MODIFICAT
    HG886 din 22.10.14, MO325-332/31.10.14 art.954

    În scopul creării condiţiilor de protecţie, reabilitare şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi mintale, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul Naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.1;
    Planul de acţiuni cu privire la implementarea Programului Naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.2.
    2. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi consiliilor raionale:
    să elaboreze şi să aprobe programe teritoriale de sănătate mintală pentru anii 2012-2016, cu prevederea surselor financiare în limitele alocaţiilor anuale din bugetele locale în vederea realizării Programului naţional     aprobat prin prezenta Hotărîre, asigurînd îndeplinirea planului de acţiuni;
    să creeze comisii teritoriale abilitate cu funcţii de organizare şi control al realizării programelor teritoriale de sănătate mintală.
    3. Se stabileşte că finanţarea Programului Naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016 se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    4. Ministerul Sănătăţii va monitoriza executarea prezentei Hotărîri, informînd Guvernul, anual, către data de 1 aprilie a anului următor, despre măsurile întreprinse.
    5. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                   Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                     Andrei Usatîi
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                       Valentina Buliga
    Ministrul finanţelor                                                   Veaceslav Negruţa
    Ministrul justiţiei                                                      Oleg Efrim

    Nr. 1025. Chişinău, 28 decembrie 2012.


    1. Sănătatea mintală este una din priorităţile sistemului sănătăţii din Republica Moldova, ca urmare a aderării statului la Declaraţia de la Helsinki privind sănătatea mintală din 12-15 ianuarie 2005, alături de statele-membre ale Comunităţii europene şi tendinţei vădite spre valorile europene.
    2.  De asemenea, Republica Moldova prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010 a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care modifică paradigma de abordare, în special a dizabilităţilor psihosociale (mintale şi de comportament) şi intelectuale.
    3. În perioada 26-27 noiembrie 2010, Republica Moldova a adoptat Declaraţia europeană cu privire la sănătatea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi intelectuale şi a familiilor lor „O sănătate mai bună, o viaţă mai bună: copiii şi tinerii cu dizabilităţi intelectuale şi familiile lor”, astfel, acceptînd o noua abordare conceptuală a problemelor de sănătate mintală şi deficienţelor intelectuale.
Totodată, Republica Moldova adoptînd Declaraţia privind Programul regional de colaborare şi dezvoltare în sănătatea mintală pe termen lung participă activ, alături de ţările Europei de Sud-Est, la un proces de reformare a serviciilor de sănătate mintală şi tranziţia către un sistem comunitar de servicii, care răspunde necesităţilor reale ale beneficiarilor.
    4. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea mintală ca o stare de bunăstare emoţională şi socială, în care o persoana realizează abilităţile sale, poate face faţă tensiunilor normale ale vieţii, poate lucra productiv sau fructuos, şi este capabilă să facă o intervenţie în comunitatea sa (2005).
    5. Sănătatea mintală este o prioritate pentru Guvernul Republicii Moldova, fiind inclusă în Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 886 din 6 august 2007, care prevede în capitolul XII asigurarea condiţiilor pentru ameliorarea sănătăţii mintale. Sănătatea mintală, de asemenea, este reflectată şi în Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), aprobată prin Legea nr.169 din 9 iulie 2010.
    6. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, tulburările mintale se află într-o creştere dramatică. În Raportul Mondial cu privire la sănătate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2001) estimează că, astăzi, aproximativ 450 milioane de persoane suferă de tulburări mintale şi de comportament sau de probleme psihosociale, cum ar fi cele legate de abuzul de alcool şi droguri.
    7. Peste 120 milioane de persoane din întreaga lume suferă de depresie, dintre care femei de două ori mai multe decît bărbaţi (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2002). În 1996, depresia s-a situat pe locul 4 printre maladiile cu impact major asupra sănătăţii populaţiei, estimîndu-se că pînă în 2020 depresia va deveni, la nivel global, problema de sănătate numărul 2 după maladiile cardiovasculare. Tulburările depresive au fost cea mai mare cauză a invalidităţii şi a pensionărilor premature în ultimii douăzeci de ani în Europa.
    8. Se estimează că în jur de 70 milioane de persoane din întreaga lume sînt dependente de alcool, 50 milioane au epilepsie şi 24 milioane suferă de schizofrenie (în comunităţile din întreaga lume în jur de 1% din populaţie suferă de schizofrenie). Un milion de persoane se sinucid în fiecare an şi 10 – 20 de milioane încearcă să se sinucidă. De asemenea, merită de menţionat faptul că, numărul celor care suferă de o anumită formă de dizabilitate intelectuală nu este de neglijat.
    9. Povara tulburărilor psihice a fost estimată la 11% în 1999, şi se crede că aceasta va ajunge la 15% pînă în 2020, dacă nu vor fi luate măsurile corespunzătoare.
    10. Se presupune că fiecare a patra persoană, într-o anumită perioadă a vieţii, va înfrunta o problemă de sănătate mintală. De aceea, prevenirea tulburărilor mintale şi promovarea sănătăţii mintale sînt de o mare importanţă pentru societate.
