MODIFICAT
    LP245 din 15.11.18, MO462-466/12.12.18 art.774; în vigoare 12.01.19
    LP220 din 08.11.18, MO462-466/12.12.18 art.772; în vigoare 12.12.18
    LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17





    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
    Prezenta lege stabileşte temeiurile, condiţiile şi limitele (restricţiile) aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc de către subiecţii prezentei legi în scopul unificării cadrului juridic şi instituţional de aplicare a acestora, precum şi în scopul protejării statului de drept.
    Articolul 2. Noţiuni generale
    (1) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, pornind de la natura juridică şi de la menirea lor, reprezintă acţiuni concrete de constrîngere administrativă cu caracter represiv (de stopare), iar în funcţie de modalitatea de realizare a acestor acţiuni, reprezintă mijloace violente de influenţă asupra persoanei care a săvîrşit ori care săvîrşeşte fapte prejudiciabile, asupra unui animal ori asupra unui mijloc de transport, în condiţiile şi în limitele legii.
    (2) În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni utilizate semnifică:
    aplicare a armei de foc – efectuare a unei împuşcături asupra ţintei;
    atentat la securitatea personală – apropiere a presupusului delincvent, după ce a fost somat să se oprească şi/sau să ocupe o poziţie inofensivă ori în cazul unui atac armat, de subiectul legii la o distanţă care, potrivit circumstanţelor apărute, generează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea acestuia;
    rezistenţă armată – împotrivire activă a persoanei sau a unui grup de persoane faţă de îndeplinirea de către subiecţii legii a atribuţiilor funcţionale, efectuată cu aplicarea armei de foc sau cu alte obiecte folosite în calitate de armă, ce pot constitui, potrivit circumstanţelor apărute, un pericol real pentru viaţă şi sănătate, precum şi rezistenţa opusă cu o armă defectată dacă, în situaţia creată, aceasta nu a putut şi nici nu putea fi percepută ca fiind defectată;
    pericolul aplicării armei de foc – aducerea de către o persoană a armei de foc în poziţie de pregătire pentru tragere, avertizarea verbală privind aplicarea acesteia sau efectuarea gesturilor caracteristice care permit a presupune intenţia recurgerii la armă de foc, cum ar fi tentativa de a scoate obiecte din buzunare, din genţi, dulapuri, sertare etc. după somarea de a ţine mîinile la vedere sau de a ocupa o poziţie inofensivă;
    atac – acţiuni directe, imediate, materiale şi reale, îndreptate împotriva subiecţilor legii sau împotriva unei terţe persoane, asupra clădirilor, încăperilor, obiectivelor şi mijloacelor de transport, acţiuni care, în mod evident, pot pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi integritatea bunurilor atacate;
    atac armat – atac sau rezistenţă efectuată cu ajutorul armelor de orice construcţie, al mijloacelor speciale ori al obiectelor, substanţelor şi mecanismelor care realmente pot cauza decesul, pot dăuna sănătăţii oamenilor ori pot provoca pagube materiale considerabile;
    mijloace speciale – obiecte, muniţii, echipament, substanţe chimice, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de stopare forţată a unităţilor de transport, mijloace de transport, utilaje şi tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fără efecte cu caracter letal, destinate înfrîngerii rezistenţei opuse, imobilizării şi dezorientării persoanei sau distrugerii obstacolelor;
    forţă fizică – măsuri de constrîngere realizate exclusiv prin încordarea muşchilor, a puterii fizice a persoanei, inclusiv prin aplicarea procedeelor speciale de luptă;
    principiul proporţionalităţii – utilizarea de către subiecţii legii a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc în aşa mod încît această utilizare să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.
