Întru executarea Legii nr. 76 din  12 aprilie 2012  pentru modificarea şi completarea Legii nr. 23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA  (Monitorul Oficial nr.104-108, din 01.06.2012, articolul 366)  şi  in  temeiul  Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii nr. 397 din 31 mai 2011”,
    1. Se aprobă:
    1) Regulile de examinare şi supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia SIDA), conform anexei nr. 1.
    2) Lista şi cifrul persoanelor examinate la marcherii HIV ½, conform anexei nr. 2.
    3) Instrucţiunea  cu privire la testarea şi consilierea  la infecţia cu HIV la iniţiativa lucrătorului medical, conform anexei nr. 3.
    2. Conducătorii instituţiilor medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale, private, Direcţiei Sănătăţii  a Consiliului mun. Chişinău, Direcţiei Sănătăţii şi Protecţiei Sociale U.T.A. Găgăuzia, Secţiei Sănătăţii Primăriei mun. Bălţi, medicii şefi ai Centrelor de Sănătate Publică  municipale şi raionale:
    1) vor lua drept călăuză în acţiune şi directivă spre executare „Regulile de examinare şi supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia SIDA)”;
    2) vor elabora şi implementa cadrul privind asigurarea confidenţialităţii informaţiei medicale cu caracter personal în fiecare instituţie conform legislaţiei în vigoare.
    3. Centrul Naţional de Sănătate Publică (dl I.Bahnarel) şi IMSP Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile (dl Iu. Oltu) vor asigura lucrul organizator metodic şi practic în  implementarea  Regulilor.
    4. Medicii şefi sanitari de stat ai Centrelor de Sănătate Publică municipale şi raionale vor asigura supravegherea şi controlul asupra îndeplinirii cerinţelor Regulilor.
    5. Secţia Programe Naţionale în sănătate publică (dna Cristina Gaberi) şi Direcţia Asistenţa medicală primară (dna Tatiana Zatîc) vor monitoriza şi coordona implementarea regulamentului aprobat prin prezentul ordin.
    6. Dl Ion Bahnarel, director al Centrului Naţional de Sănătate Publică, va asigura publicarea ordinului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    7. Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 314 din 31.07.2007 privind regulile de examinare şi supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia SIDA) se abrogă.
    Controlul executării ordinului în cauză se asumă viceminiştrilor dlui Octavian Grama şi  dlui Mihai Magdei.

    MINISTRUL SĂNĂTĂŢII                           Andrei USATÎI

    Nr. 790. Chişinău, 8 august 2012.


    1. Regulile prezente sînt aprobate întru executarea Legii nr. 76 din 12 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA  (Monitorul Oficial nr.104-108, din 01.06.2012, articolul 366).  
    2. Regulile stabilesc lista indicaţiilor clinice şi epidemiologice pentru care se recomandă examinarea la marcherii HIV, ordinea consilierii şi testării, eliberării rezultatelor şi informării persoanelor testate.  
    3. Regulile sînt obligatorii pentru ministere, servicii, conducătorii întreprinderilor şi organizaţiilor cu diverse forme de proprietate, instituţiilor medico-sanitare publice, departamentale, private şi ONG.
    4. Nerespectarea Regulilor atrage după sine responsabilitate conform legislaţiei Republicii Moldova în vigoare.
    5. Locul şi importanţa examinării în realizarea activităţilor de prevenire a infecţiei HIV/SIDA.
    5.1 Examinarea la marcherii HIV1/2 serveşte drept bază pentru efectuarea supravegherii epidemiologice în scopul detectării epidemiei, identificării grupurilor cu risc sporit de infectare, monitorizării tendinţelor, elaborării pronosticului, politicilor, elaborării, perfectării şi efectuării activităţilor şi intervenţiilor profilactice şi antiepidemice, determinării necesităţilor resurselor umane, alocării resurselor financiare, a medicamentelor; 
    5.2 Examinarea la marcherii HIV1/2 este o componentă obligatorie pentru asigurarea securităţii hemotransfuziilor, transplantării organelor, ţesuturilor, fertilizării artificiale.
