În temeiul art.4 al Legii nr.42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.81, art. 273) şi al Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.131-133, art.1018), cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea soluţionării problemelor din domeniul sănătăţii referitoare la transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic la bolnavii cu insuficienţe organice ireversibile, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul naţional de transplant pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.1;
    Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de transplant pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.2.
    2. Se stabileşte că finanţarea Programului naţional de transplant pentru anii 2012-2016 se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    3. Ministerul Sănătăţii va monitoriza executarea prezentei hotărîri, informînd Guvernul, anual, la data de 1 aprilie, despre măsurile întreprinse.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                    Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                      Andrei Usatîi
    Ministrul finanţelor                                                    Veaceslav Negruţa
    Ministrul educaţiei                                                     Maia Sandu
    Ministrul tehnologiei
    informaţiei şi comunicaţiilor                                       Pavel Filip

    Nr. 756. Chişinău, 9 octombrie 2012.

    1. Programul naţional de transplant pentru anii 2012-2016 (în continuare –Programul) este un document de implementare, pe termen mediu, a politicilor Guvernului Republicii Moldova în domeniul transplantului, ce cuprinde viziunea de ansamblu şi principiile de bază ale dezvoltării transplantului în Republica Moldova pe un termen de 5 ani – 2012-2016.
    2. Prezentul program urmează a fi realizat de instituţiile de profil din sistemul Ministerului Sănătăţii, de alte instituţii şi organizaţii din Republica Moldova şi de peste hotare.
    3. Transplantul, ca metodă de tratament, este utilizat atunci cînd înlăturarea pericolului pentru viaţă sau îmbunătăţirea stării sănătăţii pacientului prin alte metode este imposibilă. Insuficienţele organice ireversibile şi alte patologii grave ce necesită tratament prin transplant de organ, ţesut sau celule umane rămîn probleme extrem de importante pentru Republica Moldova. Actualmente, sînt aproximativ 800-900 de pacienţi care necesită transplant de organe, dintre ei: 408 se află la tratament prin hemodializă, 250 necesitînd transplant renal; 300 suferă de insuficienţă hepatică, iar 200 – de insuficienţă cardiacă.
Necesităţile de transplant de măduvă osoasă sînt estimate de specialişti la circa 40-50 pe an. Necesităţile de transplant de valve – la aproximativ 100 de pacienţi, iar de cornee − la aproximativ 150.
    4. Primul transplant în Republica Moldova a fost un transplant de os cortical, realizat în anul 1960. Transplantul de ţesuturi a fost limitat la transplant osos, de ligamente, fascia lata. Primul transplant de valvă a fost realizat în 2002, iar în următorii 5 ani au fost efectuate 30 de transplanturi de valve.
    5. Primul transplant renal a fost efectuat pe data de 24 septembrie 1982 în cadrul Centrului de Hemodializă şi Transplant Renal al Spitalului Clinic Republican. Pînă în anul 1999 Centrul de Hemodializă şi Transplant Renal efectua anual 20-25 de operaţii de transplant renal.
    Activitatea Centrului de Hemodializă şi Transplant Renal în perioada 1982-1999 a înregistrat: 301 donatori potenţiali examinaţi; 196 de prelevări de rinichi efectuate de la cadavre în moarte biologică; 242 de operaţii de transplant renal, inclusiv 15 retransplante.
    6. E necesar de menţionat faptul că mortalitatea pacienţilor cu transplant renal este de două ori mai mică decît a celor care sînt nevoiţi să se trateze prin dializă. Bolnavii care suferă de insuficienţă cardiacă, hepatică şi cei cu hemoblastoze sînt condamnaţi la moarte sigură dacă nu pot beneficia de transplant, pentru ei alte metode de tratament nu există în medicina contemporană.