    11. În Republica Moldova, prevalenţa prin maladii mintale şi de comportament pe durata anilor 2005-2011, conform datelor statistice, era de 2510,3 la 100 mii populaţie în 2005 şi de 2737,9 la 100 mii populaţie în 2011, ceea ce denotă majorarea numărului de persoane care necesită asistenţă psihiatrică.
    12. Incidenţa prin maladii psihice pe durata anilor 2005-2011 era de 355,5 la 100 mii populaţie în 2005 şi de 411,4 la 100 mii populaţie în 2011, ceea ce denotă majorarea cazurilor noi, amplificara factorilor de stres implicaţi în debutul maladiilor, lipsa unor modele de profilaxie a maladiilor mintale la nivel republican.
    13. În anul 2011 prevalenţa prin maladii mintale şi de comportament atestă 98564 persoane înregistrate (aproximativ 3 persoane din 100 suferă de o maladie psihică gravă) dintre care, 18640 (19%) sînt copii de pînă la 18 ani (fiecare a 5 persoană afectată de maladii mintale grave este copil).
    14. Analiza datelor statistice pe maladii atestă un contingent de 30237/848,02 (31%) pacienţi cu retard mintal. Preponderenţa cazurilor cu dizabilitate intelectuală este relevantă pentru necesitatea organizării procesului de planificare familială, asigurarea unei protecţii medico-sociale a gravidei, la naştere, în perioada lăuziei şi dezvoltării copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Influenţa factorilor nocivi la aceste etape esenţiale ale dezvoltării psihofiziologice conduc la o patologie a intelectului. De asemenea, lipsa serviciilor de asistenţă comunitară nu permite incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale.
    15. Sub aspect de gender raportul persoanelor afectate de maladii mintale şi de comportament după gen este de 3:2 (bărbaţi/femei), fiind necesare studii ştiinţifice pentru evaluarea situaţiei.
    16. La finele anului 2011 se aflau sub supraveghere prin dispensarizare 55090 (56%) pacienţi, ceea ce denotă un contingent sporit de persoane cu o evoluţie nefavorabilă a maladiei şi care necesită o evaluare periodică şi un suport permanent pentru stabilizarea dinamicii maladiei în condiţii de ambulator.
    17. Maladiile psihice se caracterizează prin instalarea progresivă a dizabilităţii, ceea ce exclude participarea socială şi profesională a persoanelor afectate cu impact social major. Astfel, în Republica Moldova se înregistrează 28594 persoane (aproximativ 30% din totalul persoanelor afectate de maladii mintale), încadrate în categoria de invaliditate, dintre care 1237 cazuri noi de invaliditate înregistrate în anul 2011. Sub acest aspect, maladiile mintale prezintă un grad sporit de influenţă asupra capacităţii de funcţionare a contingentului aflat la o vîrstă aptă de muncă. Impactul economico-financiar al afecţiunilor psihice se datorează atît cheltuielilor directe legate de tratament, de serviciile medicale specializate acordate pacienţilor, de serviciile complementare, cît şi cheltuielilor indirecte, şi anume, celor ce ţin de boală, de incapacitatea de muncă, şomaj, solicitare economică şi emoţională a rudelor şi anturajului, de scăderea calităţii vieţii.
    18. Serviciul de sănătate mintală se confruntă cu un deficit major de personal calificat, situîndu-ne cu o medie de 6 psihiatri la 100 000 populaţie printre ţările europene precar asigurate cu specialişti (Elveţia 30 psihiatri la 100 000 populaţie şi Turcia 1 psihiatru la 100 000 populaţie). Astfel, la moment, în domeniu sînt atestaţi 160 medici psihiatri. Ministerul Sănătăţii, conform normativelor în vigoare, a aprobat 233 funcţii scriptice, dintre care 199 psihiatri şi 34 psihiatri pentru copii, fiind ocupate doar 206,5 funcţii. În cadrul spitalelor de psihiatrie sînt aprobate 140,25 funcţii (angajate 107 persoane fizice) şi în cadrul serviciului ambulator 92,0 funcţii (angajate 62 persoane fizice). Carenţa de medici din cadrul serviciului ambulator se referă, mai cu seamă, la psihiatrii pentru copii. În republică sînt ocupate 15,5 salarii de psihiatri pentru copii. În 12 raioane lipsesc psihiatri pentru copii, iar în 4 raioane doar 0,25 salarii. Insuficienţa cadrelor, creează lacune în dezvoltarea serviciilor calitative şi deservirea eficientă a persoanelor cu dizabilităţi mintale.
    19. Adresabilitatea crescută la medicul psihiatru este demonstrată de numărul de vizite pe parcursul anului 2011 – 397984 (total vizite), implicit cu scop profilactic, dintre care 127679 revin subiecţilor sub vîrsta de 18 ani. Vizitele la psihiatru pe motiv de boală constituie 251537, respectiv 77098 copii. Medicul psihiatru fiind persoana de referinţă pentru tot spectrul de solicitări ale persoanelor afectate de maladii mintale atît medicale, cît şi sociale.
