ID intern unic: 346461
Версия на русском
Republica Moldova
din 28.05.2010
privind aprobarea Regulilor specifice de igienă
a produselor alimentare de origine animală
a produselor alimentare de origine animală
În scopul executării prevederilor Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art. 153), cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art. 431), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală (se anexează).
2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 18 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei Valeriu Lazar
Ministrul agriculturii
şi industriei alimentare Valeriu Cosarciuc
Nr. 435. Chişinău, 28 mai 2010.
2. Prezentele Reguli nu se aplică produselor alimentare care conţin atît produse de origine vegetală, cît şi produse de origine animală procesate, cu excepţia cazului în care există o indicaţie expres contrară. În acelaşi timp produsele alimentare de origine animală procesate, utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare, trebuie să fie obţinute şi manipulate în conformitate cu prezentele Reguli.
3. Prezentele Reguli nu se aplică:
a) producţiei primare destinate utilizării în gospodăria privată;
b) producerii, manipulării şi depozitării produselor alimentare pentru consum propriu;
c) vînzării directe de către producător a unor cantităţi mici de produse primare către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final;
d) vînzării directe, de către producător, a unor cantităţi mici de carne provenită de la păsări şi animale lagomorfe sacrificate în fermă, către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care furnizează direct astfel de carne consumatorului final drept carne proaspătă;
e) vînătorilor care vînd cantităţi mici de vînat sălbatic sau carne de vînat sălbatic direct consumatorului final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final.
4. Prezentele Reguli se aplică în comerţul cu amănuntul, în cazul operaţiunilor efectuate în vederea vînzării produselor alimentare de origine animală unei alte întreprinderi, cu excepţia cazurilor în care:
a) operaţiunile se limitează la depozitare sau transport, însă în acest caz trebuie respectate cerinţele specifice de temperatură, prevăzute la capitolele IV-XVI ale prezentelor Reguli;
b) vînzarea produselor alimentare de origine animală, care provin de la întreprinderea de vînzare cu amănuntul, este destinată altor întreprinderi de vînzare cu amănuntul şi în cazul unei activităţi localizate şi restrînse.
5. În sensul prezentelor Reguli, următorii termeni se definesc astfel:
carne – părţi comestibile ale animalelor;
ungulate domestice – animale domestice din specia bovine (incluzînd speciile Bubalus şi Bison), porcine, ovine şi caprine, precum şi solipede domestice;
păsări de curte – păsări de crescătorie, incluzînd păsări ce nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice, cu excepţia acarinatelor;
lagomorfe – iepuri de casă, iepuri de crescătorie şi rozătoare;
- vînat sălbatic:
ungulate sălbatice şi animale lagomorfe, precum şi alte mamifere terestre care sînt vînate pentru consum uman şi sînt considerate a fi vînat sălbatic, în baza legislaţiei în vigoare, incluzînd mamifere care trăiesc în teritorii închise, în condiţii de libertate similare cu cele ale vînatului sălbatic;
- păsări sălbatice ce sînt vînate pentru consum uman;
vînat de crescătorie – acarinate de crescătorie şi mamifere terestre de crescătorie;
vînat sălbatic mic – păsări de vînat sălbatic şi animale lagomorfe care trăiesc în libertate;
vînat sălbatic mare – mamifere terestre sălbatice care trăiesc în libertate şi nu se încadrează în definiţia vînatului sălbatic mic;
carne proaspătă – carne care nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decît refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzînd carnea care este ambalată în vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;
carcasă – corpul unui animal după sacrificare şi eviscerare;
organe comestibile – carne proaspătă, alta decît carcasa, inclusiv viscerele şi sîngele;
viscere – organe din cavitatea toracică, abdominală sau pelvină, precum traheea şi esofagul, iar pentru păsări – guşa;
carne tocată – carne dezosată ce a fost tocată în fragmente şi conţine mai puţin de 1% sare;
carne separată mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oase, după dezosare, sau de pe carcasele de pasăre, utilizîndu-se mijloace mecanice şi avînd ca rezultat pierderea sau modificarea structurii fibrei musculare;
carne procesată – carne proaspătă, incluzînd carnea ce a fost tăiată în bucăţi, la care s-au adăugat produse alimentare, condimente, aditivi sau care a fost supusă unui proces insuficient pentru modificarea structurii interne a fibrei musculare şi eliminarea caracteristicilor cărnii proaspete;
abator – întreprindere utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman;
unitate de tranşare – întreprindere destinată pentru dezosarea şi/sau tranşarea cărnii;
întreprindere pentru manipularea vînatului – întreprindere unde vînatul şi carnea de vînat obţinute după vînătoare sînt pregătite pentru plasarea pe piaţă;
moluşte bivalve – moluşte lamelibranhiate care se hrănesc prin filtrare;
zonă de producţie – orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care conţine bancuri naturale de moluşte bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluştelor bivalve, în care sînt recoltate moluşte bivalve vii;
centru de expediere – unitate terestră sau plutitoare, rezervată recepţiei, condiţionării, spălării, curăţirii, calibrării, împachetării şi ambalării moluştelor bivalve vii destinate consumului uman;
biotoxine marine – substanţe nocive acumulate de moluştele bivalve, în special în urma alimentării lor cu plancton ce conţine toxine;
produse din pescuit – animale de apă dulce sau marine (cu excepţia moluştelor bivalve vii, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi a gasteropodelor marine vii, a tuturor mamiferelor, reptilelor şi broaştelor), fie sălbatice sau de crescătorie, incluzînd toate formele şi părţile comestibile ale acestor animale;
vas-fabrică – navă la bordul căreia produsele din pescuit trec printr-una sau mai multe din următoarele operaţiuni înainte de a fi împachetate sau ambalate şi, în cazul în care este necesar, sînt refrigerate sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepartarea cochiliilor, tocarea sau procesarea;
vas-congelator – nava la bordul căreia se efectuează congelarea produselor din pescuit, iar cînd este cazul, congelarea după activităţi pregătitoare ca: sîngerarea, decapitarea, eviscerarea şi îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare sau împachetare, dacă este necesar;
produse din pescuit separate mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii din produsele din pescuit, utilizîndu-se mijloace mecanice şi avînd ca rezultat pierderea sau modificarea structurii cărnii;
produse proaspete din pescuit – produse pescăreşti neprocesate, întregi sau preparate, incluzînd produsele împachetate în vid sau într-o atmosferă modificată, care nu au fost supuse unui tratament pentru a se asigura conservarea, cu excepţia răcirii;
produse din pescuit preparate – produse din pescuit neprocesate care au fost supuse unor operaţii ce afectează integritatea anatomică a acestora, aşa ca: eviscerarea, decapitarea, felierea, filetarea şi porţionarea;
lapte crud – lapte produs prin secreţia glandei mamare a animalelor de fermă, care nu a fost încălzit peste 40 °C sau nu a fost supus unui tratament cu efect echivalent;
colostru – secreţie a glandei mamare a animalelor producătoare de lapte apărută în primele trei-cinci zile după parturiţie, bogat în anticorpi şi minerale, şi care precede producţia de lapte;
exploataţie de producţie a laptelui – exploataţie în care sînt ţinute una sau mai multe animale de fermă, pentru a produce lapte, în vederea punerii pe piaţă a acestuia ca produs alimentar;
ouă – ouă în coajă, în afară de cele sparte, incubate sau gătite, care sînt produse de păsări din crescătorii şi sînt proprii pentru consum uman direct sau pentru prepararea produselor din ouă;
ou lichid – conţinutul oului neprocesat, după îndepărtarea cojii;
ouă crăpate – ouă cu coaja crăpată, dar cu membranele intacte;
centru de ambalare – întreprindere unde ouăle sînt clasate după calitate şi greutate;
pulpe de broască – partea posterioară a corpului unei broaşte eviscerate şi jupuite din specia Ranna spp. (familia Ranidae), separată printr-o secţiune transversală, efectuată în spatele membrelor anterioare;
melci de mare – gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linne, Helix aspersa Muller, Helix lucorum şi specii din familia Achatinidae;
produse din carne – produse procesate care rezultă din procesarea cărnii sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate, astfel încît suprafaţa de tăiere să indice faptul că produsul nu mai are caracteristicile cărnii proaspete;
produse lactate – produse procesate ce rezultă din procesarea laptelui crud sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
produse pe bază de colostru – produse care rezultă din procesarea colostrului sau dintr-o nouă procesare a acestor produse;
produse din ouă – produse procesate ce rezultă din procesarea ouălor, a diferitelor componente sau amestecuri de ouă ori din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
produse din pescuit procesate – produse procesate care rezultă din procesarea produselor din pescuit sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
grăsimi animale procesate – grăsimi rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor destinate consumului uman;
jumări – resturi de procesare care conţin proteină, după separarea parţială a grăsimii de apă;
gelatină – proteină naturală solubilă, sub formă gelatinoasă sau nu, obţinută prin hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei prelucrate şi neprelucrate, tendoane şi sinovii de la animale;
colagen – produs pe bază de proteine, derivat din oase, piei prelucrate şi neprelucrate şi tendoane, fabricat în conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli;
stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate – stomacuri, vezici urinare şi intestine, după ce acestea au fost obţinute şi curăţite, au fost supuse sărării, încălzirii sau uscării;
alte produse alimentare de origine animală – produse alimentare de origine animală, incluzînd mierea şi sîngele, moluşte bivalve vii, echinoderme şi gasteropode marine vii, destinate consumului uman şi livrării către consumatorul final;
tăbăcire – întărirea pieilor cu ajutorul agenţilor vegetali de tăbăcire, sărurilor de crom sau altor substanţe, cum sînt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele şi chinonele sau alţi agenţi sintetici.
1) pot exercita activitatea numai în baza autorizaţiei sanitar-veterinară de funcţionare, eliberată de Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în continuare – Agenţia), ca urmare a unei inspecţii la întreprindere;
2) trebuie să utilizeze în exclusivitate apa potabilă pentru a îndepărta contaminarea suprafeţei produselor alimentare de origine animală, cu excepţia cazului în care Regulile generale de igienă a produselor alimentare sau prezentele Reguli permit utilizarea unei alte substanţe autorizate, în conformitate cu cerinţele de utilizare a substanţei respective şi prevederile prezentelor Reguli;
3) trebuie să plaseze pe piaţă numai produse alimentare de origine animală autohtone, preparate şi manipulate în exclusivitate la întreprinderile care:
a) respectă Regulile generale de igienă a produselor alimentare şi cerinţele prezentelor Reguli;
b) sînt autorizate de către Agenţie;
4) cooperează cu Agenţia în vederea efectuării controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.
7. În cazul necorespunderii întreprinderii cerinţelor sanitar-veterinare, Agenţia retrage autorizaţia sanitar-veterinară, în conformitate cu legislaţia în vigoare, întocmind actele necesare.
a) nu trebuie să comercializeze produse alimentare de origine animală procesate într-o întreprindere supusă autorizării sanitar-veterinare, în cazul în care lipseşte marca de sănătate;
b) pot aplica o marcă de identificare pe un produs alimentar de origine animală numai în cazul în care acesta a fost produs la întreprinderi autorizate;
c) pot retrage marca de sănătate aplicată, în conformitate cu procedurile controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, în cazul tranşării, procesării sau efectuării altor operaţiuni.
9. În cazul în care nu se prevede aplicarea mărcii de sănătate trebuie să existe o marcă de identificare, aplicată în conformitate cu secţiunea 1 a capitolului III al prezentelor Reguli.
1) ţara de expediere este inclusă în lista ţărilor din care sînt permise activităţi de import al acestui produs, conform prevederilor alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
2) întreprinderea din care a fost expediat, obţinut şi procesat produsul este inclusă în lista întreprinderilor din care se permite importul, întocmită în conformitate alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
3) produsul a fost fabricat din carne obţinută în abatoare şi unităţi de tranşare incluse în listele întocmite şi actualizate în conformitate cu alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în cazul cărnii proaspete, cărnii tocate, cărnii preparate, produselor din carne şi cărnii separate mecanic;
4) zona de producţie este inclusă în lista întocmită de către Agenţie, în cazul moluştelor bivalve, echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine vii;
5) produsul corespunde:
a) cerinţelor prezentelor Reguli, în special cerinţelor referitoare la marca de sănătate şi marca de identificare, prevăzute la secţiunea 1 a prezentului capitol;
b) cerinţelor Regulilor generale de igienă a produselor alimentare;
c) cerinţelor privind importul, prevăzute de legislaţia care reglementează controlul activităţilor de import al produselor de origine animală;
d) cerinţelor privind certificatele şi alte documente, prevăzute pentru produsele de origine animală destinate consumului uman.
11. Prin derogare de la pct. 10 al prezentelor Reguli, importul de produse din pescuit poate să aibă loc, de asemenea, în conformitate cu dispoziţiile speciale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.
12. Agenţii economici care importă produse alimentare de origine animală trebuie să se asigure că:
a) produsele sînt disponibile pentru control la import în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea anumitor principii fundamentale de organizare a controalelor sanitar-veterinare la importul şi comercializarea produselor de origine animală, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1408 din 10 decembrie 2008;
b) importul se efectuează în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea cerinţelor de sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi plasarea pe piaţă a unor produse de origine animală, destinate consumului uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1408 din 10 decembrie 2008;
c) operaţiunile care au loc după import sînt efectuate în conformitate cu cerinţele prevăzute la capitolele IV-XVI ale prezentelor Reguli.
13. Agenţii economici care importă produse alimentare obţinute din produse de origine vegetală, precum şi produse de origine animală procesate, trebuie să se asigure că produsele de origine animală procesate corespund cerinţelor prevăzute la pct. 10-12 ale prezentelor Reguli.
15. Aplicarea mărcii de identificare :
a) marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte de ieşirea produsului din întreprindere;
b) aplicarea unei noi mărci pe un produs este necesară numai în cazul îndepărtării materialului de împachetare şi/sau de ambalare sau dacă este supus unei procesări ulterioare într-o altă întreprindere. În astfel de cazuri noua marcă trebuie să indice numărul autorizaţiei întreprinderii care a efectuat aceste operaţiuni;
c) nu este necesară o marcă de identificare pentru ouă, dacă se aplică codul centrului de ambalare în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1208 din 27 octombrie 2008;
d) agenţii economici trebuie să aibă implementate sisteme şi proceduri de identificare a agenţilor economici de la care au primit şi cărora le-au fost livrate produse alimentare de origine animală.
16. Cerinţe faţă de marca de identificare:
a) marca de identificare trebuie să fie lizibilă şi de neşters, iar caracterele utilizate trebuie să fie descifrabile;
b) marca de identificare trebuie să indice denumirea ţării în care este situată întreprinderea, scrisă în întregime sau sub forma codului din două litere, în conformitate cu standardul naţional GOST 7.67-2003 (ISO 3166-1997) pentru Republica Moldova este MD;
c) marca de identificare trebuie să indice numărul de autorizare al întreprinderii.
17. Marca de identificare se aplică:
a) în funcţie de modul de prezentare a diferitelor produse alimentare de origine animală – direct pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare ori poate fi tipărită pe o etichetă aplicată pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare al acestuia. Marca de identificare poate fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent;
b) pe pachetele cu carne tranşată sau organe comestibile – pe o etichetă fixată sau imprimată pe materialul de ambalare, astfel încît să fie distrusă la deschidere. Аceastă măsură nu este necesară în cazul distrugerii ambalajului la deschidere. În cazul în care împachetarea oferă aceeaşi protecţie ca şi ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetare;
c) pe produsele alimentare de origine animală plasate în containere de transport sau în ambalaje mari şi care sînt destinate pentru manevrare, procesare, împachetare sau ambalare ulterioară în altă întreprindere – pe suprafaţa exterioară a containerului sau ambalajului;
d) pe produsele alimentare de origine animală sub formă lichidă, granulată sau praf sau produsele din pescuit transportate în vrac – nu se aplică marca de identificare dacă documentele de însoţire conţin informaţiile prevăzute de prezentele Reguli;
e) pe produsele alimentare de origine animală ambalate, destinate pentru vînzări directe – pe suprafaţa exterioară a ambalajului.
Coloranţii utilizaţi pentru marca de identificare aplicată direct pe produsele alimentare de origine animală trebuie să corespundă cerinţelor faţă de coloranţii alimentari.
19. Procedurile de abatorizare trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale, acceptat la abator:
a) este identificat corect;
b) este însoţit de informaţii relevante despre exploataţia de origine, menţionată în secţiunea 3 a prezentului capitol;
c) nu provine din exploataţii sau zone unde este interzisă circulaţia animalelor sau se aplică alte restricţii din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepţia cazurilor permise de Agenţie;
d) este curat;
e) este însoţit de documentele necesare şi este examinat de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
f) se află într-o stare satisfăcătoare în ceea ce priveşte protecţia şi buna stare a animalelor.
20. În cazul în care una din cerinţele menţionate mai sus nu este respectată, agentul economic şi medicul veterinar de liberă practică împuternicit de la întreprindere, prezenţi la faţa locului, trebuie să ia măsuri în conformitate cu Legea nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi cu cerinţele specifice privind sacrificarea animalelor la abator.
a) trebuie să solicite, să primească şi să verifice, după caz, informaţiile despre circuitul alimentar şi să procedeze în conformitate cu prezenta secţiune, cu referire la toate animalele, altele decît vînat sălbatic, expediate sau destinate a fi expediate la abator;
b) nu trebuie să accepte animale la abator fără să solicite şi să obţină informaţii relevante privind circuitul alimentar, conform registrelor ţinute în exploataţia de origine;
c) trebuie să obţină informaţiile cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 24 din prezentele Reguli.
22. Informaţiile relevante privind circuitul alimentar trebuie să vizeze, în special:
a) statutul exploataţiei de origine sau statutul privind sănătatea animalelor la nivel regional;
b) starea sănătăţii animalelor;
c) medicamentele de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade determinate şi a căror perioadă de aşteptare este mai mare de zero, precum şi datele cînd au fost administrate aceste tratamente şi perioadele de aşteptare;
d) apariţia unor boli care pot afecta siguranţa cărnii;
e) rezultatele oricărei analize de probe prelevate de la animale sau alte probe prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot influenţa siguranţa cărnii, inclusiv probele prelevate în cadrul supravegherii şi controlului zoonozelor şi reziduurilor;
f) rapoartele relevante privind rezultatele anterioare ale inspecţiilor veterinare antemortem şi post-mortem efectuate în cazul unor animale care provin din aceeaşi exploataţie, inclusiv rapoartele medicului veterinar de liberă practică împuternicit al întreprinderii;
g) datele privind producţia, în cazul în care acestea ar putea indica prezenţa unei boli;
h) numele şi adresa medicului veterinar de liberă practică împuternicit care deserveşte animalele din exploataţia de origine.
23. Agenţilor economici care se ocupă cu abatorizarea animalelor nu li se pun la dispoziţie informaţiile:
a) prevăzute la lit. a), b), f) şi h) pct. 25 din prezentele Reguli, dacă agentul economic deţine deja aceste informaţii prin intermediul unui dispozitiv permanent sau printr-un sistem de asigurare al calităţii;
b) prevăzute la lit. a), b), f) şi g) pct. 27 din prezentele Reguli, dacă producătorul declară că nu există informaţii relevante de raportat.
Informaţiile nu trebuie să fie transmise sub forma unui extras, cuvînt cu cuvînt, din registrele exploataţiei de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un schimb electronic de date sau sub forma unei declaraţii standardizate, semnată de producător.
24. Agenţii economici care decid să accepte animale la abator, după evaluarea informaţiilor relevante privind circuitul alimentar, trebuie:
a) să le pună la dispoziţia medicului veterinar de liberă practică împuternicit, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 25 din prezentele Reguli, cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau a lotului de animale;
b) să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit orice informaţie în legătură cu aspectele ce pot pune în pericol sănătatea animală, înainte de inspecţia antemortem a animalului;
c) să notifice imediat medicul veterinar de liberă practică împuternicit despre sosirea la abator a unui animal fără informaţii privind circuitul alimentar. Se interzice sacrificarea animalului pînă la primirea autorizaţiei de la medicul veterinar de liberă practică împuternicit.
25. După o coordonare anticipată cu agentul economic din abator, Agenţia permite mişcarea animalelor spre abator, însoţite de informaţiile privind circuitul alimentar:
a) animalelor din specia porcinelor, păsărilor sau vînatului de crescătorie, care au fost supuse unei inspecţii veterinare antemortem în exploataţia de origine, dacă sînt însoţite de un certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta indică faptul că a examinat animalele în exploataţie şi le consideră sănătoase;
b) solipedelor domestice;
c) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă, dacă acestea sînt însoţite de o declaraţie semnată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care înregistrează rezultatele favorabile ale inspecţiei veterinare antemortem;
d) animalelor care nu sînt livrate direct de către exploataţia de origine.