    7. Beneficiile activităţii de transplant, conform studiului de impact pentru proiectul Directivei privind transplantul de organe (Commission Staff Working Document, accompanying the proposal for a directive of the European  Parliament and of the Council on standards of quality and safety of human organs intended for transplantation Brussels, 8 december 2008, sec.2008/295), măsurate în  QALY,  evidenţiază un cîştig de ani de viaţă de calitate de 11,5 ani pentru transplantul de ficat; 6,8 pentru cel de cord; 5,2 pentru cel de plămîn şi dublu faţă de dializă pentru transplantul de rinichi – de 5,77. Transplantul de rinichi, de cord şi cel hepatic sînt cost-eficiente. În cazul bunei desfăşurări a activităţilor de transplant, doar de transplant renal vor putea beneficia nu mai puţin de 20 de pacienţi anual. Bugetul statului în acest caz va economisi circa 1 mil. de lei după primul an de transplant. La efectuarea a 50 de transplanturi renale, economia din bugetul statului va constitui aproximativ 2,5 mil. lei pe an.
    8. Evaluarea activităţii serviciului de transplant de organe, ţesuturi şi celule umane în Republica Moldova de experţii Consiliului Europei în cadrul Programului Comun al COE-CE pentru Republica Moldova a confirmat situaţia complicată din domeniul transplantului, contribuind la mobilizarea forţelor interne pentru realizarea strategiilor şi activităţilor prioritare de prelevare şi transplantare de organe, ţesuturi şi celule umane. La 6 martie 2008 a fost adoptată Legea nr. 42-XVI privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, iar în conformitate cu prevederile legii menţionate a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr. 386 din 14 mai 2010 „Cu privire la instituirea Agenţiei de Transplant”. Scopul principal al creării Agenţiei de Transplant a fost realizarea eficientă a politicii statului în domeniul transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane. Multiplele misiuni, atribuţii şi funcţii ale Agenţiei sînt canalizate pentru crearea unui cadru legal aferent legii cu privire la transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane.
    9. La 27 decembrie 2010, prin Hotărîrea Guvernului nr.1207, a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei independente de avizare pe lîngă Ministerul Sănătăţii ce permite avizarea donării de pe donator în viaţă cu relansarea prelevărilor de pe donator viu.
    Înfiinţarea Consiliului Consultativ pe lîngă Agenţia de Transplant, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 725 din 1 noiembrie 2010, permite elaborarea propunerilor pentru activităţile de transplant, definirea priorităţilor înscrierii în lista de aşteptare a recipienţilor de transplant.
    10. Activitatea Ministerului Sănătăţii şi a Agenţiei de Transplant a fost orientată spre dezvoltarea serviciului de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană. La 24 martie 2011 a fost adoptat Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.234 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de prelevare şi transplant de ţesuturi, organe şi celule de origine umană. Documentul a fost elaborat în baza directivelor europene 2004/23/CE, 2006/17/CE, 2006/86/CE privind ţesuturile şi a directivei 2010/53/CE privind organele. Acest document complex conţine şi procedura de autorizare a instituţiilor medico-sanitare publice pentru activităţi de prelevare şi transplant. Începînd cu anul 2011 au fost selectate şi autorizate 10 instituţii medico-sanitare publice pentru desfăşurarea activităţilor de prelevare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule umane.
    11. Aprobarea de către Ministerul Sănătăţii a protocolului clinic standardizat privind diagnosticul morţii cerebrale, precum şi a modalităţii de întocmire a listelor de aşteptare privind transplantul renal, hepatic şi cardiac vine să armonizeze cadrul legal în vederea demarării activităţilor în domeniul prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană.
    12. În prezent, sînt necesare eforturi considerabile de relansare a activităţii în transplant pentru a asigura cetăţenii cu servicii medicale de înaltă calitate şi în acest domeniu important al medicinei contemporane. Încununarea cu succes a acestor eforturi ar creşte considerabil şi autoritatea sistemului medical al ţării noastre.
    13. Insuficienţele organice ireversibile sînt maladii extrem de  periculoase pentru viaţa omului.
    Una dintre probleme o reprezintă prevenirea acestora. Activitatea de prevenire a insuficienţelor sus-numite urmează a fi susţinută zi de zi de fiecare cetăţean, de instituţiile din sistemul Ministerului Sănătăţii şi de întreaga societate.
