În scopul realizării prevederilor Legii nr.124-XVI din 11 mai 2007 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  2007, nr.78-81, art.362), cu modificările ulterioare, Legii nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 cu privire la tutun şi la articolele din tutun (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  2008, nr.47-48, art.139), cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
     Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.1;
    Componenţa nominală a Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, conform anexei nr.2;
    Regulamentul Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, conform anexei nr.3.
    2. Ministerele şi autorităţile administrative centrale:
    vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a prevederilor Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016;
    vor prevedea anual, în limita mijloacelor aprobate, alocaţii pentru realizarea acţiunilor prevăzute de Programul sus-numit;
    vor informa anual, pînă la data de 30 mai, Ministerul Sănătăţii despre executarea Programului menţionat.
    3. Ministerul Sănătăţii, pînă la 1 iulie, va prezenta Guvernului raportul anual cu privire la realizarea prevederilor Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016.
    4. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă măsuri pentru elaborarea şi aprobarea planurilor locale anuale de acţiuni pentru realizarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016.
    5. Se stabileşte că finanţarea acţiunilor prevăzute în Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016 se va efectua din contul şi în limita mijloacelor bugetului public naţional şi din alte surse financiare care nu contravin legislaţiei.
    6. Se stabileşte că, în caz de eliberare din funcţiile publice deţinute a unor membri ai Consiliului, atribuţiile lor în cadrul acestuia vor fi exercitate de persoanele nou-desemnate în funcţiile respective, fără a fi emisă o altă hotărîre de Guvern.
    7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                                    Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru                                                                     Mihail Moldovanu
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                                   Valeriu Lazăr
    Viceprim-ministru,
    ministrul afacerilor externe
    şi integrării europene                                                                Iurie Leancă
    Ministrul sănătăţii                                                                     Andrei Usatîi
    Ministrul finanţelor                                                                   Veaceslav Negruţa
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                              Vasile Bumacov
    Ministrul afacerilor interne                                                       Alexei Roibu
    Ministrul apărării                                                                       Vitalie Marinuţa
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                                        Valentina Buliga
    Ministrul educaţiei                                                                    Mihail Şleahtiţchi
    Ministrul tineretului şi sportului                                               Ion Cebanu
    Ministrul culturii                                                                        Boris Focşa

    Nr. 100. Chişinău, 16 februarie 2012.

       
    1. Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016 (în continuare – Programul) este un document de planificare strategică a politicilor publice de control al tutunului în Republica Moldova şi stabileşte obiectivele pe termen mediu ce necesită a fi realizate în vederea implementării politicii de stat în domeniul reducerii consumului de tutun şi a impactului fumatului asupra stării de sănătate a populaţiei.
    2. Programul a fost elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr.124-XVI din 11 mai 2007 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (în continuare – CCCT) şi cu ghidurile adoptate de Conferinţa Părţilor, conform Legii nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 cu privire la tutun şi la articolele din tutun, Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Politicii Naţionale de Sănătate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 886  din 6 august 2007, Acordului de asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană privind armonizarea legislaţiei Uniunii Europene şi Republicii Moldova, Raportului Misiunii Uniunii Europene (octombrie 2010) care stă la baza acestui acord, luînd în considerare aplicarea şi armonizarea cu directivele şi recomandările Uniunii Europene şi altor documente internaţionale în domeniu.
    3. Prezentul Program descrie situaţia curentă în domeniu şi defineşte obiectivele, acţiunile şi măsurile necesare, cu stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toţi actorii implicaţi în activităţile de control al tutunului, inclusiv cele necesare pentru armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul controlului tutunului, cu Directivele Uniunii Europene cu privire la tutun şi cu recomandările şi protocoalele CCCT.
    4. Utilizarea tutunului este una dintre cauzele principale evitabile ale morţii în lume. Fumatul ucide pînă la jumătate din numărul fumătorilor, fiind cauza fiecărui al zecelea deces în rîndul adulţilor şi reducînd viaţa fumătorului în medie cu 15 ani.
    Fumatul reprezintă o problemă majoră a societăţii moderne, care anual produce mai multe victime decît SIDA, abuzul de alcool şi droguri, accidentele de circulaţie, crimele, suicidul şi este una dintre primele cauze de deces care poate fi prevenită. În secolul XX, epidemia de tabagism a  condus la decesul a cca 100 milioane de oameni.
    La nivel mondial, conform pronosticului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în anul 2012 tabagismul va ucide cca 5 milioane de oameni, inclusiv peste 1,2 milioane de europeni. Această cifră nu include alte 600 000 de oameni care vor deceda din cauza fumatului pasiv, printre care şi 150 000 de copii.
