În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Victor PUŞCAŞ, judecător-raportor,
    Dl Dumitru PULBERE,
    Dna Elena SAFALERU,
    Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,
    Avînd în vedere sesizarea depusă la 28 iunie 2012 şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinînd sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Pronunţă următoarea hotărîre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă de Curtea Supremă de Justiţie la 28 iunie 2012, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.g) din Constituţie, 25 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, ridicată în dosarul nr. 3-4413/11, aflat pe rol la Curtea de Apel.
    2. Autorul sesizării a pretins, în special, că stabilirea întrunirii de către persoană pentru dobîndirea cetăţeniei a condiţiilor prevăzute de legislaţie este un domeniu atribuit de Constituţie în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova şi astfel norma contestată este incompatibilă cu prevederile articolului 88 lit.(c) din Constituţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 iulie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.
    5. În şedinţa plenară publică a Curţii, autorul sesizării a fost reprezentat de Iulia Sîrcu, vicepreşedinte al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei, şi Mihaela Iacob, viceministru al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. La şedinţă a mai participat Vladislav Poghircă în calitate de reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova.
    LEGISLAŢIA  PERTINENTĂ
    6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sînt următoarele:
    „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau  de origine socială.”
„(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.”
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
    „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
    (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”
    „Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
    a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
    b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
    c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;
    d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
    e) acordă graţiere individuală;
    f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional;
    g) acordă ranguri diplomatice;
    h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari, în condiţiile legii;
    i)  suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curţii Constituţionale;
    j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.”
    7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă (M.O. nr. 111-115/451, 2003) sînt următoarele:
    „[...] (2) Sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată este admisibilă numai în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat conform opiniei instanţei în pricina concretă pe care o examinează.[...]”
    8. Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova (M.O., nr. 98-101/709, 2000, republicată: M.O. ed. specială din 09.12.2005, pag.18) sînt următoarele:
    „(1) Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere persoanei care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care:
    a) deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin în ultimii 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi domiciliază legal şi obişnuit aici în ultimii 3 ani, sau domiciliază legal şi obişnuit nu mai puţin de 3 ani la părinţi sau copii (inclusiv înfietori şi înfiaţi) cetăţeni ai Republicii Moldova; sau
    b) domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani; sau
    c) este apatrid sau recunoscută ca fiind refugiată, conform prevederilor legii naţionale, şi domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 8 ani;
    precum şi
    d) cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei; şi
    e) cunoaşte limba de stat în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială; şi
    f) are surse legale de existenţă; şi
    g) pierde sau renunţă la cetăţenia unui alt stat, dacă o are, cu excepţia cazurilor cînd pierderea sau renunţarea nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută.
    (2) Cunoaşterea prevederilor Constituţiei şi a limbii de stat de către solicitantul cetăţeniei Republicii Moldova este verificată în modul stabilit de Guvern.”
    Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi organele lui:
    a) primesc de la persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi, cereri privind dobîndirea cetăţeniei prin naturalizare şi privind redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, verifică documentele prezentate în vederea corespunderii acestora cerinţelor prezentei legi. În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat şi, împreună cu avizele Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, îl expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare;
    b) examinează cereri privind dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere, conform prevederilor art.12 alin.(2), şi iau decizia de recunoaştere a cetăţeniei sau de refuz. În cazul persoanelor care deţin cetăţenia altui stat, decizia se ia în conformitate cu avizul argumentat al Serviciului de Informaţii şi Securitate;[…]”
    „Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, reprezentanţele diplomatice şi instituţiile consulare ale Republicii Moldova:
    a) primesc de la persoane cu domiciliu legal şi obişnuit în străinătate, în condiţiile prezentei legi, cereri privind cetăţenia, adună date despre solicitant, întocmesc un aviz argumentat şi, împreună cu avizul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, cu avizul Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, îl expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare; […]”
„Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în Curtea Supremă de Justiţie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.
    „Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.”
    9. Prevederile relevante ale Convenţiei europene cu privire la cetăţenie (încheiată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 621-XIV din 14 octombrie 1999, “Tratate internaţionale”, 2001, volumul 26, pag.190) sînt următoarele:
    „1) Normele  unui  stat  cu  privire  la  cetăţenie  nu  pot  conţine diferenţieri sau  include practici  echivalente cu  discriminarea bazate pe sex, religie, rasă, culoare sau origine naţională ori etnică.[...]”
    „[...] 3) Fiecare Stat Parte prevede în legislaţia sa internă posibilitatea dobîndirii  cetăţeniei de către persoanele care locuiesc cu titlu legal pe teritoriul său. La determinarea condiţiilor de dobîndire a cetăţeniei statul parte nu poate prevedea ca condiţie de trai permanent un termen ce depăşeşte zece ani, pînă la momentul depunerii
cererii. [...]”
