În temeiul art. 35 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art.153), Legii zootehniei nr. 412-XV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 73-77, art. 347), precum şi în scopul perfecţionării sistemului de inofensivitate alimentară pentru consumatorii din Republica Moldova şi facilitării comerţului prin reformarea şi modernizarea sectorului sanitar-veterinar, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind criteriile minime pentru  protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării (se anexează).
    2. Prevederile prezentei hotărîri intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    Prim-ministru                                           Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                            Anatolie Gorodenco

    Nr. 859. Chişinău, 14 iulie 2008.


   1. Norma sanitar-veterinară privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării (în continuare – Normă sanitar-veterinară) stabileşte cerinţe minime pentru protecţia porcinelor la etapele ciclului de producţie.
    2. Prezenta Normă sanitar-veterinară este armonizată cu Directiva Consiliului 91/630/CEE, care stabileşte criterii minime pentru protecţia porcinelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JO CE) nr. L 316 din 11 decembrie 1991, pag. 33, modificată prin Directiva 2001/88/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001(JO, L 316 01.12.2001); Directiva 2001/93/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2001(JO, L 316 01.12.2001); modificată ultima dată prin Regulamentul Consiliului 806/2003/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JO CE) nr. L 122 din 16 mai 2003.
    3. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, noţiunle utilizate au următoarele semnificaţii:
    vier - porc mascul puber, destinat reproducţiei;
    scrofiţă - femelă din specia porcine, puberă, care încă nu a fătat;
    scroafă - femelă din specia porcine, după prima fătare;
    scroafă care alăptează - femelă din specia porcine, între perioada perinatală şi înţărcarea purceilor;
    scroafă fără lapte şi gestantă - scroafă între înţărcarea purceilor şi perioada perinatală;
    purcel - porc de la naştere pînă la înţărcare;
    purcel înţărcat - porc de la înţărcare pînă la vîrsta de 10 săptămîni;
    porc de producţie - porc de la vîrsta de 10 săptămîni pînă la tăiere sau montă;
    autoritate competentă –  Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, competentă să efectueze controale veterinare.
    4. Toate exploataţiile de porcine trebuie să dispună de suprafaţă liberă de teren, disponibilă pentru fiecare purcel înţărcat sau porc adult crescut în grup, cu excepţia scrofiţelor şi scroafelor, care trebuie să fie de cel puţin:
    0,15 m2 pentru purceii cu o greutate vie de pînă la 10 kg;
    0,20 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 10 şi 20 kg;
    0,30 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 20 şi 30 kg;
    0,40 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 30 şi 50 kg;
    0,55 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 50 şi 85 kg;
    0,65 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 85 şi 110 kg;
    1,00 m2 pentru porcii cu o greutate vie de peste  110 kg.
    Aceste dispoziţii nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 6 porci sau 5 scroafe cu purceii lor.
    Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special boxele şi echipamentele cu care porcii pot veni în contact, nu trebuie să cauzeze leziuni şi să poată fi curăţate şi dezinfectate temeinic.  Echipamentele şi circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu normele naţionale în vigoare, pentru a se evita orice şoc electric.
    5. Toate exploataţiile de porcine trebuie să dispună de suprafaţă totală de mişcare, disponibilă pentru fiecare scrofiţă după montă, precum şi pentru fiecare scroafă. În cazul în care scrofiţele şi/sau scroafele sînt ţinute în grup, suprafaţa trebuie să fie de cel puţin 1,64 m2 şi, respectiv, de 2,25 m2. În cazul în care aceste animale sînt ţinute în grupuri mai mici de 6 animale, suprafaţa liberă de mişcare trebuie să fie mărită cu 10%. În cazul în care aceste animale sînt ţinute în grupuri de 40 sau mai multe animale, suprafaţa liberă de mişcare poate fi redusă cu 10%.