    20. Cadrul normativ de reglementare a serviciilor de sănătate mintală necesită modificări şi completări în contextul ratificării de către Republica Moldova a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi a Protocolului opţional. Astfel, persistă marginalizarea şi discriminarea susţinută de normele legislative în vigoare, persoanele cu dizabilităţi mintale fiind lipsite de drepturi depline privind participarea la viaţa socială, educaţie, luarea deciziilor, sistemul bazîndu-se pe lipsirea de capacitatea juridică şi instituirea tutelei.
    21. Actualmente, acordarea serviciilor de asistenţă psihiatrică specializată se efectuează preponderent în cadrul spitalelor de psihiatrie cu un număr de 2080 paturi. Paturile specializate sînt concentrate în municipiile Chişinău şi Bălţi, nefiind garantată echitatea şi accesul la servicii specializate a populaţiei rurale. Spitalele reprezintă structuri centralizate şi aflate la distanţă de mediul nativ al pacienţilor, cu precedent de încălcare a drepturilor omului şi terapia axată pe intervenţia medicamentoasă, neglijînd aspectele psihosociale ale personalităţii umane şi incluziunea socioprofesională. Lipsesc paturile de profil psihiatric din cadrul spitalelor de profil general, care sînt mai accesibile populaţiei fiind mai aproape de comunitate şi au un rol inclusiv.
    22. Rolul extraspitalicesc de acordare a asistenţei psihiatrice se bazează pe activitatea cabinetelor medicilor psihiatri din cadrul secţiilor consultative a spitalelor raionale şi din cadrul asociaţiilor medicale teritoriale municipale, structuri ineficiente, care oferă doar o asistenţă terapeutică consultativă bazată pe tratament medicamentos şi nu răspund necesităţilor în plan psihologic şi social al beneficiarilor, de asemenea, fiind neglijat suportul juridic. Dezvoltarea reţelei de centre comunitare de sănătate mintală va lărgi gama de servicii multidisciplinare şi va modifica abordarea problematicii beneficiarilor, scopul final vizînd incluziunea socială a beneficiarilor prin valorificarea potenţialului existent. Actualmente, serviciul extraspitalicesc de sănătate mintală cuprinde doar 5 centre comunitare de sănătate mintală, număr insuficient pentru asigurarea în totalitate a populaţiei cu servicii multidisciplinare.
    23. Medicii de familie supraveghează insuficient persoanele înregistrate, în contextul promovării sănătăţii mintale şi rezolvării problemelor de sănătate mintală conform competenţelor. Persoanele afectate de maladii mintale nu beneficiază în deplină măsură de asistenţă medicală specializată la domiciliu. Distanţele prea mari pînă la medicul specialist împovărează accesul la serviciile specializate, lipsindu-i de îngrijirile medicale necesare. Abordarea persoanelor afectate de maladii mintale se efectuează unilateral, lipsind aportul medicilor de familie, neasigurîndu-se continuitatea îngrijirilor medicale.
    24. Actualmente, controlul şi managementul tulburărilor mintale şi de comportament necesită o atenţie sporită datorată factorilor socio-economici nefavorabili care afectează populaţia republicii. În primul rînd, migraţia masivă a populaţiei cu destrămarea modului de trai tradiţional şi a familiei tradiţionale, tînăra generaţie fiind lipsită de modele comportamentale funcţionale şi de rolul protector al părinţilor. Astfel, la tînăra generaţie predomină achiziţionarea de tendinţe şi practici vicioase (alcool, narcomanie, huliganism, prostituţie ş.a.). Alt factor important este lipsa unei politici integrate la nivel de populaţie pentru asigurarea dezvoltării premiselor unui mod sănătos de viaţă, dezvoltarea bunelor practici de viaţă la fiecare etapă de vîrstă. Autorităţile publici locale contribuie insuficient la dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială incluzivă care să răspundă necesităţilor persoanelor afectate de maladii mintale, precum şi rudelor acestora, tendinţa fiind de izolare periodică în cadrul instituţiilor specializate (spitale de psihiatrie, internate psihoneurologice). Lipsa de implicare a comunităţii şi a autorităţilor amplifică tendinţa de izolare socială şi instituţionalizare, cu încălcarea drepturilor constituţionale ale persoanelor afectate de maladii mintale.
    25. Serviciile medicale şi sociale sînt separate, lipseşte abordarea integrală a problemei de sănătate mintală, ceea ce favorizează discontinuitatea în cadrul procesului de reabilitare psihosocială şi incluziunea socioprofesională. Persoanele afectate de maladiile mintale beneficiază doar aleatoriu de anumite servicii, în special spitaliceşti, nefiind soluţionate problemele ce ţin de traiul independent, dreptul la un loc de muncă, echitatea socială şi medicală.
    26. Familiile sînt insuficient implicate în procesul terapeutic, mai cu seamă în cazurile de acutizare a bolii, nu dispun de cunoştinţe elementare privind specificul maladiei, modalitatea de comunicare reciprocă şi de susţinere a deciziilor luate de membrii familiilor celor afectaţi. Familiile se confruntă cu stigmatul social, izolarea socială şi fenomenul de suprasolicitare psihică (burnout), calitatea vieţii acestora fiind joasă. Lipseşte suportul autorităţilor la nivel de asigurare a serviciilor sociale indispensabile.