    6. Modul şi procedura examinării.
    6.1 Testarea la marcherii HIV1/2 se efectuează la auto-adresarea persoanelor sau la iniţiativa lucrătorilor medicali în conformitate cu indicaţiile clinice şi epidemiologice;
    6.2 Testarea la marcherii HIV1/2  la autoadresare se efectuează după consiliere pretestare, în baza consimţămîntului scris, benevol şi informat al persoanei în conformitate cu cerinţele ordinului MS al RM nr. 344 din 5 septembrie 2007 „Cu privire la crearea serviciului de Consiliere şi Testare Voluntară, cu unele excepţii prevăzute de lege şi prezentul ordin;
    6.3 Testarea la iniţiativa lucrătorilor medicali se efectuează în instituţiile medicale cu consilierea pre -şi posttestare efectuată de către medicul care a iniţiat procedura de testare cu completarea obligatorie a acordului informat la intervenţia medicală (anexa nr.3 la ordinul MS nr.303 din 06.05.2010)  sau de către consilierul din cadrul cabinetului de consiliere şi testare voluntară cu completarea formularelor conform ordinului Ministerului Sănătăţii nr.116 din 19.02.2010.
    6.4 În cazul unui minor, consimţămîntul scris, benevol, pentru testare la marcherii HIV1/2 urmează a fi exprimat atît de minor cît şi de reprezentantul legal al acestuia. În cazul în care este imposibil de a obţine consimţămîntul  reprezentantului legal al minorului şi dacă efectuarea testării este necesară pentru minor, este suficient consimţămîntul în scris, benevol, al acestuia din urmă;
    6.5 În cazul unei persoane lipsite de discernămînt, responsabil de luarea deciziei privind testarea la marcherii HIV este reprezentantul ei legal, cu implicarea maximal posibilă în limitele proporţionale capacităţii de înţelegere a persoanei vizate;
    6.6 Prestarea serviciilor de consiliere pre- şi posttestare se efectuează  în instituţiile medico-sanitare publice, private şi în cadrul ONG-lor, abilitate şi acreditate în modul stabilit. Consilierii sînt instruiţi conform programului aprobat de Ministerul Sănătăţii;
    6.7 Testarea sîngelui la marcherii HIV1/2 se efectuează în laboratoarele instituţiilor medico-sanitare publice, private şi  ale centrelor de sănătate publică, acreditate în modul stabilit cu utilizarea strategiilor şi algoritmului  aprobat de către  Ministerul Sănătăţii.   
    7. Metodele principale de testare.
    7.1 Testarea serologică la marcherii HIV1/2 în scop de supraveghere epidemiologică şi de diagnostic individual se realizează în două etape: prima etapă - de screening şi a doua - de confirmare. Testarea de screening prevede identificarea  mostrelor prezumtiv pozitive la anticorpi anti-HIV1/2. La etapa de screening metodologia prevede utilizarea tehnicii imunoenzimatice (ELISA), care permite de a depista anticorpii sumari anti-HIV 1/2, iar la utilizarea testului „combo” – concomitent anticorpii anti-HIV 1/2  şi antigenul HIV1. Probele pozitive la etapa de screening sînt investigate în etapa a doua - etapa de confirmare сu utilizarea testului de confirmare imunoblot (western blot). 
    7.2 Laboratorul de diagnosticare şi confirmare a infecţiei cu HIV, laboratoarele şi secţiile de diagnosticare a infecţiei cu HIV, hepatitelor virale şi altor infecţii virale transmit rezultatul testului  în cabinetul de consiliere şi testare voluntară pentru persoanele consiliate în cabinetele respective, iar pentru persoanele cărora testarea şi consilierea a fost realizată la iniţiativa lucrătorului medical - lucrătorului medical în cauză. Rezultatul testului se va comunica  în procesul de consiliere posttestare.
    7.3 Investigaţiile molecularo-genetice ale HIV (reacţia de PCR) se efectuează în scop diagnostic la copii de vîrstă de pînă la 18 luni.
    7.4  Testarea rapidă utilizează preparate diagnostice de tip „rapid” şi are ca obiective:
    7.4.1 Profilaxia transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt şi luarea  deciziei privind iniţierea tratamentului profilactic -   examinarea în cadrul laboratoarelor clinice de urgenţă a IMSP la marcherii  HIV a femeilor gravide  care  vin la naştere cu statutul HIV necunoscut.
    7.4.2 Examinarea persoanelor din grupurile cu risc sporit de infectare  în cadrul CTV, ONG şi supravegherii epidemiologice de sentinelă cu teste noninvazive.