    Articolul 3. Subiecţii prezentei legi
    Subiecţi ai prezentei legi sînt:
    a) personalul, care deţine grade şi statut special, grade și statut militar, din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Finanţelor, Serviciului Vamal, Serviciului de Stat de Curieri Speciali, Administrației Naționale a Penitenciarelor, precum şi procurorii;
    [Art.3 lit.a) modificată prin LP245 din 15.11.18, MO462-466/12.12.18 art.774; în vigoare 12.01.19]
    [Art.3 lit.a) în redacția LP220 din 08.11.18, MO462-466/12.12.18 art.772; în vigoare 12.12.18]
    b) personalul special împuternicit al Inspectoratului pentru Protecția Mediului, al serviciilor specializate din cadrul autorităţilor publice centrale, create în scopul transportării purtătorilor materiali de informaţii atribuite la secret de stat, a mijloacelor financiare şi a obiectelor de preţ;
    [Art.3 lit.b) modificată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    c) cetăţenii străini angajaţi ai serviciilor speciale care au sosit în Republica Moldova în scopul asigurării protecţiei şi pazei demnitarilor de stat şi care au fost notificaţi în conformitate cu legislaţia în vigoare, avînd dreptul temporar de portarmă.
    (1) Subiecţii legii au dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc în caz de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau de reţinere a persoanelor în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege.
    (2) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc, precum şi intensitatea aplicării se determină de către subiectul legii în dependenţă de circumstanţele situaţiei concrete, de tipul şi gradul de pericol, precum şi de caracteristicile individuale şi identitatea persoanei împotriva căreia urmează a fi aplicate, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
    (3) Autorităţile specificate la art. 3 sînt obligate să organizeze cursuri de pregătire specială a subiecţilor legii. Cel puţin o dată pe an subiecţii legii vor fi supuşi testării periodice privind abilităţile de a acţiona în condiţii legate de aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc.
    (4) În toate cazurile cînd aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc nu poate fi evitată, subiecţii legii sînt obligaţi:
a) să avertizeze despre intenţia de a recurge la ele, acordînd timp suficient pentru îndeplinirea cerinţelor lor legale, cu excepţia cazurilor cînd tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii şi a altor oameni, cînd poate conduce la alte urmări grave sau cînd, în situaţia creată, un astfel de avertisment este nepotrivit sau imposibil;
    b) să ia toate măsurile posibile, prevăzute de prezenta lege, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, de identitatea delincventului care o săvîrşeşte, de intensitatea rezistenţei opuse, pentru ca dauna cauzată sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor oamenilor să fie cît mai mică;
    c) să acorde imediat primul ajutor, să asigure acordarea asistenţei medicale urgente victimelor şi să ia măsuri pentru a înştiinţa în cel mai scurt timp rudele victimelor;
    d) să comunice imediat conducătorului lor direct despre toate cazurile de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc;
    e) în caz de rănire sau de deces al persoanei ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armei de foc, să informeze personal sau prin intermediul conducătorului lor direct organul de poliţie ori, după caz, procurorul în a cărui rază de jurisdicţie a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc;
    f) în caz de aplicare a armelor de foc, să întreprindă acţiunile posibile pentru a asigura păstrarea probelor şi a stabili identitatea martorilor oculari ai evenimentului.
    (5) În cazurile specificate la alin. (4) lit. e), subiectul legii va depune personal, în termen de cel mult 24 de ore, un raport în scris organului de poliţie sau procurorului în a cărui rază de jurisdicţie a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc.
    (6) Se interzice dotarea subiecţilor legii cu arme de foc şi muniţii aferente a căror aplicare cauzează urmări excesiv de grave sau care servesc drept sursă de risc nejustificat ori cu arme de foc şi muniţii interzise în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (7) Nomenclatorul mijloacelor speciale, al tipurilor de arme de foc, al muniţiilor aferente şi regulile de aplicare a acestora se aprobă de către Guvern, în funcţie de particularităţile activităţii, de atribuţiile şi domeniile de responsabilitate ale autorităţilor specificate la art. 3.
    (8) Nici o circumstanţă excepţională, nici un alt caz extrem nu pot fi invocate de către subiecţii legii pentru justificarea aplicării contrar prevederilor prezentei legi a forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armelor de foc.