    27. La nivel local nu este asigurată o conlucrare între factoriii de decizie, precum autorităţile publice locale şi centrale, societatea civilă şi beneficiari privind asugurarea unei reţele de servicii incluzive de sănătate mintală. Nu există modele de referinţă a beneficiarilor către serviciile comunitare, întîmpinîndu-se dificultăţi la trecerea din sistemul medical către cel social.
    28. Persoanele afectate de tulburări psihice se confruntă cu dificultăţi financiare şi sînt vulnerabile din punct de vedere social, în special privind accesul la servicii. Guvernul va elabora un mecanism de finanţare a serviciilor de sănătate mintală pentru domeniul medical cît şi cel social, asigurînd acoperirea integrală a cheltuielilor de către sistemul de sănătate şi autorităţile publice locale pentru a obţine accesul la servicii, păstrînd, totodată, continuitatea, complexitatea şi integritatea acestora.
    29. Scopul prezentului Program constă în ameliorarea sănătăţii mintale a populaţiei prin dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate mintală şi creşterea funcţionalităţii sistemului de acordare a asistenţei psihiatrice, cu apropierea acestora de comunitate.
    30. Prezentul Program are următoarele obiective specifice:
    1) elaborarea către anul 2016 a unui sistem de servicii de sănătate mintală adaptat necesităţilor populaţiei şi normelor internaţionale;
    2) extinderea reţelei de servicii comunitare de sănătate mintală cu acoperirea a minimum 50% din populaţie, cu optimizarea activităţii serviciului de ambulator către anul 2016;
    3) asigurarea respectării drepturilor omului şi demnităţii umane în cadrul acordării serviciilor de asistenţă medicală în domeniul sănătăţii mintale;
    4) organizarea acţiunilor de incluziune socioprofesională şi familială a persoanelor cu dizabilităţi mintale, prin dezvoltarea către anul 2016 în fiecare teritoriu, la nivel de comunitate, a serviciilor integrate de suport medico-social pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală.
    31. Prezentul Program are la bază următoarele principii:
    1) accesibilitatea serviciilor. Serviciile de bază de sănătate mintală, inclusiv în condiţii de ambulator şi staţionar, vor fi disponibile la nivel local, astfel ca oamenii să nu se deplaseze pe distanţe mari;
    2) plenitudinea serviciilor. Persoanele cu tulburări psihice au nevoie şi pot beneficia de o gamă largă de servicii coordonate, care încorporează terapia comunitar asertivă, managementul de caz, echipele multidisciplinare, intervenţiile de criză, programele de susţinere, advocacy, sprijinul practic, precum şi tratamentul medical corespunzător. În plus, faţă de gestionarea nevoilor de sănătate acute şi cronice, sînt serviciile necesare de a aborda nevoile pe termen mai lung de integrare în comunitate, cum ar fi, servicii sociale, locuinţe protejate, educaţie, precum şi ocuparea forţei de muncă;
    3) continuitatea. Sistemele de sănătate în majoritatea ţărilor, şi în special în cele în curs de dezvoltare, sînt concepute pentru a oferi îngrijiri medicale în baza modelului de transfer, care pune accentul pe un tratament intensiv de episoade acute, în speranţa că majoritatea pacienţilor vor face o recuperare completă fără o nevoie de îngrijire în curs de desfăşurare, pînă la următorul episod acut. Multe tulburări mintale, în special cele cu o evoluţie cronică sau cu un model recurent-remisiv, sînt mai bine gestionate de servicii cu un model de îngrijire continuă. O abordare continuă de îngrijire, de asemenea, subliniază necesitatea de a lua în considerare totalitatea nevoilor pacienţilor, inclusiv cerinţele lor sociale, profesionale şi psihologice;
    4) adaptabilitatea. Pentru a fi eficiente, serviciile de sănătate mintală  trebuie să fie concepute în baza necesităţilor, mai degrabă decît în bază de servicii. Acest lucru înseamnă adaptarea serviciilor la nevoile beneficiarilor;
    5) eficienţa. Dezvoltarea serviciilor trebuie să fie ghidată de dovada eficacităţii intervenţiilor speciale şi modelelor de prestare a serviciilor. Există dovezi tot mai mari de intervenţii eficiente pentru multe afecţiuni psihice;
    6) echitatea. Accesul populaţiei la servicii de bună calitate trebuie să se bazeze pe nevoie. Echitatea înseamnă că toate segmentele de populaţie pot accesa servicii. Pentru majoritatea factorilor de decizie politică, îmbunătăţirea echităţii implică un lucru îndreptat spre egalitatea reală în rezultatele sau statutul indivizilor, indiferent de venituri sau regiune geografică;
    7) respectarea drepturilor omului. La prestarea serviciilor persoanelor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale va fi asigurată şi promovată respectarea deplină  a tuturor drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toate persoanele cu dizabilităţi fără orice fel de discriminare pentru orice fel de dizabilitate. Persoanele cu dizabilităţi mintale au aceleaşi drepturi civile, economice, politice, sociale şi culturale ca oricine altcineva în comunitate, şi aceste drepturi vor fi menţinute;