    8. Confidenţialitatea.
    8.1 Dreptul la confidenţialitate al persoanei care solicită testarea la HIV sau al celei diagnosticate cu HIV sau SIDA este garantat prin Legea nr.23-XVI din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA şi Legea  nr. 76 din 12 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA;
    8.2 Rezultatul testului la HIV este confidenţial şi se eliberează:
    a) persoanei testate;
    b) părintelui sau tutorelui minorului testat;
    c)  reprezentantului legal al persoanei lipsite de discernămînt;
    d) personalului medical implicat în procesul de tratament şi/sau supraveghere medicală şi epidemiologică a persoanelor testate, cu respectarea garanţiilor de confidenţialitate şi securitate a datelor medicale cu caracter personal;
    e) judecătorului care a emis hotărîrea de testare obligatorie.
    8.3 Persoanele  cu statutul HIV pozitiv stabilit sînt avizate în scris de către instituţiile medico-sanitare la stabilirea diagnosticului, asupra necesităţii respectării măsurilor de prevenire a răspîndirii infecţiei HIV/SIDA, conform legislaţiei în vigoare, cu notificarea în ancheta epidemiologică.
    8.4 Personalul medical şi instituţiile care, în virtutea obligaţiilor de  serviciu, deţin informaţii privind rezultatele examenelor medicale în ceea ce priveşte infecţia HIV/SIDA sînt obligate să ofere garanţii de confidenţialitate şi securitate a datelor medicale cu caracter personal. Pentru divulgarea lor, ei sînt traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste garanţii trebuie să conţină un set minim de instrucţiuni pentru asigurarea confidenţialităţii şi securităţii informaţiei deţinute de instituţie, care să cuprindă obligatoriu:
    a) argumentarea necesităţii deţinerii informaţiei;
    b) instruirea obligatorie a angajaţilor în problema asigurării confidenţialităţii  informaţiei medicale şi declaraţii de nedivulgare semnate;
    c) documentaţia privind accesul personalului la informaţia cu caracter personal;
    d) persoana responsabilă de politica asigurării confidenţialităţii şi securităţii informaţiei;
    e) asigurarea notificării instituţiilor cărora le sînt raportate ulterior datele cu caracter personal, atît pe suport de hîrtie cît şi prin procesare automată, asupra obligaţiei de păstrare a  secretului medical.
    9. Interzicerea testării obligatorii.
    9.1 Este interzisă testarea obligatorie la marcherii HIV 1/2 ca precondiţie pentru angajare, călătorii, acces la servicii medicale, admiterea în instituţii de învăţămînt, pentru încheierea  căsătoriei. Sînt interzise toate formele de testare ascunsă.
    9.2 Testarea la marcherii HIV 1/2  este  obligatorie:
    9.2.1 La fiecare donare de sînge, de lichide biologice, ţesuturi şi organe. Donatorii primari de spermă se testează de 2 ori la intervalul  de 3 luni, apoi fiind antrenaţi în rîndul donatorilor permanenţi, obligatorii se testează  la fiecare donare;
    9.2.2 În baza hotărîrii instanţei de judecată, în cazuri de viol şi punere intenţionată în pericol de infectare, atunci cînd acuzatul nu îşi dă consimţămîntul la testare după consiliere.
    10. Testarea de sentinelă este testarea la marcherii HIV 1/2  a probelor de sînge colectate în alte scopuri legitime sau nemijlocit de la persoane care aparţin unor grupuri specifice (utilizatorii de droguri injectabile, lucrătoarele sexului comercial, bărbaţii care fac sex cu alţi bărbaţi, deţinuţii etc.), pentru identificarea tendinţelor procesului epidemic al infecţiei  cu HIV asociat cu anumite comportamente sau practici de risc. Înainte de testare, orice informaţie care permite identificarea persoanei testate va fi exclusă. Testarea de sentinelă se efectuează cu permisiunea Comisiei de etică medicală.