26. În cazul solipedelor domestice, agenţii economici trebuie:
a) să controleze prezenţa mijloacelor de identificare care însoţesc animalele pentru a se asigura că acestea sînt destinate sacrificării în vederea consumului uman;
b) să predea medicului veterinar de liberă practică împuternicit mijloacele de identificare a animalelor acceptate pentru sacrificare.
a) să manipuleze cu grijă şi să evite orice suferinţă inutilă a animalelor;
b) să transporte la abator animale care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sînt contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului numai cu autorizarea Agenţiei.
a) dispun de spaţii de cazare adecvate şi igienice sau, dacă clima permite, de boxe de aşteptare pentru animale, uşor de curăţat şi dezinfectat, echipate cu adăpătoare, şi, în caz de necesitate, cu hrănitoare. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranţa produselor;
b) sînt dotate cu spaţii separate, care se încuie sau, dacă clima permite, boxe pentru animale bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat a dejecţiilor şi construite astfel încît să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepţia cazului în care Agenţia consideră că nu sînt necesare astfel de amenajări;
c) spaţiile de cazare trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării animalelor, amenajate astfel încît să faciliteze inspecţia veterinară antemortem, inclusiv identificarea animalelor sau a grupurilor de animale;
d) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 °C sau de un alt sistem cu un efect echivalent;
e) dispun de echipamente pentru spălarea mîinilor personalului angajat, în manipularea nemijlocită cu carnea, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
f) există instalaţii care se încuie, pentru depozitarea la frig a cărnii reţinute şi instalaţii separate care se încuie, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;
g) există un spaţiu separat, cu amenajări corespunzătoare, pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate pentru animale vii. Dacă în apropiere există spaţii şi amenajări autorizate oficial de Agenţie şi utilizate de abator, ultimul nu trebuie să dispună de astfel de spaţii şi amenajări;
h) dispun de încăperi care se încuie, destinate sacrificării animalelor bolnave sau suspecte de boală. Aceste încăperi nu sînt necesare în cazul în care sacrificarea se efectuează la sfîrşitul zilei de lucru sau într-o altă întreprindere autorizată în acest scop de către Agenţie;
i) sînt dotate cu o zonă sau un loc special pentru depozitarea gunoiului de grajd şi conţinutului tractului digestiv, în cazul în care depozitarea este necesară;
j) deţin, în mod obligatoriu, capacităţi de prelucrare a deşeurilor animaliere sau încheie contract cu o întreprindere de prelucrare a deşeurilor;
i) dispun de o instalaţie echipată corespunzător care se încuie sau, după caz, de un spaţiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
29. Pentru evitarea contaminarii cărnii, abatoarele trebuie:
1) să aibă un număr suficient de spaţii corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
2) să dispună de o încăpere separată pentru golirea şi curăţarea stomacurilor şi intestinelor, cu excepţia cazurilor în care Agenţia autorizează, după caz, ca aceste operaţiuni să fie efectuate separat în timp şi într-un abator determinat;
3) să se asigure că următoarele operaţiuni sînt efectuate separat în spaţiu şi timp:
a) asomarea şi sîngerarea;
b) în cazul sacrificării porcilor – opărirea, depilarea, curăţarea şi flambarea;
c) eviscerarea şi prepararea ulterioară a cărnii;
d) manipularea intestinelor şi a stomacurilor curăţate;
e) prepararea şi curăţarea altor organe comestibile, în special manipularea capetelor jupuite, dacă aceste operaţiuni nu se efectuează la linia de sacrificare;
f) ambalarea organelor comestibile;
g) livrarea cărnii;
4) să aibă instalaţii care previn contactul cărnii cu pardoseala, pereţii şi dispozitivele de fixare;
5) să dispună de linii de sacrificare care permit desfăşurarea continuă a sacrificării şi evită contaminarea încrucişată între diferitele părţi ale liniei. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de sacrificare în aceeaşi clădire, trebuie să existe o separare corespunzătoare, pentru a se preveni contaminarea încrucişată.
a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii, să se permită desfăşurarea continuă a operaţiunilor, şi să se asigure separarea diferitelor loturi de producţie;
b) dispun de încăperi care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau materialul de ambalare şi modul de depozitare nu poate constitui o sursă de contaminare pentru carne;
c) dispun de săli de tranşare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerinţele prevăzute de secţiunea 5 a prezentului capitol;
d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea, de un echipament pentru spălarea mîinilor, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 ºC sau de un alt sistem care are un efect similar.
1) după sosirea la abator, sacrificarea animalelor nu trebuie să fie întîrziată fără motiv, cu excepţia cazurilor în care cerinţele privind bunăstarea animală impune odihnirea animalelor înainte de sacrificare;
2) carnea provenită de la animale, altele decît cele prevăzute la subpct. 3) şi 4) ale prezentului punct, se interzice să fie utilizată pentru consum uman, dacă acestea au pierit în alt mod decît prin sacrificare în abator;
3) la abator pot fi introduse numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:
a) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă în afara abatorului, în conformitate cu secţiunea 6 a prezentului capitol;
b) animalelor sacrificate la locul de producţie, în conformitate cu capitolul VI al prezentelor Reguli;
4) carnea provenită de la animale sacrificate în urma unui accident într-un abator poate fi utilizată pentru consum uman dacă, după inspecţia veterinară, nu sînt constatate alte leziuni grave, cu excepţia celor provocate de accident;
5) animalele sau, după caz, fiecare lot de animale, expediate pentru sacrificare trebuie să fie identificate astfel încît să se poată stabili originea acestora;
6) animalele trebuie să fie curăţate;
7) să se respecte instrucţiunile medicului veterinar desemnat de Agenţie, pentru a se asigura că inspecţia antemortem a fiecărui animal înainte de sacrificare este efectuată în condiţii corespunzătoare;
8) să se efectueze jupuirea completă a carcasei şi a altor părţi ale corpului destinate consumului uman, cu excepţia animalelor din specia porcine, a capetelor şi picioarelor de la animale din speciile ovine, caprine şi viţei. Capetele şi picioarele trebuie să fie manipulate astfel încît să se evite contaminarea cărnii;
9) cînd porcinele nu sînt jupuite, trebuie să li se îndepărteze imediat părul, să se reducă la minimum riscul contaminării cărnii cu apa pentru opărire, utilizînd numai aditivi autorizaţi, apoi să fie duşate bine cu apă potabilă;
10) carcasele nu trebuie să conţină contaminări vizibile cu fecale. Orice contaminare vizibilă trebuie să fie îndepărtată fără întîrziere prin fasonare sau printr-o metodă alternativă care are un efect echivalent;
11) carcasele şi organele nu trebuie să vină în contact cu pardoseala, cu pereţii sau cu platformele de lucru;
12) să se respecte instrucţiunile Agenţiei, pentru a se asigura că inspecţia post-mortem a tuturor animalelor sacrificate este efectuată conform normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman;
13) pînă la finalizarea inspecţiei post-mortem, părţile unui animal sacrificat trebuie:
a) să rămînă identificabile ca aparţinînd unei anumite carcase;
b) să nu vină în contact cu alte carcase, organe comestibile sau viscere, inclusiv cu cele care au fost deja supuse inspecţiei post-mortem. Penisul trebuie îndepărtat imediat, cu condiţia ca acesta să nu prezinte nici o leziune patologică;
14) ambii rinichi trebuie degajaţi din grăsimea ce îi acoperă. In cazul animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtată capsula perirenală;
15) dacă sîngele sau alte organe interne ale mai multor animale sînt colectate în acelaşi container înainte de terminarea inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie declarat impropriu pentru consum uman, în cazul în care carcasa unui sau a mai multor animale a fost declarată improprie pentru consum uman;
16) după inspecţia veterinară post-mortem:
a) tonsilele animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtate în mod igienic;
b) părţile improprii pentru consumul uman trebuie îndepărtate imediat din zona curată a întreprinderii;
c) carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată proprie pentru consum uman;
d) viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor, trebuie îndepărtate în întregime cît mai curînd posibil, cu excepţia cazului în care există o autorizaţie contrară din partea Agenţiei;
17) după sacrificare şi inspecţia veterinară post-mortem, carnea trebuie depozitată în conformitate cu cerinţele privind depozitarea si transportul prevăzute la secţiunea 7 a prezentului capitol;
18) organele destinate pentru prelucrare ulterioară:
a) stomacurile trebuie opărite sau curăţate;
b) intestinele trebuie golite şi curăţate;
c) capetele şi picioarele trebuie jupuite sau opărite şi depilate.
32. Asomarea, sîngerarea, jupuirea, eviscerarea şi orice altă pregătire pentru tranşare trebuie efectuate fără întîrziere nejustificată şi într-o manieră care să evite contaminarea cărnii, şi anume:
1) traheea şi esofagul trebuie să rămînă intacte în timpul sîngerării, cu excepţia cazului în care este vorba despre o sacrificare conform unui ritual religios;
2) la îndepărtarea pieilor, firelor de păr şi a lînii:
a) trebuie evitat contactul dintre suprafaţa externă a pielii şi carcasă;
b) personalul şi echipamentele care vin în contact cu suprafaţa externă a pielii, firelor de păr şi a lînii nu trebuie să intre în contact cu carnea;
3) trebuie luate măsuri pentru a se:
a) preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul şi după eviscerare;
b) asigura că eviscerarea va fi finalizată cît mai curînd posibil după asomare;
4) îndepărtarea ugerului nu trebuie să genereze contaminarea carcasei cu lapte sau colostru.
33. În cazul în care întreprinderile sînt autorizate pentru sacrificarea unor diferite specii de animale sau pentru manipularea carcaselor de vînat de crescătorie şi de vînat sălbatic, trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferite specii. Trebuie să existe spaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor nejupuite de vînat de crescătorie tăiat la fermă şi pentru vînat sălbatic.
34. În lipsa încăperilor care pot fi încuiate şi rezervate pentru sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, instalaţiile utilizate pentru sacrificarea acestor animale trebuie curăţate, spălate şi dezinfectate sub supraveghere oficială, înainte de sacrificarea altor animale.
1) în abatoare, carcasele de ungulate domestice pot fi secţionate în semicarcase sau sferturi de carcase, iar semicarcasele în cel mult trei bucăţi. Tranşarea şi dezosarea ulterioară trebuie efectuate într-o unitate de tranşare;
2) prelucrarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, agenţii economici trebuie să se asigure, că:
a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru în mod ritmic, după necesitate;
b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, tăierii, ambalării şi împachetării carnea este menţinută la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne, la o temperatură ambientală ce nu depăşeşte 12 °C;
c) în cazul în care spaţiile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, se iau măsuri de precauţie pentru evitarea contaminării încrucişate, efectuînd aceste operaţiuni în timp şi spaţiu diferit;
3) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a ajunge la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne;
4) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte să atingă o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne, dacă sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu abatorul. În acest caz, carnea trebuie transferată în sala de tranşare, fie direct din spaţiile de sacrificare, fie după o perioadă de aşteptare într-o încăpere de răcire sau refrigerare. Imediat după tranşare şi, după necesitate, împachetare, carnea trebuie răcită la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne.
1) a fost obţinută de la un animal sănătos care a suferit un accident ce a împiedicat transportarea acestuia la abator;
2) medicul veterinar a efectuat o inspecţie antemortem a animalului;
3) animalul sacrificat şi sîngerat a fost transportată spre abator în condiţii igienice şi fără întîrziere nejustificată. Îndepărtarea stomacului şi a intestinelor, dar fără o altă toaletare, poate fi realizată la faţa locului, sub supravegherea unui medic veterinar. Toate viscerele îndepărtate trebuie să însoţească animalul sacrificat pînă la abator şi trebuie identificate ca aparţinînd acelui animal;
4) dacă de la sacrificare şi pînă la sosirea la abator trec mai mult de două ore, animalul trebuie refrigerat. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă;
5) animalul sacrificat trebuie însoţit de o declaraţie întocmită de către agentul economic care a crescut animalul, indicînd identitatea animalului, orice produs veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat animalului respectiv, precum şi datele de administrare şi perioadele de aşteptare;
6) animalul sacrificat trebuie însoţit pînă la abator de declaraţia emisă de medicul veterinar, indicînd rezultatul favorabil al inspecţiei antemortem, data, ora şi motivul sacrificării de urgenţă, precum şi natura oricărui tratament administrat animalului de către medicul veterinar;
7) animalul sacrificat trebuie declarat propriu pentru consum uman ca urmare a inspecţiei veterinare post-mortem, efectuată în abator, conform procedurii efectuării controalelor oficiale a produselor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv după orice test suplimentar, necesar în cazul unei sacrificări de urgenţă.
37. Agenţii economici:
a) trebuie să respecte orice instrucţiuni privind utilizarea cărnii, pe care medicul veterinar oficial le poate furniza în urma inspecţiei post-mortem;
b) nu trebuie să plaseze pe piaţa exterioară, cu excepţia celei locale, carne provenită de la animale ce sînt supuse sacrificării de urgenţă, în cazul în care aceasta nu are o marcă specială de sănătate, care nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate, nici cu marca de identificare.
1) după inspecţia veterinară postmortem carnea trebuie imediat refrigerată, pentru a asigura, în toată carnea, o temperatură nu mai mare de 3 ºC pentru organele comestibile şi 7 ºC pentru altă carne, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare. Carnea poate fi tranşată şi dezosată în timpul refrigerării. În timpul procesului de refrigerare trebuie să existe o ventilaţie corespunzătoare pentru a se evita condensul la suprafaţa cărnii;
2) carnea trebuie păstrată la o temperatură nu mai mare de 3ºC pentru organele comestibile şi 7ºC pentru altă carne, înainte şi în timpul depozitării acesteia;
3) o temperatură nu mai mare de 3ºC pentru organele comestibile şi 7ºC pentru altă carne menţinută înainte de transport şi în timpul acestuia. Transportul poate avea loc dacă autoritatea competentă autorizează aceasta, iar pentru a permite obţinerea de produse specifice trebuie respectate următoarele condiţii:
a) un astfel de transport să aibă loc în conformitate cu cerinţele pe care Agenţia le specifică în ceea ce priveşte transportul de la o întreprindere la alta;
b) carnea să părăsească imediat abatorul sau o sală de tranşare situată în aceeaşi clădire cu abatorul, iar transportul să nu dureze mai mult de două ore;
4) carnea destinată congelării trebuie congelată fără întîrziere nejustificată, ţinîndu-se cont de perioada de stabilizare înainte de congelare;
5) în timpul depozitării şi transportului, carnea neambalată trebuie separată de carnea ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau în aşa fel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare ori transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
a) în timpul colectării şi transportului animalele trebuie manipulate cu grijă, fără să li se cauzeze suferinţe inutile;
b) animalele care prezintă simptome de boală sau sînt originare din efective cunoscute a fi contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului pot fi transportate spre abator numai cu autorizarea Agenţiei;
c) cuştile şi modulele utilizate pentru transportul animalelor la abator trebuie confecţionate dintr-un material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat. Imediat după descărcare şi înainte de reutilizare echipamentul utilizat pentru colectarea şi livrarea animalelor vii trebuie curăţat, spălat şi dezinfectat.
1) dispun de o încăpere sau un spaţiu acoperit pentru recepţia animalelor şi pentru inspecţia veterinară înainte de sacrificare;
2) pentru a se evita contaminarea cărnii, abatoarele:
a) dispun de un număr suficient de încăperi corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
b) dispun de o încăpere separată pentru eviscerare şi pregătirea cărnii, inclusiv adăugarea de condimente la carcasele întregi de pasăre, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează ca aceste operaţiuni să se efectueze separat în timp sau într-un anumit abator;
c) asomarea, sîngerarea, deplumarea sau jupuirea şi eventual opărirea şi expedierea cărnii se efectuează separat în spaţiu şi timp;
d) dispun de instalaţii care să prevină contactul direct al cărnii cu pardoseala, pereţii şi echipamentele;
e) deţin linii de sacrificare care asigură efectuarea succesivă a procedurilor de sacrificare, pentru a se evita contaminarea încrucişată a diferitelor părţi ale liniei de sacrificare. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de tăiere în aceleaşi clădiri, există o separare adecvată a liniilor, pentru a se preveni contaminarea de la o linie la alta;
3) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau un sistem alternativ care să aibă un efect echivalent;
4) echipamentele utilizate pentru spălarea mîinilor de către personalul angajat care intră în contact direct cu carnea, dispun de robinete proiectate astfel încît să se prevină răspîndirea contaminării;
5) dispun de instalaţii ce se pot încuia, pentru depozitarea frigorifică a cărnii suspecte şi instalaţii separate ce se pot încuia, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;
6) dispun de un loc separat, echipat cu instalaţii corespunzătoare pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea echipamentelor de transport, cum ar fi cuştile şi mijloacele de transport, cu excepţia cazurilor dacă există şi sînt utilizate spaţiile şi instalaţiile autorizate din apropiere;
7) deţin o instalaţie ce se poate încuia, echipată corespunzător, sau, după caz, de o încăpere rezervată exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
a) sînt construite astfel încît să evite contaminarea cărnii, prin desfăşurarea succesivă a operaţiunilor sau prin separarea diferitelor loturi de producţie;
b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii ambalate separat de cea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;
c) dispun de săli de tranşare echipate;
d) dispun, pentru personalul angajat în manipularea cărnii neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor prevăzut cu robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 °C sau de un sistem alternativ care are un efect echivalent.
42. Agenţii economici trebuie să se asigure că sînt disponibile încăperi separate la efectuarea într-o unitate de tranşare a următoarelor operaţiuni:
a) eviscerarea gîştelor şi raţelor, crescute pentru producţia de “ficat gras”, care au fost asomate, sîngerate şi deplumate la ferma de îngrăşare;
b) eviscerarea păsărilor cu întîrziere.
1) să nu utilizeze pentru consum uman carnea provenită de la animale, altele decît cele menţionate la subpct. 2) al prezentului punct, dacă animalele în cauză mor în alt mod decît prin sacrificare în abator;
2) să introducă în spaţiile de sacrificare numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:
a) păsărilor eviscerate cu întîrziere, a gîştelor şi a raţelor crescute pentru producţia de “ficat gras” şi a păsărilor care nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice de fermă, sacrificate în fermă în conformitate cu prezentele Reguli;
b) vînatului de crescătorie sacrificat la locul de producţie în conformitate cu prezentele Reguli;
c) vînatului sălbatic mic în conformitate cu prezentele Reguli;
3) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare antemortem în conformitate cu instrucţiunile Agenţiei;
4) în cazul în care este autorizat pentru sacrificarea diferitelor specii de animale sau pentru manipularea ratitelor de fermă şi a vînatului sălbatic mic, să ia măsuri de precauţie pentru a preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferitele specii, să dispună de instalaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor de ratite sacrificate în fermă şi pentru vînatul sălbatic mic;
5) să sacrifice fără întîrziere nejustificată animalele în sala de sacrificare;
6) să efectueze fără întîrziere nejustificată asomarea, sîngerarea, jupuirea sau deplumarea, eviscerarea şi orice altă pregătire, astfel încît să se evite orice contaminare a cărnii, să ia măsuri pentru a preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul eviscerării;
7) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare post-mortem în conformitate cu instrucţiile Agenţiei;
8) după inspecţia veterinară post-mortem:
a) să îndepărteze cît mai curînd posibil din sectorul curat al întreprinderii părţile improprii pentru consum uman;
b) să excludă intrarea în contact a cărnii declarate proprie pentru consum uman cu carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile;
c) să îndepărteze în întregime, cît mai curînd posibil, viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor şi cazurilor în care Agenţia autorizează altfel;
9) după inspecţia veterinară şi eviscerare, animalele sacrificate sînt curăţate şi refrigerate, de îndată ce acest lucru este posibil, la o temperatură ce nu depăşeşte 4 °C, cu excepţia cazului în care carnea este tranşată la cald;
10) în cazul în care carcasele sînt supuse unui proces de răcire prin imersie:
a) se iau toate măsurile de precauţie, pentru a se evita contaminarea carcaselor, ţinîndu-se cont de greutatea carcasei, temperatura apei, volumul şi direcţia fluxului apei şi timpul de răcire;
b) echipamentele trebuie să fie golite în întregime, curăţate şi dezinfectate, ori de cîte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe zi;
11) nu se sacrifică în întreprindere animalele bolnave sau suspecte de boală şi animalele supuse sacrificării în cadrul programelor de eradicare ori luptă împotriva unei boli, cu excepţia cazului în care Agenţia permite. În acest caz, sacrificarea este efectuată sub controlul medicului veterinar oficial şi se iau măsuri pentru prevenirea oricărei contaminări. Spaţiile se curăţă şi se dezinfectează înainte de a fi reutilizate.
1) procesarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, trebuie să se asigure că:
a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru, în funcţie de necesităţi;
b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, felierii, porţionării, ambalării şi împachetării temperatura cărnii este menţinută la cel mult 4 °C, la o temperatură ambientală de 12 °C ;
c) în cazul în care clădirile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, sînt luate măsuri de precauţie pentru a se evita contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi spaţiu a operaţiunilor privind diferitele specii;
2) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a atinge o temperatură de cel mult 4°C,în cazul în care sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu spaţiile de sacrificare, cu condiţia ca aceasta să fie transferată în sala de tranşare:
a) direct din spaţiile de sacrificare;
b) după o perioadă de aşteptare într-un spaţiu de răcire sau refrigerare;
3) imediat după ce este tranşată şi, după caz, împachetată, carnea trebuie să fie răcită la o temperatură de cel mult 4°C ;
4) în timpul depozitării şi transportului, carnea împachetată trebuie separată de carnea neîmpachetată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau astfel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare sau de transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
a) exploataţia trebuie supusă unui control sanitar-veterinar;
b) să informeze, în prealabil, Direcţia raională/municipală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală (în continuare – direcţia raională/municipală) despre data şi ora sacrificării;
c) să dispună de spaţii pentru plasarea animalelor, ceea ce ar permite efectuarea unei inspecţii veterinare antemortem asupra grupului;
d) să dispună de spaţii corespunzătoare pentru sacrificarea animalelor în condiţii igienice şi pentru manipularea ulterioară a păsărilor;
e) să respecte cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;
f) să transporte spre abator păsările sacrificate însoţite de o declaraţie întocmită de agentul economic care le-a crescut, indicînd orice produs veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat, datele administrarii şi perioadele de aşteptare, precum şi data şi ora sacrificării;
g) să transporte spre abator animalul sacrificat însoţit de un certificat emis de medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
h) să transporte la abator sau la unitatea de tranşare păsările crescute pentru producţia de “ficat gras”, precum şi carcasele neeviscerate. Dacă este necesar să fie refrigerate, eviscerarea trebuie efectuată în decurs de 24 de ore după sacrificare, sub controlul medicului veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit;
i) păsările obţinute în exploataţia de producţie şi eviscerate în abator sau unitatea de tranşare se păstrează timp de cel mult 15 zile la o temperatură ce nu depăşeşte 4 °C.
46. Se interzice plasarea pe piaţă a cărnii de pasăre tratată în scopul retenţiei apei, ca fiind carne proaspătă, însă poate fi utilizată în producţia de produse procesate sau preparate.
La producerea şi plasarea pe piaţă a cărnii de vînat de crescătorie se aplică şi dispoziţiile capitolului IV al prezentelor Reguli.
Agenţii economici trebuie să prevadă instalaţii corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.
48. Agenţii economici pot sacrifica ratite de crescătorie cu autorizarea Agenţiei, în cazul în care:
a) este exclus riscul pentru persoana care le manipulează şi este garantată bunăstarea animalelor;
b) efectivul este supus unor inspecţii sanitar-veterinare;
c) proprietarul animalelor prezintă direcţiei raionale/municipale, în prealabil, o cerere în care se indică data şi ora sacrificării animalelor;
d) se aplică o procedură de plasare a animalelor, pentru a permite realizarea unei inspecţii veterinare antemortem asupra grupului;
e) există instalaţii corespunzătoare pentru sacrificarea, sîngerarea şi, în caz de necesitate, deplumarea animalelor;
f) se respectă cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;
g) animalele sacrificate şi sîngerate sînt transportate spre abator în condiţii igienice şi fără întîrzieri nejustificate. Dacă transportul durează mai mult de două ore, animalele sînt, dacă este necesar, refrigerate. Eviscerarea poate fi efectuată la faţa locului, sub supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
h) animalele sacrificate şi transportate pînă la abator sînt însoţite de o declaraţie întocmită de agentul economic care a crescut animalele, în care se indică identitatea acestora, orice produs de uz veterinar sau alt tratament administrat animalelor respective, precum şi datele de administrare a acestor tratamente şi perioadele de aşteptare;
i) animalele sacrificate sînt însoţite în timpul transportului către întreprinderea autorizată de un certificat emis şi semnat de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care atestă rezultatul pozitiv al inspecţiei veterinare antemortem, efectuarea corectă a sacrificării şi sîngerări şi care indică data şi ora sacrificării.
a) să efectueze de îndată ce este posibil după ucidere o examinare, pentru a identifica orice caracteristici care prezintă risc pentru sănătatea animală;
b) să informeze medicul veterinar despre caracteristicile anormale, comportamentul anormal înainte de ucidere sau suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător depistate.