    Pentru a obţine rezultate bune în acest domeniu, se cer elaborate şi popularizate în rîndul cetăţenilor recomandări ştiinţifice privind prevenirea insuficienţelor organice ireversibile.
    14. O atenţie deosebită se va acorda evidenţei persoanelor din grupurile de risc pentru apariţia insuficienţelor cronice organice şi întreprinderii măsurilor de profilaxie a celor ce suferă de ele.
    15. În Republica Moldova, începînd cu anul 2007, nu au fost efectuate transplanturi renale, nu s-au realizat transplanturi cardiace sau hepatice. O asemenea situaţie e greu de întîlnit într-o ţară europeană. De aceea, în anii de realizare a prezentului Program, Republica Moldova trebuie să facă un salt enorm pentru a asigura în mare măsură cerinţele propriilor cetăţeni privind serviciile de transplant.
    16. În Moldova, anual, decedează prematur peste 300 de persoane în rezultatul insuficienţei hepatice şi 40-50 de persoane – în rezultatul insuficienţei renale. Micşorarea numărului de decese în rîndul persoanelor ce suferă de bolile respective cu 20-25% pînă în anul 2016 trebuie să fie o prioritate a sistemului de acordare a serviciilor medicale din Republica Moldova. În acest scop urmează să se întreprindă acţiuni eficiente şi urgente privind pregătirea şi perfecţionarea personalului medical capabil să realizeze intervenţiile chirurgicale respective de înaltă calitate, în special în domeniul transplantului cardiac şi hepatic. De asemenea, este necesar de îmbunătăţit esenţial dotarea instituţiilor medicale specializate cu utilaje moderne, dar şi asigurarea pacienţilor cu medicamentele şi serviciile necesare după transplant.
    17. O problemă importantă, care urmează a fi rezolvată în procesul realizării prevederilor prezentului Program, o constituie perfecţionarea cadrului legal necesar desfăşurării calitative a activităţilor de transplant. Ministerul Sănătăţii va elabora şi va aproba regulamente, instrucţiuni şi alte documente care vor reglementa detaliat activităţile din domeniul transplantului.
    18. La nivelul asistenţei medicale specializate, care include etapele legate de prelevare şi transplant, există mai multe lacune ce se referă la necesitatea de dezvoltare a unui sistem informaţional automatizat, care ar permite monitorizarea donatorului potenţial, evaluarea activităţii coordonatorului de transplant, organizarea eficientă şi la orice oră a activităţilor legate de prelevare şi transplant, inclusiv protecţia datelor cu caracter personal.
    19. Absenţa unei bănci de ţesuturi şi celule în Republica Moldova face imposibilă ajustarea activităţii în transplantul de ţesuturi şi celule la standardele directivelor europene.
    20. Scopul prezentului Program constă în instituirea unui sistem performant,  funcţional de transplant ce va acoperi necesităţile ţării în materie de tratament  al bolnavilor cu insuficienţe organice ireversibile.
    21. Programul are următoarele obiective:
    1) Dezvoltarea şi crearea pînă în anul 2016 a bazei tehnico-materiale şi a resurselor umane necesare pentru acordarea serviciilor de înaltă performanţă în domeniul transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană prin:
    a) asigurarea integrală pînă în anul 2016 a instituţiilor medico-sanitare autorizate cu imobile, utilaje şi echipamente performante necesare activităţilor în transplant;
    b) pregătirea pînă în anul 2015 a 100% din personalul necesar pentru activităţi de transplant, conform limitelor de state de personal aprobate de Ministerul Sănătăţii în baza normativelor şi a legislaţiei în vigoare: medici, asistente medicale, personal auxiliar;
    c) autorizarea pînă în anul 2016 a încă 7 instituţii medico-sanitare pe lîngă cele 10 deja autorizate;
    d) dezvoltarea şi consolidarea cu 80% pînă în anul 2016 a serviciului de coordonare a transplantului în instituţiile medico-sanitare autorizate.