    „Fiecare  Stat  Parte  asigură  examinarea  în  termene  rezonabile a cererilor cu privire  la dobîndirea, păstrarea,  pierderea, redobîndirea sau legalizarea cetăţeniei sale.”
    „Fiecare Stat Parte  asigură ca deciziile  cu privire la  dobîndirea, păstrarea, pierderea, redobîndirea sau  legalizarea cetăţeniei  sale să conţină motivaţii în formă scrisă.”
    „Fiecare Stat Parte  asigură ca deciziile  cu privire la  dobîndirea, păstrarea, pierderea,  redobîndirea sau legalizarea cetăţeniei  sale să poată  face  obiectul  unui   recurs  administrativ  sau  judiciar, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne.”
    ÎN DREPT
    10. Curtea reţine că prerogativa de a rezolva cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    În acest context, Curtea reţine că, prin Hotărîrea nr. 15 din 6 mai 1997 cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova (M.O. nr.33, 1997), a statuat că:
    „[...] Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal.  [...]”
    11. În acelaşi sens, legiuitorul a specificat în articolul 121 din Codul de procedură civilă că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă doar în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat, conform opiniei instanţei, în pricina concretă pe care o examinează.
    12. În acelaşi timp, urmînd practica sa anterioară (a se vedea hotărîrile nr.9 din 20 mai 2008 (M.O. nr.99-101/7, 2008), nr.26 din 23 noiembrie 2010 (M.O. nr.235-240/27, 2010) şi nr.30 din 23 decembrie 2010 (M.O. nr.1-4/2, 2011), nr.15 din 13 septembrie 2011 (M.O. nr. 166-169/22, 2011) nr.24 din 15 noiembrie 2011 (M.O. nr. 206-215/33, 2011), Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate din lege, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul sesizării, luînd în considerare atît principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cît şi cele statuate în dreptul internaţional şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    13. ASLI Mohammed Hadi Mihiddin, reclamant, a sosit în Republica Moldova pe data de 9.08.1998 din Siria şi pe data de 11.11.2002 a solicitat să fie considerat refugiat în cadrul mandatului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. La 25.03.2009 i s-a acordat protecţie umanitară, statut deţinut de el pînă în prezent.
    14. Pe data de 27.07.2011 ASLI Mohammed Hadi Mihiddin a depus la Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” (în continuare – Î.S. CRIS „Registru”) o cerere pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova. Prin scrisoarea cu nr.02/3-A239 din 25.08.2011 el a fost informat că cetăţenia Republicii Moldova se acordă, la cerere, persoanei care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care este apatrid sau recunoscută ca refugiat, conform prevederilor legii naţionale, şi domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin 8 ani. I s-a mai comunicat că, deşi el a solicitat să fie considerat refugiat la 11.11.2002, abia la 25.03.2009 a intrat în posesia buletinului de identitate eliberat beneficiarilor de protecţie umanitară, explicîndu-i-se că această categorie de persoane nu este specificată în art.17 din Legea cetăţeniei şi că, în conformitate cu lit.(a) art.28 din Legea cetăţeniei, cererea sa poate fi expediată Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare numai în cazul respectării condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi că cererea sa va putea fi primită spre examinare cînd el va întruni integral condiţiile de naturalizare.
    15. Prin cererea prealabilă privind revocarea actului administrativ din 21.09.2011, petiţionarul a solicitat Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (în continuare – MTIC) să considere ilegal răspunsul Î.S. CRIS „Registru” şi să transmită cererea sa privind dobîndirea cetăţeniei Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova.
    16. MTIC, prin scrisoarea cu nr.01/A-296/11 din 04.10.2011, a confirmat răspunsul Î.S. CRIS „Registru” din 25.08.2011.
    17. La 31 octombrie 2011 ASLI Mohammed Hadi Mihiddin a acţionat în justiţie MTIC şi Î.S. CRIS „Registru”, cerînd Curţii  de Apel Chişinău să recunoască ilegal actul nr.02/3-A239 din 25.08.2011 şi să oblige Î.S. CRIS „Registru” să transmită cererea sa de dobîndire a cetăţeniei Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova spre examinare în fond.
    18. În motivarea acţiunii, reclamantul a afirmat că domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 8 ani, începînd cu 11.11.2002, cînd a solicitat azil în Republica Moldova, menţionînd că norma art.17 din Legea cetăţeniei nu stabileşte momentul cînd  începe să curgă termenul de 8 ani. Ca argument suplimentar, reclamantul a relevat că în 2011 Preşedintele a acordat cetăţenia Republicii Moldova la trei beneficiari de protecţie umanitară.
    19. La demersul avocatului reclamantului, prin încheierea din 21 februarie 2012, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului I al Legii nr.112 din 09.06.2011 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova şi remiterea cauzei Curţii Supreme de Justiţie pentru a sesiza Curtea Constituţională. Atît din demersul reprezentantului reclamantului, cît şi din încheierea Curţii de Apel rezultă că s-a solicitat controlul constituţionalităţii mai multor prevederi cuprinse la lit.a), b) şi d) ale art.28 din Legea cetăţeniei, raportate la o cauză concretă.