    (9) Subiecţii legii se vor abţine de la executarea ordinelor evident ilegale în raport cu prezenta lege, date de superiori privind aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armelor de foc, şi vor depune imediat o sesizare în acest sens la organele specificate la art. 21.
    (10) În cazul cînd nu dispune de mijloace speciale necesare sau de armă de foc din dotare, subiectul legii este în drept să folosească şi să aplice orice alte mijloace sau obiecte, cu respectarea condiţiilor şi a restricţiilor stabilite de prezenta lege.
    Articolul 5. Aplicarea forţei fizice
    (1) Subiecţii legii aplică forţa fizică, inclusiv procedee speciale de luptă, pentru autoapărare, pentru respingerea atacurilor asupra cetăţenilor, asupra reprezentanţilor legii, asupra altor persoane antrenate în asigurarea ordinii şi siguranţei publice şi în combaterea criminalităţii, pentru curmarea încălcărilor de lege, pentru reţinerea delincvenţilor, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor legale în cazul cînd metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţiilor ce le revin.
    (2) Forţa fizică poate fi aplicată în orice situaţie în care legea permite aplicarea mijloacelor speciale sau a armelor de foc.
    Articolul 6. Restricţii la aplicarea forţei fizice
    (1) Se va evita, pe cît este posibil, aplicarea forţei fizice împotriva minorilor, în cazul cînd vîrsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, a persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate.
    (2) Forţa fizică nu se aplică împotriva femeilor cu semne vizibile de graviditate, cu excepţia cazurilor cînd acestea atacă subiectul legii ori altă persoană, inclusiv în grup, cînd opun rezistenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace nonviolente.
    Articolul 7. Aplicarea mijloacelor speciale
    În exerciţiul funcţiei, subiecţii legii aplică mijloace speciale, conform nomenclatorului, în următoarele cazuri:
    a) pentru respingerea atacurilor asupra oamenilor, asupra propriei persoane şi a altor persoane antrenate în asigurarea ordinii şi siguranţei publice şi în combaterea criminalităţii;
    b) pentru eliberarea ostaticilor, a persoanelor răpite sau deţinute ilegal;
    c) în timpul asigurării şi restabilirii ordinii publice, pentru curmarea dezordinilor în masă şi a încălcărilor în grup a ordinii publice;
    d) pentru respingerea atacurilor asupra unor clădiri, încăperi, obiective sau mijloace de transport, indiferent de apartenenţa lor, sau în timpul eliberării obiectelor deja ocupate;
    e) în timpul urmăririi, reţinerii şi predării către organele competente a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni şi contravenţii, în timpul escortării şi deţinerii persoanelor reţinute, persoanelor supuse arestului şi celor condamnate, dacă acestea nu se subordonează sau dacă opun rezistenţă, precum şi în cazul în care ele întreprind tentative de evadare, de cauzare de daune persoanelor din preajmă  sau lor înseşi, de distrugere a bunurilor materiale;
    f) în timpul curmării acţiunilor de neexecutare premeditată a cerinţelor legale adresate de ei şi de alte persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de menţinere a ordinii de drept, dacă metodele nonviolente nu asigură executarea cerinţelor;
    g) pentru reţinerea persoanelor care au evadat de sub arest, din instituţiile penitenciare, pentru prevenirea evadării, precum şi în cazul participării deţinuţilor la încălcarea în grup a regimului de deţinere şi la dezordini în masă;
    h) pentru oprirea forţată a mijloacelor de transport în care se află persoane evadate de sub arest sau cu care se ştie cu certitudine că se deplasează infractori, sau despre care se ştie că au fost răpite, sau în cazul cînd conducătorul auto execută manevre periculoase pentru viaţa şi sănătatea altor persoane, cînd acesta nu reacţionează sau ignoră gesturile şi semnalele de stopare a unităţii de transport;
    i) pentru curmarea tentativei ilegale de a pune stăpînire pe arme de foc, pe mijloace de comunicaţii speciale, pe mijloace de apărare pasivă ori activă, pe purtători materiali de informaţii atribuite la secret de stat sau pe orice altă proprietate importantă în asigurarea securităţii naţionale şi a secretului de stat, precum şi pentru recuperarea acestora;
    j) în orice situaţie în care legea permite aplicarea armei de foc.