    8) implicarea beneficiarilor şi a familiilor acestora în procesul de îngrijire. Consultarea beneficiarilor, a familiilor acestora, sau a formelor asociative constituite sub egida implicării consumatorilor de servicii de sănătate mintală, sînt acţiuni deloc uzuale în practica zilnică. Dezvoltarea unor sisteme de îngrijiri care urmăresc o integrare comunitară optimă implică un parteneriat activ între profesionişti şi beneficiarii de servicii în domenii, cum ar fi: acţiuni sociale comune, consultarea consumatorilor în ceea ce priveşte furnizarea de servicii, dezvoltarea noilor servicii sau restructurarea celor existente, implicarea familiilor sau comunităţii în procesul de îngrijiri, sprijinirea iniţiativelor de întrajutorare şi suport comunitar;
    9) accentul pe reabilitare. Întîrzierea demarării procesului reabilitativ după debutul maladiei aduce cu sine o creştere a potenţialului de dizabilitate. Apariţia noilor generaţii de neuroleptice, cu efecte secundare considerabil mai puţine, favorizează, de asemenea, procesul de reabilitare. Punctul forte al procesului reabilitării va fi  inserţia sau reinserţia profesională, precum şi îmbunătăţirea abilităţilor funcţionale;
    10) parteneriatul în comunitate. Conlucrarea factorilor de decizie în comunitate pentru stabilirea modalităţilor de inserţie socioprofesională a persoanelor afectate de maladii mintale şi de comportament cu asigurarea instrumentelor adecvate şi promovarea drepturilor persoanelor respective.
    32. În vederea realizării obiectivului privind reorganizarea şi optimizarea sistemului de servicii de sănătate mintală se vor opera următoarele acţiuni:
    1) perfecţionarea cadrului normativ existent în domeniul sănătăţii mintale prin prisma experienţei internaţionale şi respectării drepturilor omului. Participarea Republicii Moldova în cadrul cooperării regionale va atrage experienţa ţărilor vecine în domeniu şi parcursul comun către standardele europene;
    2) evaluarea de bază a sistemului existent şi a necesităţilor reale ale beneficiarilor, care să vizeze problemele de sănătate mintală, nediscriminarea adulţilor şi copiilor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale în ceea ce priveşte accesul la servicii de asistenţă medicală şi de sprijin social;
    3) susţinerea studiilor ştiinţifice şi a cercetărilor relevante în domeniu, prin:
    a) dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi cooperare ştiinţifică la nivel regional şi internaţional;
    b) implementarea rezultatelor studiilor efectuate prin prisma cost-eficienţei în vederea creşterii calităţii serviciilor;
    4) instituirea paturilor de profil psihiatrie în cadrul spitalelor de profil general şi regionale, prin:
    a) elaborarea metodologiei de descentralizare a sistemului de asistenţă psihiatrică cu dezvoltarea centrelor regionale şi locale;
    b) elaborarea actelor normative privind organizarea şi funcţionarea paturilor de profil psihiatrie;
    c) antrenarea personalului medical în acordarea asistenţei psihiatrice în condiţii de staţionar;
    d)  restructurarea spitalelor de psihiatrie cu reducerea numărului de paturi şi instituirea lor în cadrul spitalelor de profil general şi regionale cu un coeficient de 1 pat la 5000 de populaţie;
    5) dezvoltarea resurselor umane în cadrul serviciului de sănătate mintală, prin:
    a) antrenarea în cadrul serviciilor de sănătate mintală a specialiştilor multiprofil (psihologi, logopezi, ergoterapeuţi, asistenţi sociali) şi plasarea accentului pe psihiatria comunitară şi tratament alternativ;
    b) asigurarea angajării la nivel local a tinerilor specialişti în domeniu prin oferirea de facilităţi;
    c) utilizarea regimurilor flexibile de lucru şi a „ferestrelor terapeutice”;
    d) elaborarea metodologiei de descentralizare a sistemului de asistenţă psihiatrică cu dezvoltarea centrelor regionale şi locale;
    e) promovarea nursing-ului psihiatric;
    f) elaborarea planurilor strategice de pregătire a specialiştilor în domeniul sănătăţii minale;
    6) elaborarea mecanismului de finanţare a serviciilor de sănătate mintala atît pentru domeniul medical, cît şi cel social, asigurînd acoperirea integrală a cheltuielilor de către sistemul de sănătate şi autortiăţile publice locale fără  fragmentarea procesului de incluziune socioprofesională;
    7) monitorizarea serviciilor integrate de sănătate mintală. În vederea asigurării dezvoltării serviciilor integrate de sănătate mintală se impune evaluarea şi analiza situaţională cu elaborarea mecanismelor de raportare.     Astfel, este necesară:
    a) elaborarea standardelor de calitate a serviciilor de sănătate mintală;
    b) elaborarea indicatorilor de performanţă a serviciilor de sănătate mintală;
    c) colectarea datelor cantitative şi raportarea standardizată.