    5. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că utilizarea tutunului este cauza principală a unor maladii fatale. Fumatul este unul dintre factorii principali de risc major şi agent cauzal pentru cel puţin şase boli cronice devastatoare: bolile cardiace, cancerul, bolile cerebrovasculare, diabetul zaharat, bolile pulmonare distructive cronice şi ateroscleroza. Tabagismul reprezintă cauza a peste 50% din tumorile maligne (din care circa 90% reprezintă cancerul pulmonar), a 80% din bronşitele-enfizemice cronice (care exacerbează simptomele asmatice); provoacă mai mult de o jumătate din bolile cardiovasculare (atacul de cord, ateroscleroza) şi cele cerebrovasculare.
    Fumatul dublează infertilitatea la femei, induce dereglarea potenţei sexuale şi sterilitatea la bărbaţi. Se afirmă că fumatul la vîrsta copilăriei şi adolescenţei duce la dezvoltarea anormală a creierului, cu consecinţe nefaste, imprevizibile pentru sănătatea mintală. Situaţia devine şi mai alarmantă constatînd că fumatul tot mai frecvent se practică în rîndul copiilor şi persoanelor tinere, pe care-l iniţiază de la vîrstă din ce în ce mai fragedă. De remarcat, cu cît vîrsta de începere a fumatului este mai timpurie, cu atît devin mai devastatoare consecinţele viciului, fiind cu mult mai grave decît la persoanele mature, deoarece probabilitatea că persoanele tinere vor fuma permanent este mare, iar  eventualitatea renunţării la fumat este mult mai mică. În cazul gravidelor fumătoare, se înregistrează subdezvoltarea fătului, provocată de slăbirea circulaţiei sanguine în uter şi placentă, de nivelul scăzut de oxigen în sînge. Drept urmare, creşte riscul de naştere prematură şi/sau de invaliditate a nou-născutului. Fumatul în timpul sarcinii poate cauza, de asemenea, greutate mică a fătului, naşteri premature, dezvoltarea anomaliilor, aşa ca absenţa extremităţilor.
    6. Odată cu ratificarea CCCT, Republica Moldova s-a angajat să protejeze generaţiile prezente şi viitoare de consecinţele devastatoare ale consumului de tutun şi ale expunerii la fumul de tutun asupra sănătăţii, mediului înconjurător, mediului social şi economic, prin implementarea unor măsuri de control al tutunului, cu scopul de a reduce constant şi considerabil prevalenţa utilizării tutunului şi a expunerii la fumul de tutun.
    7. Astfel, Republica Moldova a elaborat un cadru legal privind anumite aspecte legate de interzicerea publicităţii, vinderea şi distribuirea produselor de tutun, interzicerea fumatului în locurile publice, în instituţiile guvernamentale, educaţionale, de sănătate, de agrement, la locul de muncă şi în transportul public. Conform prevederilor CCCT, sînt reglementate mesajele de avertizare privind dauna fumatului, care trebuie să ocupe o bună parte din ambalaj. De asemenea, este reglementat conţinutul produselor din tutun şi este interzisă comercializarea articolelor din tutun minorilor sub 18 ani. Cu toate acestea, studiile recente au demonstrat insuficienţa politicilor publice şi a acţiunilor care să reducă, constant şi considerabil, prevalenţa utilizării tutunului şi expunerii la fumul de tutun, precum şi faptul că există deficienţe în implementarea cadrului legal existent şi că acesta nu este pe deplin armonizat cu CCCT şi cu legislaţia comunitară.
    8. În Republica Moldova nu au fost create servicii de consiliere şi de asistenţă necesare pentru renunţarea la fumat, iar legislaţia în domeniu nu prevede aplicarea avertismentelor combinate (textuale şi pictoriale) pe ambalaj. Conţinutul de substanţe toxice şi cancerigene în produsele de tutun este mai mare decît cel stipulat în legislaţia comunitară. Legislaţia naţională prevede certificarea igienică (autorizarea sanitară) a ţigărilor plasate pe piaţă. De asemenea, sînt stabilite cerinţe de inofensivitate pentru produsele de tutun, care sînt recunoscute foarte clar drept nocive. Pe lîngă aspectele de control al tutunului, se conţin prevederi referitoare la producerea şi prelucrarea tutunului, precum şi la acordarea ajutorului din partea statului şi a altor facilităţi, prevăzute de lege, pentru agenţii economici care se ocupă de cultivarea şi de prelucrarea postrecoltară a tutunului. Mai mult decît atît, fumatul se permite în unele localuri şi locuri publice, dar nu sînt clar stipulate autorităţile responsabile de punerea în aplicare a reglementărilor legale şi a responsabilităţilor fiecăreia dintre autorităţi. În acelaşi timp, legislaţia în vigoare nu prevede direcţionarea surselor obţinute din creşterea taxelor şi a preţurilor la ţigări, precum şi a celor din amenzile plătite pentru încălcarea legislaţiei în domeniul controlului tutunului la crearea serviciilor de consiliere, de acordare a asistenţei necesare pentru renunţarea la fumat şi de promovare a sănătăţii.