    11. Indicaţiile epidemiologice pentru care lucrătorii medicali referă pacienţii la testarea la marcherii HIV1/2:
    11.1 Persoanele care au fost în contact, inclusiv contact medical cu lichidele biologice a persoanelor infectate cu HIV sau a bolnavilor cu SIDA – la momentul depistării, peste 3, 6 luni;
    11.2 Persoanele utilizatoare de droguri injectabile, lucrătoarele sexului comercial, bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi  – se recomandă examinarea de
2 ori pe an;
    11.3 Copiii născuţi de mame HIV pozitive – la vîrsta de 18 şi 19 luni, dacă pînă la această vîrstă nu s-a stabilit diagnosticul;
    11.4 Persoanele supuse hemodializei, pacienţii cu hemofilie, boala Verlgof, boala Villebrand, anemii de diversă geneză care regulat primesc preparate din sînge - o dată în an;
    11.5 Recipienţii preparatelor din sînge, persoanele ce au suportat transplantarea organelor, ţesuturilor, măduvei osoase, pielii – înainte de transfuzie sau transplant şi peste 6 luni după hemotransfuzie sau transplant;
    11.6 Persoanele cu infecţii sexual transmisibile – la  suspectarea diagnosticului;
    11.7  Persoanele depistate ca contact sexual cu bolnavii cu infecţii sexual transmisibile;
    11.8 Persoanele din grupuri specifice (utilizatorii de droguri injectabile, persoanele care practică sex comercial, barbaţii care au  relaţii sexuale cu barbaţi, deţinuţii etc.) care se testează în cadrul supravegherii de sentinelă (testarea biologică şi studii comportamentale) pentru  identificarea tendinţelor procesului epidemic al infecţiei HIV asociat cu anumite comportamente sau practici de risc;
    11.9 Persoanele care îşi expun dorinţa de a se examina, inclusiv anonim.
    12. Lista indicaţiilor clinice pentru care se recomandă testarea la marcherii HIV1/2  la iniţiativa lucrătorilor  medicali:
    12.1 Lista maladiilor şi sindroamelor potenţial indicatoare a imunodeficienţei celulare şi la depistarea cărora se recomandă testarea la marcherii HIV1/2 în baza consimţămîntului informat:
    - febra persistentă (mai mult de 1 lună);
    - ganglionii limfatici măriţi a două sau mai multe grupuri mai mult de 1 lună; adenopatie persistentă generalizată;
    - diareea cronică mai mult de 1 lună;
    - scăderea ponderală inexplicabilă cu 10 la sută  şi mai mult timp de 6 luni;
    - pneumoniile severe recurente (2 sau mai multe episoade timp de 1 an);
    - maladiile parazitare, purulente-bacteriene de lungă durată, recidivante septicemiile, septicemiile salmonelozice;
    - encefalita subacută, encefalopatia, demenţa de etiologie nedeterminată;
    - candidoza vulvo-vaginală (persistentă sau cu răspuns slab la terapie);
    - ITS
    - candidoza orofaringiană;
    - stomatita recurentă provocată de virusul Herpes Simplex;
    - leucoplakia viloasă a limbii;
    - mononucleoza – peste 3 şi 6 luni de la începutul bolii;
    - herpesul zoster recidivant (cel puţin 2 episoade sau 2 dermatoame) la persoane  mai tinere de 60 ani;
    - leiomiosarcomul;
    - listerioza.
    12.2 Lista maladiilor indicatoare de SIDA:
    - Candidoza sistemică;
    - Candidoza esofagiană;
    - Candidoza pulmonară;
    - CMV retinită;
    - Criptococoză;
    - Encefalopatia de etiologie neidentificată ;
    - Infecţia diseminată cu virus Herpes Simplex;
    - Infecţii bacteriene recurente;
    - Izosporidiaza;
    - Histoplasmoza diseminată (cu altă localizare sau suplimentar la  localizarea pulmonară, ganglioni hilari si  cervicali);
    - Leucoencefalopatia  multifocară progresivă;
    - Limfomul Burkitt şi non-Hodjkin;
    - Limfomul primar cerebral;
    - Meningita bacteriană recurentă;
    - Infecţia diseminată cu Mycobacterium avium, Mycobacterium kansasii  sau cu alte Mycobacterii sau specii de mycobacterii neidentificate;
    - Infectia cu Mycobacterium tuberculosis pulmonară, extrapulmonară, diseminată;
    Pneumonia cu Pneumocystis jiroveci;
    - Pneumonia recurentă;
    - Sarcomul Kaposi;
    - Septicemia recurentă;
    - Sindromul de istovire HIV (caşectizant);
    - Toxoplasmoza cerebrală.