    6. Suprafaţa pardoselii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
    a) pentru scrofiţe după montă şi scroafe gestante: o parte din suprafaţa prevăzută la pct. 5 din prezenta Normă sanitar-veterinară, egală cu cel puţin 0,95 m2 pentru o scrofiţă şi cel puţin 1,3 m2 pentru o scroafă, trebuie să fie suprafaţă continuă, solidă, din care maximum 15% să fie rezervate gurilor de scurgere;
    b) în cazul în care sînt utilizate suprafeţe din plăci de ciment, pentru porcii ţinuţi în grup:
lăţimea maximă a gurilor de scurgere trebuie să fie de:
    11 mm - pentru purcei sugari;
    14 mm - pentru purcei înţărcaţi;
    18 mm - pentru porci adulţi ;
    20 mm - pentru scrofiţe după montă şi scroafe;
lăţimea minimă a plăcilor de ciment trebuie să fie de:
    50 mm - pentru purcei sugari şi purcei înţărcaţi şi
    80 mm - pentru porci adulţi, scrofiţe după montă şi scroafe.
    Construirea sau montarea de instalaţii pentru priponire şi priponirea  scroafelor şi scrofiţelor sînt interzise.
    Scroafele şi scrofiţele trebuie ţinute în grupuri, pe parcursul unei perioade începînd cu 4 săptămîni după montă şi pînă la o săptămînă înainte de data preconizată fătării. Boxa în care este ţinut grupul de scroafe trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. Cînd sînt ţinute mai puţin de 6 animale într-un grup, boxa respectivă trebuie să aibă laturile mai mari de 2,4 m lungime.
    Prin derogare de la prevederile prezentului punct, scroafele şi scrofiţele crescute în exploataţii de mai puţin de 10 scroafe pot fi ţinute individual, în timpul perioadei menţionate la prezentul punct, cu condiţia ca acestea să se poată întoarce cu uşurinţă în boxele proprii. Scroafele şi scrofiţele trebuie să aibă acces permanent la materiale manevrabile, respectîndu-se cel puţin cerinţele relevante ale pct. 7-21 din prezenta Normă sanitar-veterinară. Scroafele şi scrofiţele ţinute în grupuri trebuie să fie hrănite utilizîndu-se un sistem ce asigură fiecărui animal accesul la hrană suficientă, chiar şi în cazul în care sînt concurenţi la hrană.  Tuturor scroafelor şi scrofiţelor gestante trebuie să li se asigure o cantitate suficientă de nutreţuri grosiere sau bogate în celuloză, precum şi hrană energizantă, pentru a le satisface necesităţile în substanţe nutritive, ţinîndu-se cont de digerarea acestora.
    Porcii care trebuie ţinuţi în grupuri şi care sînt agresivi, mai cu seamă cei care au fost atacaţi de alţi porci sau sînt bolnavi ori răniţi, pot fi ţinuţi temporar în boxe individuale. Boxa individuală utilizată trebuie să permită animalului să se rotească cu uşurinţă, dacă acest lucru nu vine în contradicţie cu recomandarea medicului veterinar. Prevederile prezentului punct nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 10 scroafe.
    7. În partea clădirii unde sînt ţinuţi porcii trebuie evitate niveluri de zgomot de peste 85dBA, precum şi zgomotul constant sau brusc.
    8. Porcii trebuie ţinuţi în condiţii de iluminat cu o intensitate de cel puţin 40 lux, pentru o perioadă de minimum 8 ore pe zi.
    9. Adăposturile pentru porci trebuie construite astfel încît să permită animalelor:
    a) să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic şi termic, drenată şi curăţată corespunzător şi care să permită tuturor animalelor să stea întinse în acelaşi timp;
    b) să doarmă şi să se trezească în mod normal, să dispună de un loc curat pentru odihnă;
    c) să vadă alţi porci. În săptămîna ce precede data preconizată fătării şi în timpul fătării, scroafele şi scrofiţele pot fi separate de celelalte porcine.
    10. Porcii trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de material cum ar fi paiele, fînul, lemnul rumeguş, compostul de ciuperci, turba sau un amestec din acestea, care să nu le compromită sănătatea şi să le permită activităţi adecvate de provocare a curiozităţii şi contactul cu acestea.