    9. De asemenea,  monitorizarea  insuficientă  a  consumului  de tutun şi promovarea publicităţii fumatului sînt cauzate de colaborarea ineficientă dintre autorităţile şi agenţiile implicate în implementarea acţiunilor complexe de control al tutunului. Este insuficientă cooperarea între autorităţile şi agenţiile guvernamentale şi ONG-urile din domeniul controlului tutunului.
    10. Populaţia este puţin sensibilizată în privinţa pericolelor tutunului, consecinţelor asupra sănătăţii şi măsurilor de protejare. S-a demonstrat că prin organizarea spaţiilor pentru fumători în localurile şi locurile publice unde fumatul este interzis, populaţia nu este protejată suficient de fumul de ţigară.
    11. Accesul sporit al tuturor grupurilor de populaţie la articolele din tutun accentuează că în Republica Moldova taxele şi preţurile existente la aceste produse nu contribuie la renunţarea şi/sau la micşorarea considerabilă a consumului de tutun. De asemenea, au fost insuficient implementate activităţi de reducere a consumului de tutun de populaţia generală, cu accent special asupra tinerilor, femeilor şi categoriilor de populaţie cu venit mediu şi sub mediu, inclusiv prin impunerea interdicţiilor vaste în privinţa publicităţii şi promovării, în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu recomandările CCCT.
    12. Controlul tutunului nu a devenit realmente o problemă de sănătate publică intersectorială care să asigure măsuri de control pentru mai multe grupuri-ţintă, asemenea ca fumătorii cu rata înaltă a fumatului, grupurile supuse riscului de a începe fumatul sau de a deveni fumători permanenţi, profesioniştii care pot oferi posibilităţi de intervenţie cu fumătorii, nefumătorii actuali sau cei expuşi fumului de tutun, persoanele şi instituţiile responsabile de impunerea măsurilor legislative de control al tutunului la nivel de comunitate, autorităţile şi agenţiile cu experienţă în elucidarea problemelor de control al tutunului, care pot asista la elaborarea programelor.
    Astfel, insuficienţa politicilor publice şi a acţiunilor care ar trebui să reducă rata utilizării tutunului şi expunerii la fumul de tutun, precum şi imperfecţiunea cadrului legal existent contribuie la menţinerea tendinţelor negative privind fumatul în rîndul tinerilor, femeilor şi grupurilor vulnerabile din punct de vedere socioeconomic. Conform studiului „GYTS, CDC Atlanta, SUA, 2008”, jumătate dintre elevii cu vîrsta cuprinsă între 13 şi 15 ani din Republica Moldova au început să fumeze pînă la vîrsta de 10 ani, dintre care 54,1% erau băieţi şi 40,5% fete. Este înaltă şi rata de expunere la fumatul pasiv a populaţiei în locurile publice şi la domiciliu. În total, la momentul actual, 11,3% dintre elevi şi tineri sînt fumători, dintre care 18,5% sînt băieţi şi 5,6% fete. Conform aceluiaşi studiu, 60% din  intervievaţi au fost expuşi la fumul de tutun în locurile publice, iar 53,3% - la domiciliu. Potrivit Studiului Demografic şi de Sănătate din Republica Moldova din anul 2005, extinderea fumătorilor în rîndul bărbaţilor este de cca 51,1% (locul IV în Europa) şi de 7,1% în rîndul femeilor. În comparaţie cu media europeană (şi a majorităţii statelor din Europa), aceste date sînt extrem de înalte.
    13. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (în continuare – OMS), utilizarea tutunului continuă să rămînă o cauză globală a mortalităţii prevenibile. Aproape o treime din povara mondială a bolilor netransmisibile sînt provocate de tutun, în special bolile cardiovasculare, cerebrovasculare şi tumorile maligne, ceea ce duce la sporirea costurilor asistenţei medicale şi la încetinirea dezvoltării economice. Există, de asemenea, dovezi că expunerea la fumul de ţigară (fumatul pasiv) reprezintă un factor cancerigen pentru om, sporeşte riscul bolilor cardiovasculare şi respiratorii la adulţi, precum şi al cancerului pulmonar, al manifestărilor alergice şi al multor tulburări în dezvoltarea normală a copiilor.