    20. Prin Hotărîrea din 28 mai 2012, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a aprobat sesizarea în vederea exercitării controlului constituţionalităţii doar a unor prevederi ale art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei nr.1024-XIV din 2 iunie 2000 în redacţia Legii nr.112 din 9 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova şi a decis ca aceasta să fie expediată spre soluţionare Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. Curtea atestă în acest caz o restrîngere a obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căreia se va pronunţa în adresa ataşată la hotărîre, din partea Curţii Supreme de Justiţie, care în acest mod a ignorat concluziile Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, expuse în Hotărîrea nr.15 din 06.05.1997.
    21. Potrivit Curţii Supreme de Justiţie, la soluţionarea litigiului principal urmează a fi aplicat articolul 28 lit.a) din Legea cetăţeniei nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, în redacţia Legii nr.112 din 9 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova, care face obiectul sesizării.
    22. Curtea Supremă de Justiţie a conchis că normele de drept ce urmează a fi aplicate la soluţionarea litigiului vin în contradicţie cu dispoziţiile articolului 88 lit.c) din Constituţie, conform cărora Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic.
    23. Curtea relevă că ASLI Mohammed Hadi Mihiddin, în acţiunea intentată împotriva MTIC, a cerut, în special, ca autorităţile publice competente să fie obligate să efectueze procedurile legate de acordarea  cetăţeniei astfel, încît răspunsul la cererea depusă de solicitant să parvină  de la Preşedintele Republicii Moldova, şi nu de la minister sau altă autoritate. Curtea observă că, în urma pretenţiilor petiţionarului, autorităţile publice (MTIC) şi instanţele de judecată au fost nevoite să supună problema de drept examinării extrinsece, axîndu-se pe latura formală a litigiului, şi nu pe cea materială. Or, latura intrinsecă a problemei de drept, sau fondul litigiului de contencios administrativ, constă în corespunderea sau necorespunderea reclamantului condiţiilor naturalizării, prevăzute de art.17 din Legea cetăţeniei, în speţă, dacă reclamantul poate fi considerat apatrid sau refugiat şi dacă el domiciliază legal şi obişnuit în ultimii 8 ani pe teritoriul Republicii Moldova.
    24. În baza celor expuse, Curtea relevă că în prezenta cauză se va pronunţa doar asupra faptului dacă procedurile de examinare a cererii de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova corespund art.88 lit.c) din Constituţie.
    25. Curtea Constituţională reţine că din sesizare rezultă pretinsa necorespundere a prevederilor  art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei cu art.16 alin.(2) din Constituţie, deoarece, în opinia Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte depunerea cererii de dobîndire a cetăţeniei, acestea discriminează şi dezavantajează solicitanţii domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova în raport cu cei domiciliaţi în afara Republicii Moldova,  cărora li se aplică prevederile art.29 lit a) din lege.
    26. Curtea reţine că principiul egalităţii persoanelor în faţa autorităţilor publice, consacrat de alin.(2) art.16 din Constituţie, conform multiplei jurisprudenţe a Curţii, nu înseamnă uniformitate, el presupune tratament egal în situaţii egale, pentru situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decît diferit. Solicitanţii cetăţeniei Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate au un statut diferit faţă de solicitanţii cu domiciliul în interiorul ţării.     În acest context, Curtea relevă că, întrucît prevederile art.29 lit.(a) din Legea cetăţeniei sînt inaplicabile litigiului de bază aflat pe rol în instanţa de drept comun, prevederile alin.(2) art.16 din Constituţie sînt irelevante pentru prezenta cauză.
    27. Autorul sesizării pretinde că litera a) a articolului 28 din Legea cetăţeniei, în partea în care prevede că MTIC transmite Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare cererile privind dobîndirea cetăţeniei prin naturalizare numai în cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, încalcă articolul 88 lit.c) din Constituţie, potrivit căruia:
    „Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
    [...] c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic [...]”
    A. Argumentele autorului sesizării
    28. Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în calitatea sa de autor al sesizării, consideră că norma cuprinsă la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, după conţinut, contravine prevederilor lit.c) art.88 din Constituţia Republicii Moldova. Plenul observă că soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova şi acordării azilului politic, prin Constituţie, este atribuită în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova. Verificarea documentelor şi stabilirea faptului dacă persoana întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţie, în opinia sa, ţine de domeniul soluţionării cererii de dobîndire a cetăţeniei.