    11. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă, pentru a se preveni rănirea porcilor şi astfel proiectată, construită şi menţinută încît să nu cauzeze răni sau suferinţe porcilor. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea porcilor şi, dacă nu este asigurat aşternut, să formeze o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă.
    12. Toţi porcii trebuie hrăniţi cel puţin o dată pe zi. În cazul în care porcii sînt hrăniţi în grupuri şi nu la discreţie sau printr-un sistem automat de hrănire individuală a animalelor, fiecare porc trebuie să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu celelalte animale din grup.
    13. Toţi purceii în vîrsta de peste două săptămîni trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de apă proaspătă.
    14. Toate procedurile ce reprezintă o intervenţie, efectuată pentru alte scopuri decît cele de terapie sau de diagnostic sau pentru identificarea porcilor şi care determină afectarea ori pierderea sensibilităţii unei părţi a corpului sau modificarea structurii osoase, sînt interzise, cu următoarele excepţii:
    a) reducerea uniformă a colţilor purceilor sugari prin pilire sau tăiere, efectuată nu mai tîrziu de vîrsta de 7 zile şi lăsîndu-se o suprafaţă netedă. Colţii vierilor pot fi reduşi în lungime, în caz de necesitate, pentru a se preveni rănirea altor animale sau din motive de siguranţă;
    b) tăierea parţială a cozii;
    c) castrarea porcilor masculi prin alte mijloace decît prin ruperea ţesuturilor;
    d)  aplicarea inelului nazal numai în  cazul în care animalele sînt ţinute în sisteme de creştere în aer liber.
    15. Tăierea cozilor şi reducerea colţilor nu trebuie efectuate ca un procedeu de rutină, ci numai în cazul în care există o dovadă clară că au apărut leziuni ale mameloanelor scroafelor sau ale urechilor şi cozilor la ceilalţi purcei. Înainte de efectuarea acestor proceduri trebuie să fie luate şi alte măsuri pentru a se preveni muşcarea cozii şi alte vicii, luîndu-se în considerare mediul şi densitatea animalelor. Din acest motiv, urmează  a fi schimbate condiţiile de mediu şi sistemele de management inadecvate.
    16. Oricare dintre procedurile descrise anterior trebuie efectuate numai de un medic veterinar sau de o persoană instruită, aşa după cum este prevăzut la pct. 7 din prezenta Normă sanitar-veterinară, cu experienţă în efectuarea, în mod practic, a tehnicilor cu mijloace corespunzătoare şi în condiţii igienice.
    17. Castrarea sau tăierea cozilor după vîrsta de 7 zile trebuie efectuate numai sub anestezie şi analgezie prelungită şi numai de un medic veterinar.
    18. Boxele pentru vieri trebuie construite şi situate astfel încît să le permită acestora să se rotească, să se miroase, să se audă şi să se vadă între ei. Suprafaţa liberă disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 6 m2. În cazul în care boxa este folosită şi pentru montă naturală, suprafaţa pardoselii disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 10 m2 şi boxa nu trebuie să conţină obstacole.
    19. Condiţii cu referinţă la scroafe şi scrofiţe:
    a) trebuie să fie luate măsuri pentru reducerea  agresiunii în grupuri;
    b) dacă este necesar, scrofiţele şi scroafele gestante trebuie tratate contra paraziţilor interni şi externi, iar cînd sînt transferate în spaţiile special amenajate pentru fătare, acestea sînt spălate cu grijă pe tot corpul;
    c) în săptămîna anterioară datei preconizate fătării, scroafelor gestante sau scrofiţelor trebuie să li se repartizeze material adecvat pentru culcuş, în cantitate suficientă, cu excepţia cazului în care, din punct de vedere tehnic, nu este compatibil cu materialul de suspensie utilizat în exploataţie;
    d) în spatele scroafelor şi scrofiţelor trebuie să fie disponibilă o zonă liberă, pentru a permite fătarea naturală sau asistată;
    e) în cazul în care scroafele sînt ţinute liber, boxele de fătare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie a purceilor, cum ar fi bare despărţitoare pentru fătare.