50. Carnea de vînat sălbatic mic poate fi pusă pe piaţă numai dacă animalul este transportat pînă la întreprinderea de manipulare a vînatului, de îndată ce este posibil după examinare.
51. Refrigerarea trebuie să înceapă după uciderea animalului şi pînă la atingerea temperaturii care să nu fie mai mare de 4ºC în tot corpul. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă.
52. Eviscerarea trebuie efectuată sau terminată fără o întîrziere nejustificată la sosirea în întreprinderea de manipulare a vînatului.
53. Vînatul sălbatic mic livrat la o întreprindere de manipulare a vînatului trebuie prezentat pentru inspecţie medicului veterinar.
54. Normele prevăzute la secţiunea 5 a capitolului V al prezentelor Reguli se aplică tranşării şi dezosării vînatului sălbatic mic.
a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, în special prin permiterea unei înaintări succesive a operaţiunilor şi asigurarea unei separări între diferite loturi de producţie;
b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii şi a produselor ambalate separat de produsele neambalate, cu excepţia cazului în care acestea sînt depozitate în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne şi produse;
c) au încăperi echipate pentru crearea şi menţinerea regimului termic;
d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea şi produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor, dotat cu robinete proiectate, pentru a preveni răspîndirea contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un alt sistem alternativ care are un efect echivalent.
1) pentru prepararea cărnii tocate:
a) corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă;
b) provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora;
c) carnea separată mecanic, carnea care conţine fragmente de oase ori piele şi carnea care provine de la cap (cu excepţia maseterilor), partea nemusculară de la “linia alba”, carnea din regiunea carpiană şi tarsiană, bucăţile de carne curăţate de pe oase şi musculatura diafragmei (cu excepţia cazului în care membrana seroasă a fost îndepărtată) nu prezintă resturi de tranşare sau fasonare (cu excepţia bucăţilor tăiate din muşchii întregi);
2) pentru obţinerea cărnii preparate se utilizează următoarea materie primă:
a) carnea proaspătă;
b) carnea care corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă şi provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora, bucăţile tăiate din muşchii întregi, maseterii, musculatura diafragmei cu membrana seroasă îndepărtată;
c) carnea provenită de la tocarea sau fragmentarea cărnii, în conformitate cu cerinţele menţionate la subpct. 1) al prezentei secţiuni, cu excepţia celor prevăzute la
lit. c) subpct. 1) al prezentei secţiuni, privind resturile de la tranşare sau fasonare şi carnea separată mecanic, dacă corespunde criteriilor microbiologici pentru carnea tocată, în cazul în care carnea preparată necesită a fi supusă unui tratament termic înainte de consum;
3) materia primă utilizată pentru producerea cărnii separate mecanic trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă;
4) se interzice la producerea cărnii separate mecanic utilizarea picioarelor, pielii de pe gît şi a capului de păsări, oaselor capului, cozilor, femurului, tibiei, fibulei, humerusului, radiusului şi ulnei.
1) să prevină sau să reducă la minimum orice contaminare a cărnii utilizate cu carnea utilizată:
a) să se menţină o temperatură ce nu depăşeşte 4°C pentru carnea de pasăre, de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne;
b) să introducă carnea în încăperea de preparare, în funcţie de necesităţi;
2) la producerea cărnii tocate şi cărnii preparate:
a) se utilizează carnea congelată sau congelată rapid, dezosată înainte de congelare, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează dezosarea cărnii înainte de tocare şi poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată;
b) carnea de pasăre trebuie obţinută în cel mult 3 zile de la sacrificarea acestora, carnea altor animale – în cel mult 6 zile de la sacrificarea acestora, carnea de vită şi mînzat dezosată şi ambalată în vid – în cel mult 15 zile de la sacrificarea animalelor, în cazul utilizării cărnii refrigerate;
c) imediat după producere, carnea tocată şi carnea preparată trebuie ambalată şi/sau împachetată şi refrigerată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C pentru carnea tocată 4°C – pentru carnea preparată congelată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C pentru carnea preparată. Aceste condiţii de temperatură trebuie să fie menţinute în timpul depozitării şi transportului;
3) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic, obţinute prin utilizarea unor tehnici ce nu modifică structura oaselor, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în alte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;
b) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după dezosare;
c) în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie ambalată şi împachetată, iar apoi refrigerată la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă este congelată, la o temperatură internă ce nu depăşeşte minus 18°C. Aceste temperaturi trebuie menţinute în timpul depozitării şi transportului;
d) dacă carnea separată mecanic corespunde criteriilor microbiologice pentru carnea tocată, ea poate fi utilizată pentru carnea preparată şi produsă din carne, cu condiţia unui tratament termic înainte de consum;
e) carnea separată mecanic care nu respectă criteriile microbiologice pentru carnea tocată, poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;
4) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic cu alte tehnici, decît cele menţionate la subpct. 3) al prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:
a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în celelalte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;
b) imediat după dezosare, oasele cu carne trebuie să fie depozitate şi transportate la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă sînt congelate, la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C;
c) oasele cu carne obţinute din carcase congelate nu trebuie să fie recongelate;
d) dacă nu este utilizată într-o oră după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie răcită imediat la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C;
e) dacă, după răcire, carnea separată mecanic nu este prelucrată în 24 de ore, aceasta trebuie să fie congelată în primele 12 ore de la producere şi să atingă în decurs de 6 ore o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C;
f) carnea separată mecanic şi congelată trebuie ambalată sau împachetată înainte de depozitare ori transportare, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de 3 luni şi trebuie menţinută la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C în timpul depozitării şi transportării;
g) carnea separată mecanic poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;
5) carnea tocată, carnea preparată şi carnea separată mecanic decongelată nu poate fi recongelată.
59. Pachetele care conţin carne tocată provenită de la păsări sau solipede, carnea preparată şi carnea separată mecanic, destinată pentru livrare consumatorului final, trebuie să poarte o precizare ce indică faptul că asemenea produse trebuie să fie gătite prin tratare termică înainte de consum.
a) organele genitale ale femelelor şi masculilor, cu excepţia testiculelor;
b) organele aparatului urinar, cu excepţia rinichilor şi a vezicii urinare;
c) cartilajul laringelui, traheea şi bronhiile extralobulare;
d) ochii şi pleoapele;
e) conductul auditiv extern;
f) ţesuturile corneene;
g) de la păsări capul (cu excepţia crestei, urechilor şi bărbiţelor), esofagul, inclusiv intestinele şi organele genitale.
61. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă. Carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, nu trebuie să satisfacă alte cerinţe specifice decît cele stabilite în secţiunile 1- 4 ale prezentului capitol.
1) criteriile microbiologice;
2) caracteristicile organoleptice legate de prospeţime şi viabilitate, inclusiv cochilii fără murdărie, un răspuns adecvat la percuţie şi cantitatea normală de lichid intravalvular;
3) cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în întreg corpul sau, separat, în orice parte comestibilă), care nu trebuie să depăşească următoarele limite:
a) pentru toxina paralitică a crustaceelor „Paralytic Shellfish Poison” (PSP) – 800 micrograme per kg;
b) pentru toxina amnezică a crustaceelor „Amnesic Shellfish Poison” (ASP) – 20 miligrame de acid domoic per kg;
c) pentru acidul okadaic, dinophysitoxine şi pectenotoxine luate împreună – 160 micrograme de echivalent acid okadaic per kg;
d) pentru iesotoxine – 1 miligram de echivalent iesotoxine per kg;
e) pentru azasparacizi – 160 micrograme echivalent azaspiracide per kg.
64. Pachetele individuale cu moluşte bivalve vii trebuie închise şi să rămînă astfel pînă la prezentarea acestora spre vînzare către consumatorul final.
65. Eticheta, inclusiv marca de identificare, trebuie să fie rezistente la apă.
66. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispoziţii generale privind marca de identificare, precum şi următoarele informaţii:
a) specia de moluşte bivalve (denumirea comună şi denumirea ştiinţifică);
b) data împachetării, care cuprinde cel puţin ziua şi luna.
Prin derogare, cerinţele privind termenul minim de valabilitate pot fi înlocuite cu formularea „aceste animale trebuie să fie vii la momentul vînzării”.
67. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluşte bivalve vii, care nu sînt ambalate, destinate direct consumatorului, trebuie păstrate de către vînzător cel puţin 60 de zile după divizarea conţinutului lotului.
68. Agenţii economici care depozitează şi transportă moluştele bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sînt ţinute la o temperatură care nu afectează siguranţa alimentelor şi viabilitatea acestora.
69. Moluştele bivalve vii nu trebuie reintroduse în apă sau pulverizate cu apă după ce au fost împachetate şi au părăsit centrul de expediere.
a) întreprinderile, inclusiv vasele, care se ocupă de producţia primară şi operaţiunile conexe;
b) celelalte întreprinderi, inclusiv vasele, completînd cerinţele prevăzute de capitolul III al prezentelor Reguli.
71. Prevederile prezentului capitol reglementează următoarele genuri de activitate legate de produsele din pescuit:
1) producţia primară din pescuit, care include creşterea, pescuitul şi colectarea produselor vii, precum şi plasarea pe piaţă;
2) operaţiunile conexe, cu condiţia ca acestea să fie efectuate la bordul vaselor de pescuit:
a) sacrificarea, sîngerarea, decapitarea, eviscerarea, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerarea şi împachetarea;
b) transportul şi depozitarea produselor de pescuit ale căror caracteristici nu au fost modificate, în mod substanţial, inclusiv produsele de pescuit vii, în cadrul fermelor piscicole pe uscat;
c) transportarea produselor de pescuit ale căror caracteristici nu au fost modificate în mod substanţial, inclusiv produsele din pescuit vii, de la locul de producţie pînă la prima întreprindere de destinaţie.
72. Prezentul capitol nu se aplică moluştelor bivalve vii, echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine, în cazul în care sînt plasate pe piaţă vii. Cu excepţia secţiunilor 2-3 ale prezentului capitol, se aplică la astfel de animale cînd nu sînt plasate pe piaţă vii, dar obţinute în conformitate cu capitolul VIII al prezentelor Reguli .
a) vasele utilizate pentru recoltarea produselor din pescuit în mediul natural al acestora sau pentru manipularea sau procesarea acestor produse după recoltare corespund condiţiilor structurale şi de echipament;
b) operaţiunile efectuate la bordul vaselor au loc cu respectarea condiţiilor stabilite în prezentul capitol.
74. Vasele trebuie proiectate şi construite astfel încît să nu se producă contaminarea produselor cu apa de santină, apa menajeră, fum, combustibil, ulei, grăsimi sau alte substanţe nocive.
75. Suprafeţele cu care vin în contact cu produsele din pescuit trebuie construite dintr-un material adecvat, rezistent la coroziune, neted şi uşor de curăţat, durabil şi netoxic.
76. Echipamentele şi materialul utilizat pentru prelucrarea produselor din pescuit trebuie confecţionate din material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat.
77. În cazul în care vasele dispun de o sursă de apă destinată produselor din pescuit, aceasta trebuie să se afle într-un loc care să evite contaminarea apei.
78. Vasele proiectate şi echipate pentru conservarea produselor din pescuit mai mult de douăzeci şi patru de ore trebuie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea produselor din pescuit la temperaturile stabilite în secţiunea 7 a prezentului capitol.
79. Calele trebuie separate de hala maşinilor şi de spaţiile rezervate echipajului prin pereţi care permit îndepărtarea oricărui risc de contaminare a produselor din pescuit depozitate. Recipientele utilizate pentru depozitarea produselor din pescuit trebuie să asigure conservarea acestora în condiţii de igienă satisfăcătoare şi, după caz, să permită o evacuare adecvată, astfel încît apa provenită din topirea gheţii să nu rămînă în contact cu produsele.
80. În vasele echipate pentru refrigerarea produselor din pescuit în apă de mare curată răcită, cisternele trebuie echipate cu un sistem care să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să permită atingerea unei rate de refrigerare, astfel încît temperatura amestecului de peşti şi de apă de mare curată să nu fie mai mare de 3°C după şase ore sau 0°C după şaisprezece ore de la încărcare, precum şi să permită supravegherea şi, dacă este necesar, înregistrarea temperaturii.
81. Vasele-congelator trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) să dispună de echipamente de congelare cu capacitate suficientă pentru ca în interior produsele să ajungă repede la o temperatură care să nu fie mai mare de minus 18°C;
b) să dispună de echipamente de refrigerare cu o capacitate suficientă pentru menţinerea produselor din pescuit în calele de depozitare la o temperatură de cel mult minus 18°C. Calele de depozitare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii, amplasat într-un loc uşor vizibil. Senzorul de temperatură al aparatului de înregistrare trebuie să fie situat într-o zonă unde temperatura din cală este cea mai ridicată;
c) să corespundă cerinţelor aplicate vaselor proiectate şi echipate pentru asigurarea conservării produselor din pescuit proaspete mai mult de douăzeci şi patru de ore.
82. Vasele-fabrică trebuie să dispună de:
a) un spaţiu de primire rezervat aducerii produselor din pescuit la bord, proiectat pentru a permite separarea tranşelor care se aduc succesiv, care să fie uşor de curăţat şi proiectat astfel încît să protejeze produsele de acţiunea soarelui sau de intemperii, precum şi de orice sursă de contaminare;
b) un sistem de transportare a produselor din pescuit de la spaţiul de primire spre locul operaţiunilor, respectînd regulile de igienă;
c) spaţii de lucru, de dimensiuni suficiente pentru a permite prepararea şi procesarea produselor din pescuit în condiţii de igienă satisfăcătoare, uşor de curăţat şi de dezinfectat, proiectate şi dispuse pentru a evita orice contaminare a produselor;
d) spaţii de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfăcătoare, proiectate astfel încît să fie uşor de curăţat. În cazul în care la bord funcţionează o unitate de prelucrare a deşeurilor, trebuie prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deşeuri;
e) un spaţiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de locurile de pregătire şi prelucrare a produselor;
f) echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în cazul în care o cer circumstanţele, într-o cuvă etanşă prevăzută în acest scop, a deşeurilor şi produselor din pescuit necorespunzătoare pentru consumul uman; dacă aceste deşeuri sînt depozitate şi procesate la bord pentru a fi epurate, în acest scop trebuie prevăzute spaţii separate;
g) un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite contaminarea apei;
h) dispozitive pentru spălarea mîinilor pentru personalul care manipulează produsele din pescuit expuse, care să fie prevăzute cu robinete proiectate pentru evitarea propagării contaminării;
i) utilaj corespunzător metodei de tratare sau procesare în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică fierberea, refrigerarea şi împachetarea crustaceelor şi a moluştelor;
j) echipament pentru crearea şi menţinerea regimului de temperatură stipulat în prezentele Reguli, în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică congelarea produselor din pescuit.
84. Produsele din pescuit preluate la bord trebuie:
a) protejate, îndată ce este posibil, de contaminare şi de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură;
b) manipulate şi depozitate, astfel încît să se prevină strivirea acestora. Persoanele care efectuează manipularea pot folosi instrumente ascuţite pentru a manipula peştii mari sau peştii care i-ar putea răni, cu condiţia să nu se producă nici o deteriorare a cărnii produselor;
c) supuse răcirii cît mai curînd posibil după încărcare, cu excepţia celor păstrate vii, iar în cazul în care nu este posibil, trebuie debarcate cît mai repede.
85. În cazul în care peştii sînt decapitaţi şi/sau evisceraţi la bord:
a) operaţiunile trebuie efectuate în mod igienic şi de îndată ce este posibil după capturare;
b) produsele trebuie spălate imediat şi bine cu apă potabilă sau cu apă curată;
c) viscerele şi părţile care pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie îndepărtate cît mai curînd posibil şi ţinute separat de produsele alimentare destinate consumului uman;
d) ficatul şi icrele destinate pentru consumul uman trebuie conservate cu gheaţă, la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii sau congelate.
86. În cazul în care este practicată congelarea în saramură a peştelui întreg destinat pentru obţinerea de conserve, temperatura în interiorul produsului trebuie să nu depăşească minus 9°C.
Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare a peştelui.
1) să se asigure că echipamentele de descărcare şi de debarcare care vin în contact cu produsele din pescuit sînt confecţionate dintr-un material uşor de curăţat şi de dezinfectat şi menţinut în stare bună de întreţinere şi curăţenie;
2) să evite contaminarea produselor din pescuit în timpul descărcării şi debarcării, prin:
a) efectuarea rapidă a operaţiunilor de debarcare şi descărcare;
b) plasarea fără întîrziere a produselor din pescuit într-un mediu protejat, la o temperatură nu mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore;
c) neutilizarea echipamentelor şi a practicilor care provoacă pagube inutile părţilor comestibile ale produselor din pescuit.
88. Pieţele de licitaţie şi de vînzare angro care comercializează produse din pescuit trebuie să se conformeze următoarelor cerinţe:
a) să dispună de instalaţii care se pot încuia, pentru depozitarea la frig a produselor din pescuit reţinute;
b) să dispună de instalaţii separate care se pot încuia, pentru depozitarea produselor de pescuit declarate improprii pentru consum uman;
c) să existe instalaţii echipate adecvat care se pot încuia, după necesitate;
d) să dispună de o încăpere pentru utilizarea exclusivă a serviciului veterinar.
89. În timpul expunerii sau depozitării produselor din pescuit:
a) spaţiile nu trebuie utilizate pentru alte scopuri;
b) vehiculele care emit gaze de eşapament de natură să deterioreze calitatea produselor de pescuit nu trebuie să aibă acces în aceste spaţii;
c) persoanele care au acces în aceste spaţii nu trebuie să introducă alte animale;
d) spaţiile trebuie bine iluminate, pentru a facilita controalele oficiale.
90. În cazul în care nu este posibilă refrigerarea la bordul vasului, produsele din pescuit proaspete, altele decît cele păstrate vii, trebuie refrigerate cît mai repede posibil după debarcare şi depozitate la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii.
91. Agenţii economici cooperează cu Agenţia, pentru ca aceasta să poată efectua controale oficiale privind procedurile de notificare a debarcării produselor din pescuit.
a) în cazul în care produsele răcite şi neambalate nu sînt distribuite, expediate, prelucrate sau procesate imediat după ce au ajuns într-o întreprindere trebuie depozitate sub gheaţă într-un loc corespunzător, adăugînd gheaţă după necesitate;
b) produsele proaspete din pescuit ambalate trebuie răcite la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
c) decapitarea şi eviscerarea trebuie efectuate în condiţii sanitare;
d) eviscerarea trebuie efectuată cît mai repede posibil, după ce produsele au fost capturate sau debarcate, dacă tehnic şi comercial este posibil;
e) produsele trebuie spălate bine cu apă potabilă sau cu apă curată, imediat după eviscerare;
f) filetarea şi tranşarea trebuie efectuate astfel încît să se evite contaminarea ori deteriorarea fileurilor sau a feliilor de carne;
g) fileurile şi feliile de carne nu trebuie să rămînă pe mesele de lucru mai mult decît este necesar pentru procesarea acestora;
h) fileurile şi feliile de carne trebuie ambalate şi, în cazul în care este necesar, împachetate şi răcite cît mai repede posibil după procesare;
i) produsele proaspete din pescuit preparate, neambalate şi depozitate sub gheaţă în containerele pentru expediere sau depozitare sub gheaţă nu trebuie să rămînă în contact cu apa rezultată din topirea gheţii;
j) produsele din pescuit întregi proaspete şi eviscerate pot fi transportate şi depozitate în apă răcită la bordul vaselor şi pot fi transportate în apă răcită după debarcare de la întreprinderile de acvacultură pînă la sosirea acestora la prima întreprindere de pe uscat, care efectuează orice activitate, alta decît transportul sau sortarea.
93. Întreprinderile de pe uscat, care congelează produse din pescuit, trebuie să aibă echipamente care satisfac cerinţele pentru vasele-congelator.
94. Agenţii economici care produc produse din pescuit separate mecanic trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:
1) materia primă:
a) trebuie utilizaţi numai peşti întregi şi carnea care rămîne pe oase după filetare;
b) trebuie lipsită de intestine;
2) procesul de fabricare trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după filetare;
b) peşti întregi utilizaţi trebuie, în prealabil, evisceraţi şi spălaţi;
c) după procesare, produsele din pescuit separate mecanic trebuie congelate cît mai repede posibil, ori încorporate într-un produs destinat congelării sau supuse unui tratament de stabilizare.
95. Cerinţe referitoare la paraziţi:
1) următoarele produse din pescuit, crude sau produse finite, trebuie congelate la o temperatură de cel mult minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore:
a) produsele din pescuit care urmează să fie consumate crude sau semicrude;
b) produsele din pescuit provenite din următoarele specii (hering, macrou, şprot, somon (sălbatic) de Atlantic şi de Pacific), dacă acestea urmează să fie supuse unui proces de afumare la rece, în timpul căruia temperatura internă a produselor din pescuit nu este mai mare de 60°C;
c) produsele din pescuit marinate şi/sau sărate, dacă procesul este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode;
2) nu este necesară congelarea la o temperatură mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore, dacă:
a) sînt disponibile datele epidemiologice care indică faptul că fondul piscicol de origine nu prezintă un risc pentru sănătatea publică, cu referire la prezenţa paraziţilor;
b) Agenţia autorizează acest lucru;
3) în cazul plasării pe piaţă a produselor din pescuit menţionate la subpct. 1) al prezentului punct, acestea trebuie să fie însoţite de un document de la producător, care indică metoda de procesare la care au fost supuse produsele din pescuit.
97. Crustaceele şi moluştele trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) fierberea trebuie urmată de o răcire rapidă. În cazul în care nu este utilizată nici o altă metodă de conservare, răcirea trebuie să continue pînă cînd este atinsă temperatura apropiată de cea a topirii gheţii;
b) decochilierea trebuie efectuată în condiţii igienice, evitîndu-se contaminarea produsului. În cazul în care asemenea operaţiuni sînt efectuate manual, personalul trebuie să se spele bine pe mîini;
c) după decochiliere, produsele gătite trebuie congelate sau răcite cît mai curînd posibil la temperatura prevăzută la pct. 95 al prezentelor Reguli.