    B. Argumentele autorităţilor
    29. În punctul său de vedere, Preşedintele Parlamentului a susţinut constituţionalitatea normei legale contestate, menţionînd că MTIC realizează o activitate necesară de coordonare şi organizare a procesului de acordare a cetăţeniei. Activitatea sa se reduce la operaţii de analiză şi constatare, realizate cu scopul de a cunoaşte realităţile spre a lichida eventualele carenţe în vederea asigurării conformităţii depline cu cerinţele stipulate în art.33, art.36 din Legea cetăţeniei. În opinia sa, acestea constituie acţiuni premergătoare începerii procesului de soluţionare a problemei cetăţeniei, care prin ele însele nu produc efecte juridice, însă contribuie la legalitatea decretului Preşedintelui, unicul act ce produce efecte juridice. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susţinut această opinie, adăugînd că prin decretul de promulgare a Legii nr.112 din 9 iunie 2011, prin care au fost modificate prevederile art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, contestate în sesizare, Preşedintele Republicii Moldova a aprobat aceste prevederi şi astfel a consimţit pentru cedarea unor sarcini pe care le presupune atribuţia statuată în art.88 lit.c) din Constituţie.
    30. În susţinerea constituţionalităţii normei contestate, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a subliniat că verificarea documentelor sub aspectul conformităţii cu cerinţele stipulate de Legea cetăţeniei nu echivalează cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a cetăţeniei. Mai mult ca atît, în caz de refuz, solicitantul are dreptul de a readresa cererea, cu condiţia că va respecta cerinţele înaintate de lege, depunînd documentele, extrasele, copiile care lipseau iniţial.
    31. Suplimentar, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a mai comunicat Curţii Constituţionale că actul de identitate care atestă domiciliul străinului pe teritoriul ţării este permisul de şedere legală, eliberat de MTIC în baza deciziei Biroului de Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne, data deciziei fiind data din care începe a curge pentru străin termenul de domiciliere legală şi obişnuită pe teritoriul Republicii Moldova. Conform informaţiei prezentate de această instituţie, după introducerea modificărilor contestate – 8 iulie 2011, Preşedintele a aprobat toate cele 687 cereri de renunţare la cetăţenie şi 16 cereri de redobîndire a cetăţeniei, a respins 2 cereri de dobîndire a cetăţeniei din 11 depuse.
    32. În punctele de vedere prezentate, Guvernul, Ministerul Justiţiei şi MTIC nu sînt de acord cu opinia autorului sesizării că MTIC şi MAEIE ar trebui doar să recepţioneze documentele referitoare la dobîndirea cetăţeniei. Verificarea cererii şi a actelor necesare este o acţiune preparatorie, ce precede emiterea decretului în problema cetăţeniei. Autorităţile menţionează că doar decretul Preşedintelui ţării produce efecte juridice, nu însă şi acţiunile MTIC. Constituţionalitatea normei contestate, în opinia autorităţilor, este confirmată şi de faptul că  refuzul neîntemeiat privind expedierea documentelor pentru examinare şi soluţionare Preşedintelui Republicii Moldovei poate fi atacat în contenciosul administrativ.
    C. Aprecierea Curţii
    33. Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate presupune un control concret, în cadrul căruia Curtea Constituţională va examina constituţionalitatea normei ce urmează a fi aplicată în litigiul de bază aflat pe rol în instanţa de drept comun, avîndu-se în vedere circumstanţele cauzei. În acest sens, Curtea reiterează poziţia sa expusă în Hotărîrea nr.15 din 06.05.1997 privind interpretarea lit.(g) alin.(1) art.135 din Constituţie, în care a decis că acest control se aplică asupra actelor „ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o instanţă ordinară”, iar în calitate de element important al excepţiei de neconstituţionalitate s-a invocat:
    „[…] existenţa raportului  triunghiular între partea aflată în  proces, ale  cărei drepturi sau interese au fost eventual lezate printr-o  normă neconstituţională, instanţa de  judecată,  în faţa  căreia  se  invocă neconstituţionalitatea, şi Curtea Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate;”
    34. Avînd în vedere cele enunţate în § 23, 33 şi necesitatea controlului solicitat de instanţele de drept comun prin sesizarea depusă, Curtea va aborda problema de drept privind procedura de dobîndire a cetăţeniei Republicii Moldova numai în aspectul său extrinsec, şi anume dacă lit.(c) art.88 din Constituţie conferă dreptul de a refuza primirea cererii privind acordarea cetăţeniei exclusiv Preşedintelui ţării sau acest drept îl au şi autorităţile ce recepţionează actele de la solicitanţi, în special în cazul în care persoana nu întruneşte toate condiţiile impuse de lege pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare.
    35. Curtea reţine că statutul de cetăţean permite persoanei de a fi titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale consfinţite de Constituţie şi legislaţia în vigoare. Prevederile lit.(c) art.88 din Constituţie abilitează Preşedintele Republicii Moldova cu una din principalele atribuţii în exercitarea puterii de stat, care vizează statutul juridic al persoanei, – acordarea cetăţeniei. Astfel, conform normei constituţionale, Preşedintele „soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic”.
    36. Curtea reţine că din analiza textuală strictă a acestei norme constituţionale rezultă că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova privind soluţionarea problemelor cetăţeniei conţine nu doar elemente materiale, dar şi procesuale, pe care Preşedintele trebuie să le respecte.