    20. Dispoziţii cu referinţă la purceii sugari:
    a) o parte din suprafaţa totală, suficientă pentru a permite animalelor să se odihnească împreună în acelaşi timp, trebuie să fie solidă sau acoperită cu un strat izolator ori cu un aşternut din paie sau orice alt material adecvat;
    b) cînd se utilizează o boxă de fătare, purceii sugari trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a putea fi alăptaţi fără dificultate;
    c) purceii nu trebuie înţărcaţi la mai puţin de 28 de zile, cu excepţia cazului în care bunăstarea sau sănătatea femelei ori a purceilor sugari ar fi afectată în mod nefavorabil.
    Purceii pot fi înţărcaţi cu cel mult 7 zile mai devreme, dacă aceştia sînt mutaţi în adăposturi speciale care sînt depopulate, curăţate temeinic şi dezinfectate înainte de introducerea unui nou grup şi care sînt separate de adăposturile în care sînt ţinute scroafele, pentru a se diminua, pe cît posibil, transmiterea de boli la purceii sugari.
    21. Dispoziţii cu referinţă la purceii înţărcaţi şi porcii adulţi:
    a) în cazul în care porcii sînt ţinuţi în grupuri, trebuie luate măsuri pentru a se preveni agresiunile ce depăşesc comportamentul normal;
    b) porcii trebuie ţinuţi în grupuri, cu evitarea amestecării purceilor provenind de la scroafe diferite. Dacă purceii, care nu sînt familiarizaţi unul cu altul, trebuie amestecaţi, aceasta trebuie să se facă la o vîrsta cît mai fragedă, de preferat înainte de sau cu pînă la o săptămînă după înţărcare. Cînd porcii sînt amestecaţi, trebuie să li se asigure posibilitatea de a se feri şi a se ascunde unii de alţii;
    c) în cazul în care apar semne de agresivitate, cauzele trebuie cercetate imediat şi luate măsuri corespunzătoare, cum ar fi asigurarea de cantităţi mari de paie, dacă este posibil, sau alte materiale de explorare pentru aceştia. Animalele expuse riscului de a fi agresate sau cele agresive în mod deosebit trebuie ţinute separat de restul grupului;
    d) utilizarea de medicamente tranchilizante pentru facilitarea amestecarii trebuie limitată la condiţii excepţionale şi numai după consultarea unui medic veterinar.
    22. În scopul conformării cu prevederile  prezentei Norme sanitar-veterinare, agenţilor economici cu activitate în acest domeniu li se acordă o perioadă de tranziţie de pînă la şase ani de la data punerii în aplicare a prezentei Norme sanitar-veterinare. Aceştia trebuie să elaboreze şi să prezinte planurile de restructurare a întreprinderilor spre coordonare autorităţii competente.
    23. Autoritatea competentă trebuie:
    a) să efectueze, conform palanului de controale oficiale, inspecţii pentru a monitoriza respectarea prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare. Aceste inspecţii, ce pot fi efectuate şi cu ocazia unor controale avînd alte scopuri, trebuie să acopere, în fiecare an, un număr reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme de creştere diferite, utilizate în Republica Moldova;
    b) să se asigure că orice persoană fizică sau juridică, care angajează sau recrutează personal pentru a îngriji porcinele, organizează instructajul respectiv cu privire la prevederile relevante specificate la pct. 7-21 ale prezentei Norme sanitar-veterinare;
    c) să asigure organizarea de cursuri corespunzătoare de instruire, care să pună accentul în special pe aspecte de bunăstare a animalelor;
    d) să permită importul din alte ţări numai al porcilor care au fost crescuţi şi au primit cel puţin o îngrijire echivalentă cu cea garantată de prezenta Normă sanitar-veterinară. Această cerinţă trebuie să fie inclusă în certificatul sanitar-veterinar emis de autoritatea veterinară competentă din ţara exportatoare.