    14. Fumatului şi expunerii la fumul de tutun îi revine un rol crucial în diminuarea numărului de populaţie, ceea ce reprezintă una dintre principalele provocări ale sănătăţii publice şi ale securităţii demografice a Republicii Moldova. În conformitate cu datele OMS pentru ultimii ani, mortalitatea generală în Moldova este cu circa 10% mai înaltă decît ratele medii în ţările europene din grupurile B şi C şi de circa două ori mai înaltă decît în ţările europene din grupul A. Bolile netransmisibile reprezintă cauza a circa 87% din mortalitatea generală, iar cancerul – circa 11%. Bolile cardiovasculare (în continuare – BCV) sînt cauza principală a mortalităţii în Republica Moldova, ele cauzînd circa 60% din mortalitatea generală şi sînt de 2,3 ori mai răspîndite decît media pe ţările europene din grupul A. Două treimi (41%) din mortalitatea cauzată de BCV se datorează bolii ischemice a cordului, iar cealaltă treime (16,3%) este atribuită bolilor cerebrovasculare. Estimările costurilor economice ale tutunului, legate de productivitatea pierdută din cauza deceselor premature, spitalizărilor şi tratamentului ambulatoriu al bolilor provocate de fumat au ajuns la circa 430 milioane lei în 2010, ceea ce este practic egal cu veniturile colectate în Bugetul de stat din vînzarea produselor din tutun
    15. Situaţia  în domeniu din Republică Moldova necesită elaborarea şi aplicarea în continuare a măsurilor concrete privind reducerea fumatului prin politici eficiente  şi crearea infrastructurii pentru realizarea lor.
    16. Scopul Programului este ameliorarea stării de sănătate a populaţiei prin reducerea consumului de tutun, precum şi asigurarea punerii în aplicare a Convenţiei-cadru la care Republica Moldova a aderat în anul 2009.
    17. Implementarea Programului pînă în anul 2016 prevede realizarea următoarelor obiective:
    1) alinierea, pînă în anul 2013, a legislaţiei naţionale în domeniul controlului asupra tutunului, în conformitate cu dispoziţiile CCCT şi acquis-ul comunitar;
    2)  instituirea, pînă în anul 2014, a unui sistem naţional de supraveghere şi monitorizare a tendinţelor privind morbiditatea şi mortalitatea provocate de consumul articolelor din tutun, precum şi a producerii, promovării, comercializării, politicilor de preţuri şi de taxare a articolelor din tutun şi a sancţiunilor pentru încălcarea legislaţiei în domeniu;
    3) identificarea precoce şi cuprinderea în programe de consiliere pînă la 25%, către anul 2014, şi a cel puţin 50%, către anul 2016, din populaţia fumătoare, precum şi de tratament, la adresare, a persoanelor dependente de tutun;
    4)  informarea şi educarea populaţiei în privinţa diferitelor aspecte de sănătate, sociale şi economice, legate de consumul de tutun, cu sporirea ponderii populaţiei generale care posedă cunoştinţe pînă la 60%, a copiilor şi tinerilor pînă la 90%, către anul 2016, comparativ cu anul 2011;
    5) implementarea, către anul 2013, a interdicţiilor privind accesul la articolele din tutun al persoanelor pînă la 18 ani, fumatul în locurile publice  şi crearea locurilor de muncă fără fumat;
    6) introducerea, pînă în anul 2014, a pictogramelor de avertizare pe ambalajele articolelor din tutun, cu creşterea dimensiunii existente a avertismentelor cu cel puţin 50%, în conformitate cu recomandările CCCT şi cu legislaţia comunitară, prin aplicarea interdicţiilor referitoare la înscrierea pe etichetă a informaţiilor care induc în eroare;
    7) introducerea, pînă în anul  2014, a restricţiilor comprehensive pentru toate formele de publicitate, promovarea şi sponsorizarea produselor din tutun;
    8) prezentarea propunerilor Ministerului Finanţelor privind impozitarea produselor ce conţin tutun, pentru a fi examinate în cadrul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu;
    9) asigurarea, către anul  2016, a evidenţei importurilor şi reducerea cu 100% a importului ilicit de articole din tutun.