98. Materia primă folosită la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman trebuie:
a) să provină din întreprinderi, inclusiv nave, înregistrate sau autorizate;
b) să provină din produse din pescuit proprii consumului uman şi să corespundă prevederilor prezentului capitol;
c) transportate şi depozitate în condiţii sanitare;
d) refrigerate cît mai repede posibil şi să rămînă la temperaturile stabilite la pct. 95 al prezentelor Reguli.
99. Prin derogare de la lit.d) pct. 98 al prezentelor Reguli agenţii economici pot să renunţe la refrigerarea produselor din pescuit în cazul în care folosesc direct produse din pescuit întregi la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman şi materia primă se procesează în cel mult 36 de ore de la încărcare, cu condiţia să fie îndeplinite criteriile de prospeţime şi rezultatele controlului chimic să nu depăşească următoarele limite de azot bazic volatil total (ABVT):
a) la speciile Sebastes spp., Helicolenus dactyloptenus, Sebastichthys capensis – 25mg de azot/100g de carne;
b) la speciile din familia Pleuronectidae (cu excepţia halibutului: Hippoglossus spp.) – 30mg de azot/100g de carne;
c) la speciile Salmo salar, speciile din familiile Merlucciidae şi Gadidae – 35mg de azot/100g de carne.
100. În procesul de producţie a uleiului de peşte trebuie să se asigure că materia primă destinată producţiei de ulei de peşte brut se supune unui tratament care include, în caz de necesitate, stagii de încălzire, presare, separare, centrifugare, prelucrare, rafinare şi purificare, înainte de plasarea pe piaţă pentru consumatorul final.
101. În cazul în care materia primă şi procesul de producţie corespund cerinţelor cu privire la uleiul de peşte destinat consumului uman, agenţii economici pot să producă şi să depoziteze în aceeaşi întreprindere din sectorul alimentar atît ulei de peşte destinat consumului uman, cît şi ulei de peşte şi făină de peşte nedestinate consumului uman.
a) să se asigure că produsele din pescuit sînt conforme cu criteriile microbiologice;
b) să efectueze o evaluare organoleptică a produselor din pescuit, care va asigura conformarea cu criteriile de prospeţime;
c) să se asigure că nu sînt depăşite limitele cu privire la histamină;
d) să se asigure că produsele din pescuit sînt supuse, înainte de a fi plasate pe piaţă, unei examinări vizuale, în scopul detectării paraziţilor vizibili;
e) să plaseze pe piaţă produse din pescuit derivate din moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine numai în cazul în care au fost produse în conformitate cu prevederile capitolului VIII al prezentelor Reguli.
103. Se interzice plasarea pe piaţă a produselor din pescuit:
a) neprocesate, dacă testele chimice relevă faptul că au fost depăşite limitele de TVB-N (azot bazic uşor hidrolizabil) sau de TMA-N (azot trimetilamină);
b) care în mod evident sînt contaminate cu paraziţi;
c) provenite de la peşti toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae şi Canthigasteridae;
d) proaspete, congelate şi procesate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium flavo-brunneum, neambalate sau neîmpachetate, precum şi în lipsa etichetei speciale pe care trebuie să se indice denumirea comună, inclusiv denumirea ştiinţifică a produselor din pescuit, metodele de fabricare şi/sau de fierbere, precum şi prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale;
e) care conţin biotoxine ca ciguatoxina sau toxine paralizante musculare.
104. Cerinţele prevăzute la lit. c) şi d) pct. 101, lit. b) pct. 102 din prezentele Reguli nu se aplică produselor din pescuit întregi folosite direct la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman.
106. Blocurile congelate şi pregătite la bordul vaselor trebuie ambalate adecvat înainte de debarcare.
107. În cazul în care produsele din pescuit sînt ambalate la bordul vaselor de pescuit, agenţii economici trebuie să se asigure că materialul de ambalat:
a) nu constituie o sursă de contaminare;
b) este depozitat astfel încît acesta să nu fie expus unui risc de contaminare;
c) fiind destinat reutilizării, este uşor de curăţat şi, în caz de necesitate, de dezinfectat.
108. Agenţii economici care depozitează produse din pescuit trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:
a) produsele din pescuit proaspete, produsele din pescuit neprocesate decongelate şi produsele gătite şi refrigerate, provenite de la crustacee şi moluşte, trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
b) produsele din pescuit congelate trebuie păstrate la o temperatură nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului. Peştele întreg congelat în saramură şi destinat fabricării de produse alimentare conservate poate fi păstrat la o temperatură nu mai mare de minus 9°C;
c) produsele din pescuit păstrate vii trebuie ţinute la o temperatură şi într-un mod care nu afectează inofensivitatea produselor şi viabilitatea acestora.
1) în timpul transportării, produsele din pescuit trebuie menţinute la temperaturi stabilite, în special:
a) produsele din pescuit proaspete, produsele din pescuit decongelate neprocesate şi produsele din crustacee şi moluşte gătite şi refrigerate trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
b) produsele din pescuit congelate, cu excepţia peştelui congelat în saramură, destinat fabricării de alimente conservate, trebuie menţinute la o temperatură constantă nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului, cu permiterea unor scurte fluctuaţii ascendente care să nu depăşească 3°C;
2) nu este necesar ca agenţii economici să se conformeze cu prevederile lit.b) subpct.1) al prezentului punct, în cazul în care produsele din pescuit congelate sînt transportate de la un depozit frigorific la o întreprindere autorizată, pentru a fi decongelate la sosire, în scopul preparării şi/sau procesării, cu permisiunea Agenţiei;
3) dacă produsele din pescuit sînt ţinute sub gheaţă, apa rezultată din gheaţa topită nu trebuie să rămînă în contact cu acestea;
4) produsele din pescuit care urmează a fi puse pe piaţă vii trebuie transportate astfel încît să nu afecteze inofensivitatea produselor alimentare şi viabilitatea acestora.
a) care nu prezintă nici un simptom de boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte şi colostru;
b) care sînt într-o stare bună de sănătate şi nu prezintă nici un semn de boală care ar putea conduce la contaminarea laptelui şi, în special, care nu suferă de nici o infecţie a aparatului genital, însoţită de secreţii, enterită cu diaree şi febră sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului;
c) care nu prezintă răni ale ugerului, ce pot altera laptele şi colostrul;
d) cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate sau nu au fost supuse unui tratament ilegal, conform cerinţelor actelor normative în vigoare privind măsurile de supraveghere şi control ale unor substanţe şi ale reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora;
e) care au fost tratate cu produse sau substanţe autorizate şi s-a respectat perioada de aşteptare, prescrisă pentru aceste produse sau substanţe.
111. În ceea ce priveşte bruceloza şi tuberculoza, laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la:
1) în cazul brucelozei:
a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv liber sau oficial liber de bruceloză, în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul Republicii Moldova cu animale din speciile bovine şi porcine;
b) oi sau capre care aparţin unei exploataţii oficial libere sau libere de bruceloză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare referitoare la certificarea veterinară pentru comerţul şi exportul ovinelor şi caprinelor;
c) femele din alte specii, sensibile la bruceloză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;
2) în cazul tuberculozei:
a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv oficial liber de tuberculoză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare prevăzute la subpct. 1) al prezentului punct;
b) femele din alte specii, sensibile la tuberculoză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;
c) în cazul în care caprele sînt ţinute împreună cu vacile, acestea trebuie inspectate şi testate la tuberculoză.
112. Laptele crud provenit de la animale care nu îndeplinesc cerinţele pct. 111 al prezentelor Reguli poate fi utilizat cu autorizarea Agenţiei:
1) în cazul vacilor sau al bivoliţelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici simptome ale acestor boli, după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;
2) în cazul oilor sau al caprelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru bruceloză sau care au fost vaccinate împotriva brucelozei, în cadrul unui program de eradicare aprobat, şi care nu prezintă nici un simptom al bolii respective:
a) pentru fabricarea brînzeturilor cu o perioadă de maturare de cel puţin două luni;
b) după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;
3) în cazul femelelor din alte specii care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici un simptom al acestor boli, dar care aparţin unui efectiv în care a fost detectată bruceloza sau tuberculoza în timpul controalele prevăzute în prezenta secţiune, dacă acesta a fost tratat pentru a se garanta inofensivitatea lui.
113. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui crud şi colostrului provenit de la animalele care nu îndeplinesc cerinţele prezentei secţiuni şi, în special, animalele care prezintă individual o reacţie pozitivă la testele profilactice pentru tuberculoză sau bruceloză.
114. Izolarea animalelor infectate sau suspecte trebuie să fie eficientă, pentru a se evita orice efect nefavorabil asupra laptelui şi a colostrului celorlalte animale.
116. Spaţiile pentru depozitarea laptelui şi colostrului trebuie protejate împotriva dăunătorilor, să aibă o separare adecvată de orice spaţii în care sînt ţinute animale şi, în caz de necesitate, să întrunească cerinţele prevăzute la secţiunea 3 a prezentului capitol şi să aibă echipament de refrigerare adecvat.
117. Suprafeţele echipamentelor destinate să intre în contact cu laptele şi colostrul (ustensile, containere, tancuri etc., destinate mulsului, colectării sau transportării) trebuie să fie uşor de curăţat, dezinfectat şi menţinute în stare bună. Aceasta implică utilizarea unor materiale netede, lavabile şi netoxice.
118. După utilizare astfel de suprafeţe trebuie curăţate şi, în caz de necesitate, dezinfectate. După fiecare transportare sau după fiecare serie de transportări, în cazul în care există o perioadă foarte mică între descărcare şi următoarea încărcare, dar în toate cazurile, cel puţin o dată pe zi, containerele şi tancurile utilizate pentru transportarea laptelui crud, trebuie curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător, înainte de folosire.
Persoanele care efectuează mulsul şi/sau manipularea laptelui crud şi al colostrului trebuie:
a) să poarte îmbrăcăminte specială curată;
b) să respecte un nivel înalt de igienă personală;
c) să utilizeze instalaţii adecvate disponibile la locul de lucru pentru spălarea mîinilor şi braţelor.
Colostrul se mulge separat şi nu se amestecă cu laptele crud.
120. Laptele şi colostrul trebuie supuşi controlului în scopul depistării unor anomalii organoleptice sau fizico-chimice.
121. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui şi colostrului care prezintă:
a) semne clinice ale unei afecţiuni a ugerului;
b) anumite riscuri cauzate de reziduurile de medicamente din lapte în urma nerespectării perioadei de aşteptare prescrise. Animalele supuse unui astfel de tratament trebuie identificate;
c) urme ale spray-urilor pentru mameloane sau ale dispozitivelor pentru imersia mamelonului neautorizate şi într-un mod care nu produce niveluri inacceptabile de reziduuri.
122. Imediat după muls laptele şi colostrul trebuie să fie păstrat într-un loc curat, proiectat şi echipat astfel încît să se evite contaminarea:
1) laptele trebuie răcit imediat la o temperatură:
a) nu mai mare de 8°C – în cazul colectării zilnice;
b) nu mai mare de 6°C – dacă laptele nu este colectat zilnic;
2) colostrul trebuie imediat adus şi depozitat separat la o temperatură nu mai mare de:
a) 8°C – dacă se colectează în fiecare zi;
b) 6°C – dacă colectarea nu se efectuează în fiecare zi.
123. În timpul transportării trebuie să fie menţinută temperatura astfel încît la sosirea la întreprinderea de destinaţie temperatura laptelui să nu depăşească 10°C.
124. Nu este necesar ca agenţii economici să respecte regimul de temperatură, dacă laptele nu întruneşte criteriile prevăzute la secţiunea 4 a prezentului capitol şi în cazul în care:
a) este prelucrat în decurs de două ore de la mulgere;
b) este necesară o temperatură mai ridicată din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse lactate.
a) agentului economic care produce laptele;
b) agenţilor economici care colectează sau procesează laptele;
c) unui grup de agenţi economici;
d) în contextul unui program de control la nivel naţional sau raional.
126. Agenţii economici trebuie să pună în aplicare proceduri, pentru a se asigura că laptele crud întruneşte următoarele criterii:
1) pentru laptele crud de la vaci:
a) numărul total de germeni per ml (N.T.G.) la 30°C - < 100.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
b) numărul celulelor somatice per ml - < 400.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de 3 luni, cu cel puţin o probă pe lună, cu excepţia cazului în care autoritatea specifică o altă metodologie, pentru a se ţine cont de variaţiile sezoniere ale nivelurilor de producţie;
2) pentru laptele crud provenit de la alte specii:
N.T.G.per ml la 30°C - < 1.500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
3) în cazul în care laptele crud provenit de la alte specii decît bovine, este destinat pentru fabricarea produselor obţinute din lapte crud printr-un proces care nu implică nici un tratament termic, agenţii economici trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că laptele crud utilizat întruneşte următoarele criterii: N.T.G. la 30°C (per ml) < 500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
4) agenţii economici trebuie să pună în aplicare proceduri pentru evitarea plasării pe piaţă a laptelui crud:
a) al cărui conţinut de reziduuri de antibiotice depăşeşte nivelul autorizat;
b) în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanţelor antibiotice depăşeşte o limită maximă admisibilă.
127. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, agenţii economici trebuie să:
a) informeze Agenţia;
b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.
a) laptele trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C şi menţinut la această temperatură pînă la procesare;
b) colostrul trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C sau congelat şi este menţinut la această temperatură pînă la procesare.
129. Agenţii economici pot păstra laptele şi colostrul la o temperatură mai ridicată, în cazul în care:
a) procesarea începe imediat după muls sau în decurs de patru ore de la recepţia la întreprinderea de procesare;
b) Agenţia autorizează o temperatură mai ridicată din motive tehnologice referitoare la fabricarea anumitor produse lactate sau a celor pe bază de colostru.
130. În cazul în care laptele crud, colostrul, produsele lactate sau cele pe bază de colostru sînt supuse unui tratament termic trebuie respectate regulile generale de igienă ale produselor alimentare, în special utilizarea următoarelor procedee:
1) pasteurizarea se efectuează printr-un tratament:
a) la o temperatură nu mai scăzută de 72°C timp de 15 secunde;
b) la o temperatură nu mai scăzută de 63°C timp de 30 de minute;
c) orice altă îmbinare a duratei de timp şi temperaturii, pentru a se obţine un efect echivalent, astfel încît produsele să prezinte, după caz, imediat după un astfel de tratament, o reacţie negativă la testul de fosfatază;
2) tratamentul de ultrapasteurizare (UTH) se realizează printr-un tratament:
a) care implică un flux continuu de căldură la temperatură înaltă pentru un timp scurt ( nu mai puţin de 135°C în îmbinare cu o perioadă de menţinere potrivită ), astfel încît să nu se poată dezvolta microorganisme sau spori viabili în produsul tratat;
b) suficient pentru a garanta că produsele rămîn stabile din punct de vedere microbiologic pe o perioadă de 15 zile la o temperatură de 30°C în recipiente închise sau după punerea în aplicare a oricărei alte metode care demonstrează că s-a aplicat tratamentul termic corespunzător.
131. În cazul în care agenţii economici supun laptele crud şi colostrul unui tratament termic, trebuie:
a) să respecte procedurile elaborate în conformitate cu principiile HACCP;
b) să se conformeze oricăror cerinţe pe care Agenţia le-ar putea formula în această privinţă.
132. Agenţii economici care fabrică produse lactate trebuie să pună în aplicare procedurile bazate pe principiile HACCP prin care să se asigure că, imediat după tratarea termică şi dacă se depăşeşte termenul acceptabil:
a) laptele de vacă, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 300.000 per ml la o temperatură de 30°C;
b) laptele de vacă tratat termic, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 100.000 per ml la o temperatură de 30°C.
133. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, agenţii economici trebuie să:
a) informeze Agenţia;
b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.
Sistemul de sigilare trebuie confecţionat astfel încît, după deschidere, dovada deschiderii să fie evidentă şi uşor de verificat.
135. Pe etichetele produselor alimentare destinate pentru comerţul cu amănuntul trebuie să se indice în mod clar:
a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman direct – cuvintele „lapte crud”;
b) în cazul produselor obţinute din lapte crud, printr-un proces de fabricaţie care nu include nici un tratament termic, fizic sau chimic – cuvintele „produs cu lapte crud”;
c) în cazul colostrului – cuvîntul “colostru”;
d) în cazul produselor pe bază de colostru – cuvintele „pe bază de colostru”.
136. Prin derogare de la cerinţele secţiunii 1 capitolul III al prezentelor Reguli:
a) pe ambalaj sau pe pachet în locul indicării numărului de autorizare al întreprinderii, marca de identificare poate conţine o trimitere la locul de origine, unde este înscris numărul de autorizare al întreprinderii;
b) în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate să indice numai codul ţării expeditoare şi numărul de autorizare al întreprinderii.
138. Ouăle trebuie depozitate şi transportate, pînă la vînzarea către consumatorul final, la o temperatură, preferabil, constantă, corespunzătoare pentru asigurarea conservării optime a proprietăţilor igienice ale acestora.
Ouăle trebuie livrate către consumator în termen de cel mult 21 de zile de la ouat.
1) întreprinderile pentru fabricarea produselor din ouă sînt construite, proiectate şi echipate astfel încît să se efectueze în mod separat următoarele operaţiuni:
a) spălarea, uscarea şi dezinfectarea ouălor murdare, după caz;
b) spargerea ouălor, colectarea conţinutului acestora şi îndepărtarea părţilor de coajă şi membrane;
c) alte operaţiuni, decît cele prevăzute în prezentul punct;
2) materia primă utilizată la fabricarea produselor din ouă respectă următoarele cerinţe:
a) cojile ouălor utilizate pentru fabricarea produselor din ouă sînt complet dezvoltate şi nu prezintă crăpături;
b) ouăle crăpate se utilizează pentru fabricarea produselor din ouă, dacă întreprinderea de producţie sau centrul de ambalare le livrează direct întreprinderilor de procesare, unde acestea trebuie sparte cît mai curînd posibil;
c) ouăle lichide obţinute în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni într-o întreprindere autorizată în acest scop pot fi utilizate ca materie primă;
3) toate operaţiunile se efectuează astfel încît să se evite orice contaminare în timpul producţiei, manipulării şi depozitării produselor din ouă, în special, prin asigurarea următoarelor cerinţe:
a) ouăle pot fi sparte numai dacă sînt curate şi uscate;
b) ouăle sînt sparte astfel încît să se reducă la minimum contaminarea, în special prin asigurarea unei separări adecvate de alte operaţiuni;
4) ouăle crăpate sînt procesate cît mai curînd posibil;
5) ouăle, altele decît cele de găină, de curcă sau de bibilică, sînt manipulate şi procesate separat; tot echipamentul este curăţat şi dezinfectat înainte să fie reluată procesarea ouălor de găină, curcă şi bibilică;
6) conţinutul ouălor nu este obţinut prin centrifugarea ori zdrobirea ouălor, centrifugarea nu este utilizată nici pentru obţinerea resturilor de albuş de ou din cojile goale pentru consum uman;
7) după spargere, oul lichid este supus integral procesării cît mai curînd posibil, pentru a se elimina riscurile microbiologice sau reducerea acestora la un nivel acceptabil;
8) lotul care a fost prelucrat insuficient este supus imediat unei noi procesări în aceeaşi întreprindere, dacă aceasta îl face propriu pentru consum uman;
9) lotul impropriu pentru consum uman este denaturat astfel încît să se asigure că nu este utilizat pentru consum uman;
10) nu este necesară procesarea pentru albuşul de ou destinat fabricării de albumină deshidratată sau cristalizată, care ulterior este supusă unui tratament termic;
11) dacă procesarea nu este efectuată imediat după spargere, ouăle lichide sînt depozitate, fie congelate, fie la o temperatură nu mai mare de 4°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore, cu excepţia produselor din care urmează să se extragă zaharurile;
12) produsele, care nu au fost stabilizate astfel încît să fie păstrate la temperatura camerei, sînt răcite la o temperatură nu mai mare de 4°C sau, în caz de necesitate, congelate imediat după procesare.
140. Specificaţii analitice:
a) concentraţia de acid 3 hidroxibutiric nu trebuie să depăşească 10 mg/kg în substanţa uscată a produsului din ouă nemodificat;
b) conţinutul de acid lactic în materia primă utilizată pentru fabricarea produselor din ouă nu trebuie să depăşească 1 g/kg de substanţă uscată. Pentru produsele fermentate această valoare trebuie să fie determinată înaintea procesului de fermentaţie;
c) cantitatea de resturi de coji de ouă, membrane de ouă şi orice alte părţi care ar putea fi în produsul din ouă procesat nu trebuie să depăşească 100 mg/kg din produsul din ouă.
141 . Etichetarea şi marca de identificare:
1) loturile de produse din ouă care nu sînt destinate vînzării cu amănuntul, ci utilizării ca ingrediente la fabricarea unui alt produs li se aplică:
a) cerinţele generale pentru marca de identificare prevăzute la secţiunea 1 capitolul III al prezentelor Reguli;
b) o etichetă ce indică temperatura la care produsele din ouă trebuie să fie păstrate şi perioada în care poate fi asigurată conservarea;
2) în cazul ouălor lichide, eticheta prevăzută la subpct. 1) al prezentului punct trebuie să includă formularea „produse din ouă nepasteurizate – pentru a fi tratate la locul de destinaţie”, precum şi data şi ora spargerii.
a) broaştele şi melcii de mare trebuie sacrificaţi într-o întreprindere construită, proiectată şi echipată în acest scop;
b) întreprinderea în care sînt procesate pulpele de broaşte trebuie să aibă o încăpere rezervată pentru depozitarea şi spălarea broaştelor vii şi pentru sacrificarea şi sîngerarea acestora. Această încăpere trebuie separată fizic de încăperea de procesare;
c) broaştele şi melcii de mare care au murit altfel decît prin sacrificare în întreprindere nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;
d) broaştele şi melcii de mare trebuie supuşi unei examinări organoleptice efectuate prin prelevare de probe. Dacă în urma examinării se constată faptul că broaştele şi melcii de mare pot prezenta un pericol, aceştia nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;
e) imediat după procesare pulpele de broască trebuie spălate complet cu un jet de apă potabilă şi răcite imediat la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii, congelate sau procesate;
f) după sacrificare hepato-pancreasul melcilor de mare trebuie îndepărtat şi nu trebuie utilizat pentru consum uman.