    37. Această concluzie decurge din analiza expunerii articolului 88 din Constituţie, care stipulează atribuţiile şefului statului. Astfel, cu referire la alte atribuţii, constituanta legislativă a utilizat termenii „conferă” (decoraţii), „acordă” (azil politic, grade militare, ranguri diplomatice ş.a.) şi numai în acest caz a utilizat termenul „soluţionează”, care comportă o altă conotaţie.
    38. Curtea reţine că termenul „soluţionează”, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, are o semnificaţie mai largă, incluzînd întreg ansamblul de proceduri prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei.
    39. În baza acestei analize cazuale exegetice, Curtea deduce că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova statuată la lit.c) art.88 din Constituţie presupune examinarea tuturor problemelor legate de cetăţenie, începînd cu depunerea cererii şi terminînd cu emiterea soluţiei, care poate fi atît pozitivă, cît şi negativă. Curtea reţine că Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit.c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate, care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobîndirea cetăţeniei.
    40. În consecinţă, Curtea reţine că o altă interpretare a normei constituţionale prin lege, în speţă, referitoare la procedura reglementată la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, ar echivala cu limitarea atribuţiei Preşedintelui statuate la lit.c) art.88 din Constituţie.
    41. Curtea reţine că regula enunţată decurge nu numai din prevederile constituţionale, ci şi de necesitatea rezonabilă ca problemele în cauză să fie soluţionate de o instituţie competentă şi specializată. Conform reglementărilor actuale, unica structură specializată în acest domeniu este Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, care, conform Decretului nr. 694-II din  28.07.98, „este constituită în scopul asigurării exercitării de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiilor constituţionale în problemele cetăţeniei”.
    42. În acest sens, Curtea reţine că potrivit reglementărilor legale în vigoare, numai Comisia, formată, în conformitate cu art.31 din Legea cetăţeniei, „pentru examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei”, este în drept să verifice actele solicitantului prevăzute de lege şi să prezinte propunerile respective Preşedintelui, căruia îi aparţine dreptul decizional. Orice mecanism administrativ, care în fapt ar putea împiedica Preşedintele Republicii Moldova să soluţioneze cererile de acordare a cetăţeniei, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, ar însemna de fapt o limitare inadmisibilă a atribuţiilor sale.
    43. Mai mult ca atît, după cum rezultă din materialele cauzei, soluţionarea problemelor cetăţeniei a fost dată în competenţa unui agent economic – Î.S. CRIS „Registru”, care în realitate este învestită cu putere decizională, deşi cererea privind acordarea cetăţeniei este adresată Preşedintelui ţării, şi nu conducătorului acesteia.
    44. Curtea reţine că, potrivit principiului unităţii materiei constituţionale, normele Constituţiei urmează a fi aplicate şi interpretate cazual în coroborare cu alte norme constituţionale ce reglementează instituţii şi principii similare, ţinînd cont de aspectele funcţionale ale instituţiei reglementate de normele constituţionale invocate.
    45. Avînd în vedere cele expuse, Curtea remarcă, cu referire la aplicarea prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, că prevederile alin.(1) art.17 din Constituţie  abilitează Parlamentul cu dreptul de a  reglementa prin lege organică procedura dobîndirii cetăţeniei în limitele prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.
    46. În temeiul acestor dispoziţii constituţionale şi concluziilor Curţii expuse în  §§ 41, 42 ale prezentei hotărîri, MTIC putea fi abilitat prin lege organică cu funcţii pur tehnice. Din aceleaşi considerente, legea nu putea învesti această instituţie cu drepturi decizionale, cum ar fi dreptul de a reţine cererea privind acordarea cetăţeniei fără a o transmite spre soluţionare instituţiei prezidenţiale.
    47. În baza celor expuse, Curtea conchide că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.
    48. Analizînd prevederea contestată, Curtea reţine că aceasta nu corespunde nici principiilor clarităţii şi previzibilităţii. Astfel, în Hotărîrea nr.26 din 23.11.2010 Curtea a menţionat:
„Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încît să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie, care statuează obligaţia statului de a garanta fiecărui om dreptul de a-şi cunoaşte drepturile.”
    49. Curtea observă că, raportată la  textul art.33 din Legea cetăţeniei, care obligă solicitantul să depună cerere pe numele Preşedintelui, prevederea art.28 lit.a) este incertă în ceea ce priveşte comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice. În consecinţă, Curtea deduce că norma citată nu corespunde nici prevederilor art.23 din Constituţie.
    50. În acest context, Curtea menţionează că divergenţele apărute în cadrul procedurii litigioase de acordare a cetăţeniei se datorează unor lacune şi inexactităţi în actele normative în domeniu, adoptate de Parlament şi Guvern, semnalate la §§ 20, 43 şi 49 ale prezentei hotărîri, în consecinţă, Curtea va formula o adresă.