    33. În vederea realizării obiectivului privind extinderea reţelei de servicii comunitare de sănătate mintală cu acoperirea a minimum 50% din populaţia generală cu optimizarea activităţii serviciului de ambulator sînt necesare de întreprins acţiuni prioritare în următoarele direcţii de activitate:
    1) instituirea în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale a centrelor comunitare de sănătate mintală funcţionale în număr de minimum 4 pe an. În calitate de principiu pentru realizarea acţiunii şi instituirea centrelor comunitare va servi numărul de populaţie arondată, distanţa de referinţă către serviciile specializate de asistenţă psihiatrică, nivelul morbidităţii, dizabilităţii prin maladii mintale şi de comportament;
    2) dezvoltarea serviciilor de asistenţă mobilă în domeniul sănătăţii mintale, ca serviciu comunitar de sănătate mintală ce asigură continuitatea tratamentului prin acordarea asistenţei multidisciplinare medico-sociale la domiciliu. Echipele mobile de urgenţă prestează servicii conform modelului Tratamentului Comunitar Afirmativ în zonele rurale, inaccesibile în timpul zilelor de odihnă, cu posibilitatea de a rămîne la domiciliu pînă la stabilizarea stării pacientului. Terapia mobilă, terapia comunitară afirmativă şi echipele de asistenţă continuă se referă la un tip de asistenţă şi tratament furnizat bolnavilor psihici cu tulburări severe şi persistente, care trebuie create în raioanele mici in colaborare cu psihiatrul din Secţia consultativă/centre comunitare de sănătate mintală;
    3) antrenarea medicilor de familie în acordarea asistenţei psihiatrice. Îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a competenţelor celor ce lucrează în asistenţa medicală primară şi pediatrie – accentuînd importanţa intervenţiilor timpurii. Acţiunea necesită realizarea pe etape, în primul rînd, elaborarea suportului metodologic, prin:
    a) elaborarea standardelor de tratament şi îngrijire a maladiilor mintale esenţiale la nivel de medicină primară;
    b) elaborarea şi perfectarea continuă a ghidurilor şi protocoalelor de acordare a asistenţei psihiatrice în cadrul serviciilor medicale primare;
    c) elaborarea curriculei universitare privind instruirea medicilor de familie în acordarea asistenţei medicale persoanelor afectate de maladii psihice şi de comportament;
    d) elaborarea pachetului de sarcini revenite asistenţei medicale primare;
    e) elaborarea mecanismului de referire a persoanelor afectate de maladii mintale către asistenţa medicală primară;
    f) asigurarea continuităţii tratamentului şi prevenirea instituţionalizării necesită supravegherea şi acordarea suportului metodologic persoanelor afectate de maladii mintale şi de comportament şi rudelor acestora în vederea realizării tratamentului ambulator inclus în planul individual de reabilitare stabilit de medicul specialist din cadrul Secţiei consultative/Centrul Comunitar de Sănătate Mintală. Evaluarea tratamentului se efectuează periodic cu înscrierea în documentaţia medicală primară şi raportarea către medicul psihiatru arondat;
    4) asigurarea accesului la medicamentele psihotrope esenţiale. În vederea favorizării prevenirii instituţionalizării, ameliorării procesului de reabilitare psihosocială a persoanelor afectate de maladii mintale şi de comportament, continuităţii tratamentului se va asigura accesul la spectrul esenţial de medicamente psihotrope la preţuri reduse şi accesibile. Acordarea tratamentului ambulator gratuit persoanelor afectate de maladii psihice ce contribuie la apariţia dizabilităţii, precum şi copiilor bolnavi de schizofrenie şi epilepsie.
    34. În vederea realizării obiectivului privind asigurarea respectării drepturilor omului şi demnităţii umane în cadrul acordării serviciilor de asistenţă medicală in domeniul sănătăţii mintale se vor întreprinde următoarele acţiuni:
    1) reforma sistemului de capacitate legală efectuată etapizat, prin:
    a) revizuirea legislaţiei în domeniu prin prisma convenţiilor internaţionale şi racordarea la aquis-ul comunitar;
    b) instituirea serviciilor de decizie susţinută;
    c) ajustarea serviciului de expertiză psihiatrică;
    2) asigurarea drepturilor pacienţilor în instituţiile psihiatrice, prin:
    a) elaborarea modalităţilor efective de petiţionare şi examinare a plîngerilor;
    b) implementarea ombudsmanului în instituţiile psihiatrice (serviciu independent de apărare a drepturilor pacientului):
    evaluarea iniţială a situaţiei;
    serviciul de revizuire a petiţiilor eficient;
    c) asigurarea accesului la serviciile privind exercitarea drepturilor civile şi reprezentării legale eficiente;
    d) asigurarea monitorizării independente a modului de respectare a drepturilor persoanelor din instituţiile psihiatrice;
    e) acordarea suportului informativ şi metodologic personalului medical din instituţiile psihiatrice în abordarea problemelor privind respectarea exercitării drepturilor pacientului;
    f) elaborarea planurilor individuale de tratament după principiile medico-sociale;
    3) promovarea proiectelor îndreptate contra stigmatizării şi discriminării pe motiv de dizabilitate mintală:
    a) campanii de informare în colaborare cu organizaţiile internaţionale şi societatea civilă;
    b) aplicarea mecanismelor de protecţie împotriva acţiunilor discriminatorii faţă de persoanele cu dizabilităţi mintale şi intelectuale;
    c) introducerea în curricula studiilor medicale şi legale atît de bază, cît şi perfecţionarea continuă a noţiunii de abordare „disability neutral”;
    4) asigurarea suportului pentru accesul la servicii privind exercitarea drepturilor civile, inclusiv dreptul la apărare şi reprezentare legală. Acţiunea include asigurarea efectivă a reprezentării legale a intereselor persoanelor cu tulburări mintale şi de comportament în diferite situaţii;
    5) ameliorarea condiţiilor de tratament şi întreţinere a bolnavilor aflaţi la tratament prin constrîngere.