    Articolul 8. Restricţii la aplicarea mijloacelor speciale
    (1) Se interzice:
    a) aplicarea mijloacelor speciale împotriva minorilor, în cazul cînd vîrsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, a persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate, cu excepţia cazurilor cînd aceştia atacă subiectul legii ori altă persoană, inclusiv în grup ori cu utilizarea armelor, cînd opun rezistenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace;
    b) aplicarea mijloacelor speciale în clădirile şi în  încăperile în care se produc sau se păstrează substanţe uşor inflamabile, toxice sau explozive ori substanţe care, intrînd în contact cu componentele mijloacelor speciale, generează un pericol sporit pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;
    c) aplicarea mijloacelor speciale în încăperile reprezentanţelor misiunilor diplomatice fără acordul reprezentanţilor misiunilor sau autorităţilor statului respectiv;
    d) aplicarea împotriva persoanelor a dispozitivelor explozive destinate deschiderii încăperilor, spargerii uşilor sau pereţilor;
    e)  aplicarea tunurilor de apă la temperaturi mai joase de zero grade;
    f) aplicarea dispozitivelor destinate stopării forţate a transportului auto pentru oprirea forţată a transportului public în timpul transportării pasagerilor pe poduri, pe treceri la nivel de căi ferate, pe estacade, în tuneluri şi pe porţiuni de drum cu pante abrupte;
    g) aplicarea cartuşelor cu glonte de cauciuc sau de plastic, a mijloacelor cu efect iritant sau lacrimogen cu încălcarea restricţiilor şi caracteristicilor tehnice prescrise acestora.
    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), excepţie fac mijloacele de protecţie a subiecţilor legii, de amplificare a vocii şi cătuşele.
    (3) În regulamentele interne ale autorităţilor administraţiei publice, ale instituţiilor şi organizaţiilor învestite cu dreptul de a aplica forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc pot fi impuse şi alte restricţii, pornind de la specificul atribuţiilor exercitate, de la tipul şi caracteristicile mijloacelor speciale aflate în dotare conform nomenclatorului.
    Articolul 9. Aplicarea armelor de foc
    (1) Subiecţii legii sînt în drept să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă şi să aplice arme de foc din dotare.
    (2) Subiecţii legii sînt în drept să descopere şi să pregătească arma de foc dacă consideră că în situaţia în care vor interveni este posibilă apariţia temeiurilor pentru aplicarea ei.
    (3) În cazul în care aplicarea armei de foc nu poate fi evitată, subiectul legii care o aplică este obligat:
    a) să evite utilizarea arbitrară sau abuzivă a armei de foc;
    b) să acţioneze proporţional cu gravitatea atacului şi cu obiectivele legitime ce se urmăresc a fi atinse;
    c) îndată ce aplicarea armei de foc şi-a atins scopul, să renunţe imediat la acest mijloc.