1) centrele destinate colectării de materie primă şi transportării ulterioare către întreprinderile de procesare trebuie dotate cu instalaţii pentru depozitarea materiei prime la o temperatură nu mai mare de 7°C;
2) fiecare întreprindere de procesare trebuie să aibă:
a) instalaţii pentru refrigerare;
b) un spaţiu pentru expediere, cu excepţia cazului în care întreprinderea expediază grăsime animală procesată numai în containere;
c) dacă este necesar, echipament potrivit pentru procesarea produselor din grăsimi animale procesate amestecate cu alte produse şi/sau condimente;
3) instalaţii de refrigerare nu sînt necesare, dacă protocoalele pentru furnizarea de materie primă asigură că aceasta nu a fost depozitată sau transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută.
1) materia primă:
a) să provină de la animale sacrificate într-un abator şi care au fost considerate proprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;
b) să fie constituită din ţesuturi adipoase sau oase cu un conţinut cît mai mic de sînge şi impurităţi;
c) să provină din întreprinderi înregistrate sau autorizate;
d) să fie transportată şi depozitată pînă la procesare în condiţii sanitare şi la o temperatură internă nu mai mare de 7 °C. Materia primă poate fi depozitată şi transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută;
2) în timpul procesării se interzice utilizarea solvenţilor;
3) grăsimile animale procesate şi preparate conform prevederilor prezentului punct pot fi rafinate în aceeaşi întreprindere sau în altă întreprindere în scopul îmbunătăţirii calităţilor fizico-chimice ale acestora, în cazul în care grăsimile destinate rafinării întrunesc standardele prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele Reguli;
4) grăsimile animale topite, în funcţie de tipul acestora, trebuie să respecte standardele prevăzute în anexa nr.1 la prezentele Reguli;
5) jumările destinate consumului uman trebuie:
a) procesate la o temperatură de cel mult 70°C – la o temperatură de cel mult 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 24 de ore, sau la o temperatură de cel mult minus 18°C;
b) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate mai mare sau egal cu 10% - la o temperatură nu mai mare de 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore sau în orice îmbinare de timp şi temperatură care să ofere o garanţie echivalentă, la o temperatură nu mai mare de minus 18°C;
c) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate sub 10% - în condiţii de temperatură nestabilite.
a) provin de la animale sacrificate într-un abator şi care s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;
b) sînt sărate, tratate termic sau uscate; şi
c) după sărare, tratare termică sau uscare sînt luate măsuri eficiente pentru a se preveni recontaminarea.
146. Stomacurile, vezicile urinare şi intestinele tratate, care nu pot fi ţinute la o temperatură ambientală, trebuie depozitate pînă la livrare în stare refrigerată, utilizîndu-se instalaţii destinate pentru acest scop. În special, produsele care nu sînt sărate sau uscate trebuie ţinute la o temperatură de cel mult 3°C.
a) oase;
b) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;
c) piei de porc;
d) piei de pasăre;
e) tendoane şi sinovii;
f) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;
g) piei şi oase de peşte.
148. Se interzice utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate care au fost supuse oricărui proces de tăbăcire finalizat sau nefinalizat.
149. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem, sau în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate provenite de la vînat sălbatic – proprii pentru consum uman.
150. Materia primă trebuie să provină din întreprinderile înregistrate sau autorizate.
151. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea gelatinei destinate consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:
a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi, care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat, iar în caz de necesitate, utilate cu instalaţii pentru refrigerare;
b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de curăţenie şi întreţinere, astfel încît acestea să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;
c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii separată de materia primă conformă, pe toată durata recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii.
153. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie să fie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care sînt procesate în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.
1) toată materia osoasă de la rumegătoare, provenită de la animale fătate, crescute sau sacrificate în ţări ori în regiuni clasificate ca avînd o incidenţă redusă de encefalopatie spongiformă bovină, este supusă unui proces de zdrobire fină şi degresare cu apă fierbinte, apoi de tratare cu acid clorhidric diluat (în concentraţie minimă de 4% şi pH < 1,5), pentru o perioadă de cel puţin două zile. Acest tratament este urmat, fie de:
a) un tratament alcalin cu soluţie saturată de hidroxid de calciu (pH > 12,5), pentru o perioadă de cel puţin 20 de zile, cu o etapă de sterilizare la 138-140°C timp de 4 secunde;
b) un tratament cu acid (pH<3,5) timp de minimum 10 ore, cu un tratament termic de minimum 138°C timp de cel puţin 4 secunde;
c) un proces de încălzire şi presare pentru cel puţin 20 de minute cu abur saturat la 133°C, la o presiune de cel puţin 3 bari;
d) sau de un proces echivalent autorizat;
2) altă materie primă este supusă unui tratament cu acizi sau baze, urmat de una sau mai multe clătiri. PH-ul trebuie să fie ulterior ajustat. Gelatina trebuie să fie extrasă prin încălzire, o dată sau de mai multe ori consecutiv, urmată de purificare prin intermediul filtrării şi sterilizării.
155. Agenţii economici pot fabrica şi depozita în aceeaşi întreprindere atît gelatină destinată consumului uman, cît şi gelatină nedestinată consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de fabricare să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile gelatinei destinate consumului uman.
156. Gelatina trebuie să corespundă limitelor de reziduuri prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Reguli.
157. Pachetele şi ambalajele care conţin gelatină trebuie să conţină formularea „Gelatină proprie consumului uman”, precum şi să indice termenul de valabilitate.
a) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;
b) piei şi oase de porc;
c) piei şi oase de pasăre;
d) tendoane;
e) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;
f) piei şi oase de peşte.
159. Este interzisă utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate, dacă acestea au fost supuse oricărui proces de tăbăcire, indiferent dacă acest proces a fost finalizat sau nu.
160. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase sînt proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem sau, în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic – de la vînat sălbatic propriu pentru consumul uman.
161. Materia primă trebuie să provină din întreprinderile înregistrate.
162. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea de colagen destinat consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:
a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat şi, după caz, prevăzute cu instalaţii pentru refrigerare;
b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de întreţinere şi igienă, astfel încît să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;
c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii, fiind separată, pe toată perioada recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii, de materia primă, care este în conformitate cu prezenta secţiune.
164. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care va fi procesată în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.
a) produs printr-un proces care asigură că materia primă este supusă unui tratament ce include spălarea, ajustarea pH-ului, utilizîndu-se acizi sau baze, urmat de una ori mai multe clătiri, filtrare şi extragere sau de un proces echivalent autorizat. Extragerea poate să nu fie efectuată în cazul în care se produce colagen cu masă moleculară mică din materia primă provenită de la animale nerumegătoare;
b) supus unui proces de uscare.
166. Agenţii economici pot produce şi depozita în aceeaşi întreprindere atît colagen destinat consumului uman, cît şi colagen care nu este destinat consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de producţie să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile colagenului destinat consumului uman.
168. Ambalajele şi pachetele care conţin colagen trebuie să conţină formularea „Colagen propriu consumului uman”, precum şi data preparării.
1) de regulile de transportare a cărnii calde;
2) de conţinutul de calciu în carnea separată mecanic, care este necesar să nu-l depăşească pe cel din carnea tocată;
3) de alte tratamente ce pot fi aplicate moluştelor bivalve vii şi care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau de reimersie;
4) de metodele de testare recunoscute pentru depistarea biotoxinelor marine;
5) de standardele suplimentare de sănătate pentru moluştele bivalve vii, în cooperare cu laboratoarele comunitare de referinţă, incluzînd:
a) valorile -limită şi metodele de analiză pentru alte biotoxine marine;
b) procedurile de testare virusologică şi standardele virusologice;
c) planurile de prelevare de probe, metodele şi toleranţele analitice ce trebuie să fie aplicate, pentru a se verifica conformitatea cu standardele de sănătate;
6) de standardele sau controalele de sănătate, în cazul în care există date ştiinţifice care demonstrează că acestea sînt necesare pentru a proteja sănătatea omului;
7) de criteriile pentru determinarea prezenţei paraziţilor, cînd datele epidemiologice indică faptul că un fond piscicol nu prezintă un risc pentru sănătate cu referire la prezenţa de paraziţi şi, în consecinţă, pentru determinarea momentului cînd autoritatea competentă poate autoriza agenţii economici să nu congeleze produsele de pescuit, în conformitate cu capitolul IX al prezentelor Reguli;
8) de criteriile de prospeţime şi limitele cu referire la histamină şi azotul total uşor hidrolizabil, pentru produsele de pescuit;
9) de utilizarea, fabricarea anumitor produse lactate, de laptele crud care nu întruneşte criteriile prevăzute la capitolul X al prezentelor Reguli, cu referire la numărul total de germeni şi numărul de celule somatice;
10) de valoarea maximă permisă pentru cantitatea totală de reziduuri de substanţe antibiotice în laptele crud;
11) de procesele echivalente pentru producerea de gelatină sau colagen.
Anexa nr.1
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
Anexa nr.2
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
MODEL DOCUMENT TO ACCOMPANY RAW MATERIAL DESTINED FOR THE PRODUCTION OF GELATINE OR COLLAGEN
I.Identificarea materiei prime
I.Identification of raw material
Tipul de produse ....................................................................
Type of products .................................................................
Data fabricării .................................................................
Date of manufacture .............................................................
Tipul materialului de împachetare ..........................................
Type of packaging ...............................................................
Numărul de pachete .............................................................
Number of packages ...........................................................
Perioada de depozitare garantată .........................................
Guaranteed storage period ...................................................
Greutatea netă (kg) ................................................................
Net weight (kg) ....................................................................
II. Originea materiei prime
II. Origin of raw material
Adresa/adresele şi numărul/numerele de înregistrare al/ale întreprinderii/întreprinderilor de producţie autorizate ....................................
Address(es) and registration number(s) of the approved production establishment(s) ...........................................................................
III. Destinaţia materiei prime
III. Destination of raw material
Materia primă este expediată:
The raw material will be sent:
De la .......................................................................... (locul încărcării)
from ........................................................................... (place of loading)
la .................................................................... (ţara şi locul de destinaţie)
to ..........................................................(country and place of destination)
cu următoarele mijloace de transport .......................................
by the following means of transport .........................................
Numele şi adresa expeditorului ................................................
Name and address of consignor ..............................................
Numele şi adresa destinatarului ................................................
Name and address of consignee ..............................................
1. Se aprobă Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală (se anexează).
2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 18 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei Valeriu Lazar
Ministrul agriculturii
şi industriei alimentare Valeriu Cosarciuc
Nr. 435. Chişinău, 28 mai 2010.
Aprobate
prin Hotărîrea Guvernului nr.435
din 28 mai 2010
prin Hotărîrea Guvernului nr.435
din 28 mai 2010
REGULI SPECIFICE DE IGIENĂ
a produselor alimentare de origine animală
Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală (în continuare – Reguli) sînt armonizate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi Consiliului Europei nr.853/2004 din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 139 din 30 aprilie 2004, pag.55 - 205), modificat şi completat prin Regulamentul nr.2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005, pag. 27), Regulamentul nr.2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 338 din 22 decembrie 2005, pag. 83), Regulamentul nr.1662 /2005 al Comisiei din 6 decembrie 2006 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L320 din 18 noiembrie 2006, pag.1), Regulamentul Consiliului Europei nr.1791/2006 din 20 noiembrie 2006 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 363 din 20 decembrie 2006, pag.1), Regulamentul Comisiei Europene nr.1243/2007 din 24 octombrie 2007 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 281 din 25 octombrie 2007, pag.8), Regulamentul Comisiei Europene nr.1020/2008 din 17 octombrie 2008 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 277 din 18 octombrie 2008, pag.8).a produselor alimentare de origine animală
Capitolul I
Dispoziţii generale
1. Prezentele Reguli stabilesc pentru agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar (în continuare – agenţi economici) norme specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală procesate sau neprocesate. Aceste norme specifice completează Regulile generale de igienă a produselor alimentare.Dispoziţii generale
2. Prezentele Reguli nu se aplică produselor alimentare care conţin atît produse de origine vegetală, cît şi produse de origine animală procesate, cu excepţia cazului în care există o indicaţie expres contrară. În acelaşi timp produsele alimentare de origine animală procesate, utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare, trebuie să fie obţinute şi manipulate în conformitate cu prezentele Reguli.
3. Prezentele Reguli nu se aplică:
a) producţiei primare destinate utilizării în gospodăria privată;
b) producerii, manipulării şi depozitării produselor alimentare pentru consum propriu;
c) vînzării directe de către producător a unor cantităţi mici de produse primare către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final;
d) vînzării directe, de către producător, a unor cantităţi mici de carne provenită de la păsări şi animale lagomorfe sacrificate în fermă, către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care furnizează direct astfel de carne consumatorului final drept carne proaspătă;
e) vînătorilor care vînd cantităţi mici de vînat sălbatic sau carne de vînat sălbatic direct consumatorului final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final.
4. Prezentele Reguli se aplică în comerţul cu amănuntul, în cazul operaţiunilor efectuate în vederea vînzării produselor alimentare de origine animală unei alte întreprinderi, cu excepţia cazurilor în care:
a) operaţiunile se limitează la depozitare sau transport, însă în acest caz trebuie respectate cerinţele specifice de temperatură, prevăzute la capitolele IV-XVI ale prezentelor Reguli;
b) vînzarea produselor alimentare de origine animală, care provin de la întreprinderea de vînzare cu amănuntul, este destinată altor întreprinderi de vînzare cu amănuntul şi în cazul unei activităţi localizate şi restrînse.
5. În sensul prezentelor Reguli, următorii termeni se definesc astfel:
carne – părţi comestibile ale animalelor;
ungulate domestice – animale domestice din specia bovine (incluzînd speciile Bubalus şi Bison), porcine, ovine şi caprine, precum şi solipede domestice;
păsări de curte – păsări de crescătorie, incluzînd păsări ce nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice, cu excepţia acarinatelor;
lagomorfe – iepuri de casă, iepuri de crescătorie şi rozătoare;
- vînat sălbatic:
ungulate sălbatice şi animale lagomorfe, precum şi alte mamifere terestre care sînt vînate pentru consum uman şi sînt considerate a fi vînat sălbatic, în baza legislaţiei în vigoare, incluzînd mamifere care trăiesc în teritorii închise, în condiţii de libertate similare cu cele ale vînatului sălbatic;
- păsări sălbatice ce sînt vînate pentru consum uman;
vînat de crescătorie – acarinate de crescătorie şi mamifere terestre de crescătorie;
vînat sălbatic mic – păsări de vînat sălbatic şi animale lagomorfe care trăiesc în libertate;
vînat sălbatic mare – mamifere terestre sălbatice care trăiesc în libertate şi nu se încadrează în definiţia vînatului sălbatic mic;
carne proaspătă – carne care nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decît refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzînd carnea care este ambalată în vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;
carcasă – corpul unui animal după sacrificare şi eviscerare;
organe comestibile – carne proaspătă, alta decît carcasa, inclusiv viscerele şi sîngele;
viscere – organe din cavitatea toracică, abdominală sau pelvină, precum traheea şi esofagul, iar pentru păsări – guşa;
carne tocată – carne dezosată ce a fost tocată în fragmente şi conţine mai puţin de 1% sare;
carne separată mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oase, după dezosare, sau de pe carcasele de pasăre, utilizîndu-se mijloace mecanice şi avînd ca rezultat pierderea sau modificarea structurii fibrei musculare;
carne procesată – carne proaspătă, incluzînd carnea ce a fost tăiată în bucăţi, la care s-au adăugat produse alimentare, condimente, aditivi sau care a fost supusă unui proces insuficient pentru modificarea structurii interne a fibrei musculare şi eliminarea caracteristicilor cărnii proaspete;
abator – întreprindere utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman;
unitate de tranşare – întreprindere destinată pentru dezosarea şi/sau tranşarea cărnii;
întreprindere pentru manipularea vînatului – întreprindere unde vînatul şi carnea de vînat obţinute după vînătoare sînt pregătite pentru plasarea pe piaţă;
moluşte bivalve – moluşte lamelibranhiate care se hrănesc prin filtrare;
zonă de producţie – orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care conţine bancuri naturale de moluşte bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluştelor bivalve, în care sînt recoltate moluşte bivalve vii;
centru de expediere – unitate terestră sau plutitoare, rezervată recepţiei, condiţionării, spălării, curăţirii, calibrării, împachetării şi ambalării moluştelor bivalve vii destinate consumului uman;
biotoxine marine – substanţe nocive acumulate de moluştele bivalve, în special în urma alimentării lor cu plancton ce conţine toxine;
produse din pescuit – animale de apă dulce sau marine (cu excepţia moluştelor bivalve vii, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi a gasteropodelor marine vii, a tuturor mamiferelor, reptilelor şi broaştelor), fie sălbatice sau de crescătorie, incluzînd toate formele şi părţile comestibile ale acestor animale;
vas-fabrică – navă la bordul căreia produsele din pescuit trec printr-una sau mai multe din următoarele operaţiuni înainte de a fi împachetate sau ambalate şi, în cazul în care este necesar, sînt refrigerate sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepartarea cochiliilor, tocarea sau procesarea;
vas-congelator – nava la bordul căreia se efectuează congelarea produselor din pescuit, iar cînd este cazul, congelarea după activităţi pregătitoare ca: sîngerarea, decapitarea, eviscerarea şi îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare sau împachetare, dacă este necesar;
produse din pescuit separate mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii din produsele din pescuit, utilizîndu-se mijloace mecanice şi avînd ca rezultat pierderea sau modificarea structurii cărnii;
produse proaspete din pescuit – produse pescăreşti neprocesate, întregi sau preparate, incluzînd produsele împachetate în vid sau într-o atmosferă modificată, care nu au fost supuse unui tratament pentru a se asigura conservarea, cu excepţia răcirii;
produse din pescuit preparate – produse din pescuit neprocesate care au fost supuse unor operaţii ce afectează integritatea anatomică a acestora, aşa ca: eviscerarea, decapitarea, felierea, filetarea şi porţionarea;
lapte crud – lapte produs prin secreţia glandei mamare a animalelor de fermă, care nu a fost încălzit peste 40 °C sau nu a fost supus unui tratament cu efect echivalent;
colostru – secreţie a glandei mamare a animalelor producătoare de lapte apărută în primele trei-cinci zile după parturiţie, bogat în anticorpi şi minerale, şi care precede producţia de lapte;
exploataţie de producţie a laptelui – exploataţie în care sînt ţinute una sau mai multe animale de fermă, pentru a produce lapte, în vederea punerii pe piaţă a acestuia ca produs alimentar;
ouă – ouă în coajă, în afară de cele sparte, incubate sau gătite, care sînt produse de păsări din crescătorii şi sînt proprii pentru consum uman direct sau pentru prepararea produselor din ouă;
ou lichid – conţinutul oului neprocesat, după îndepărtarea cojii;
ouă crăpate – ouă cu coaja crăpată, dar cu membranele intacte;
centru de ambalare – întreprindere unde ouăle sînt clasate după calitate şi greutate;
pulpe de broască – partea posterioară a corpului unei broaşte eviscerate şi jupuite din specia Ranna spp. (familia Ranidae), separată printr-o secţiune transversală, efectuată în spatele membrelor anterioare;
melci de mare – gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linne, Helix aspersa Muller, Helix lucorum şi specii din familia Achatinidae;
produse din carne – produse procesate care rezultă din procesarea cărnii sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate, astfel încît suprafaţa de tăiere să indice faptul că produsul nu mai are caracteristicile cărnii proaspete;
produse lactate – produse procesate ce rezultă din procesarea laptelui crud sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
produse pe bază de colostru – produse care rezultă din procesarea colostrului sau dintr-o nouă procesare a acestor produse;
produse din ouă – produse procesate ce rezultă din procesarea ouălor, a diferitelor componente sau amestecuri de ouă ori din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
produse din pescuit procesate – produse procesate care rezultă din procesarea produselor din pescuit sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;
grăsimi animale procesate – grăsimi rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor destinate consumului uman;
jumări – resturi de procesare care conţin proteină, după separarea parţială a grăsimii de apă;
gelatină – proteină naturală solubilă, sub formă gelatinoasă sau nu, obţinută prin hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei prelucrate şi neprelucrate, tendoane şi sinovii de la animale;
colagen – produs pe bază de proteine, derivat din oase, piei prelucrate şi neprelucrate şi tendoane, fabricat în conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli;
stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate – stomacuri, vezici urinare şi intestine, după ce acestea au fost obţinute şi curăţite, au fost supuse sărării, încălzirii sau uscării;
alte produse alimentare de origine animală – produse alimentare de origine animală, incluzînd mierea şi sîngele, moluşte bivalve vii, echinoderme şi gasteropode marine vii, destinate consumului uman şi livrării către consumatorul final;
tăbăcire – întărirea pieilor cu ajutorul agenţilor vegetali de tăbăcire, sărurilor de crom sau altor substanţe, cum sînt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele şi chinonele sau alţi agenţi sintetici.
Capitolul II
Obligaţiile agenţilor economici şi condiţiile de import
a produselor alimentare de origine animală
Secţiunea 1
Obligaţiile agenţilor economici şi condiţiile de import
a produselor alimentare de origine animală
Secţiunea 1
Obligaţiile agenţilor economici
6. Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate:1) pot exercita activitatea numai în baza autorizaţiei sanitar-veterinară de funcţionare, eliberată de Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în continuare – Agenţia), ca urmare a unei inspecţii la întreprindere;
2) trebuie să utilizeze în exclusivitate apa potabilă pentru a îndepărta contaminarea suprafeţei produselor alimentare de origine animală, cu excepţia cazului în care Regulile generale de igienă a produselor alimentare sau prezentele Reguli permit utilizarea unei alte substanţe autorizate, în conformitate cu cerinţele de utilizare a substanţei respective şi prevederile prezentelor Reguli;
3) trebuie să plaseze pe piaţă numai produse alimentare de origine animală autohtone, preparate şi manipulate în exclusivitate la întreprinderile care:
a) respectă Regulile generale de igienă a produselor alimentare şi cerinţele prezentelor Reguli;
b) sînt autorizate de către Agenţie;
4) cooperează cu Agenţia în vederea efectuării controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.
7. În cazul necorespunderii întreprinderii cerinţelor sanitar-veterinare, Agenţia retrage autorizaţia sanitar-veterinară, în conformitate cu legislaţia în vigoare, întocmind actele necesare.
Secţinea 2
Marca de sănătate şi identificare
8. Agenţii economici:Marca de sănătate şi identificare
a) nu trebuie să comercializeze produse alimentare de origine animală procesate într-o întreprindere supusă autorizării sanitar-veterinare, în cazul în care lipseşte marca de sănătate;
b) pot aplica o marcă de identificare pe un produs alimentar de origine animală numai în cazul în care acesta a fost produs la întreprinderi autorizate;
c) pot retrage marca de sănătate aplicată, în conformitate cu procedurile controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, în cazul tranşării, procesării sau efectuării altor operaţiuni.
9. În cazul în care nu se prevede aplicarea mărcii de sănătate trebuie să existe o marcă de identificare, aplicată în conformitate cu secţiunea 1 a capitolului III al prezentelor Reguli.