    2) Realizarea măsurilor de profilaxie a bolnavilor cu insuficienţe organice ireversibile prin îmbunătăţirea cu 20 % a diagnosticului precoce şi efectuarea tratamentului profilactic al acestora:
    a) asigurarea cu echipament necesar a cabinetelor specializate de nefrologie, urologie, hepatologie, cardiologie etc. în instituţiile medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale;
    b) asigurarea pînă la 90% cu personal medical calificat în vederea stabilirii diagnosticului insuficienţelor organice ireversibile;
    c) dotarea secţiilor specializate de nefrologie, urologie, hepatologie, cardiologie etc. cu cel puţin 80% din utilajul medical de diagnostic şi curativ şi cu medicamentele indispensabile pentru acordarea asistenţei medicale calificate bolnavilor cu patologii organice ireversibile;
    d) depistarea precoce, supravegherea şi evidenţa bolnavilor cu insuficienţe organice ireversibile;
    e) sporirea cu 50% a măsurilor de promovare a sănătăţii, realizate de medicii din sistemul de sănătate (medicii de familie, centrele de sănătate publică) şi de mass-media;
    f) asigurarea tratamentului complex al bolnavilor cu hepatita virală B şi C şi al pacienţilor cu nefropatie diabetică, în corespundere cu actele normative în vigoare.
    3) Asigurarea calitativă a diagnosticului şi a tratamentului pacienţilor care necesită transplant şi al celor transplantaţi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi reducerea mortalităţii în rîndul acestora cu 20% pînă în anul 2016, faţă de nivelul anului 2011 prin:
    a) dezvoltarea şi consolidarea transplantului de organe cu realizarea următorilor indicatori:
    relansarea transplantului de organe (primul, în urma relansării, fiind un transplant renal efectuat în 2011); efectuarea în 2012 a 10 transplanturi renale şi 2 hepatice; debutul transplantului cardiac în 2013 cu efectuarea a 2 transplanturi cardiace; sporirea anuală a numărului transplanturilor renale cu 10, a transplantului hepatic cu 3 şi a celui cardiac cu 2;
    obţinerea pînă în anul 2016 a următoarelor performanţe: numărul de transplanturi renale – 50/an, de transplanturi hepatice – 14/an,  de transplanturi cardiace – 8/an;
    b) realizarea pînă în anul 2016 a următorilor indicatori:
    50 de donatori vii testaţi imunologic şi virusologic;
    100 de recipienţi testaţi imunologic şi virusologic;
    100 de testări compatibilitate cross-match;
    250 de diagnosticări ale morţii cerebrale şi de menţinere în condiţii fiziologice a donatorilor cadaverici (inclusiv testare);
    400 de acţiuni de coordonare;
    c) dezvoltarea şi consolidarea transplantului de ţesuturi prin îndeplinirea următorilor indicatori:
    creşterea numărului de transplanturi de ţesut osos cu aproximativ 20 pe an; relansarea transplantului de cornee în 2012 prin efectuarea a 20 de astfel de  transplanturi; relansarea transplantului de valve cardiace în 2013 cu efectuarea a 3 transplanturi de valve;
    pînă în anul 2016 se urmăreşte obţinerea următoarelor performanţe: transplanturi de ţesut osos – 350/an; transplanturi de cornee – 40/an; transplanturi de valve – 12/an;
    d) dezvoltarea şi consolidarea transplantului de celule cu debutul transplantării de celule stem pînă în anii 2013-2014. Realizarea pînă în anul 2016 a transplantului medular: autotransplanturi – 7, alotransplanturi – 3;
    e) profilaxia, diagnosticarea şi terapia infecţiilor posttransplant care apar în urma administrării preparatelor imunosupresoare;
    f) realizarea măsurilor de profilaxie a infecţiilor de plagă generate de agenţii patogeni pînă/după intervenţia chirurgicală;
    g) crearea pînă în anul 2014 a Băncii de ţesuturi şi celule, în baza Laboratorului de conservare de ţesuturi, cu posibilitatea prelucrării, conservării şi stocării ţesuturilor şi a celulelor stem;
    h) crearea în decursul anului 2012 a laboratorului de tipizare HLA în baza laboratorului de tipizare imunologică a instituţiei medico-sanitare publice Spitalul Clinic Republican, cu asigurarea interconexiunilor cu sistemul informaţional automatizat „Transplant” şi cu sistemele informaţionale ale instituţiilor medico-sanitare autorizate pentru activităţi în domeniul transplantului.