    18. Pînă în anul 2016 vor fi depuse eforturi pentru realizarea obiectivelor specifice de asigurare a dezvoltării capacităţilor necesare ale tuturor actorilor implicaţi în activităţile de control al tutunului, prevăzînd următoarele acţiuni pe termen mediu:
    1) adoptarea şi punerea în aplicare a noii legislaţii de control al tutunului pentru a oferi:
    a) protejarea populaţiei de fumul de tutun. Aceasta prevede perfecţionarea legislaţiei existente de control al tutunului, cu impunerea mediilor libere de  tutun şi  implementarea  ei în conformitate cu recomandările CCCT; 
    b) punerea în aplicare a interdicţiilor privind publicitatea, promovarea şi sponsorizarea tutunului. Aceasta prevede armonizarea legislaţiei naţionale de control al tutunului cu punerea în aplicare a unei interdicţii comprehensive pentru toate tipurile de publicitate, promovare şi distribuire în mod gratuit a produselor de tutun,  reducere promoţională a preţurilor, plasare a produselor la televiziune, pe internet şi sponsorizare de către industria naţională şi internaţională a tutunului, în conformitate cu recomandările CCCT. De asemenea, se vor pune în aplicare  penalităţi mai aspre pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul controlului tutunului, se vor aplica măsuri pentru sporirea credibilităţii şi eficacităţii autorităţilor de inspecţie, precum şi fortificarea rolului Consiliului Coordonator al Audiovizualului;
    c) ambalarea şi etichetarea produselor din tutun. Aceasta implică punerea în aplicare a obligaţiilor CCCT cu privire la mărirea dimensiunilor existente ale avertismentelor cu cel puţin cu 50-75% şi introducerea pictogramelor pe ambalaje;
    2) impozitarea produselor din tutun. Vor fi prezentate propuneri Ministerului Finanţelor privind impozitarea produselor ce conţin tutun, pentru a fi examinate în cadrul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu;
    3) educaţia, comunicarea, formarea şi sensibilizarea opiniei publice. Aceasta va include elaborarea şi implementarea campaniilor de sensibilizare a populaţiei-ţintă, elaborarea materialelor educaţionale şi a ghidurilor pentru educarea şi instruirea cadrelor medicale şi a altor actori implicaţi în implementarea activităţilor de prevenire a fumatului, în tratamentul dependenţei de tutun şi realizarea legislaţiei care ar impune oferirea în mod gratuit a timpului de emisie radio şi TV pentru prezentarea tuturor pericolelor cauzate de consumul de tutun şi importanţa controlului asupra tutunului;
    4) renunţarea la consumul de tutun. Aceasta presupune instituirea unui sistem de acordare a asistenţei în renunţarea la consumul de tutun şi în tratamentul dependenţei de tutun, precum şi instituirea unei linii fierbinţi gratuite de renunţare la fumat pentru populaţie, cu datele de contact publicate pe ambalajele de ţigări;
    5) reducerea tuturor formelor de comerţ ilicit cu produse de tutun ca urmare a revizuirii legislaţiei relevante, în conformitate cu acordurile bilaterale cu ţările vecine, precum şi  cu rezultatele scontate ale Protocolului CCCT privind comerţul ilicit;
    6) monitorizarea consumului de tutun (a formelor clasice de consum, precum şi a celor noi, alternative, cum ar fi ţigara electronică), punerea în aplicare a politicilor publice de prevenire a fumatului. Acest lucru ar consta în folosirea datelor bazate pe dovezi pentru planificarea şi punerea în aplicare a acţiunilor în domeniul sănătăţii publice, care mizează pe îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei;
    7) instituirea unui mecanism naţional de coordonare şi de control al tutunului în cadrul UNDAF, într-un context de cooperare între PNUD şi Guvernul Republicii Moldova.
    19. Prezentul Program urmează  a fi implementat în două etape:
    1) etapa I: perioada 2012-2013 – se va axa pe perfecţionarea şi armonizarea cadrului legal existent (sau elaborarea de politici publice, în cazul în care nu există) în domeniul controlului tutunului, în conformitate cu Directivele UE privind tutunul şi cu recomandările şi protocoalele CCCT, precum şi dezvoltarea capacităţilor tuturor partenerilor implicaţi în activităţile de control al tutunului;
    2) etapa a II-a: perioada 2014-2016 – se va axa pe implementarea politicilor publice şi a acţiunilor în scopul reducerii consumului de tutun printre toate grupurile de populaţie, reducerea morbidităţii şi mortalităţii cauzate de fumat, ameliorarea accesului la serviciile de renunţare şi crearea liniilor fierbinţi de întrerupere a fumatului, reducerea expunerii la fumul de tutun şi impunerea mediului fără fumat pentru a proteja şi a ameliora sănătatea populaţiei.
    20. În conformitate cu termenele stabilite de CCCT, avertismentele de sănătate trebuie să fie introduse pînă în 2012, iar restricţiile comprehensive asupra tuturor formelor de publicitate, promovare şi sponsorizare a produselor din tutun – pînă în 2014. În acelaşi timp, în conformitate cu Acordul de aderare dintre UE şi Republica Moldova, Directivele 2001/37 şi 2003/33, conţinutul ambalajelor şi, respectiv, publicitatea produselor din tutun trebuie să fie transpuse pînă în 2014.
    21.  Termenele  de  realizare  a  măsurilor prevăzute în cadrul celor două etape sînt stipulate în Planul de acţiuni pentru reglementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.1.
    22. Responsabilitatea privind coordonarea generală pentru implementarea acestui program revine Ministerului Sănătăţii. Autorităţile responsabile de implementarea prezentului Program sînt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Educaţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Serviciul Grăniceri, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Autorităţile responsabile pentru fiecare acţiune în parte sînt specificate în Planul de acţiuni.