    51. Curtea respinge argumentele autorităţilor publice referitoare la existenţa în dreptul comparat al statelor a unor proceduri similare de dobîndire a cetăţeniei. În urma studiului efectuat, Curtea observă că procedura dobîndirii cetăţeniei diferă de la stat la stat, fiind diferite şi autorităţile publice ce au competenţa de a soluţiona problemele cetăţeniei.
    52. Generalizînd, Curtea Constituţională subliniază că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, precum şi art.23 din Constituţie.
     Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se acceptă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea Supremă de Justiţie şi se declară drept neconstituţională  sintagma „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
    2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE          Alexandru TĂNASE

    Nr. 11. Chişinău, 30 octombrie 2012.

    JCC-03/16g                            30 octombrie 2012

    În cadrul examinării excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 28 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova Curtea Constituţională a constatat că prevederile legale referitoare la procedura de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei conţin mai multe incoerenţe şi neclarităţi. Astfel, Legea cetăţeniei nu reglementează exact competenţa autorităţilor obligate să răspundă solicitărilor de acordare a cetăţeniei. Această neclaritate vizează în special procedura de refuz de a transmite instituţiei prezidenţiale solicitările de acordare a cetăţeniei, care îisînt adresate.  
    De asemenea, Curtea a constatat o lipsă de claritate în aplicarea prevederii „a domicilia legal şi obişnuit” pe teritoriul Republicii Moldova, determinarea datei de la care începe a curge termenul de naturalizare, precum şi în ceea ce priveşte corespunderea acestei prevederi cu art.6 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, conform căruia calitatea de cetăţean prin naturalizare se acordă celor ce „locuiesc cu titlu legal” pe teritoriul statului.
    În contextul cauzei examinate, Curtea reţine că nu este corelată Legea privind azilul din 18.12.2008, care prevede 4 forme de protecţie a persoanelor străine, cu Legea cetăţeniei, care recunoaşte posibilitatea dobîndirii preferenţiale a cetăţeniei prin naturalizare doar pentru o formă de protecţie  – cea de refugiat.
    De asemenea, după modificarea art.28 din Legea cetăţeniei prin Legea nr.112 din 09.06.2011, nu a fost amendat corespunzător Regulamentul cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.197 din 12.03.2001, normele din Regulament nefiind în totalitate conforme cu Legea cetăţeniei, pentru executarea căreia a fost adoptat Regulamentul.  
    Curtea consideră necesar a atrage atenţia asupra naturii competenţelor delegate unui şir de întreprinderi de stat. În contextul excepţiei ridicate, este vorba despre reglementările normative prin care Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (MTIC) a delegat unui agent economic (Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”) competenţe quasi-decizionale în procedura de  soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei.
    Curtea reţine că statul este în drept să delege anumite atribuţii ale sale societăţilor comerciale, inclusiv întreprinderilor de stat, însă aceste atribuţii nu trebuie să vizeze proceduri derivate din instituţii constituţionale, cum este procedura de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei.
    În acest sens, Curtea menţionează că prevederile Legii cu privire la întreprinderea de stat nusînt suficient de bine corelate cu prevederile Legii cetăţeniei şi hotărîrile de Guvern nr.197 din 12.03.2000 şi nr.1389 din 17.05.2010 privind delegarea atribuţiilor către MTIC. Necorelările existente între aceste acte normative, de fapt, au şi generat litigiul, în legătură cu care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ce constituie obiectul hotărîrii Curţii.
    Curtea reţine că doar declararea neconstituţională a normei contestate nu este de natură să soluţioneze aceste inadvertenţe din legislaţie. Prin urmare, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova trebuie să opereze modificări în cadrul normativ, care ar asigura claritatea, previzibilitatea şi funcţionalitatea procedurii de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei.
    Adiţional obiectului examinat, Curtea Constituţională consideră necesar a atrage atenţia Parlamentului asupra neconcordanţei existente între reglementările referitoare la instituţia excepţiei de neconstituţionalitate din art.121 din Codul de procedură civilă şi Constituţia Republicii Moldova şi reaminteşte despre obligaţia de a examina adresa din 26 martie 2007, în care Curtea s-a referit la  inadvertenţa respectivă. 
    În temeiul art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în conformitate cu art. 28 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova vor examina adresa şi, în termenele stabilite, vor informa Curtea asupra rezultatelor examinării acesteia.

    PREŞEDINTELE CURŢII
    CONSTITUŢIONALE                                 Alexandru TĂNASE

    1. Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 30 octombrie 2012 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de Curtea Supremă de Justiţie, şi declarată drept neconstituţională sintagma „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
    2. În opinia mea, Hotărîrea Curţii este nefondată, iar dispoziţiile art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei nu contravin prevederilor art.88 lit.c)  din Constituţie.