    Articolul 10. Temeiul aplicării armelor de foc
    (1) Subiecţii legii pot aplica armele de foc, ca măsură extremă, în următoarele situaţii:
    a) pentru autoapărare ori pentru apărarea oamenilor împotriva unor atacuri ce prezintă un pericol real pentru viaţa şi sănătatea acestora;
    b) pentru respingerea unui atac în grup sau a unui atac armat asupra clădirilor, încăperilor, mijloacelor de transport ale autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru curmarea tentativei de a pune stăpînire pe mijloace de comunicaţii speciale, pe mijloace de apărare pasivă ori activă, pe purtători materiali de informaţii atribuite la secret de stat sau pe orice altă proprietate importantă în asigurarea securităţii naţionale şi a secretului de stat, precum şi pentru recuperarea acestora;
    c) pentru asigurarea executării unui mandat de arestare preventivă în cazul cînd persoana respectivă încearcă să evadeze, iar aflarea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor;
    d) pentru reţinerea persoanei care refuză să execute cerinţele legale de depunere a armei sau care opune rezistenţă armată;
    e) în caz de atentat la securitatea personală sau pentru prevenirea capturării prin violenţă a armei de foc;
    f) pentru imobilizarea persoanelor în a căror privinţă sînt probe sau indici temeinici privind comiterea unei infracţiuni şi care, după săvîrşirea crimei, încearcă să se eschiveze de la reţinere, dacă aflarea lor în stare de libertate poate pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi pentru imobilizarea persoanelor care, prin acţiuni violente, periculoase pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, împiedică reţinerea delincvenţilor;
    g) pentru  împiedicarea evadării de sub escortă sau evadării persoanelor aflate în stare legală de detenţie, precum şi pentru curmarea tentativelor de eliberare forţată a acestora;
    h) împotriva persoanelor sau a grupurilor de persoane care încearcă să pătrundă forţat în clădirile, în încăperile sau în perimetrele instituţiilor, în unităţile de transport aflate sub pază sau care devastează ori distrug clădiri şi alte bunuri de interes public sau privat, punînd în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor;
    i) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoane care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor oameni ori a cărui deplasare prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor oameni, precum şi împotriva conducătorului acestui mijloc de transport care, fiind somat, refuză să oprească la semnalele regulamentare;
    j) pentru neutralizarea animalelor care pun în pericol viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor persoane.
     (2) Pentru eliberarea ostaticilor şi neutralizarea persoanelor care comit un act terorist, subiecţii legii angajaţi ai subunităţilor speciale de combatere a terorismului din cadrul autorităţilor publice pot aplica arme albe, cu excepţia celora ce pot cauza urmări excesiv de grave sau pot servi drept sursă de risc nejustificat.
    (3) În condiţiile şi în situaţiile prevăzute în prezentul articol, armele de foc se aplică astfel încît să condiţioneze imobilizarea persoanelor împotriva cărora au fost aplicate.
    Articolul 11. Ordinea aplicării armelor de foc
    (1) Armele de foc se aplică numai după somaţia: „Stai! …”, urmînd denumirea autorităţii pe care o reprezintă persoana. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai că trag!”. Dacă persoana somată nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical. În încăperi, somarea prin efectuarea de împuşcături nu se permite.
    (2) În cazul în care persoana avertizată nu se supune somaţiei legale executate potrivit alin. (1),  împotriva ei poate fi aplicată arma.
    (3) În cazurile prevăzute la art.10 alin. (1) lit. h), arma se aplică numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi..., vom aplica arma de foc!”.
    (4) În cazurile prevăzute la art.10 alin. (1) lit. i), somaţia se face prin tragerea focului de armă în plan vertical, apoi, în scopul imobilizării mijlocului de transport, se trage în componentele ce asigură deplasarea acestuia.
    (5) Armele de foc pot fi aplicate fără somaţie doar în următoarele situaţii şi condiţii:
    a) în caz de atac prin surprindere, în stare de legitimă apărare sau de extremă necesitate;
    b) în caz de atac cu utilizarea tehnicii de luptă, a mijloacelor de transport, a aparatelor de zbor sau a navelor fluviale;
    c) în cazul eliberării ostaticilor, a persoanelor răpite sau deţinute ilegal;
    d) în cazul evadării de sub arest, cu armă sau cu ajutorul mijloacelor de transport, a infractorilor sau a deţinuţilor din instituţiile penitenciare, precum şi în cazul evadării acestora din mijloacele de transport în timpul deplasării lor;
    e) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa şi sănătatea subiectului legii sau a altor oameni.