    35. În vederea realizării obiectivului privind organizarea acţiunilor de incluziune socioprofesională şi familială a persoanelor cu dizabilităţi mintale, prin dezvoltarea către anul 2016 în fiecare teritoriu, la nivel de comunitate, a serviciilor integrate de suport medico-social pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală se vor întreprinde următoarele acţiuni:
    1) recomandarea autorităţilor publice locale să implementeze programe de sănătate mintală şi să susţină la nivel local serviciile în domeniu, în conformitate cu politicile şi strategiile aprobate de către autorităţile publice centrale, adaptate la necesităţile specifice locale;
    2) asigurarea populaţiei cu suport informaţional în cadrul instituţiilor de învăţămînt, colectivelor didactice, grupurilor-ţintă privitor la serviciile de sănătate mintală, prin:
    a) promovarea sănătăţii mintale, nediscriminării şi modului sănătos de viaţă la nivel local şi naţional prin editarea de buclete, broşuri, articole, emisiuni radio/TV;
    b) implicarea medicului psihiatru în programe educaţionale adresate grupurilor-ţintă (elevi, studenţi, gravide, tineri căsătoriţi, colective pedagogice, grupuri tematice, familii de beneficiari;
    3) includerea beneficiarilor, familiilor şi comunităţii în elaborarea politicilor şi actelor normative în domeniu. Stabilirea dialogului cu beneficiarii şi consultaţiile comune pentru determinarea necesităţilor reale în servicii medicale specifice şi eficiente. Acţiunea include asigurarea la nivel local a întrunirilor dintre beneficiari, familie, reprezentanţii legali şi autorităţi, specialişti de profil etc.;
    4) elaborarea cadrului normativ necesar în vederea asigurării de către angajatori a locurilor de muncă adaptate menite să contribuie la incluziunea profesională a persoanelor afectate de maladii mintale şi de comportament;
    5) crearea programelor de suport, formare şi consiliere (oferind materiale educative corespunzătoare) pentru membrii familiei şi beneficiari, cu scopul de a promova dezvoltarea şi bunăstarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi copiilor cu dizabilităţi intelectuale, modul de viaţă autonom şi autodeterminarea;
    6) asigurarea populaţiei cu servicii specializate pentru suport psihologic în cadrul situaţiilor excepţionale. Preocuparea autorităţilor pentru sănătatea mintală a populaţiei generale în cazul cataclismelor naturale, a stărilor de război, terorism ş.a. determină necesitatea de organizare la nivel central şi local a echipelor de intervenţie postfactum;
    7) aplicarea formelor stimulative de menţinere a persoanelor cu dizabilităţi mintale în familie şi comunitate. Este de datoria autorităţilor publice locale să stabilească un dialog constructiv şi să realizeze măsuri eficiente privind menţinerea persoanelor afectate de maladii mintale în ambianţa nativă, reintegrarea sociofamilială şi prevenirea instituţionalizării acestora;
    8) crearea de servicii comunitare de îngrijire şi asistenţă socială. Instituirea şi promovarea formelor alternative instituţionalizării la nivel local cu oferirea serviciilor comunitare de plasament, incluziune comunitară, asigurînd un mod independent şi sănătos de viaţă.
    36. Finanţarea Programului Naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016 se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    37. Costurile estimative ce ţin de realizarea prezentului Program sînt specificate în anexa la prezentul Program.