    23. În procesul de implementare a Programului, autorităţile responsabile vor colabora cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, mass-media, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.
    24. Estimarea costurilor pentru implementarea Planului de acţiuni privind realizarea Programului a fost precedată de analiza cost-eficienţă a acţiunilor, conform instrumentului  WHO-CHOICE, recomandat de OMS.
    25. Instrumentele şi sursele de finanţare a acţiunilor de implementare a prezentului Program sînt divizate în două categorii: surse de finanţare interne şi externe. Sursele interne de finanţare sînt reprezentate, în principal, de alocările pentru acest domeniu prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv şi din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Finanţarea externă se constituie din asistenţa tehnică, inclusiv granturi, acordată de organismele financiare internaţionale şi de donatori.
    26. Evaluarea suportului financiar pentru realizarea acţiunilor incluse în Plan  se va face anual, cu înaintarea propunerilor precizate în proiectul anual al bugetului public naţional pentru sănătate, respectînd limitele cadrului de cheltuieli în vigoare.
    27. Costul estimativ al prezentului Program este de 29760,0 mii lei, fiind detaliat pentru fiecare an în funcţie de sursa de finanţare, în conformitate cu activităţile Programului, şi este specificat în anexa nr.2 la prezentul Program.
    28. Mijloacele financiare necesare pentru realizarea prezentului Program sînt specificate în tabelul de mai jos:
    29. Implementarea prezentului Program va contribui, pe termen lung, la reducerea morbidităţii şi a mortalităţii cauzate de tutun, la reducerea consumului de tutun în rîndurile populaţiei şi la valorificarea optimă a serviciilor de renunţare la fumat, precum şi la informarea în vederea prevenirii riscurilor şi înlăturării afecţiunilor determinate de consumul de tutun şi de expunerea la fum.
    30. Rezultatele scontate către anul 2016 sînt:
    1) mortalitatea  redusă   prin  cancer (orofaringeal, esofagului, plămînilor, laringeal, pancreatic);
    2) mortalitatea prematură redusă prin boli cardiovasculare (boli ischemice ale inimii, atac cerebral);
    3) morbiditatea redusă prin maladii pulmonare (astm bronşic, boală pulmonară cronică obstructivă);
    4) incidenţa redusă a malformaţiilor (defecte vizuale);
    5) reducerea numărului de copii cu greutate mică la naştere;
    6) reducerea numărului de incendii şi leziuni traumatice legate de consecinţele consumului de tutun;
    7) stabilirea unui sistem funcţional de stat pentru monitorizarea consumului de tutun şi a tendinţelor privind bolile legate de tutun;
    8) cunoaşterea riscurilor fumatului şi a expunerii la fumul de tutun de către 95% din populaţie;
    9) asigurarea cu pînă la 100% a mediilor fără fumat la locurile de muncă;
    10) excluderea pînă la 100% a expunerii la fumul de tutun a angajaţilor la locul de muncă;
    11) armonizarea legislaţiei naţionale referitoare la controlul tutunului cu legislaţia comunitară şi cu recomandările CCCT;
    12) reducerea, către anul 2016, a fumatului printre adulţi cu 3% anual;
    13) cunoaşterea consecinţelor fumatului pentru sănătate şi economie de către 90% din populaţie;
    14) oferirea serviciilor de consultare şi asistenţă persoanelor fumătoare de către 50% din Centrele Medicilor de Familie;
    15) declararea şcolilor şi instituţiilor medicale drept medii fără fumat (100%) şi excluderea expunerii la fumatul pasiv a elevilor în mediul educaţional (100%);
    16) imprimarea (100%) pe ambele părţi a pachetelor de ţigări plasate pe piaţă a avertismentelor combinate şi a mesajelor de sănătate, inclusiv a pictogramelor, conforme cu legislaţia în vigoare;
    17) organizarea a 5 campanii mass-media pentru promovarea mediului fără fumat, prevenirea fumatului şi renunţarea la fumat, dintre care x din contul publicităţii sociale gratuite;
    18) instituirea liniei fierbinţi funcţionale;
    19) consolidarea rolului Consiliului Coordonator al Audiovizualului în monitorizarea şi evaluarea mass-media referitor la interdicţia comprehensivă a tuturor tipurilor de publicitate, promovare şi sponsorizare de către industria tutunului;
    20) aplicarea cunoştinţelor şi practicilor de accesare a donaţiilor internaţionale şi de creare a parteneriatelor;
    21) prezentarea propunerilor Ministerului Finanţelor privind impozitarea produselor ce conţin tutun, pentru a fi examinate în cadrul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu.
