În temeiul art. 35 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art.153), Legii zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 73-77, art. 347), cu modificările ulterioare, în scopul perfecţionării sistemului de inofensivitate alimentară pentru consumatorii din Republica Moldova şi facilitării comerţului prin reformarea şi modernizarea sectorului sanitar-veterinar, precum şi al protecţiei viţeilor şi obţinerii produselor alimentare salubre, inofensive şi calitative, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind stabilirea cerinţelor minime pentru protecţia viţeilor în scopul creşterii şi îngrăşării (se anexează).
    2. Din data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, agenţii economici din sectorul agricol, care activează în domeniul creşterii viţeilor, vor elabora şi vor prezenta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare planurile de restructurare a întreprinderilor şi îşi vor conforma activitatea cu prevederile prezentei hotărîri.
    3. Norma sanitar-veterinară aprobată prin prezenta hotărîre intră în vigoare din data publicării, cu excepţia pct. 4 şi 5, care vor intra în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2012.
    4. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va întreprinde măsurile necesare în vederea susţinerii agenţilor economici care activează în domeniul creşterii viţeilor.
    5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    Prim-ministru                                                                   Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                     Anatolie Gorodenco

    Nr. 1325. Chişinău, 27 noiembrie 2008.


     1. Norma sanitar-veterinară privind stabilirea cerinţelor minime pentru protecţia viţeilor în scopul creşterii şi îngrăşării (în continuare – Normă sanitar-veterinară) stabileşte cerinţe minime pentru protecţia viţeilor în scopul creşterii şi îngrăşării.
    2. Prezenta Normă sanitar-veterinară este armonizată cu prevederile Directivei Consiliului Europei nr.91/629/CEE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 340, 11 decembrie 1991, p. 28), cu modificările ulterioare, care stabileşte cerinţele minime pentru protecţia viţeilor în scopul creşterii şi îngrăşării.
    3. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    a) viţel – animal din specia bovină cu vîrsta pînă la 6 luni;
    b) autoritate competentă – Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în continuare - Agenţie), subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    4. Exploataţiile trebuie să corespundă cel puţin următoarelor cerinţe:
    a) în cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în grup, aceştia trebuie să dispună de un spaţiu liber suficient pentru a se întoarce sau a se culca fără greutate, de minimum 1,5 metri pătraţi pentru un viţel cu o greutate de 150 kg;
    b) în cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în boxe individuale sau legaţi în staluri, acestea trebuie să aibă pereţi despărţitori perforaţi, iar lăţimea lor nu trebuie să fie mai mică de 0,9 m ± 10 %, sau de 0,8 m din înălţimea greabănului.
    Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică exploataţiilor cu un efectiv mai mic de 6 viţei.
     5. Exploataţiile trebuie să corespundă cel puţin următoarelor cerinţe:
    1) după împlinirea vîrstei de 8 săptămîni, viţeii nu trebuie închişi în boxe individuale, decît în cazul în care medicul veterinar confirmă că starea de sănătate sau comportamentul acestora impune izolarea lor în vederea tratării. Lăţimea boxei individuale trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea viţelului la greabăn, măsurată în poziţie patrupedă, iar lungimea – cel puţin egală cu lungimea viţelului, măsurată de la vîrful nasului pînă la extremitatea caudală a ischionului (tuber ischii), înmulţită cu 1,1. Boxele individuale (cu excepţia celor destinate izolării animalelor bolnave) nu trebuie să fie prevăzute cu pereţi solizi, dar cu pereţi perforaţi, care să permită contactul vizual şi tactil direct între viţei;
    2) pentru viţeii crescuţi în grup, spaţiul liber prevăzut pentru fiecare viţel trebuie să fie de cel puţin:
    a) 1,5 m² pentru fiecare viţel cu greutatea mai mică de 150 kg;
    b) 1,7 m² pentru fiecare viţel cu greutatea între 150 şi 220 kg;
    c) 1,8 m² pentru fiecare viţel cu greutatea de peste 220 de kg.
    6. Agenţia este responsabilă de efectuarea controalelor privind respectarea prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare. Anual controalele trebuie să acopere un eşantion statistic reprezentativ pentru diferite sisteme de creştere aplicate în Republica Moldova.
    7. La importul în Republica Moldova animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate, emis de autoritatea competentă a ţării exportatoare, care atestă că acestea au beneficiat de un tratament cel puţin echivalent cu cel administrat animalelor în Republica Moldova, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
    8. În cazul importurilor de viţei, experţii veterinari din Republica Moldova efectuează, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei Norme sanitar-veterinare, controale la exploataţiile din ţara exportatoare. În acest scop, experţii trebuie să pună în aplicare măsuri speciale de igienă, care să excludă orice risc de transmitere a bolilor.
    9. Agenţia trebuie să informeze autoritatea competentă a statului exportator despre rezultatele controalelor efectuate.
    10. Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special, boxele şi instalaţiile în care viţeii pot fi întreţinuţi, nu trebuie să dăuneze viţeilor şi să poată fi curăţate şi dezinfectate temeinic.
    11. Pînă la adoptarea unor norme în domeniu, echipamentele şi circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu reglementările naţionale în vigoare, pentru a evita orice caz de producere a şocului electric.
    12. Izolarea, încălzirea şi ventilarea clădirii trebuie asigurată astfel încît circulaţia aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţiile de gaze să fie menţinute la limite care nu prezintă nocivitate pentru viţei.