Secţinea 3
Importul produselor alimentare de origine animală
10. Agenţii economici, care importă produse alimentare de origine animală, efectuează activităţi de import numai dacă:Importul produselor alimentare de origine animală
1) ţara de expediere este inclusă în lista ţărilor din care sînt permise activităţi de import al acestui produs, conform prevederilor alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
2) întreprinderea din care a fost expediat, obţinut şi procesat produsul este inclusă în lista întreprinderilor din care se permite importul, întocmită în conformitate alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
3) produsul a fost fabricat din carne obţinută în abatoare şi unităţi de tranşare incluse în listele întocmite şi actualizate în conformitate cu alin. (6) art. 24 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în cazul cărnii proaspete, cărnii tocate, cărnii preparate, produselor din carne şi cărnii separate mecanic;
4) zona de producţie este inclusă în lista întocmită de către Agenţie, în cazul moluştelor bivalve, echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine vii;
5) produsul corespunde:
a) cerinţelor prezentelor Reguli, în special cerinţelor referitoare la marca de sănătate şi marca de identificare, prevăzute la secţiunea 1 a prezentului capitol;
b) cerinţelor Regulilor generale de igienă a produselor alimentare;
c) cerinţelor privind importul, prevăzute de legislaţia care reglementează controlul activităţilor de import al produselor de origine animală;
d) cerinţelor privind certificatele şi alte documente, prevăzute pentru produsele de origine animală destinate consumului uman.
11. Prin derogare de la pct. 10 al prezentelor Reguli, importul de produse din pescuit poate să aibă loc, de asemenea, în conformitate cu dispoziţiile speciale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.
12. Agenţii economici care importă produse alimentare de origine animală trebuie să se asigure că:
a) produsele sînt disponibile pentru control la import în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea anumitor principii fundamentale de organizare a controalelor sanitar-veterinare la importul şi comercializarea produselor de origine animală, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1408 din 10 decembrie 2008;
b) importul se efectuează în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea cerinţelor de sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi plasarea pe piaţă a unor produse de origine animală, destinate consumului uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1408 din 10 decembrie 2008;
c) operaţiunile care au loc după import sînt efectuate în conformitate cu cerinţele prevăzute la capitolele IV-XVI ale prezentelor Reguli.
13. Agenţii economici care importă produse alimentare obţinute din produse de origine vegetală, precum şi produse de origine animală procesate, trebuie să se asigure că produsele de origine animală procesate corespund cerinţelor prevăzute la pct. 10-12 ale prezentelor Reguli.
Capitolul III
Cerinţe referitoare la unele produse alimentare
de origine animală
Cerinţe referitoare la unele produse alimentare
de origine animală
Secţiunea 1
Marca de identificare
14. În cazurile prevăzute la pct. 4-10 şi 27-165 ale prezentelor Reguli, agenţii economici trebuie să se asigure că pe produsele alimentare de origine animală a fost aplicată o marcă de identificare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.Marca de identificare
15. Aplicarea mărcii de identificare :
a) marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte de ieşirea produsului din întreprindere;
b) aplicarea unei noi mărci pe un produs este necesară numai în cazul îndepărtării materialului de împachetare şi/sau de ambalare sau dacă este supus unei procesări ulterioare într-o altă întreprindere. În astfel de cazuri noua marcă trebuie să indice numărul autorizaţiei întreprinderii care a efectuat aceste operaţiuni;
c) nu este necesară o marcă de identificare pentru ouă, dacă se aplică codul centrului de ambalare în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1208 din 27 octombrie 2008;
d) agenţii economici trebuie să aibă implementate sisteme şi proceduri de identificare a agenţilor economici de la care au primit şi cărora le-au fost livrate produse alimentare de origine animală.
16. Cerinţe faţă de marca de identificare:
a) marca de identificare trebuie să fie lizibilă şi de neşters, iar caracterele utilizate trebuie să fie descifrabile;
b) marca de identificare trebuie să indice denumirea ţării în care este situată întreprinderea, scrisă în întregime sau sub forma codului din două litere, în conformitate cu standardul naţional GOST 7.67-2003 (ISO 3166-1997) pentru Republica Moldova este MD;
c) marca de identificare trebuie să indice numărul de autorizare al întreprinderii.
17. Marca de identificare se aplică:
a) în funcţie de modul de prezentare a diferitelor produse alimentare de origine animală – direct pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare ori poate fi tipărită pe o etichetă aplicată pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare al acestuia. Marca de identificare poate fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent;
b) pe pachetele cu carne tranşată sau organe comestibile – pe o etichetă fixată sau imprimată pe materialul de ambalare, astfel încît să fie distrusă la deschidere. Аceastă măsură nu este necesară în cazul distrugerii ambalajului la deschidere. În cazul în care împachetarea oferă aceeaşi protecţie ca şi ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetare;
c) pe produsele alimentare de origine animală plasate în containere de transport sau în ambalaje mari şi care sînt destinate pentru manevrare, procesare, împachetare sau ambalare ulterioară în altă întreprindere – pe suprafaţa exterioară a containerului sau ambalajului;
d) pe produsele alimentare de origine animală sub formă lichidă, granulată sau praf sau produsele din pescuit transportate în vrac – nu se aplică marca de identificare dacă documentele de însoţire conţin informaţiile prevăzute de prezentele Reguli;
e) pe produsele alimentare de origine animală ambalate, destinate pentru vînzări directe – pe suprafaţa exterioară a ambalajului.
Coloranţii utilizaţi pentru marca de identificare aplicată direct pe produsele alimentare de origine animală trebuie să corespundă cerinţelor faţă de coloranţii alimentari.
Secţiunea 2
Exigenţele procedurilor de abatorizare bazate
pe principiile Analizei Riscului
şi Punctului Critic de Control (HACCP)
18. Agenţii economici care se ocupă de abatorizarea animalelor trebuie să se asigure că procedurile pe care le pun în aplicare respectă cerinţele a căror necesitate este evidenţiată de principiile Analizei Riscului şi Punctului Critic de Control ( în continuare – HACCP). Exigenţele procedurilor de abatorizare bazate
pe principiile Analizei Riscului
şi Punctului Critic de Control (HACCP)
19. Procedurile de abatorizare trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale, acceptat la abator:
a) este identificat corect;
b) este însoţit de informaţii relevante despre exploataţia de origine, menţionată în secţiunea 3 a prezentului capitol;
c) nu provine din exploataţii sau zone unde este interzisă circulaţia animalelor sau se aplică alte restricţii din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepţia cazurilor permise de Agenţie;
d) este curat;
e) este însoţit de documentele necesare şi este examinat de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
f) se află într-o stare satisfăcătoare în ceea ce priveşte protecţia şi buna stare a animalelor.
20. În cazul în care una din cerinţele menţionate mai sus nu este respectată, agentul economic şi medicul veterinar de liberă practică împuternicit de la întreprindere, prezenţi la faţa locului, trebuie să ia măsuri în conformitate cu Legea nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi cu cerinţele specifice privind sacrificarea animalelor la abator.
Secţiunea 3
Informaţii privind circuitul alimentar
21. Agenţii economici care se ocupă cu abatorizarea animalelor:Informaţii privind circuitul alimentar
a) trebuie să solicite, să primească şi să verifice, după caz, informaţiile despre circuitul alimentar şi să procedeze în conformitate cu prezenta secţiune, cu referire la toate animalele, altele decît vînat sălbatic, expediate sau destinate a fi expediate la abator;
b) nu trebuie să accepte animale la abator fără să solicite şi să obţină informaţii relevante privind circuitul alimentar, conform registrelor ţinute în exploataţia de origine;
c) trebuie să obţină informaţiile cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 24 din prezentele Reguli.
22. Informaţiile relevante privind circuitul alimentar trebuie să vizeze, în special:
a) statutul exploataţiei de origine sau statutul privind sănătatea animalelor la nivel regional;
b) starea sănătăţii animalelor;
c) medicamentele de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade determinate şi a căror perioadă de aşteptare este mai mare de zero, precum şi datele cînd au fost administrate aceste tratamente şi perioadele de aşteptare;
d) apariţia unor boli care pot afecta siguranţa cărnii;
e) rezultatele oricărei analize de probe prelevate de la animale sau alte probe prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot influenţa siguranţa cărnii, inclusiv probele prelevate în cadrul supravegherii şi controlului zoonozelor şi reziduurilor;
f) rapoartele relevante privind rezultatele anterioare ale inspecţiilor veterinare antemortem şi post-mortem efectuate în cazul unor animale care provin din aceeaşi exploataţie, inclusiv rapoartele medicului veterinar de liberă practică împuternicit al întreprinderii;
g) datele privind producţia, în cazul în care acestea ar putea indica prezenţa unei boli;
h) numele şi adresa medicului veterinar de liberă practică împuternicit care deserveşte animalele din exploataţia de origine.
23. Agenţilor economici care se ocupă cu abatorizarea animalelor nu li se pun la dispoziţie informaţiile:
a) prevăzute la lit. a), b), f) şi h) pct. 25 din prezentele Reguli, dacă agentul economic deţine deja aceste informaţii prin intermediul unui dispozitiv permanent sau printr-un sistem de asigurare al calităţii;
b) prevăzute la lit. a), b), f) şi g) pct. 27 din prezentele Reguli, dacă producătorul declară că nu există informaţii relevante de raportat.
Informaţiile nu trebuie să fie transmise sub forma unui extras, cuvînt cu cuvînt, din registrele exploataţiei de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un schimb electronic de date sau sub forma unei declaraţii standardizate, semnată de producător.
24. Agenţii economici care decid să accepte animale la abator, după evaluarea informaţiilor relevante privind circuitul alimentar, trebuie:
a) să le pună la dispoziţia medicului veterinar de liberă practică împuternicit, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 25 din prezentele Reguli, cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau a lotului de animale;
b) să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit orice informaţie în legătură cu aspectele ce pot pune în pericol sănătatea animală, înainte de inspecţia antemortem a animalului;
c) să notifice imediat medicul veterinar de liberă practică împuternicit despre sosirea la abator a unui animal fără informaţii privind circuitul alimentar. Se interzice sacrificarea animalului pînă la primirea autorizaţiei de la medicul veterinar de liberă practică împuternicit.
25. După o coordonare anticipată cu agentul economic din abator, Agenţia permite mişcarea animalelor spre abator, însoţite de informaţiile privind circuitul alimentar:
a) animalelor din specia porcinelor, păsărilor sau vînatului de crescătorie, care au fost supuse unei inspecţii veterinare antemortem în exploataţia de origine, dacă sînt însoţite de un certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta indică faptul că a examinat animalele în exploataţie şi le consideră sănătoase;
b) solipedelor domestice;
c) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă, dacă acestea sînt însoţite de o declaraţie semnată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care înregistrează rezultatele favorabile ale inspecţiei veterinare antemortem;
d) animalelor care nu sînt livrate direct de către exploataţia de origine.
26. În cazul solipedelor domestice, agenţii economici trebuie:
a) să controleze prezenţa mijloacelor de identificare care însoţesc animalele pentru a se asigura că acestea sînt destinate sacrificării în vederea consumului uman;
b) să predea medicului veterinar de liberă practică împuternicit mijloacele de identificare a animalelor acceptate pentru sacrificare.
Capitolul IV
Carne de ungulate domestice
Secţiunea 1
Transportul animalelor vii la abator
27. Agenţii economici care colectează şi transportă animale vii la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Carne de ungulate domestice
Secţiunea 1
Transportul animalelor vii la abator
a) să manipuleze cu grijă şi să evite orice suferinţă inutilă a animalelor;
b) să transporte la abator animale care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sînt contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului numai cu autorizarea Agenţiei.
Secţiunea 2
Cerinţe care se aplică abatoarelor
28. Agenţii economici trebuie să se asigure că construcţia, configuraţia şi echipamentele abatoarelor în care sînt sacrificate ungulate domestice întrunesc următoarele cerinţe:Cerinţe care se aplică abatoarelor
a) dispun de spaţii de cazare adecvate şi igienice sau, dacă clima permite, de boxe de aşteptare pentru animale, uşor de curăţat şi dezinfectat, echipate cu adăpătoare, şi, în caz de necesitate, cu hrănitoare. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranţa produselor;
b) sînt dotate cu spaţii separate, care se încuie sau, dacă clima permite, boxe pentru animale bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat a dejecţiilor şi construite astfel încît să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepţia cazului în care Agenţia consideră că nu sînt necesare astfel de amenajări;
c) spaţiile de cazare trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării animalelor, amenajate astfel încît să faciliteze inspecţia veterinară antemortem, inclusiv identificarea animalelor sau a grupurilor de animale;
d) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 °C sau de un alt sistem cu un efect echivalent;
e) dispun de echipamente pentru spălarea mîinilor personalului angajat, în manipularea nemijlocită cu carnea, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
f) există instalaţii care se încuie, pentru depozitarea la frig a cărnii reţinute şi instalaţii separate care se încuie, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;
g) există un spaţiu separat, cu amenajări corespunzătoare, pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate pentru animale vii. Dacă în apropiere există spaţii şi amenajări autorizate oficial de Agenţie şi utilizate de abator, ultimul nu trebuie să dispună de astfel de spaţii şi amenajări;
h) dispun de încăperi care se încuie, destinate sacrificării animalelor bolnave sau suspecte de boală. Aceste încăperi nu sînt necesare în cazul în care sacrificarea se efectuează la sfîrşitul zilei de lucru sau într-o altă întreprindere autorizată în acest scop de către Agenţie;
i) sînt dotate cu o zonă sau un loc special pentru depozitarea gunoiului de grajd şi conţinutului tractului digestiv, în cazul în care depozitarea este necesară;
j) deţin, în mod obligatoriu, capacităţi de prelucrare a deşeurilor animaliere sau încheie contract cu o întreprindere de prelucrare a deşeurilor;
i) dispun de o instalaţie echipată corespunzător care se încuie sau, după caz, de un spaţiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
29. Pentru evitarea contaminarii cărnii, abatoarele trebuie:
1) să aibă un număr suficient de spaţii corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
2) să dispună de o încăpere separată pentru golirea şi curăţarea stomacurilor şi intestinelor, cu excepţia cazurilor în care Agenţia autorizează, după caz, ca aceste operaţiuni să fie efectuate separat în timp şi într-un abator determinat;
3) să se asigure că următoarele operaţiuni sînt efectuate separat în spaţiu şi timp:
a) asomarea şi sîngerarea;
b) în cazul sacrificării porcilor – opărirea, depilarea, curăţarea şi flambarea;
c) eviscerarea şi prepararea ulterioară a cărnii;
d) manipularea intestinelor şi a stomacurilor curăţate;
e) prepararea şi curăţarea altor organe comestibile, în special manipularea capetelor jupuite, dacă aceste operaţiuni nu se efectuează la linia de sacrificare;
f) ambalarea organelor comestibile;
g) livrarea cărnii;
4) să aibă instalaţii care previn contactul cărnii cu pardoseala, pereţii şi dispozitivele de fixare;
5) să dispună de linii de sacrificare care permit desfăşurarea continuă a sacrificării şi evită contaminarea încrucişată între diferitele părţi ale liniei. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de sacrificare în aceeaşi clădire, trebuie să existe o separare corespunzătoare, pentru a se preveni contaminarea încrucişată.
Secţiunea 3
Cerinţe pentru unităţile de tranşare
30. Agenţii economici trebuie să se asigure că unităţile de tranşare unde se manipulează carnea de ungulate domestice:Cerinţe pentru unităţile de tranşare
a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii, să se permită desfăşurarea continuă a operaţiunilor, şi să se asigure separarea diferitelor loturi de producţie;
b) dispun de încăperi care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau materialul de ambalare şi modul de depozitare nu poate constitui o sursă de contaminare pentru carne;
c) dispun de săli de tranşare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerinţele prevăzute de secţiunea 5 a prezentului capitol;
d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea, de un echipament pentru spălarea mîinilor, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 ºC sau de un alt sistem care are un efect similar.
Secţiunea 4
Igiena sacrificării
31. Agenţii economici care abatorizează animale ungulate domestice asigură respectarea următoarelor cerinţe:Igiena sacrificării
1) după sosirea la abator, sacrificarea animalelor nu trebuie să fie întîrziată fără motiv, cu excepţia cazurilor în care cerinţele privind bunăstarea animală impune odihnirea animalelor înainte de sacrificare;
2) carnea provenită de la animale, altele decît cele prevăzute la subpct. 3) şi 4) ale prezentului punct, se interzice să fie utilizată pentru consum uman, dacă acestea au pierit în alt mod decît prin sacrificare în abator;
3) la abator pot fi introduse numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:
a) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă în afara abatorului, în conformitate cu secţiunea 6 a prezentului capitol;
b) animalelor sacrificate la locul de producţie, în conformitate cu capitolul VI al prezentelor Reguli;
4) carnea provenită de la animale sacrificate în urma unui accident într-un abator poate fi utilizată pentru consum uman dacă, după inspecţia veterinară, nu sînt constatate alte leziuni grave, cu excepţia celor provocate de accident;
5) animalele sau, după caz, fiecare lot de animale, expediate pentru sacrificare trebuie să fie identificate astfel încît să se poată stabili originea acestora;
6) animalele trebuie să fie curăţate;
7) să se respecte instrucţiunile medicului veterinar desemnat de Agenţie, pentru a se asigura că inspecţia antemortem a fiecărui animal înainte de sacrificare este efectuată în condiţii corespunzătoare;
8) să se efectueze jupuirea completă a carcasei şi a altor părţi ale corpului destinate consumului uman, cu excepţia animalelor din specia porcine, a capetelor şi picioarelor de la animale din speciile ovine, caprine şi viţei. Capetele şi picioarele trebuie să fie manipulate astfel încît să se evite contaminarea cărnii;
9) cînd porcinele nu sînt jupuite, trebuie să li se îndepărteze imediat părul, să se reducă la minimum riscul contaminării cărnii cu apa pentru opărire, utilizînd numai aditivi autorizaţi, apoi să fie duşate bine cu apă potabilă;
10) carcasele nu trebuie să conţină contaminări vizibile cu fecale. Orice contaminare vizibilă trebuie să fie îndepărtată fără întîrziere prin fasonare sau printr-o metodă alternativă care are un efect echivalent;
11) carcasele şi organele nu trebuie să vină în contact cu pardoseala, cu pereţii sau cu platformele de lucru;
12) să se respecte instrucţiunile Agenţiei, pentru a se asigura că inspecţia post-mortem a tuturor animalelor sacrificate este efectuată conform normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman;
13) pînă la finalizarea inspecţiei post-mortem, părţile unui animal sacrificat trebuie:
a) să rămînă identificabile ca aparţinînd unei anumite carcase;
b) să nu vină în contact cu alte carcase, organe comestibile sau viscere, inclusiv cu cele care au fost deja supuse inspecţiei post-mortem. Penisul trebuie îndepărtat imediat, cu condiţia ca acesta să nu prezinte nici o leziune patologică;
14) ambii rinichi trebuie degajaţi din grăsimea ce îi acoperă. In cazul animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtată capsula perirenală;
15) dacă sîngele sau alte organe interne ale mai multor animale sînt colectate în acelaşi container înainte de terminarea inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie declarat impropriu pentru consum uman, în cazul în care carcasa unui sau a mai multor animale a fost declarată improprie pentru consum uman;
16) după inspecţia veterinară post-mortem:
a) tonsilele animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtate în mod igienic;
b) părţile improprii pentru consumul uman trebuie îndepărtate imediat din zona curată a întreprinderii;
c) carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată proprie pentru consum uman;
d) viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor, trebuie îndepărtate în întregime cît mai curînd posibil, cu excepţia cazului în care există o autorizaţie contrară din partea Agenţiei;
17) după sacrificare şi inspecţia veterinară post-mortem, carnea trebuie depozitată în conformitate cu cerinţele privind depozitarea si transportul prevăzute la secţiunea 7 a prezentului capitol;
18) organele destinate pentru prelucrare ulterioară:
a) stomacurile trebuie opărite sau curăţate;
b) intestinele trebuie golite şi curăţate;
c) capetele şi picioarele trebuie jupuite sau opărite şi depilate.
32. Asomarea, sîngerarea, jupuirea, eviscerarea şi orice altă pregătire pentru tranşare trebuie efectuate fără întîrziere nejustificată şi într-o manieră care să evite contaminarea cărnii, şi anume:
1) traheea şi esofagul trebuie să rămînă intacte în timpul sîngerării, cu excepţia cazului în care este vorba despre o sacrificare conform unui ritual religios;
2) la îndepărtarea pieilor, firelor de păr şi a lînii:
a) trebuie evitat contactul dintre suprafaţa externă a pielii şi carcasă;
b) personalul şi echipamentele care vin în contact cu suprafaţa externă a pielii, firelor de păr şi a lînii nu trebuie să intre în contact cu carnea;
3) trebuie luate măsuri pentru a se:
a) preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul şi după eviscerare;
b) asigura că eviscerarea va fi finalizată cît mai curînd posibil după asomare;
4) îndepărtarea ugerului nu trebuie să genereze contaminarea carcasei cu lapte sau colostru.
33. În cazul în care întreprinderile sînt autorizate pentru sacrificarea unor diferite specii de animale sau pentru manipularea carcaselor de vînat de crescătorie şi de vînat sălbatic, trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferite specii. Trebuie să existe spaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor nejupuite de vînat de crescătorie tăiat la fermă şi pentru vînat sălbatic.
34. În lipsa încăperilor care pot fi încuiate şi rezervate pentru sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, instalaţiile utilizate pentru sacrificarea acestor animale trebuie curăţate, spălate şi dezinfectate sub supraveghere oficială, înainte de sacrificarea altor animale.
Secţiunea 5
Igiena în timpul tranşării şi dezosării
35. Agenţii economici trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de ungulate domestice are loc în conformitate cu următoarele cerinţe:Igiena în timpul tranşării şi dezosării
1) în abatoare, carcasele de ungulate domestice pot fi secţionate în semicarcase sau sferturi de carcase, iar semicarcasele în cel mult trei bucăţi. Tranşarea şi dezosarea ulterioară trebuie efectuate într-o unitate de tranşare;
2) prelucrarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, agenţii economici trebuie să se asigure, că:
a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru în mod ritmic, după necesitate;
b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, tăierii, ambalării şi împachetării carnea este menţinută la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne, la o temperatură ambientală ce nu depăşeşte 12 °C;
c) în cazul în care spaţiile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, se iau măsuri de precauţie pentru evitarea contaminării încrucişate, efectuînd aceste operaţiuni în timp şi spaţiu diferit;
3) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a ajunge la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne;
4) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte să atingă o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne, dacă sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu abatorul. În acest caz, carnea trebuie transferată în sala de tranşare, fie direct din spaţiile de sacrificare, fie după o perioadă de aşteptare într-o încăpere de răcire sau refrigerare. Imediat după tranşare şi, după necesitate, împachetare, carnea trebuie răcită la o temperatură sub 3 °C pentru organe şi 7 °C pentru altă carne.