    31. Pentru evaluarea gradului de atingere a rezultatelor, se vor utiliza următorii indicatori:
    1) nivelul de informare a populaţiei despre riscurile fumatului şi ale expunerii la fumul de tutun pentru sănătate;
    2) rata fumătorilor în rîndul copiilor şi adulţilor;
    3) rata mortalităţii cauzate de consumul de tutun;
    4) legislaţia naţională în domeniul controlului tutunului armonizată cu legislaţia comunitară şi cu recomandările CCCT;
    5) numărul de acţiuni de informare şi sensibilizare a populaţiei referitor la măsurile de control al tutunului;
    6) ponderea angajaţilor  expuşi la fumul de tutun la locurile de muncă;
    7) numărul de cercetări ştiinţifice efectuate, inclusiv a studiilor de prevalenţă;
    8) numărul de rapoarte de monitorizare realizate de instituţia responsabilă de coordonarea implementării Programului;
    9) numărul de instituţii medicale care oferă servicii de consiliere şi renunţare la fumat.
    32. Rezultatele aşteptate în urma implementării Programului vor fi corelate cu indicatorii din Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, care se referă la stoparea şi reducerea incidenţei bolilor, precum cancerul, bolile cardiovasculare, cerebrovasculare etc.
    33. Coordonarea procesului de implementare a Programului va fi realizată de Consiliul de coordonare a implementării Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016, iar procedurile de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării Programului vor fi efectuate de către Ministerul Sănătăţii.
    34. În cadrul procesului de monitorizare se va urmări modul de realizare a activităţilor formulate în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016. Ministerul Sănătăţii va elabora o dată pe an rapoarte de monitorizare, care, pe lîngă activităţile întreprinse şi rezultatele obţinute, vor conţine informaţii despre resursele consumate pentru implementarea acţiunilor şi care ulterior vor fi prezentate Guvernului.
    35.  La sfîrşitul termenului de realizare a primei etape a Programului (2012-2013), Ministerul Sănătăţii va efectua evaluarea intermediară, iar la sfîrşitul celei de-a doua etape (2014-2016) va realiza evaluarea finală a acestuia. Evaluarea se face în baza informaţiei colectate în procesul de monitorizare, prin care se va stabili măsura în care obiectivele specifice au fost realizate, dacă acţiunile selectate mai sînt relevante şi dacă este necesară modificarea acestora pentru implementarea Programului.
    36. Pentru a asigura coordonarea acţiunilor tuturor participanţilor la realizarea Programului, inclusiv atragerea, coordonarea, monitorizarea şi disbursarea finanţelor oferite de organizaţiile internaţionale, ca răspuns la necesităţile ţării în implementarea CCCT şi a legislaţiei comunitare, desfăşurarea Programului, precum şi rapoartele de monitorizare şi de evaluare vor fi dezbătute în şedinţele Consiliului de coordonare a implementării Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016.

    anexa nr.1

    anexa nr.2




    1. Consiliul Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului (în continuare – Consiliu) este creat în calitate de organ consultativ, fără statut de persoană juridică, pentru coordonarea tuturor proceselor necesare organizării eficiente a acţiunilor în domeniul controlului tutunului şi combaterea efectelor negative ale consumului de tutun asupra sănătăţii.
    2. Misiunea Consiliului este de a eficientiza comunicarea şi colaborarea intersectorială în fortificarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului, conforme cu prevederile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (în continuare – CCCT) şi cu legislaţia comunitară, precum şi stabilirea unui mecanism de implementare eficientă a activităţilor în domeniul controlului tutunului.
    3. Consiliul îşi desfăşoară activitatea în baza legislaţiei în vigoare şi a prezentului Regulament.
    4. Consiliul exercită următoarele atribuţii:
    1) coordonează implementarea Programului Naţional privind controlul tutunului;
    2) asigură participarea părţilor interesate în procesul de elaborare, monitorizare şi implementare a activităţilor de control al tutunului în Republica Moldova şi contribuie la stabilirea legăturilor durabile între toţi factorii-cheie de decizie, implicaţi în elaborarea, promovarea şi implementarea legislaţiei şi a politicilor publice în domeniul controlului tutunului;
    3) promovează parteneriatul intersectorial între instituţiile de stat, internaţionale şi neguvernamentale pentru un mai bun control al tutunului şi asigură dialogul reciproc eficient între organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale din Moldova şi de peste hotare;
    4) coordonează procesul de elaborare şi de ajustare a legislaţiei în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia comunitară, precum şi procesul de implementare a legislaţiei şi a documentelor de politici în domeniu;
    5) facilitează colaborarea intersectorială pentru elaborarea politicilor publice destinate supravegherii şi controlului asupra consumului de tutun, prevenirii morbidităţii şi mortalităţii legate de consumul de tutun, coordonînd punerea în aplicare ale acestora.