    4) Asigurarea controlului şi a monitorizării de stat a activităţilor în domeniul transplantului conform directivelor Uniunii Europene în domeniu:
    a) identificarea unui sediu pentru Agenţia de Transplant şi crearea condiţiilor în decursul anilor 2013-2014 în corespundere cu standardele internaţionale şi actele normative naţionale;
    b) asigurarea pînă în anul 2014 a Agenţiei de Transplant cu 100% din echipamentul şi aparatajul necesar, precum şi completarea statelor cu personal  necesar activităţii desfăşurate;
    c) crearea şi dezvoltarea în decursul anilor 2012-2013 a sistemului informaţional automatizat „Transplant”, drept verigă-cheie în asigurarea controlului şi a monitorizării activităţilor în transplant, inclusiv ale celor privind datele cu caracter personal;
    d) asigurarea pînă în anul 2016 a 100% a controlului calităţii în domeniul transplantului conform directivelor UE: 2004/23/CE, 2006/17/CE, 2006/86/CE, 2010/53/CE.
    5) Dezvoltarea şi aplicarea pînă în anul 2016 a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi operaţionale în domeniul trasplantului:
    a) elaborarea pînă în anul 2013 a protocoalelor naţionale în transplantul renal, hepatic şi cardiac cu ajustarea a 100% din ele la programele de studii universitare;
    b) elaborarea pînă în anul 2014 a ghidului de calitate şi securitate în transplantul de organe, ţesuturi şi celule;
    c) realizarea a cel puţin 8 lucrări ştiinţifice importante în domeniul transplantului, pe baza cercetărilor clinice şi experimentale, cu implicarea atît a potenţialului universitar, cît şi a instituţiilor medico-sanitare autorizate.
    6) Dezvoltarea capacităţilor şi extinderea acţiunilor de educare şi informare a cetăţenilor Republicii Moldova cu 50% pînă în anul 2014 în domeniul transplantului:
    a) sporirea cu 80% a promovării în mass-media a imaginii pozitive a transplantului, cu combaterea stereotipului privind traficul de organe;
    b) organizarea anuală a 2-3 campanii de promovare a donării de organe cu sporirea în proporţie de 100% a informaţiei transmise prin intermediul mass-mediei, precum şi organizarea publicităţii în acţiune (flash moburilor), a spoturilor informaţionale etc.;
    c) sporirea cu 80% a implicării ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice, cu asistenţa confesiunilor religioase în campaniile informaţionale privind promovarea activităţilor în domeniul transplantului.
    22. Programul prevede  multiple acţiuni a căror realizare va oferi beneficii pentru un număr mare de cetăţeni şi scoate în evidenţă necesităţile stricte pentru iniţierea transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, condiţiile tehnice, financiare şi de personal, pune accent major pe promovarea sănătăţii şi prevenirea insuficienţelor organice ireversibile, pe depistarea precoce, dispensarizarea, diagnosticul şi tratamentul pacienţilor transplantaţi, pe rolul societăţii civile, a mass-media, a organizaţiilor nonguvernamentale, dar şi a Guvernului, a bisericii şi structurilor statului în promovarea transplantului. Acţiunile menţionate sînt incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de transplant pentru anii 2012 – 2016, aprobat prin prezenta Hotărîre de Guvern.
    23. Finanţarea prezentului Program se va efectua în limita mijloacelor financiare aprobate anual în bugetul public naţional în aceste scopuri, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    24. Costurile estimative ce ţin de realizarea Programului naţional sînt specificate în anexa la prezentul Program.