    13. În scopul realizării strategiei de prevenire a transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt se recomandă testarea femeilor gravide la luarea la evidenţă şi ulterior după indicaţii.
    14. Cetăţenilor Republicii Moldova şi  cetăţenilor străini testaţi conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice, fără eliberarea certificatului medical, li se asigură dreptul gratuit la testarea de laborator.
    15. Testarea persoanelor care solicită certificat medical de examinare la virusul imonodeficienţei umane se efectuează contra plată conform tarifelor pentru serviciile medico-sanitare aprobate în modul stabilit.
    16. Conducătorii instituţiilor medico-sanitare publice, departamentale, private, serviciilor de sănătate pentru tineret sînt responsabile de, în parteneriat cu ONG-le:
    1) Asigurarea condiţiilor necesare pentru consiliere pre- şi posttestare la marcherii HIV şi condiţii respective pentru colectarea materialului biologic şi transportarea lui în laboratoarele teritoriale în termen de 24 - 48 de ore.
    2) Instruirea personalului medical, dotarea instituţiilor cu utilaj, asigurarea cu instrumentarul medical getabil, dezinfectante, cu utilaj de sterilizare, cu mănuşi din latex şi alte mijloace de protecţie personală, precum şi garantarea securităţii personalului medical, excluderea contaminării nosocomiale şi profesionale cu HIV.
    3) Familiarizarea personalului medical cu Legea nr. 23-XVI din 16.02.2007 „Cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA”, Legea nr. 76 din  12.04.2012 ”Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA”, cu Regulile prezente şi asigurarea respectării incontestabile a cerinţelor privind modul, procedura şi ordinea efectuării consilierii şi testării, eliberării rezultatelor şi informării persoanelor testate şi respectării cerinţelor privind confidenţialitatea rezultatelor testării.
    4) Asigurarea confidenţialităţii şi protecţiei datelor cu caracter personal de către personalul medical şi alte persoane care, în virtutea obligaţiilor de  serviciu, deţin informaţii privind rezultatele examenelor medicale în ce priveşte infecţia HIV/SIDA în conformitate cu Legea nr.23-XVI din 16.02.2007, Legea nr. 76 din 12.04.2012. Elaborarea setului de instrucţiuni pentru asigurarea confidenţialităţii şi securităţii informaţiei  în conformitate cu instrucţiunea-cadru, privind asigurarea confidenţialităţii, în caz de divulgarea lor, ei sînt traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    5) Respectarea cerinţelor de colectare a sîngelui, întocmirea îndreptărilor, păstrarea şi transportarea mostrelor în laboratoarele de diagnosticare în termen de 24 – 48 ore.



    Testarea şi consilierea  la infecţia cu HIV la iniţiativa lucrătorului medical are ca obiectiv identificarea la timp a persoanei infectate cu HIV şi asigurarea accesului la servicii medicale.
    Testarea şi consilierea  la infecţia cu HIV la iniţiativa lucrătorului medical se realizează prin referirea pacienţilor pentru consilierea pre- şi posttestare la HIV în cabinetele de consiliere şi testare voluntară. În lipsa cabinetului de consiliere şi testare voluntară în teritoriu şi/sau instituţie, starea gravă a pacientului, imposibilitatea de deplasare a pacientului în cabinetul CTV, refuzul pacientului de a se adresa la acest cabinet, consilierea pre- şi posttestare a pacienţilor testaţi la iniţiativa lucrătorului medical se va realiza de către lucrătorul medical care a iniţiat testarea.
    Din lipsa de timp a lucrătorilor medicali, evaluarea detaliată a riscului de infectare a persoanei consiliate poate fi realizată într-un mod simplificat. Evaluarea riscului de infectare şi crearea planului de reducere a acestuia vor fi abordate în timpul consilierii posttestare, în funcţie de statutul HIV identificat la pacient.
    1. În funcţie de condiţiile locale, consilierea pretestare a persoanei testate şi consiliate la iniţiativa lucrătorilor medicali se realizează în formă de discuţie individuală. Prezentarea consimţămîntului informat trebuie să fie realizat individual, în condiţii private de confidenţialitate, în prezenţa lucrătorului medical care a iniţiat testarea şi a realizat consilierea pretestare.