    3. Este incontestabil faptul că reglementarea cetăţeniei este eminamente o chestiune de stat. Acest lucru se desprinde cu o deosebită claritate din dispoziţiile constituţionale şi legale, conform cărora statuarea drepturilor şi îndatoririlor cetăţenilor, a modurilor de dobîndire şi de pierdere a cetăţeniei constituie un atribut exclusiv al statului. Convenţia europeană cu privire la cetăţenie consideră reglementarea cetăţeniei ca un drept suveran, un domeniu ce ţine de competenţa exclusivă a fiecărui stat.
    4. Constituţia Republicii Moldova garantează regimul juridic al cetăţeniei prin art.17, art.18 şi art.19 şi conferă Preşedintelui Republicii Moldova soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova (art.88 lit.c) din Constituţie).
    Cetăţenia Republicii Moldova poate fi dobîndită, păstrată sau pierdută numai în condiţiile prevăzute de legea organică (art.17 alin.(1) din Legea Supremă).
    5. Legea cetăţeniei Republicii Moldova  în Capitolul V (art.27-31) reglementează atribuţiile autorităţilor publice referitoare la cetăţenie.
    6. Potrivit art.27 din lege, Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei conform Constituţiei şi Legii cetăţeniei Republicii Moldova; emite decrete în cazul acordării, redobîndirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.
    Deoarece, în exercitarea puterii de stat, autorităţile statului  activează ca un organism unic, statul poate să prevadă anumite filtre administrative pentru examinarea prealabilă a cererilor privind acordarea cetăţeniei.
Articolele 28-31 din Legea cetăţeniei reglementează atribuţiile referitoare la problemele cetăţeniei ale Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi ale organelor lui; Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi ale instituţiilor lui; Ministerului Afacerilor Interne; Serviciului de Informaţii şi Securitate.
    7. În conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.389 din 17 mai 2010, ministerul este organul central de specialitate cu atribuţii ce ţin de organizarea înregistrării şi evidenţei populaţiei Republicii Moldova, precum şi cu atribuţii de organizare a primirii, examinării, prelucrării demersurilor cetăţenilor cu privire la ieşirea-intrarea în ţară şi de perfectare a materialelor la cererile persoanelor cu privire la cetăţenie.
    8. Potrivit art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor verifică documentele în vederea corespunderii  legislaţiei şi stabilirii faptului că cererea întruneşte cerinţele prevăzute de Legea cetăţeniei şi întocmeşte un aviz argumentat, cu expedierea ulterioară a acestora spre  soluţionare Preşedintelui Republicii Moldova. Aceste acţiuni sînt pregătitoare, precedînd emiterea decretului privind acordarea cetăţeniei de către Preşedintele Republicii Moldova, sau refuzul de acordare a cetăţeniei. Anume Preşedintele Republicii Moldova, dar nu Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, decide acordarea sau refuzul de a acorda cetăţenia Republicii Moldova.
    Termenul „verifică” presupune examinarea actelor necesare dobîndirii sau redobîndirii cetăţeniei pentru a stabili în ce măsură acestea corespund cerinţelor art.36 din Legea cetăţeniei, precum  şi cerinţelor punctului 5 al Regulamentului cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.197 din 12 martie 2001.
    Or articolul 28 litera a)  din Legea cetăţeniei stipulează expres că Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, numai în urma tuturor acţiunilor de „primire a cererilor”, „verificare a documentelor prezentate”, „adunare a datelor”, „întocmire a avizului”, expediază materialele şi avizul motivat Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionarea problemei cetăţeniei.
Astfel, rezultă că, în cazul cînd cererea nu este conformă cerinţelor legale, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor o poate restitui persoanei, pentru a fi adusă în concordanţă cu cerinţele legale.
    9.  Prin acţiunea de „verificare a actelor prezentate în vederea corespunderii acestora cerinţelor Legii cetăţeniei” nu se înţelege altceva decît controlul actelor solicitate de la persoana care a depus cerere în materie de cetăţenie, dar nu şi luarea deciziei privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova sau refuzul acordării acesteia. Astfel, acţiunile de verificare a corespunderii cererii de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova  cerinţelor legii, atribuţii ce revin Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, nu echivalează cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a cetăţeniei, atribuţie directă a şefului statului.
    10. Efectele juridice în problemele dobîndirii (redobîndirii) cetăţeniei sînt produse de deciziile adoptate de către Preşedintele Republicii Moldova (decrete în cazul acordării  cerăţeniei sau refuz motivat), dar nu de deciziile Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor privind refuzul de primire a actelor în problemele cetăţeniei.
    11. Cu atît mai mult, potrivit art.42 din Legea cetăţeniei, intitulat „Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale”, refuzul de a primi cererea în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţa judecătorească.
    12. Deşi în § 33 din hotărîre Curtea şi-a propus să exercite controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, în § 34 din hotărîre Curtea a dispus că va verifica „dacă lit.(c) art.88 din Constituţie conferă dreptul de a refuza primirea cererii privind acordarea cetăţeniei exclusiv Preşedintelui ţării sau acest drept îl au şi autorităţile ce recepţionează actele de la solicitanţi, în special în cazul în care persoana nu întruneşte toate condiţiile impuse de lege pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare”.