    25. În urma realizării prezentului Program vom obţine:
    a) micşorarea indicatorilor mortalităţii pacienţilor în urma insuficienţelor organice ireversibile cu circa 20% pînă în anul 2016, în comparaţie cu situaţia din 2011;
    b) îmbunătăţirea esenţială a calităţii vieţii a cel puţin 40% din pacienţi cu insuficienţe organice ireversibile;
    c) îmbunătăţirea cu 50% a calităţii serviciilor medicale;
    d) scăderea pînă în anul 2016 a numărului pacienţilor cu insuficienţă renală terminală, aflaţi la tratament prin hemodializă, cu aproximativ 50 pe an;
    e) scăderea numărului pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi cardiacă prin transplant pînă în anul 2016 cu aproximativ 14 pe an şi, respectiv, 8 pe an;
    f) efectuarea pînă în anul 2016 a aproximativ 10 transplanturi de măduvă osoasă;
    g) asigurarea cu 100% din medicamentele imunosupresive necesare  pacienţilor transplantaţi;
    h) crearea şi dezvoltarea capacităţilor laboratorului HLA, ce va permite testarea compatibilităţii dintre donatori şi recipienţii de transplant în proporţie de 100%;
    i) crearea pînă în anul 2013 a Băncii de ţesuturi şi celule ce va asigura necesităţile în transplant osos – 100%, transplant de cornee – 80% şi va permite lansarea transplantului de celule-stem;
    j) atingerea unei cote de 90% de depistare precoce a insuficienţelor cronice ireversibile;
    k) depistarea cu o cotă de aproximativ 70% a factorilor de risc în vederea dezvoltării insuficienţelor cronice;
    l) înzestrarea instituţiilor medico-sanitare autorizate cu 100% din strictul necesar în vederea activităţilor de transplant pînă în anul 2016;
    m) autorizarea a încă 7 instituţii medico-sanitare (alături de cele 10 existente) cu acoperirea a 80% din necesarul în transplantul de organe şi ţesuturi la nivel naţional;
    n) înzestrarea cu 100% de echipament şi utilaj performant a instituţiilor medico-sanitare autorizate pentru activităţi în domeniul transplantului;
    o) asigurarea cu 100% de personal medical calificat, conform limitelor de state de personal, aprobate în baza normativelor şi a legislaţiei în vigoare de Ministerul Sănătăţii în vederea desfăşurării activităţilor în transplant;
    p) familiarizarea pacienţilor-donatori şi a recipienţilor cu problemele legate de transplant în proporţie de 100%;
    q) crearea imaginii pozitive a transplantului prin sporirea cu 80% a campaniilor de promovare a transplantului şi a donării de organe, ţesuturi şi celule de origine umană.
    26. Rezultatele scontate ale prezentului Program pot fi diminuate de  următoarele riscuri:
    a) opunerea cadrelor medicale din cauza prejudecăţilor legate de activităţile în domeniul transplantului, care pot fi depăşite prin instruirea şi formarea personalului medical competent;
    b) sursele limitate în bugetul de stat, dar care pot fi utilizate raţional prin sporirea eficienţei tehnice şi prin alocarea surselor financiare destinate realizării Programului, precum şi prin atragerea unor surse suplimentare, în colaborare cu partenerii internaţionali;
    c) exodul de cadre specializate, care poate fi stopat prin motivarea acestora, prin îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a salarizării, în funcţie de rezultatele obţinute şi de performanţa realizată;
    d) lacunele admise în reglementarea juridică a relaţiilor în domeniul transplantului şi aplicarea incorectă a legislaţiei în vigoare;
    e) implicarea nejustificată a organelor de drept în activitatea instituţiilor medicale autorizate pentru activităţi în domeniul transplantului.
    27. Crearea pînă în anul 2016 a bazei tehnico-materiale şi a resurselor umane necesare pentru acordarea serviciilor de înaltă performanţă în domeniul transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, conform directivelor europene:
    a) gradul pregătirii instituţiilor medico-sanitare pentru activităţi în transplant privind asigurarea cu echipament şi utilaj necesar;
    b) procentul personalului medical calificat pentru desfăşurarea activităţilor în domeniul transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;
    c) nivelul pregătirii serviciului de coordonare în transplant în instituţiile medico-sanitare autorizate.