    Articolul 12. Restricţii la aplicarea armelor de foc
    Se interzice aplicarea armelor de foc:
    a) împotriva minorilor, dacă vîrsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate, cu excepţia cazurilor cînd acestea atacă subiectul legii ori altă persoană în grup sau cu utilizarea armelor, cînd opun rezistenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace;
    b) în situaţiile cînd ar putea fi pusă în pericol viaţa altor persoane;
    c) în timpul acţiunilor de restabilire a ordinii publice în cazul dezordinilor în masă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) şi h);
    d) asupra aeronavelor, navelor fluviale şi asupra altor mijloace de transport cu pasageri, cu excepţia cazurilor cînd ar putea fi cauzate pagube sau urmări vădit mai grave decît cele ce s-ar produce dacă pericolul nu ar fi înlăturat;
    e) asupra persoanelor care au trecut sau încearcă să treacă ilegal frontiera de stat dacă faptul se produce fie vădit întîmplător, fie în legătură cu un accident sau cu o calamitate naturală;
    f) pentru reţinerea contravenienţilor sau pentru curmarea tentativei acestora de a evada de la locul reţinerii dacă acţiunile lor nu pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau dacă ei nu opun rezistenţă armată;
    g) în situaţiile în care ar putea fi violat teritoriul, spaţiul aerian sau apele teritoriale ale unui stat vecin, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a).
    Articolul 13. Folosirea armelor de foc
    Pentru a da un semnal de alarmă sau pentru a solicita ajutor, subiecţii legii pot trage focul de armă în plan vertical, cu excepţia cazurilor cînd aceştia se află în încăperi.
    Articolul 14. Condiţiile de aplicare a forţei fizice şi a mijloacelor speciale
                         la restabilirea ordinii publice
    În scopul restabilirii ordinii publice în cazul tulburărilor în masă, subiecţii legii aplică forţa fizică şi mijloacele speciale, conform nomenclatorului, în următoarele situaţii:
    a) pentru contracararea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav securitatea publică şi ordinea de drept, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale;
    b) pentru separarea grupului sau a grupurilor agresive de participanţii unei demonstraţii paşnice sau pentru separarea a două grupuri care manifestă elemente de agresiune reciprocă;
    c) pentru dispersarea şi reţinerea persoanelor care au pătruns ilegal în sediile autorităţilor publice sau ale instituţiilor publice ori private, inclusiv în domeniul comunicaţiilor de masă, în zonele de protecţie a instituţiilor diplomatice şi care, fiind avertizate şi somate, au refuzat să părăsească imediat aceste sedii, precum şi pentru curmarea tentativelor de pătrundere ilegală prin orice mijloace în aceste sedii;
    d) pentru contracararea acţiunilor şi reţinerea persoanelor sau a grupurilor de persoane care tulbură grav ordinea publică prin acte de violenţă, întreprind acţiuni ce pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, proprietatea publică sau privată, care ultragiază forţele de ordine sau persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice;
    e) în cazul în care participanţii la întruniri sau la manifestaţii în masă părăsesc locul întrunirii sau manifestaţiei şi pătrund în zona de protecţie a sediilor sau a obiectivelor autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor de drept, ale instituţiilor penitenciare şi de reabilitare socială, ale unităţilor militare, ale unităţilor economice cu instalaţii, utilaje sau maşini cu un grad sporit de pericol în exploatare, precum şi ale instituţiilor diplomatice, dacă participanţii manifestă agresivitate şi tendinţe de a pătrunde în aceste localuri;
    f) pentru reţinerea participanţilor la întruniri care sînt înarmaţi (au asupra lor, la vedere sau ascunse, arme de foc sau arme albe, obiecte destinate cauzării de leziuni corporale sau pricinuirii de pagube materiale, substanţe explozive, inflamabile, substanţe toxice iritante ori alte obiecte şi substanţe care pot fi folosite în acţiuni violente sau care, deşi nu au o astfel de menire, realmente ar putea fi utilizate în aceste scopuri), sînt mascaţi ori îşi ascund faţa în alt mod, care nu s-au conformat cerinţelor legale ale subiecţilor legii de a-şi descoperi faţa.
    Articolul 15. Somarea privind aplicarea mijloacelor speciale
    (1) Mijloacele speciale se aplică la ordinul comandantului dispozitivului de luptă sau la ordinul şefilor superiori ai acestuia numai după a doua somaţie făcută participanţilor pentru a se dispersa.