    În cazul în care lucrătorul medical iniţiază şi recomandă pacientului testarea la  infecţia cu HIV, el trebuie să discute cu pacientul următoarele subiecte:
    • motivele pentru care a recomandat testarea la infecţia cu  HIV;
    • beneficiile clinice şi profilactice ale testării şi să prezinte informaţii cu privire la riscurile şi consecinţele negative, cum ar fi discriminarea, destrămarea familiei sau violenţa;
    • serviciile oferite în cazul unui rezultat negativ şi în cazul unui rezultat pozitiv, inclusiv accesul la terapia antiretrovirală;
    • să asigure pacientul, că rezultatul testului va fi tratat ca informaţie confidenţială, care nu va fi dezvăluit nimănui,  cu excepţia personalului medical direct implicat în asistenţa şi îngrijirea pacientului;
        • să explice dreptul pacientului de a refuza testarea;
    • să explice că refuzul la testare nu va afecta accesul la alte servicii de sănătate;
    • să explice pacientului că, în cazul unui rezultat pozitiv al testului, este oportun să comunice statutul persoanelor din mediul lui care pot fi expuse riscului de infectare;
    • să ofere pacientului posibilitatea de a pune întrebări.
    Testarea la marcherii HIV va fi efectuată cu consimţămîntul informat în scris.
    Lucrătorul medical va comunica pacientului data cînd va fi primit rezultatul testului din laborator şi va anunţa rezultatul persoanei testate, în cadrul consilierii posttestare.
    2. Consilierea posttestare şi comunicarea rezultatului testului persoanei testate la iniţiativa lucrătorului medical se realizează în mediu confidenţial. Lucrătorul medical trebuie să comunice personal rezultatul testului persoanei testate.
    Este inacceptabil, dacă medicul a realizat testarea şi consilierea la  infecţia cu HIV, iar apoi în mod intenţionat ascunde sau nu găseşte posibilitate să comunice rezultatul pacientului testat. În ciuda faptului, că pacienţii pot refuza să primească sau ignoră rezultatul testului la marcherii HIV, lucrătorul medical trebuie să depună toate eforturile pentru a comunica rezultatul testului pacientului şi a asigura confidenţialitatea.
    În procesul comunicării rezultatului HIV-negativ a persoanei testate, lucrătorul medical:
    • va explica semnificaţia rezultatului testului, va oferi  informaţii despre ”perioada de fereastră imunologică” şi recomandări pentru repetarea testului în caz de identificare a factorilor de risc în ultimele 3-6 luni;
    • va oferi informaţii privind metodele de profilaxie a transmiteri infecţiei cu HIV.
    La necesitate, lucrătorul medical va referi pacientul pentru consiliere de prevenire, de sprijin la serviciile respective la locul de trai (programe de reducerea riscurilor, tratament de substituţie, planificarea familiei, servicii prietenoase tinerilor etc.).
    2.2 Consilierea posttestare cu rezultat HIV-pozitiv
    În procesul comunicării rezultatului HIV pozitiv, se va ţine cont de: oferirea suportului psihosocial în depăşirea emoţională a stării cauzate de rezultatul testului; ajutarea pacientului în accesarea şi obţinerea serviciilor de tratament, îngrijire şi suport; contribuirea la prevenirea transmiterii în continuare a infecţiei şi notificarea partenerului/ilor sexuali şi/sau consumul de droguri.
    Lucrătorul medical trebuie:
    • în mod explicit să furnizeze rezultatul pacientului şi să-i ofere timp să se gîndească la el;
    • să se asigure că pacientul a înţeles semnificaţia rezultatului;
    • să ofere pacientului posibilitatea de a pune întrebări;
    • să ajute pacientul să depăşească şocul emoţional;
    • să discute cu pacientul despre problemele actuale ale acestuia şi să-l ajute să determine cine dintre cei apropiaţi poate fi persoana acceptabilă pentru oferirea sprijinului;
    • să descrie supravegherea medicală disponibilă în instituţiile medicale, cu accent special pe accesul la tratamentul antiretroviral, îngrijiri şi  suport;
    • să ofere informaţii cu privire la modalităţile de prevenire a transmiteri infecţiei cu HIV, inclusiv utilizarea prezervativelor;
    • să recomande testarea şi consilierea la infecţia cu HIV a partenerului/lor sexuali şi la necesitate copiilor pacientului;
    • să evalueze riscul de violenţă sau de sinucidere;
    • să îndrepte  persoana pentru supraveghere medicală la cabinetul teritorial pentru supraveghere medicală şi tratament antiretroviral şi cabinetul de boli infecţioase din Asociaţiile Medicale Teritoriale din mun. Chişinău, Secţia consultativă a Spitalului municipal Bălţi, secţiile consultative ale spitalelor raionale;
    • să orienteze, la necesitate, persoana la alte servicii (planificarea familiei, îngrijire prenatală, tratament de substituţie, programe de reducere a riscului etc).