    28. Realizarea măsurilor de profilaxie a bolnavilor cu insuficienţe organice ireversibile prin îmbunătăţirea cu 20 % a diagnosticului precoce şi prin efectuarea tratamentului profilactic al acestora:
    a) numărul medicilor specialişti instruiţi în vederea depistării precoce a pacienţilor cu insuficienţă organică cronică;
    b) rata persoanelor din grupurile de risc luate în evidenţă şi incluse în examene medicale şi de laborator profilactice;
    c) numărul persoanelor cu insuficienţă organică cronică luate în evidenţă;
    d) numărul pacienţilor cu tratament profilactic efectuat;
    e) numărul activităţilor efectuate privind modul sănătos de viaţă.
    29. Asigurarea calitativă a diagnosticului şi a tratamentului pacienţilor care necesită transplant şi a celor transplantaţi, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi reducerea mortalităţii acestora cu 20% pînă în anul 2016 faţă de nivelul anului 2011:
    a) incidenţa maladiilor ce necesită transplant de organ, ţesut, celule, la 1mil. de locuitori;
    b) mortalitatea din cauza acestor maladii, la 1 mil. de locuitori;
    c) rata de transplant de organ, ţesut, celule, la 1 mil. de locuitori;
    d) rata pacienţilor transplantaţi în raport cu pacienţii înscrişi în lista de aşteptare;
    e) rata de succes a tratamentului prin transplant de organ, ţesut, celule;
    f) rata de acoperire cu servicii de transplant a populaţiei, în raport cu necesităţile în acest domeniu.
    30. Asigurarea controlului şi a monitorizării de stat a activităţilor în domeniul transplantului conform directivelor Uniunii Europene în domeniu:
    a) gradul de înzestrare a Agenţiei de Transplant cu echipament şi aparataj necesare, precum şi asigurarea cu personal calificat;
    b) gradul de implementare a sistemului informaţional automatizat „Transplant”, precum şi dezvoltarea lui continuă.
    31. Dezvoltarea şi aplicarea pînă în anul 2016 a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi operaţionale în domeniul trasplantului cu realizarea a cel puţin 8 cercetări:
    a) numărul de cercetări ştiinţifice realizate în domeniu;
    b) numărul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice aplicate;
    c) numărul simpozioanelor şi conferinţelor naţionale şi internaţionale organizate vizînd problemele actuale în domeniul transplantologiei.
    32. Dezvoltarea capacităţilor şi extinderea acţiunilor de educare şi informare a cetăţenilor Republicii Moldova cu 50% pînă în anul 2014 în domeniul transplantului:
    a) ponderea populaţiei informate în privinţa donării de organe, ţesut, celule;
    b) numărul campaniilor de informare şi educare desfăşurate în domeniul transplantului.
    33. Procesul de monitorizare şi evaluare va contribui la analiza situaţiei curente şi a tendinţelor în realizarea obiectivelor Programului.
    34. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării Programului va fi efectuată de Ministerul Sănătăţii.
    35. În scopul instituirii procedurilor durabile de monitorizare şi evaluare a Programului, Ministerul Sănătăţii va elabora şi va adopta, prin actul său normativ, Planul de monitorizare şi evaluare, în conformitate cu prevederile Programului.
    36. Sistemul informaţional automatizat „Transplant” va constitui un subsistem al Sistemului informaţional medical integrat. Procedurile de monitorizare, evaluare şi raportare se vor efectua prin Sistemul informaţional automatizat „Transplant” şi prin studii efectuate de instituţiile specializate şi de companiile sociologice.
    37. În cadrul procesului de monitorizare vor fi elaborate rapoarte de progres care vor include informaţii despre implementarea acţiunilor prevăzute în Program. La sfîrşitul fiecărui an de implementare, Ministerul Sănătăţii de comun cu Agenţia de Transplant va elabora raportul de evaluare a Programului şi-l va prezenta Guvernului în luna aprilie a fiecărui an, plasîndu-l ulterior pe site-ul instituţiilor nominalizate.
    38. La sfîrşitul implementării Programului, se va efectua evaluarea finală cu analiza gradului de progres în realizarea rezultatelor preconizate şi a impactului Programului asupra sănătăţii populaţiei.

    anexa nr.2

    buget 2012-2016