    (2) După a doua somaţie de aplicare a mijloacelor speciale, efectivul dispozitivului de luptă aplică îndată mijloacele speciale active şi auxiliare pentru dispersarea mulţimii şi reţinerea participanţilor activi şi a organizatorilor care au admis încălcări ale ordinii publice.
    (3) Somarea nu este necesară în cazul cînd  asupra subiecţilor legii se exercită acte de violenţă ce pun în pericol iminent viaţa şi sănătatea lor.
    Articolul 16. Procedura de avertizare şi de somare
    (1) Avertizarea şi somarea constau în aplicarea de semnale sonore şi/sau luminoase şi în atenţionarea, prin mijloace de amplificare sonoră, a persoanelor aflate în situaţiile specificate la art. 14 asupra obligaţiei de a se dispersa şi de a respecta prevederile legale.
    (2) În cazul în care, după avertizarea privind întreruperea întrunirii sau a manifestaţiei, participanţii nu s-au dispersat, aceştia sînt atenţionaţi prin mijloacele de amplificare sonoră, făcîndu-se prima somaţie: „Atenţie, vă rugăm să părăsiţi    ... , se va folosi forţa!”, urmată, după caz,  de semnale sonore şi/sau luminoase.
    (3) În cazul în care, la expirarea timpului acordat pentru dispersare, se constată că prima somaţie a rămas fără rezultat, se face ultima somaţie: „Părăsiţi... , se va folosi forţa!”, urmată, după caz, de semnale sonore şi/sau luminoase.
    (4) Pentru ca toţi participanţii să perceapă somaţiile, înainte de aplicarea mijloacelor de imobilizare sau de constrîngere, se emite un semnal luminos prin cartuşe de semnalizare de culoare roşie, trase în plan vertical.
    (5) Aplicarea mijloacelor speciale, de regulă, este documentată prin înregistrări video, efectuate de către autoritatea abilitată cu dreptul de aplicare a mijloacelor speciale.
    Articolul 17. Gradualitatea aplicării mijloacelor speciale
    Mijloacele speciale se aplică în mod gradual conform principiului proporţionalităţii. Aplicarea lor nu va depăşi necesităţile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii se va realiza.
    Articolul 18. Decizia de aplicare a mijloacelor speciale
    (1) În cazul acţiunilor individuale, decizia de aplicare a mijloacelor speciale din dotare aparţine subiectului legii, iar în cazul acţiunilor sau operaţiunilor executate de un grup, de o patrulă sau de o subunitate, decizia aparţine superiorului acesteia.
    (2) În cazul aplicării mijloacelor speciale la restabilirea ordinii publice în timpul tulburărilor în masă, decizia de aplicare a mijloacelor speciale aparţine conducătorului operaţiunii (şefului statului major operativ).
    (3) În cazul incidentelor la frontiera de stat, decizia de aplicare a tuturor mijloacelor speciale şi a tehnicii de luptă din dotare aparţine ministrului afacerilor interne. Şeful Departamentului Poliţiei de Frontieră, şefii-adjuncţi ai Departamentului Poliţiei de Frontieră şi şefii direcţiilor regionale ale Poliţiei de Frontieră dispun de acelaşi drept de decizie, cu excepţia cazurilor de utilizare a elicopterelor şi a tehnicii blindate.
    Articolul 19. Aplicarea armelor de foc la restabilirea ordinii publice
    (1) În cadrul acţiunilor de restabilire a ordinii publice în cazul tulburărilor în masă, armele de foc se aplică ca măsură extremă doar în privinţa persoanei care a comis un atac armat şi care nemijlocit pune în pericol viaţa subiectului legii sau a altor oameni.
    (2) Pentru a evita cauzarea de vătămări unor terţe persoane, persoanele responsabile de asigurarea intervenţiei pentru restabilirea ordinii de drept vor întreprinde măsuri în vederea dotării subiecţilor legii cu arme de foc de alternativă (arme cu glonte de plastic sau de cauciuc).