    Ca urmare a interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea a conchis că „Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit.c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobândirea cetăţeniei” (§ 39). „O altă interpretare a normei constituţionale prin legea, în speţă, referitoare la procedura reglementată la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, ar echivala cu limitarea atribuţiei Preşedintelui statuate la lit.c) art.88 din Constituţie” (§ 40).
    Astfel, Curtea a învestit şeful statului cu obligaţia de a exercita atribuţii date prin lege Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi altor autorităţi publice (art. 28, 31 din lege). Totodată, în § 42 Curtea concluzionează că numai Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova (constituită în scopul asigurării de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiilor constituţionale în problemele cetăţeniei) „este în drept să verifice actele solicitantului prevăzute de lege şi să prezinte propunerile respective Preşedintelui, căruia îi aparţine dreptul decizional. Orice mecanism administrativ, care în fapt ar putea împiedica Preşedintele Republicii Moldova să soluţioneze cererile de acordare a cetăţeniei, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, ar însemna de fapt o limitare inadmisibilă a atribuţiilor sale”.
    13. În opinia mea, concluziile Curţii expuse la §§  39, 40 şi 42 din hotărîre  sînt neconcludente şi controversate.
    14. Categoric nu sînt de acord cu interpretarea cazuală a termenului „soluţionează” cuprins în art.88 lit.c) din Constituţie. Potrivit Curţii, „termenul „soluţionează”  are o semnificaţie mai largă, incluzând întreg ansamblul de proceduri prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei”.                                                    
    15. Prevederea constituţională „soluţionează problemele cetăţeniei” are o altă semnificaţie decît cea expusă de Curte. Atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova referitor la soluţionarea problemelor cetăţeniei constă în examinarea cererilor privind dobîndirea şi redobîndirea cetăţeniei, de refuz privind acordarea cetăţeniei, de aprobare a renunţării la cetăţenia Republicii Moldova, precum şi examinarea propunerilor şi avizelor referitoare la retragerea cetăţeniei.
    Aceste atribuţii se exercită de către Preşedintele Republicii Moldova în temeiul actelor verificate de către autorităţile publice  implicate în examinarea problemelor cetăţeniei.
    Reiterez că decizia privind acordarea cetăţeniei, prin care se realizează realmente atribuţia privind soluţionarea problemelor cetăţeniei, aparţine în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova şi se materializează în emiterea decretului respectiv.
    16. Refuzul de acordare a cetăţeniei, de asemenea, este de competenţa exclusivă a Preşedintelui Republicii Moldova, care, conform art.27 din Legea cetăţeniei, formulează un răspuns argumentat solicitantului.
    Refuzul de a acorda cetăţenia Republicii Moldova în ceea ce priveşte motivele de fond trebuie să fie previzibil, proporţional şi prevăzut de lege.
    Art.20 din Legea cetăţeniei conţine şirul exhaustiv al motivelor refuzului de a acorda cetăţenia.
    Garanţiile procedurale legate de cetăţenie se întemeiază pe prescripţiile  art.11 şi art.12 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, care precizează că deciziile referitoare la dobîndirea cetăţeniei trebuie să conţină motivaţii în formă scrisă, să poată face obiectul unui recurs administrativ sau judiciar, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne. Art.41 din Legea cetăţeniei şi art.42 enunţat mai sus reglementează  atacarea  hotărîrilor în problema cetăţeniei.
    17. Fără a aduce argumente, Curtea a menţionat că prevederea contestată nu corespunde nici principiilor clarităţii şi previzibilităţii, invocînd încălcarea dispoziţiilor art.23 din Constituţie. Curtea a subliniat că „raportată la textul art.33 din Legea cetăţeniei, care obligă solicitantul să depună cerere pe numele Preşedintelui, prevederea art.28 lit.a) este incertă în ceea ce priveşte comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice”.
    18. Această interpretare este eronată, deoarece dispoziţiile art.28 lit.a) nu vizează „comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice”, dar vizează atribuţiile Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi ale organelor lui în problemele cetăţeniei.
    19. Art.33 din Legea cetăţeniei, intitulat „Modalitatea de prezentare a cererii”, stipulează clar că cererea privind dobîndirea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar... la organul teritorial al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor în a cărui rază îşi are domiciliul solicitantul, iar în cazul persoanei cu domiciliul legal şi obişnuit în străinătate, la reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară a Republicii Moldova sau la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.
    Pentru motivele expuse, consider că norma legală contestată este constituţională şi în nici un mod nu aduce atingere atribuţiei Preşedintelui Republicii Moldova, statuate în art.88 lit.c) din Constituţie, privind soluţionarea problemelor cetăţeniei.

     Judecător                                          Elena SAFALERU