    13. Echipamentele automate sau mecanice indispensabile sănătăţii şi bunăstării viţeilor trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Orice defecţiune depistată trebuie remediată imediat sau, în cazul în care acest lucru este imposibil, trebuie luate măsuri adecvate pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării viţeilor pînă la înlăturarea defecţiunii, în special, utilizînd alte metode de alimentaţie şi de menţinere a unui mediu ambiant corespunzător.
    În cazul în care se utilizează sistemul de ventilaţie artificială, trebuie prevăzut un sistem adecvat de înlocuire, care, în caz de defecţiune a sistemului principal, să poată asigura ventilarea suficientă a încăperii, pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării viţeilor. De asemenea, trebuie prevăzut un sistem de alarmă pentru semnalarea defecţiunilor apărute. Sistemul de alarmă trebuie testat în mod regulat.
    14. Viţeii nu trebuie să fie întreţinuţi în permanenţă în întuneric. În acest sens, pentru a răspunde nevoilor lor comportamentale şi fiziologice şi, avînd în vedere diversele condiţii climaterice existente, trebuie prevăzut un sistem de iluminare adecvat, natural sau artificial; în cazul utilizării unui sistem artificial, iluminarea trebuie să fie cel puţin echivalentă cu durata de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9-17. De asemenea, trebuie prevăzut un sistem de iluminare adecvat, fix sau mobil, de o intensitate suficientă, pentru a permite inspectarea viţeilor în orice moment.
    15. Viţeii crescuţi în stabulaţie trebuie inspectaţi de către proprietar sau de îngrijitorul de animale cel puţin de două ori pe zi, iar viţeii crescuţi în aer liber – cel puţin o dată pe zi. Viţelul care pare bolnav sau rănit trebuie îngrijit în modul corespunzător şi cît mai repede posibil.
    Viţeii bolnavi sau răniţi trebuie izolaţi în încăperi adecvate, prevăzute cu aşternuturi de paie curate şi uscate.
    În cazul în care viţeii nu reacţionează la îngrijirile crescătorului, trebuie consultat urgent medicul veterinar.
    16. Adăposturile de stabulaţie trebuie construite astfel, încît să permită animalului să se întindă, să se odihnească, să se ridice în poziţie patrupedă, iar podeaua să poată fi curăţată fără dificultate.
    17. Viţeii nu trebuie legaţi, cu excepţia celor cazaţi în grupuri, care pot fi legaţi pentru cel mult o oră, în timpul alimentării cu lapte sau cu un înlocuitor de lapte. În cazul în care viţeii sînt legaţi, legăturile nu trebuie să-l rănească şi trebuie inspectate în mod regulat şi ajustate, dacă este necesar, pentru ca animalul să se simtă confortabil. Legătura trebuie să fie suficient de lungă, pentru a-i permite animalului să se deplaseze liber, şi trebuie să evite, în măsura posibilităţii, orice risc de strangulare sau de rănire a animalului.
    18. Grajdurile, cuştile, echipamentele şi ustensilele pentru îngrijirea viţeilor trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în modul corespunzător, pentru a preveni contaminarea încrucişată şi apariţia vectorilor de boli. Trebuie eliminate cît mai des posibil materiile fecale, urina, precum şi nutreţurile neconsumate sau deversate, pentru a reduce mirosul şi pentru a nu atrage muştele sau rozătoarele.
    19. Pardoselile trebuie să fie nederapante, dar fără asperităţi, să nu provoace răni sau suferinţe viţeilor culcaţi sau ridicaţi în picioare. Acestea trebuie să fie adecvate pentru mărimea şi greutatea viţeilor şi să constituie o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă. Suprafaţa culcuşului trebuie să fie confortabilă, curată, drenată corespunzător şi să nu dăuneze viţeilor. Pentru viţeii cu vîrsta sub două săptămîni trebuie asigurat un aşternut de paie corespunzător.
    20. Viţeii trebuie să primească o alimentaţie adecvată vîrstei şi greutăţii, ţinînd seama de cerinţele lor comportamentale şi fiziologice, pentru a li se asigura o stare bună de sănătate. În acest scop, alimentaţia trebuie să conţină o cantitate suficientă de fier, pentru a menţine un nivel mediu de hemoglobină în sînge de cel puţin 4,5 mmol/litru de sînge, şi o raţie zilnică minimă de alimente fibroase pentru fiecare viţel cu vîrsta mai mare de două săptămîni, această cantitate urmînd a fi mărită de la 50 la 250 g pe zi pentru viţeii cu vîrsta între 8 şi 20 de săptămîni. Se interzice punerea de botniţe la viţei.
    21. Viţeii trebuie să fie hrăniţi cel puţin de 2 ori pe zi. În cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în grup şi nu beneficiază de o alimentaţie ad libitum sau de un sistem de alimentaţie automat, fiecare viţel trebuie să aibă acces la mîncare concomitent cu celelalte animale din grup.
    22. Viţeii cu vîrsta de peste două săptămîni trebuie să aibă acces la apă potabilă proaspătă, furnizată în cantitate suficientă, sau trebuie să-şi poată satisface nevoia de lichide cu alte preparate. În condiţii de căldură excesivă sau cînd viţeii sînt bolnavi, apa potabilă proaspătă trebuie să le fie asigurată în permanenţă.
     23. Instalaţiile de alimentaţie şi de adăpare trebuie elaborate, construite, instalate şi întreţinute astfel ca să limiteze riscurile de contaminare a hranei şi a apei destinate viţeilor.
     24. Cît mai curînd posibil după fătare, în primele şase ore de viaţă, viţeii trebuie să fie alimentaţi cu colastru de bovine.