    38. Realizarea integrală a prezentului Program va contribui la:
    1) racordarea cadrului normativ la necesităţile beneficiarilor şi rigorile internaţionale; efectuarea studiul de evaluare a sistemului de sănătate mintală; efectuarea studiilor ştiinţifice şi implementarea rezultatelor; instituirea a 500 de paturi de profil psihiatric funcţionale în cadrul spitalelor generale; reducerea cu minimum 500 paturi din fondul de paturi al spitalelor de psihiatrie; asigurarea cu personal medical calificat şi specializat în acordarea serviciilor medicale multidisciplinare; elaborarea mecanismului de finanţare a serviciilor de sănătate mintală; elaborarea indicatorilor de monitorizare a serviciilor de sănătate mintală şi rapoarte de monitorizare;
    2) instituirea a minimum 20 de centre comunitare de sănătate mintală; instituirea a minimum 10 echipe mobile funcţionale; antrenarea medicilor de familie în acordarea asistenţei psihiatrice; asigurarea tratamentului ambulatoriu cu medicamente psihotrope gratuite pentru persoanele afectate de schizofrenie şi epilepsie;
    3) instituirea serviciilor de suport decizional, mecanismelor de protecţie a drepturilor persoanelor afectate de maladii mintale, a serviciilor medicale şi sociale accesibile; participarea integrală la viaţa comunitară; micşorarea plangerilor privind condiţiile tratamentului prin constrîngere;
    4) implementarea programelor locale; informarea minimum a 60% din populaţie referitor la problemele de sănătate mintală; elaborarea actelor normative conform necesităţilor beneficiarilor; instituirea serviciilor integrate de sănătate mintală la nivel local; integrarea socioprofesională a persoanelor cu dizabilităţi mintale; crearea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi mintale; creşterea gradului de instruire a familiilor beneficiarilor; creşterea numărului beneficiarilor integraţi în familie; creşterea numărului persoanelor cu dizabilităţi mintale dezinstituţionalizate şi integrate cu acordarea de suport pentru familiile acestora; ameliorarea indicatorilor de calitate a vieţii persoanelor cu dizabilităţi mintale şi a familiilor acestora.
    39. Indicatorii de progres şi performanţă privind realizarea prezentului Program sînt următorii:
    1) elaborarea către anul 2016 a unui sistem de servicii de sănătate mintală adaptat necesităţilor populaţiei şi normelor internaţionale:
    a) acte normative coerente şi consecvente în domeniul sănătăţii mintale;
    b) instituirea a 500 de paturi psihiatrice funcţionale în spitalele de profil general;
    c) rata de asigurare a serviciului de sănătate mintală cu personal specializat şi calificat;
    d) numărul de studii ştiinţifice implementate;
    e) standarde de calitate ale serviciilor de sănătate mintală elaborate;
    f) mecanismul de finanţare elaborat şi aplicat;
    2) extinderea reţelei de servicii comunitare de sănătate mintală cu acoperirea a minimum 50% din populaţie, cu optimizarea activităţii serviciului de ambulator către anul 2016:
    a) minimum 4 servicii comunitare de sănătate mintală instituite anual;
    b) minimum 2 echipe mobile funcţionale instituite anual;
    c) creşterea cu 10% anual a numărului de beneficiari deserviţi în cadrul serviciilor comunitare de sănătate mintală;
    d) scăderea cu 6% anual a numărului de spitalizări;
    3) asigurarea respectării drepturilor omului şi demnităţii umane în cadrul acordării serviciilor de asistenţă medicală în domeniul sănătăţii mintale:
    a) legislaţia privind capacitatea legală reformată;
    b) serviciul de apărare a drepturilor pacienţilor instituit (ombudsmanul);
    c) evaluarea iniţială efectuată şi raportul publicat;
    d) numărul de petiţii rezolvate efectiv;
    e) rapoarte bianuale prezentate ale ombudsmanului cu date dezagregate pe tip, localitate, diagnostic, instituţie, sex etc.;
    f) rapoarte periodice de monitorizare independentă publicate;
    g) numărul de recomandări ale comitetelor internaţionale implementate /deficienţe înlăturate;
    h) numărul de persoane instruite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi;
    i) numărul de proiecte derulate;
    j) numărul de cazuri împotriva discriminării în bază de diagnostic soluţionate;
    4) organizarea acţiunilor de incluziune socioprofesională şi familială a persoanelor cu dizabilităţi mintale, prin dezvoltarea către anul 2016 în fiecare teritoriu, la nivel de comunitate, a serviciilor integrate de suport medico-social pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală:
    a) numărul de persoane afectate aflate la supravegherea prin dispensarizare;
    b) numărul de petiţii soluţionate;
    c) numărul de familii de beneficiari instruiţi;
    d) numărul de familii protejate;
    e) numărul de beneficiari angajaţi în cîmpul muncii;
    f) numărul de beneficiari integraţi în familie;
    g) numărul servicii comunitare de îngrijire şi asistenţă socială instituite.
    40. În procesul de implementare a prezentului Program va fi efectuată monitorizarea permanentă a realizării acţiunilor şi rezultatelor obţinute, pentru a opera, în caz de necesitate, modificări în politicile promovate şi în acţiunile întreprinse.
    41. Scopul monitorizării constă în corelarea obiectivelor şi a acţiunilor din Planul de acţiuni cu privire la implementarea Programului Naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016 cu rezultatele scontate ale Programului, pentru ca, ulterior, să fie efectuată o evaluare a modului de realizare a Programului şi a impactului acestuia asupra sănătăţii populaţiei.
    42. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării prezentului Program va fi efectuată de către Ministerul Sănătăţii.
    43. La sfîrşitul fiecărui an de implementare, Ministerul Sănătăţii va elabora, în baza informaţiilor prezentate de către responsabilii şi partenerii de implementare nominalizaţi în Planul de acţiuni, raportul de evaluare a Programului, care va conţine informaţia despre rezultatele obţinute, conform obiectivelor stabilite în Program, prezentîndu-l Guvernului către data de 1 aprilie a fiecărui an.