    5.Preşedintele Consiliului exercită următoarele atribuţii:
    1) convoacă şedinţele Consiliului;
    2) conduce activitatea Consiliului;
    3) semnează deciziile Consiliului şi exercită controlul executării acestora;
    4) exercită şi alte funcţii în conformitate cu prezentul Regulament.

    6. Secretarul Consiliului asigură:
    1) pregătirea materialelor pentru şedinţele Consiliului;
    2) difuzarea deciziilor Consiliului membrilor acestuia, ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate;
    3) generalizarea rezultatelor privind executarea deciziilor adoptate şi informarea preşedintelui Consiliului despre aceasta;
    4) elaborarea planurilor de activitate a Consiliului în baza propunerilor preşedintelui (vicepreşedintelui), membrilor Consiliului şi autorităţilor publice, inclusiv prezentarea lor spre examinare la şedinţele Consiliului;
    5) altă activitate a Consiliului sub aspect organizatoric, analitic şi informativ.
    7. Membrii Consiliului sînt obligaţi:
    1) să-şi exercite atribuţiile în conformitate cu prezentul Regulament;
    2) să participe la şedinţele Consiliului;
    3) să informeze conducerea instituţiilor pe care le reprezintă despre deciziile adoptate în cadrul şedinţelor.
    8. Consiliul îşi desfăşoară activitatea în şedinţe plenare, organizate cel puţin o dată în semestru.
    9. Şedinţele Consiliului sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor acestuia.
    10. La şedinţele Consiliului pot participa ca invitaţi şi alte persoane, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, întreprinderilor, mass-media, organizaţiilor nonguvernamentale, organizaţiilor internaţionale şi ai altor beneficiari de informaţie, fără drept de vot.
    11. Lucrările tehnice de secretariat se asigură de Centrul Naţional de Sănătate Publică.
    12. Pentru realizarea misiunii sale, Consiliul instiuie grupuri tehnice de lucru pe diferite domenii specifice, care întrunesc specialişti în domeniul controlului asupra tutunului din sectorul de stat, neguvernamental, precum şi parteneri pentru dezvoltare.
    13. Sarcinile grupurilor tehnice de lucru constau în:
    1) oferirea suportului tehnic în procesul ajustării cadrului legal în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia comunitară;
    2) realizarea activităţilor de pledoarie pentru fortificarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului, conforme cu prevederile CCCT şi cu legislaţia comunitară;
    3) asigurarea transparenţei activităţii Consiliului prin oferirea informaţiilor şi elaborarea materialelor pentru mass-media;
    4) monitorizarea şi evaluarea situaţiei din domeniul controlului tutunului şi a implementării legislaţiei şi a documentelor de politici, identificarea problemelor de sănătate şi participarea la elaborarea politicilor publice în domeniul controlului tutunului.
    14. Şedinţele Consiliului sînt organizate la iniţiativa preşedintelui sau  secretariatului Consiliului ori la solicitarea a 1/3 din membrii acestuia, cu informarea secretariatului cu o lună înainte despre această intenţie.
    15. Ordinea de zi a şedinţelor Consiliului se întocmeşte de către secretar, la propunerea preşedintelui, şi se prezintă membrilor Consiliului pentru completări şi modificări cu cel puţin 14 zile înainte de convocarea şedinţei, după care se prezintă spre aprobare preşedintelui Consiliului cu cel puţin 7 zile înainte de convocarea şedinţei.
    16. Ordinea de zi definitivată se aduce la cunoştinţa membrilor Consiliului şi, după caz, persoanelor invitate cu cel puţin 5 zile înainte de convocarea şedinţei.
    17. Şedinţele sînt prezidate de preşedintele Consiliului, iar în cazul absenţei acestuia – de vicepreşedinte.
    18. Procesul-verbal al şedinţei Consiliului se întocmeşte de către secretarul acestuia, în termen de cel mult 2 zile de la data desfăşurării şedinţei şi se semnează de către preşedintele şi secretarul Consiliului.
    19. În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul adoptă decizii în problemele ce ţin de competenţa sa.
    20. Deciziile Consiliului se adoptă cu votul majorităţii membrilor Consiliului prezenţi la şedinţă. Membrii Consiliului sînt parteneri egali, cu drepturi depline de participare şi implicare în procesul de luare a deciziilor şi au dreptul de a-şi delega votul reprezentanţilor autorizaţi de ei.
    21. Deciziile Consiliului sînt semnate de către preşedintele acestuia.
    22. Deciziile Consiliului au un caracter consultativ pentru toate autorităţile publice participante la implementarea Programului naţional privind controlul tutunului, la ajustarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia comunitară, precum şi la stabilirea unui mecanism de implementare eficientă a activităţilor în domeniul controlului tutunului.