Secţiunea 6
Sacrificarea de urgenţă în afara abatorului
36. Agenţii economici trebuie să se asigure că, carnea provenită de la ungulate domestice, care sînt supuse sacrificării de urgenţă în afara abatorului, poate fi utilizată pentru consum uman, numai dacă aceasta corespunde următoarelor cerinţe:Sacrificarea de urgenţă în afara abatorului
1) a fost obţinută de la un animal sănătos care a suferit un accident ce a împiedicat transportarea acestuia la abator;
2) medicul veterinar a efectuat o inspecţie antemortem a animalului;
3) animalul sacrificat şi sîngerat a fost transportată spre abator în condiţii igienice şi fără întîrziere nejustificată. Îndepărtarea stomacului şi a intestinelor, dar fără o altă toaletare, poate fi realizată la faţa locului, sub supravegherea unui medic veterinar. Toate viscerele îndepărtate trebuie să însoţească animalul sacrificat pînă la abator şi trebuie identificate ca aparţinînd acelui animal;
4) dacă de la sacrificare şi pînă la sosirea la abator trec mai mult de două ore, animalul trebuie refrigerat. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă;
5) animalul sacrificat trebuie însoţit de o declaraţie întocmită de către agentul economic care a crescut animalul, indicînd identitatea animalului, orice produs veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat animalului respectiv, precum şi datele de administrare şi perioadele de aşteptare;
6) animalul sacrificat trebuie însoţit pînă la abator de declaraţia emisă de medicul veterinar, indicînd rezultatul favorabil al inspecţiei antemortem, data, ora şi motivul sacrificării de urgenţă, precum şi natura oricărui tratament administrat animalului de către medicul veterinar;
7) animalul sacrificat trebuie declarat propriu pentru consum uman ca urmare a inspecţiei veterinare post-mortem, efectuată în abator, conform procedurii efectuării controalelor oficiale a produselor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv după orice test suplimentar, necesar în cazul unei sacrificări de urgenţă.
37. Agenţii economici:
a) trebuie să respecte orice instrucţiuni privind utilizarea cărnii, pe care medicul veterinar oficial le poate furniza în urma inspecţiei post-mortem;
b) nu trebuie să plaseze pe piaţa exterioară, cu excepţia celei locale, carne provenită de la animale ce sînt supuse sacrificării de urgenţă, în cazul în care aceasta nu are o marcă specială de sănătate, care nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate, nici cu marca de identificare.
Secţiunea 7
Depozitare şi transport
38. Agenţii economici trebuie să se asigure că depozitarea şi transportul cărnii de ungulate domestice au loc în conformitate cu următoarele cerinţe:Depozitare şi transport
1) după inspecţia veterinară postmortem carnea trebuie imediat refrigerată, pentru a asigura, în toată carnea, o temperatură nu mai mare de 3 ºC pentru organele comestibile şi 7 ºC pentru altă carne, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare. Carnea poate fi tranşată şi dezosată în timpul refrigerării. În timpul procesului de refrigerare trebuie să existe o ventilaţie corespunzătoare pentru a se evita condensul la suprafaţa cărnii;
2) carnea trebuie păstrată la o temperatură nu mai mare de 3ºC pentru organele comestibile şi 7ºC pentru altă carne, înainte şi în timpul depozitării acesteia;
3) o temperatură nu mai mare de 3ºC pentru organele comestibile şi 7ºC pentru altă carne menţinută înainte de transport şi în timpul acestuia. Transportul poate avea loc dacă autoritatea competentă autorizează aceasta, iar pentru a permite obţinerea de produse specifice trebuie respectate următoarele condiţii:
a) un astfel de transport să aibă loc în conformitate cu cerinţele pe care Agenţia le specifică în ceea ce priveşte transportul de la o întreprindere la alta;
b) carnea să părăsească imediat abatorul sau o sală de tranşare situată în aceeaşi clădire cu abatorul, iar transportul să nu dureze mai mult de două ore;
4) carnea destinată congelării trebuie congelată fără întîrziere nejustificată, ţinîndu-se cont de perioada de stabilizare înainte de congelare;
5) în timpul depozitării şi transportului, carnea neambalată trebuie separată de carnea ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau în aşa fel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare ori transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
Capitolul V
Carne provenită de la păsări şi de la animale lagomorfe
Secţiunea 1
Transportul animalelor vii la abator
39. Agenţii economici care transportă animale vii pînă la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Carne provenită de la păsări şi de la animale lagomorfe
Secţiunea 1
Transportul animalelor vii la abator
a) în timpul colectării şi transportului animalele trebuie manipulate cu grijă, fără să li se cauzeze suferinţe inutile;
b) animalele care prezintă simptome de boală sau sînt originare din efective cunoscute a fi contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului pot fi transportate spre abator numai cu autorizarea Agenţiei;
c) cuştile şi modulele utilizate pentru transportul animalelor la abator trebuie confecţionate dintr-un material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat. Imediat după descărcare şi înainte de reutilizare echipamentul utilizat pentru colectarea şi livrarea animalelor vii trebuie curăţat, spălat şi dezinfectat.
Secţiunea 2
Cerinţe pentru abatoare
40. Agenţii economici trebuie să se asigure că construcţia, configurarea şi echipamentul abatoarelor unde se sacrifică păsări sau animale lagomorfe sînt în conformitate cu următoarele cerinţe:Cerinţe pentru abatoare
1) dispun de o încăpere sau un spaţiu acoperit pentru recepţia animalelor şi pentru inspecţia veterinară înainte de sacrificare;
2) pentru a se evita contaminarea cărnii, abatoarele:
a) dispun de un număr suficient de încăperi corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
b) dispun de o încăpere separată pentru eviscerare şi pregătirea cărnii, inclusiv adăugarea de condimente la carcasele întregi de pasăre, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează ca aceste operaţiuni să se efectueze separat în timp sau într-un anumit abator;
c) asomarea, sîngerarea, deplumarea sau jupuirea şi eventual opărirea şi expedierea cărnii se efectuează separat în spaţiu şi timp;
d) dispun de instalaţii care să prevină contactul direct al cărnii cu pardoseala, pereţii şi echipamentele;
e) deţin linii de sacrificare care asigură efectuarea succesivă a procedurilor de sacrificare, pentru a se evita contaminarea încrucişată a diferitelor părţi ale liniei de sacrificare. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de tăiere în aceleaşi clădiri, există o separare adecvată a liniilor, pentru a se preveni contaminarea de la o linie la alta;
3) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau un sistem alternativ care să aibă un efect echivalent;
4) echipamentele utilizate pentru spălarea mîinilor de către personalul angajat care intră în contact direct cu carnea, dispun de robinete proiectate astfel încît să se prevină răspîndirea contaminării;
5) dispun de instalaţii ce se pot încuia, pentru depozitarea frigorifică a cărnii suspecte şi instalaţii separate ce se pot încuia, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;
6) dispun de un loc separat, echipat cu instalaţii corespunzătoare pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea echipamentelor de transport, cum ar fi cuştile şi mijloacele de transport, cu excepţia cazurilor dacă există şi sînt utilizate spaţiile şi instalaţiile autorizate din apropiere;
7) deţin o instalaţie ce se poate încuia, echipată corespunzător, sau, după caz, de o încăpere rezervată exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
Secţiunea 3
Cerinţe pentru unităţile de tranşare
41. Agenţii economici trebuie să se asigure că unităţile de tranşare unde se manipulează carne de pasăre sau de animale lagomorfe:Cerinţe pentru unităţile de tranşare
a) sînt construite astfel încît să evite contaminarea cărnii, prin desfăşurarea succesivă a operaţiunilor sau prin separarea diferitelor loturi de producţie;
b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii ambalate separat de cea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;
c) dispun de săli de tranşare echipate;
d) dispun, pentru personalul angajat în manipularea cărnii neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor prevăzut cu robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82 °C sau de un sistem alternativ care are un efect echivalent.
42. Agenţii economici trebuie să se asigure că sînt disponibile încăperi separate la efectuarea într-o unitate de tranşare a următoarelor operaţiuni:
a) eviscerarea gîştelor şi raţelor, crescute pentru producţia de “ficat gras”, care au fost asomate, sîngerate şi deplumate la ferma de îngrăşare;
b) eviscerarea păsărilor cu întîrziere.
Secţiunea 4
Igiena sacrificării
43. Agentul economic al abatorului în care sînt sacrificate păsările ori animalele lagomorfe trebuie să respecte următoarele cerinţe:Igiena sacrificării
1) să nu utilizeze pentru consum uman carnea provenită de la animale, altele decît cele menţionate la subpct. 2) al prezentului punct, dacă animalele în cauză mor în alt mod decît prin sacrificare în abator;
2) să introducă în spaţiile de sacrificare numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:
a) păsărilor eviscerate cu întîrziere, a gîştelor şi a raţelor crescute pentru producţia de “ficat gras” şi a păsărilor care nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice de fermă, sacrificate în fermă în conformitate cu prezentele Reguli;
b) vînatului de crescătorie sacrificat la locul de producţie în conformitate cu prezentele Reguli;
c) vînatului sălbatic mic în conformitate cu prezentele Reguli;
3) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare antemortem în conformitate cu instrucţiunile Agenţiei;
4) în cazul în care este autorizat pentru sacrificarea diferitelor specii de animale sau pentru manipularea ratitelor de fermă şi a vînatului sălbatic mic, să ia măsuri de precauţie pentru a preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferitele specii, să dispună de instalaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor de ratite sacrificate în fermă şi pentru vînatul sălbatic mic;
5) să sacrifice fără întîrziere nejustificată animalele în sala de sacrificare;
6) să efectueze fără întîrziere nejustificată asomarea, sîngerarea, jupuirea sau deplumarea, eviscerarea şi orice altă pregătire, astfel încît să se evite orice contaminare a cărnii, să ia măsuri pentru a preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul eviscerării;
7) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare post-mortem în conformitate cu instrucţiile Agenţiei;
8) după inspecţia veterinară post-mortem:
a) să îndepărteze cît mai curînd posibil din sectorul curat al întreprinderii părţile improprii pentru consum uman;
b) să excludă intrarea în contact a cărnii declarate proprie pentru consum uman cu carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile;
c) să îndepărteze în întregime, cît mai curînd posibil, viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor şi cazurilor în care Agenţia autorizează altfel;
9) după inspecţia veterinară şi eviscerare, animalele sacrificate sînt curăţate şi refrigerate, de îndată ce acest lucru este posibil, la o temperatură ce nu depăşeşte 4 °C, cu excepţia cazului în care carnea este tranşată la cald;
10) în cazul în care carcasele sînt supuse unui proces de răcire prin imersie:
a) se iau toate măsurile de precauţie, pentru a se evita contaminarea carcaselor, ţinîndu-se cont de greutatea carcasei, temperatura apei, volumul şi direcţia fluxului apei şi timpul de răcire;
b) echipamentele trebuie să fie golite în întregime, curăţate şi dezinfectate, ori de cîte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe zi;
11) nu se sacrifică în întreprindere animalele bolnave sau suspecte de boală şi animalele supuse sacrificării în cadrul programelor de eradicare ori luptă împotriva unei boli, cu excepţia cazului în care Agenţia permite. În acest caz, sacrificarea este efectuată sub controlul medicului veterinar oficial şi se iau măsuri pentru prevenirea oricărei contaminări. Spaţiile se curăţă şi se dezinfectează înainte de a fi reutilizate.
Secţiunea 5
Igiena în timpul şi după tranşare şi dezosare
44. Agenţii economici trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de pasăre şi de animale lagomorfe se efectuează în conformitate cu următoarele cerinţe:Igiena în timpul şi după tranşare şi dezosare
1) procesarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, trebuie să se asigure că:
a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru, în funcţie de necesităţi;
b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, felierii, porţionării, ambalării şi împachetării temperatura cărnii este menţinută la cel mult 4 °C, la o temperatură ambientală de 12 °C ;
c) în cazul în care clădirile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, sînt luate măsuri de precauţie pentru a se evita contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi spaţiu a operaţiunilor privind diferitele specii;
2) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a atinge o temperatură de cel mult 4°C,în cazul în care sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu spaţiile de sacrificare, cu condiţia ca aceasta să fie transferată în sala de tranşare:
a) direct din spaţiile de sacrificare;
b) după o perioadă de aşteptare într-un spaţiu de răcire sau refrigerare;
3) imediat după ce este tranşată şi, după caz, împachetată, carnea trebuie să fie răcită la o temperatură de cel mult 4°C ;
4) în timpul depozitării şi transportului, carnea împachetată trebuie separată de carnea neîmpachetată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau astfel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare sau de transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
Secţiunea 6
Sacrificarea în exploataţie
45. Agenţii economici pot sacrifica în fermă gîştele şi raţele crescute pentru producţia de “ficat gras”, precum şi păsările care nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice de fermă, numai cu autorizarea sanitar-veterinară şi cu respectarea următoarele cerinţe:Sacrificarea în exploataţie
a) exploataţia trebuie supusă unui control sanitar-veterinar;
b) să informeze, în prealabil, Direcţia raională/municipală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală (în continuare – direcţia raională/municipală) despre data şi ora sacrificării;
c) să dispună de spaţii pentru plasarea animalelor, ceea ce ar permite efectuarea unei inspecţii veterinare antemortem asupra grupului;
d) să dispună de spaţii corespunzătoare pentru sacrificarea animalelor în condiţii igienice şi pentru manipularea ulterioară a păsărilor;
e) să respecte cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;
f) să transporte spre abator păsările sacrificate însoţite de o declaraţie întocmită de agentul economic care le-a crescut, indicînd orice produs veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat, datele administrarii şi perioadele de aşteptare, precum şi data şi ora sacrificării;
g) să transporte spre abator animalul sacrificat însoţit de un certificat emis de medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
h) să transporte la abator sau la unitatea de tranşare păsările crescute pentru producţia de “ficat gras”, precum şi carcasele neeviscerate. Dacă este necesar să fie refrigerate, eviscerarea trebuie efectuată în decurs de 24 de ore după sacrificare, sub controlul medicului veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit;
i) păsările obţinute în exploataţia de producţie şi eviscerate în abator sau unitatea de tranşare se păstrează timp de cel mult 15 zile la o temperatură ce nu depăşeşte 4 °C.
46. Se interzice plasarea pe piaţă a cărnii de pasăre tratată în scopul retenţiei apei, ca fiind carne proaspătă, însă poate fi utilizată în producţia de produse procesate sau preparate.
Capitolul VI
Carne de vînat
Secţiunea 1
Carne de vînat de crescătorie
47. La producere şi plasarea pe piaţă a cărnii de ratite se aplică şi dispoziţiile capitolului V al prezentelor Reguli.Carne de vînat
Secţiunea 1
Carne de vînat de crescătorie
La producerea şi plasarea pe piaţă a cărnii de vînat de crescătorie se aplică şi dispoziţiile capitolului IV al prezentelor Reguli.
Agenţii economici trebuie să prevadă instalaţii corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.
48. Agenţii economici pot sacrifica ratite de crescătorie cu autorizarea Agenţiei, în cazul în care:
a) este exclus riscul pentru persoana care le manipulează şi este garantată bunăstarea animalelor;
b) efectivul este supus unor inspecţii sanitar-veterinare;
c) proprietarul animalelor prezintă direcţiei raionale/municipale, în prealabil, o cerere în care se indică data şi ora sacrificării animalelor;
d) se aplică o procedură de plasare a animalelor, pentru a permite realizarea unei inspecţii veterinare antemortem asupra grupului;
e) există instalaţii corespunzătoare pentru sacrificarea, sîngerarea şi, în caz de necesitate, deplumarea animalelor;
f) se respectă cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;
g) animalele sacrificate şi sîngerate sînt transportate spre abator în condiţii igienice şi fără întîrzieri nejustificate. Dacă transportul durează mai mult de două ore, animalele sînt, dacă este necesar, refrigerate. Eviscerarea poate fi efectuată la faţa locului, sub supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
h) animalele sacrificate şi transportate pînă la abator sînt însoţite de o declaraţie întocmită de agentul economic care a crescut animalele, în care se indică identitatea acestora, orice produs de uz veterinar sau alt tratament administrat animalelor respective, precum şi datele de administrare a acestor tratamente şi perioadele de aşteptare;
i) animalele sacrificate sînt însoţite în timpul transportului către întreprinderea autorizată de un certificat emis şi semnat de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care atestă rezultatul pozitiv al inspecţiei veterinare antemortem, efectuarea corectă a sacrificării şi sîngerări şi care indică data şi ora sacrificării.
Secţiunea 2
Manipularea vînatului sălbatic mic
49. Persoana instruită trebuie:Manipularea vînatului sălbatic mic
a) să efectueze de îndată ce este posibil după ucidere o examinare, pentru a identifica orice caracteristici care prezintă risc pentru sănătatea animală;
b) să informeze medicul veterinar despre caracteristicile anormale, comportamentul anormal înainte de ucidere sau suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător depistate.
50. Carnea de vînat sălbatic mic poate fi pusă pe piaţă numai dacă animalul este transportat pînă la întreprinderea de manipulare a vînatului, de îndată ce este posibil după examinare.
51. Refrigerarea trebuie să înceapă după uciderea animalului şi pînă la atingerea temperaturii care să nu fie mai mare de 4ºC în tot corpul. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă.
52. Eviscerarea trebuie efectuată sau terminată fără o întîrziere nejustificată la sosirea în întreprinderea de manipulare a vînatului.
53. Vînatul sălbatic mic livrat la o întreprindere de manipulare a vînatului trebuie prezentat pentru inspecţie medicului veterinar.
54. Normele prevăzute la secţiunea 5 a capitolului V al prezentelor Reguli se aplică tranşării şi dezosării vînatului sălbatic mic.
Capitolul VII
Carne tocată, carne preparată şi carne
separată mecanic
Secţiunea 1
Cerinţe pentru întreprinderile de producţie
55. Agentul economic care produce carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic trebuie să se asigure că întreprinderile:Carne tocată, carne preparată şi carne
separată mecanic
Secţiunea 1
Cerinţe pentru întreprinderile de producţie
a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, în special prin permiterea unei înaintări succesive a operaţiunilor şi asigurarea unei separări între diferite loturi de producţie;
b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii şi a produselor ambalate separat de produsele neambalate, cu excepţia cazului în care acestea sînt depozitate în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne şi produse;
c) au încăperi echipate pentru crearea şi menţinerea regimului termic;
d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea şi produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor, dotat cu robinete proiectate, pentru a preveni răspîndirea contaminării;
e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un alt sistem alternativ care are un efect echivalent.
Secţiunea 2
Cerinţe pentru materia primă
56. Agentul economic care produce carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic trebuie să se asigure că materia primă utilizată corespunde următoarelor cerinţe:Cerinţe pentru materia primă
1) pentru prepararea cărnii tocate:
a) corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă;
b) provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora;
c) carnea separată mecanic, carnea care conţine fragmente de oase ori piele şi carnea care provine de la cap (cu excepţia maseterilor), partea nemusculară de la “linia alba”, carnea din regiunea carpiană şi tarsiană, bucăţile de carne curăţate de pe oase şi musculatura diafragmei (cu excepţia cazului în care membrana seroasă a fost îndepărtată) nu prezintă resturi de tranşare sau fasonare (cu excepţia bucăţilor tăiate din muşchii întregi);
2) pentru obţinerea cărnii preparate se utilizează următoarea materie primă:
a) carnea proaspătă;
b) carnea care corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă şi provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora, bucăţile tăiate din muşchii întregi, maseterii, musculatura diafragmei cu membrana seroasă îndepărtată;
c) carnea provenită de la tocarea sau fragmentarea cărnii, în conformitate cu cerinţele menţionate la subpct. 1) al prezentei secţiuni, cu excepţia celor prevăzute la
lit. c) subpct. 1) al prezentei secţiuni, privind resturile de la tranşare sau fasonare şi carnea separată mecanic, dacă corespunde criteriilor microbiologici pentru carnea tocată, în cazul în care carnea preparată necesită a fi supusă unui tratament termic înainte de consum;
3) materia primă utilizată pentru producerea cărnii separate mecanic trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă;
4) se interzice la producerea cărnii separate mecanic utilizarea picioarelor, pielii de pe gît şi a capului de păsări, oaselor capului, cozilor, femurului, tibiei, fibulei, humerusului, radiusului şi ulnei.
Secţiunea 3
Igiena în timpul şi după producţie
57. La producerea cărnii tocate, cărnii preparate şi cărnii separate mecanic agentul economic trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Igiena în timpul şi după producţie
1) să prevină sau să reducă la minimum orice contaminare a cărnii utilizate cu carnea utilizată:
a) să se menţină o temperatură ce nu depăşeşte 4°C pentru carnea de pasăre, de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne;
b) să introducă carnea în încăperea de preparare, în funcţie de necesităţi;
2) la producerea cărnii tocate şi cărnii preparate:
a) se utilizează carnea congelată sau congelată rapid, dezosată înainte de congelare, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează dezosarea cărnii înainte de tocare şi poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată;
b) carnea de pasăre trebuie obţinută în cel mult 3 zile de la sacrificarea acestora, carnea altor animale – în cel mult 6 zile de la sacrificarea acestora, carnea de vită şi mînzat dezosată şi ambalată în vid – în cel mult 15 zile de la sacrificarea animalelor, în cazul utilizării cărnii refrigerate;
c) imediat după producere, carnea tocată şi carnea preparată trebuie ambalată şi/sau împachetată şi refrigerată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C pentru carnea tocată 4°C – pentru carnea preparată congelată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C pentru carnea preparată. Aceste condiţii de temperatură trebuie să fie menţinute în timpul depozitării şi transportului;
3) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic, obţinute prin utilizarea unor tehnici ce nu modifică structura oaselor, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în alte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;
b) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după dezosare;
c) în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie ambalată şi împachetată, iar apoi refrigerată la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă este congelată, la o temperatură internă ce nu depăşeşte minus 18°C. Aceste temperaturi trebuie menţinute în timpul depozitării şi transportului;
d) dacă carnea separată mecanic corespunde criteriilor microbiologice pentru carnea tocată, ea poate fi utilizată pentru carnea preparată şi produsă din carne, cu condiţia unui tratament termic înainte de consum;
e) carnea separată mecanic care nu respectă criteriile microbiologice pentru carnea tocată, poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;
4) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic cu alte tehnici, decît cele menţionate la subpct. 3) al prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:
a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în celelalte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;
b) imediat după dezosare, oasele cu carne trebuie să fie depozitate şi transportate la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă sînt congelate, la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C;
c) oasele cu carne obţinute din carcase congelate nu trebuie să fie recongelate;
d) dacă nu este utilizată într-o oră după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie răcită imediat la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C;
e) dacă, după răcire, carnea separată mecanic nu este prelucrată în 24 de ore, aceasta trebuie să fie congelată în primele 12 ore de la producere şi să atingă în decurs de 6 ore o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C;
f) carnea separată mecanic şi congelată trebuie ambalată sau împachetată înainte de depozitare ori transportare, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de 3 luni şi trebuie menţinută la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C în timpul depozitării şi transportării;
g) carnea separată mecanic poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;
5) carnea tocată, carnea preparată şi carnea separată mecanic decongelată nu poate fi recongelată.
