiei pacienţilor

    Conducătorii instituţiilor medico-sanitare publice, departamentale şi private sînt obligaţi să asigure condiţiile necesare pentru prevenirea infectării cu HIV a pacienţilor:

    a) în timpul examinărilor instrumentale şi de laborator, inclusiv al testării la marcherii HIV, al efectuării intervenţiilor chirurgicale, ginecologice, stomatologice, al procedurilor şi manoperelor medicale şi cosmetologice;

    b) la transfuzia sîngelui, componentelor şi preparatelor de sînge.

    Articolul 31. Asigurarea protecţiei lucrătorilor medicali

    (1) Ministerul Sănătăţii elaborează standarde universale de precauţie pentru profilaxia infectării cu HIV.

    (2) Respectarea standardelor universale menţionate la alin.(1) este o condiţie obligatorie pentru serviciile de asistenţă medicală, pentru alte servicii care presupun contactul cu sîngele şi alte fluide ale organismului uman.

    (3) Instruirea personalului medical în domeniu se efectuează de către administraţia instituţiilor medico-sanitare publice şi de către patronii instituţiilor private.

    (4) Disponibilitatea inventarului necesar (seringi de unică folosinţă, sterilizatoare, dispozitive de curăţare, mănuşi etc.) constituie o precondiţie pentru acreditarea şi reacreditarea unităţilor respective.

    Articolul 32. Accesul la seturile de profilaxie postexpunere

    Persoanele expuse pericolului de infectare cu HIV în cadrul activităţii lor profesionale şi victimele infracţiunilor sexuale beneficiază gratuit de seturi de  profilaxie postexpunere în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice.

    Articolul 33. Garanţii în cazul infectării nozocomiale

    (1) Cetăţenii Republicii Moldova care au fost infectaţi cu HIV în urma transfuziilor de sînge, intervenţiilor şi manoperelor medicale sînt asiguraţi cu pensie conform legislaţiei în vigoare.

    (2) Repararea prejudiciilor morale şi materiale aduse persoanei în urma infectării cu HIV revine instituţiei medico-sanitare în care a fost infectată.

    (3) Infectarea cu HIV a personalului medical în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu se consideră boală profesională.

Capitolul  IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 34

    (1)  Guvernul, în termen de 6 luni:

    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;

    b) va asigura revizuirea şi abrogarea de către toate ministerele şi celelalte autorităţi administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prezentei legi.

    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.1460-XII din 25 mai 1993 cu privire la profilaxia maladiei SIDA se abrogă.