În procesul comunicării rezultatului  pozitiv la marcherii HIV gravidei, este necesar să se acorde atenţie la:
    • supravegherea gravidei HIV pozitive şi planificarea naşterii;
    • tratamentul antiretroviral profilactic şi beneficiul acestuia în prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV de la mamă la copil;
    • nutriţia adecvată, inclusiv suplimentarea de acid folic şi fier;
    • excluderea alimentării copilului la piept şi sprijinul în acordarea gratuită a amestecurilor adaptate;
    • testarea la HIV a copilului;
    • testarea partenerului.
    Referirea la servicii de prevenire, tratament, îngrijire şi suport
    Consilierul cabinetului CTV, cît şi lucrătorul medical care a iniţiat testarea şi a realizat consilierea, în paralel cu comunicarea rezultatului testului, trebuie să ofere informaţii despre serviciile disponibile pentru prevenire, tratament, îngrijire şi suport.
    Important este menţinerea relaţiilor permanente cu serviciile de prevenire, tratament, îngrijire şi suport la nivel de comunitate şi referirea persoanelor către aceste servicii.
    Referirea trebuie să includă informaţii unde să se adreseze persoana, cum să ajungă şi cui trebuie să se adreseze pentru asistenţă. Optimal este ca consilierul cabinetului CTV sau lucrătorul medical să aranjeze o întîlnire. În scopul de a evita perturbări, aceştia trebuie să coopereze şi să se informeze sistematic referitor la serviciile respective existente.
    Persoanele consiliate trebuie îndreptate şi referite către serviciile care răspund necesităţilor lor prioritare şi care sînt adecvate culturii, orientării sexuale, vîrstei etc. Aceste servicii includ:
    1. Prevenirea transmiterii HIV. Persoanele cu nevoi multiple şi complexe care afectează capacitatea  lor de a adopta şi susţine comportamente care să reducă riscul de transmitere HIV trebuie să fie îndreptate către programe de reducere a riscului, care se adresează cazului concret (utilizatori de droguri injectabile, persoane care practică sex comercial, bărbaţi care practică sex cu bărbaţi etc.).
    2. Supraveghere medicală, tratament şi îngrijire. Persoanele infectate cu HIV trebuie să fie îndreptate pentru supraveghere medicală (inclusiv tratamentul antiretroviral, evaluarea funcţiei sistemului imun, screening-ul pentru TB, tratamentul şi prevenirea infecţiilor oportuniste etc.) în cabinetul teritorial pentru supraveghere medicală şi tratament antiretroviral şi cabinetul de boli infecţioase din asociaţiile medicale teritoriale din mun. Chişinău, Secţia consultativă a Spitalului municipal Bălţi, secţiile consultative ale Spitalelor raionale.
    3. Serviciile de consiliere a partenerilor şi de îndrumare. Persoanele cu rezultatul testului HIV - pozitiv trebuie să fie îndrumate către ONG, Centrele sociale, Centrele comunitare care să le ajute să comunice partenerilor lor sexuali sau de consum în comun de droguri sau soţului/soţiei să informeze privind expunerea lor la HIV şi cum să acceseze serviciile de consiliere şi testare voluntară.
    4. Serviciile pentru mamă şi copil. Gravidele infectate cu HIV trebuie să fie îndrumate către medicul de familie, serviciile de prevenire a transmiterii materno-fetale a infecţiei cu HIV pentru a primi informaţii, consiliere şi îngrijire adecvată, conform ghidurilor în domeniu.
    5. Persoanelor consiliate care fac abuz de droguri şi alcool trebuie să fie îndrumate către serviciile de prevenire şi tratament al abuzului de droguri şi alcool.
    6. Tinerii cu necesităţi de informare, consiliere de prevenire etc. trebuie să fie orientaţi către clinicile prietenoase tinerilor.