Secţiunea 4
Etichetarea
58. Etichetarea se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.996 din 20 august 2003.Etichetarea
59. Pachetele care conţin carne tocată provenită de la păsări sau solipede, carnea preparată şi carnea separată mecanic, destinată pentru livrare consumatorului final, trebuie să poarte o precizare ce indică faptul că asemenea produse trebuie să fie gătite prin tratare termică înainte de consum.
Secţiunea 5
Produse din carne
60. Agenţii economici trebuie să se asigure că la obţinerea produselor din carne, următoarele elemente nu sînt utilizate:Produse din carne
a) organele genitale ale femelelor şi masculilor, cu excepţia testiculelor;
b) organele aparatului urinar, cu excepţia rinichilor şi a vezicii urinare;
c) cartilajul laringelui, traheea şi bronhiile extralobulare;
d) ochii şi pleoapele;
e) conductul auditiv extern;
f) ţesuturile corneene;
g) de la păsări capul (cu excepţia crestei, urechilor şi bărbiţelor), esofagul, inclusiv intestinele şi organele genitale.
61. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă. Carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, nu trebuie să satisfacă alte cerinţe specifice decît cele stabilite în secţiunile 1- 4 ale prezentului capitol.
Capitolul VIII
Moluşte bivalve vii, echinoderme, tunicate
şi gasteropode marine vii în cazul comerţului cu amănuntul
Secţiunea 1
Standarde de sănătate pentru moluştele bivalve vii
62. Agenţii economici trebuie să asigure conformitatea moluştelor vii comercializate pentru consumul uman cu:Moluşte bivalve vii, echinoderme, tunicate
şi gasteropode marine vii în cazul comerţului cu amănuntul
Secţiunea 1
Standarde de sănătate pentru moluştele bivalve vii
1) criteriile microbiologice;
2) caracteristicile organoleptice legate de prospeţime şi viabilitate, inclusiv cochilii fără murdărie, un răspuns adecvat la percuţie şi cantitatea normală de lichid intravalvular;
3) cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în întreg corpul sau, separat, în orice parte comestibilă), care nu trebuie să depăşească următoarele limite:
a) pentru toxina paralitică a crustaceelor „Paralytic Shellfish Poison” (PSP) – 800 micrograme per kg;
b) pentru toxina amnezică a crustaceelor „Amnesic Shellfish Poison” (ASP) – 20 miligrame de acid domoic per kg;
c) pentru acidul okadaic, dinophysitoxine şi pectenotoxine luate împreună – 160 micrograme de echivalent acid okadaic per kg;
d) pentru iesotoxine – 1 miligram de echivalent iesotoxine per kg;
e) pentru azasparacizi – 160 micrograme echivalent azaspiracide per kg.
Secţiunea 2
Ambalarea şi împachetarea moluştelor bivalve vii.
Marca de identificare şi etichetare
63. Stridiile trebuie împachetate şi ambalate cu cochilia concavă în jos.Ambalarea şi împachetarea moluştelor bivalve vii.
Marca de identificare şi etichetare
64. Pachetele individuale cu moluşte bivalve vii trebuie închise şi să rămînă astfel pînă la prezentarea acestora spre vînzare către consumatorul final.
65. Eticheta, inclusiv marca de identificare, trebuie să fie rezistente la apă.
66. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispoziţii generale privind marca de identificare, precum şi următoarele informaţii:
a) specia de moluşte bivalve (denumirea comună şi denumirea ştiinţifică);
b) data împachetării, care cuprinde cel puţin ziua şi luna.
Prin derogare, cerinţele privind termenul minim de valabilitate pot fi înlocuite cu formularea „aceste animale trebuie să fie vii la momentul vînzării”.
67. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluşte bivalve vii, care nu sînt ambalate, destinate direct consumatorului, trebuie păstrate de către vînzător cel puţin 60 de zile după divizarea conţinutului lotului.
68. Agenţii economici care depozitează şi transportă moluştele bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sînt ţinute la o temperatură care nu afectează siguranţa alimentelor şi viabilitatea acestora.
69. Moluştele bivalve vii nu trebuie reintroduse în apă sau pulverizate cu apă după ce au fost împachetate şi au părăsit centrul de expediere.
Capitolul IX
Produse din pescuit
Secţiunea 1
Cerinţe generale privind produsele de pescuit
70. Cerinţele din prezentul capitol se referă la:Produse din pescuit
Secţiunea 1
Cerinţe generale privind produsele de pescuit
a) întreprinderile, inclusiv vasele, care se ocupă de producţia primară şi operaţiunile conexe;
b) celelalte întreprinderi, inclusiv vasele, completînd cerinţele prevăzute de capitolul III al prezentelor Reguli.
71. Prevederile prezentului capitol reglementează următoarele genuri de activitate legate de produsele din pescuit:
1) producţia primară din pescuit, care include creşterea, pescuitul şi colectarea produselor vii, precum şi plasarea pe piaţă;
2) operaţiunile conexe, cu condiţia ca acestea să fie efectuate la bordul vaselor de pescuit:
a) sacrificarea, sîngerarea, decapitarea, eviscerarea, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerarea şi împachetarea;
b) transportul şi depozitarea produselor de pescuit ale căror caracteristici nu au fost modificate, în mod substanţial, inclusiv produsele de pescuit vii, în cadrul fermelor piscicole pe uscat;
c) transportarea produselor de pescuit ale căror caracteristici nu au fost modificate în mod substanţial, inclusiv produsele din pescuit vii, de la locul de producţie pînă la prima întreprindere de destinaţie.
72. Prezentul capitol nu se aplică moluştelor bivalve vii, echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine, în cazul în care sînt plasate pe piaţă vii. Cu excepţia secţiunilor 2-3 ale prezentului capitol, se aplică la astfel de animale cînd nu sînt plasate pe piaţă vii, dar obţinute în conformitate cu capitolul VIII al prezentelor Reguli .
Secţiunea 2
Cerinţe faţă de vase şi echipament
73. Agenţii economici trebuie să se asigure că:Cerinţe faţă de vase şi echipament
a) vasele utilizate pentru recoltarea produselor din pescuit în mediul natural al acestora sau pentru manipularea sau procesarea acestor produse după recoltare corespund condiţiilor structurale şi de echipament;
b) operaţiunile efectuate la bordul vaselor au loc cu respectarea condiţiilor stabilite în prezentul capitol.
74. Vasele trebuie proiectate şi construite astfel încît să nu se producă contaminarea produselor cu apa de santină, apa menajeră, fum, combustibil, ulei, grăsimi sau alte substanţe nocive.
75. Suprafeţele cu care vin în contact cu produsele din pescuit trebuie construite dintr-un material adecvat, rezistent la coroziune, neted şi uşor de curăţat, durabil şi netoxic.
76. Echipamentele şi materialul utilizat pentru prelucrarea produselor din pescuit trebuie confecţionate din material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat.
77. În cazul în care vasele dispun de o sursă de apă destinată produselor din pescuit, aceasta trebuie să se afle într-un loc care să evite contaminarea apei.
78. Vasele proiectate şi echipate pentru conservarea produselor din pescuit mai mult de douăzeci şi patru de ore trebuie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea produselor din pescuit la temperaturile stabilite în secţiunea 7 a prezentului capitol.
79. Calele trebuie separate de hala maşinilor şi de spaţiile rezervate echipajului prin pereţi care permit îndepărtarea oricărui risc de contaminare a produselor din pescuit depozitate. Recipientele utilizate pentru depozitarea produselor din pescuit trebuie să asigure conservarea acestora în condiţii de igienă satisfăcătoare şi, după caz, să permită o evacuare adecvată, astfel încît apa provenită din topirea gheţii să nu rămînă în contact cu produsele.
80. În vasele echipate pentru refrigerarea produselor din pescuit în apă de mare curată răcită, cisternele trebuie echipate cu un sistem care să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să permită atingerea unei rate de refrigerare, astfel încît temperatura amestecului de peşti şi de apă de mare curată să nu fie mai mare de 3°C după şase ore sau 0°C după şaisprezece ore de la încărcare, precum şi să permită supravegherea şi, dacă este necesar, înregistrarea temperaturii.
81. Vasele-congelator trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) să dispună de echipamente de congelare cu capacitate suficientă pentru ca în interior produsele să ajungă repede la o temperatură care să nu fie mai mare de minus 18°C;
b) să dispună de echipamente de refrigerare cu o capacitate suficientă pentru menţinerea produselor din pescuit în calele de depozitare la o temperatură de cel mult minus 18°C. Calele de depozitare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii, amplasat într-un loc uşor vizibil. Senzorul de temperatură al aparatului de înregistrare trebuie să fie situat într-o zonă unde temperatura din cală este cea mai ridicată;
c) să corespundă cerinţelor aplicate vaselor proiectate şi echipate pentru asigurarea conservării produselor din pescuit proaspete mai mult de douăzeci şi patru de ore.
82. Vasele-fabrică trebuie să dispună de:
a) un spaţiu de primire rezervat aducerii produselor din pescuit la bord, proiectat pentru a permite separarea tranşelor care se aduc succesiv, care să fie uşor de curăţat şi proiectat astfel încît să protejeze produsele de acţiunea soarelui sau de intemperii, precum şi de orice sursă de contaminare;
b) un sistem de transportare a produselor din pescuit de la spaţiul de primire spre locul operaţiunilor, respectînd regulile de igienă;
c) spaţii de lucru, de dimensiuni suficiente pentru a permite prepararea şi procesarea produselor din pescuit în condiţii de igienă satisfăcătoare, uşor de curăţat şi de dezinfectat, proiectate şi dispuse pentru a evita orice contaminare a produselor;
d) spaţii de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfăcătoare, proiectate astfel încît să fie uşor de curăţat. În cazul în care la bord funcţionează o unitate de prelucrare a deşeurilor, trebuie prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deşeuri;
e) un spaţiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de locurile de pregătire şi prelucrare a produselor;
f) echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în cazul în care o cer circumstanţele, într-o cuvă etanşă prevăzută în acest scop, a deşeurilor şi produselor din pescuit necorespunzătoare pentru consumul uman; dacă aceste deşeuri sînt depozitate şi procesate la bord pentru a fi epurate, în acest scop trebuie prevăzute spaţii separate;
g) un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite contaminarea apei;
h) dispozitive pentru spălarea mîinilor pentru personalul care manipulează produsele din pescuit expuse, care să fie prevăzute cu robinete proiectate pentru evitarea propagării contaminării;
i) utilaj corespunzător metodei de tratare sau procesare în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică fierberea, refrigerarea şi împachetarea crustaceelor şi a moluştelor;
j) echipament pentru crearea şi menţinerea regimului de temperatură stipulat în prezentele Reguli, în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică congelarea produselor din pescuit.
Secţiunea 3
Cerinţe privind igiena
83. Părţile vasului sau containerele rezervate pentru depozitarea produselor din pescuit trebuie menţinute curate şi în stare bună de întreţinere şi nu trebuie contaminate cu combustibil sau cu apă de santină.Cerinţe privind igiena
84. Produsele din pescuit preluate la bord trebuie:
a) protejate, îndată ce este posibil, de contaminare şi de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură;
b) manipulate şi depozitate, astfel încît să se prevină strivirea acestora. Persoanele care efectuează manipularea pot folosi instrumente ascuţite pentru a manipula peştii mari sau peştii care i-ar putea răni, cu condiţia să nu se producă nici o deteriorare a cărnii produselor;
c) supuse răcirii cît mai curînd posibil după încărcare, cu excepţia celor păstrate vii, iar în cazul în care nu este posibil, trebuie debarcate cît mai repede.
85. În cazul în care peştii sînt decapitaţi şi/sau evisceraţi la bord:
a) operaţiunile trebuie efectuate în mod igienic şi de îndată ce este posibil după capturare;
b) produsele trebuie spălate imediat şi bine cu apă potabilă sau cu apă curată;
c) viscerele şi părţile care pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie îndepărtate cît mai curînd posibil şi ţinute separat de produsele alimentare destinate consumului uman;
d) ficatul şi icrele destinate pentru consumul uman trebuie conservate cu gheaţă, la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii sau congelate.
86. În cazul în care este practicată congelarea în saramură a peştelui întreg destinat pentru obţinerea de conserve, temperatura în interiorul produsului trebuie să nu depăşească minus 9°C.
Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare a peştelui.
Secţiunea 4
Cerinţe în timpul şi după debarcare în cazul comerţului cu amănuntul
87. Agenţii economici care răspund de descărcarea şi debarcarea produselor de pescuit trebuie:Cerinţe în timpul şi după debarcare în cazul comerţului cu amănuntul
1) să se asigure că echipamentele de descărcare şi de debarcare care vin în contact cu produsele din pescuit sînt confecţionate dintr-un material uşor de curăţat şi de dezinfectat şi menţinut în stare bună de întreţinere şi curăţenie;
2) să evite contaminarea produselor din pescuit în timpul descărcării şi debarcării, prin:
a) efectuarea rapidă a operaţiunilor de debarcare şi descărcare;
b) plasarea fără întîrziere a produselor din pescuit într-un mediu protejat, la o temperatură nu mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore;
c) neutilizarea echipamentelor şi a practicilor care provoacă pagube inutile părţilor comestibile ale produselor din pescuit.
88. Pieţele de licitaţie şi de vînzare angro care comercializează produse din pescuit trebuie să se conformeze următoarelor cerinţe:
a) să dispună de instalaţii care se pot încuia, pentru depozitarea la frig a produselor din pescuit reţinute;
b) să dispună de instalaţii separate care se pot încuia, pentru depozitarea produselor de pescuit declarate improprii pentru consum uman;
c) să existe instalaţii echipate adecvat care se pot încuia, după necesitate;
d) să dispună de o încăpere pentru utilizarea exclusivă a serviciului veterinar.
89. În timpul expunerii sau depozitării produselor din pescuit:
a) spaţiile nu trebuie utilizate pentru alte scopuri;
b) vehiculele care emit gaze de eşapament de natură să deterioreze calitatea produselor de pescuit nu trebuie să aibă acces în aceste spaţii;
c) persoanele care au acces în aceste spaţii nu trebuie să introducă alte animale;
d) spaţiile trebuie bine iluminate, pentru a facilita controalele oficiale.
90. În cazul în care nu este posibilă refrigerarea la bordul vasului, produsele din pescuit proaspete, altele decît cele păstrate vii, trebuie refrigerate cît mai repede posibil după debarcare şi depozitate la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii.
91. Agenţii economici cooperează cu Agenţia, pentru ca aceasta să poată efectua controale oficiale privind procedurile de notificare a debarcării produselor din pescuit.
Secţiunea 5
Cerinţe pentru agenţii economici, inclusiv navele
care manipulează produse din pescuit
92. Cerinţe pentru produsele proaspete din pescuit:Cerinţe pentru agenţii economici, inclusiv navele
care manipulează produse din pescuit
a) în cazul în care produsele răcite şi neambalate nu sînt distribuite, expediate, prelucrate sau procesate imediat după ce au ajuns într-o întreprindere trebuie depozitate sub gheaţă într-un loc corespunzător, adăugînd gheaţă după necesitate;
b) produsele proaspete din pescuit ambalate trebuie răcite la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
c) decapitarea şi eviscerarea trebuie efectuate în condiţii sanitare;
d) eviscerarea trebuie efectuată cît mai repede posibil, după ce produsele au fost capturate sau debarcate, dacă tehnic şi comercial este posibil;
e) produsele trebuie spălate bine cu apă potabilă sau cu apă curată, imediat după eviscerare;
f) filetarea şi tranşarea trebuie efectuate astfel încît să se evite contaminarea ori deteriorarea fileurilor sau a feliilor de carne;
g) fileurile şi feliile de carne nu trebuie să rămînă pe mesele de lucru mai mult decît este necesar pentru procesarea acestora;
h) fileurile şi feliile de carne trebuie ambalate şi, în cazul în care este necesar, împachetate şi răcite cît mai repede posibil după procesare;
i) produsele proaspete din pescuit preparate, neambalate şi depozitate sub gheaţă în containerele pentru expediere sau depozitare sub gheaţă nu trebuie să rămînă în contact cu apa rezultată din topirea gheţii;
j) produsele din pescuit întregi proaspete şi eviscerate pot fi transportate şi depozitate în apă răcită la bordul vaselor şi pot fi transportate în apă răcită după debarcare de la întreprinderile de acvacultură pînă la sosirea acestora la prima întreprindere de pe uscat, care efectuează orice activitate, alta decît transportul sau sortarea.
93. Întreprinderile de pe uscat, care congelează produse din pescuit, trebuie să aibă echipamente care satisfac cerinţele pentru vasele-congelator.
94. Agenţii economici care produc produse din pescuit separate mecanic trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:
1) materia primă:
a) trebuie utilizaţi numai peşti întregi şi carnea care rămîne pe oase după filetare;
b) trebuie lipsită de intestine;
2) procesul de fabricare trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după filetare;
b) peşti întregi utilizaţi trebuie, în prealabil, evisceraţi şi spălaţi;
c) după procesare, produsele din pescuit separate mecanic trebuie congelate cît mai repede posibil, ori încorporate într-un produs destinat congelării sau supuse unui tratament de stabilizare.
95. Cerinţe referitoare la paraziţi:
1) următoarele produse din pescuit, crude sau produse finite, trebuie congelate la o temperatură de cel mult minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore:
a) produsele din pescuit care urmează să fie consumate crude sau semicrude;
b) produsele din pescuit provenite din următoarele specii (hering, macrou, şprot, somon (sălbatic) de Atlantic şi de Pacific), dacă acestea urmează să fie supuse unui proces de afumare la rece, în timpul căruia temperatura internă a produselor din pescuit nu este mai mare de 60°C;
c) produsele din pescuit marinate şi/sau sărate, dacă procesul este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode;
2) nu este necesară congelarea la o temperatură mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore, dacă:
a) sînt disponibile datele epidemiologice care indică faptul că fondul piscicol de origine nu prezintă un risc pentru sănătatea publică, cu referire la prezenţa paraziţilor;
b) Agenţia autorizează acest lucru;
3) în cazul plasării pe piaţă a produselor din pescuit menţionate la subpct. 1) al prezentului punct, acestea trebuie să fie însoţite de un document de la producător, care indică metoda de procesare la care au fost supuse produsele din pescuit.
Secţiunea 6
Cerinţe pentru produsele din pescuit procesate
96. Agenţii economici care manipulează anumite produse din pescuit procesate trebuie să respecte cerinţele faţă de întreprinderile respective.Cerinţe pentru produsele din pescuit procesate
97. Crustaceele şi moluştele trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) fierberea trebuie urmată de o răcire rapidă. În cazul în care nu este utilizată nici o altă metodă de conservare, răcirea trebuie să continue pînă cînd este atinsă temperatura apropiată de cea a topirii gheţii;
b) decochilierea trebuie efectuată în condiţii igienice, evitîndu-se contaminarea produsului. În cazul în care asemenea operaţiuni sînt efectuate manual, personalul trebuie să se spele bine pe mîini;
c) după decochiliere, produsele gătite trebuie congelate sau răcite cît mai curînd posibil la temperatura prevăzută la pct. 95 al prezentelor Reguli.
98. Materia primă folosită la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman trebuie:
a) să provină din întreprinderi, inclusiv nave, înregistrate sau autorizate;
b) să provină din produse din pescuit proprii consumului uman şi să corespundă prevederilor prezentului capitol;
c) transportate şi depozitate în condiţii sanitare;
d) refrigerate cît mai repede posibil şi să rămînă la temperaturile stabilite la pct. 95 al prezentelor Reguli.
99. Prin derogare de la lit.d) pct. 98 al prezentelor Reguli agenţii economici pot să renunţe la refrigerarea produselor din pescuit în cazul în care folosesc direct produse din pescuit întregi la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman şi materia primă se procesează în cel mult 36 de ore de la încărcare, cu condiţia să fie îndeplinite criteriile de prospeţime şi rezultatele controlului chimic să nu depăşească următoarele limite de azot bazic volatil total (ABVT):
a) la speciile Sebastes spp., Helicolenus dactyloptenus, Sebastichthys capensis – 25mg de azot/100g de carne;
b) la speciile din familia Pleuronectidae (cu excepţia halibutului: Hippoglossus spp.) – 30mg de azot/100g de carne;
c) la speciile Salmo salar, speciile din familiile Merlucciidae şi Gadidae – 35mg de azot/100g de carne.
100. În procesul de producţie a uleiului de peşte trebuie să se asigure că materia primă destinată producţiei de ulei de peşte brut se supune unui tratament care include, în caz de necesitate, stagii de încălzire, presare, separare, centrifugare, prelucrare, rafinare şi purificare, înainte de plasarea pe piaţă pentru consumatorul final.
101. În cazul în care materia primă şi procesul de producţie corespund cerinţelor cu privire la uleiul de peşte destinat consumului uman, agenţii economici pot să producă şi să depoziteze în aceeaşi întreprindere din sectorul alimentar atît ulei de peşte destinat consumului uman, cît şi ulei de peşte şi făină de peşte nedestinate consumului uman.
Secţiunea 7
Standarde de sănătate pentru produsele din pescuit
102. Agenţii economici, în funcţie de natura produsului sau a speciei, trebuie:Standarde de sănătate pentru produsele din pescuit
a) să se asigure că produsele din pescuit sînt conforme cu criteriile microbiologice;
b) să efectueze o evaluare organoleptică a produselor din pescuit, care va asigura conformarea cu criteriile de prospeţime;
c) să se asigure că nu sînt depăşite limitele cu privire la histamină;
d) să se asigure că produsele din pescuit sînt supuse, înainte de a fi plasate pe piaţă, unei examinări vizuale, în scopul detectării paraziţilor vizibili;
e) să plaseze pe piaţă produse din pescuit derivate din moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine numai în cazul în care au fost produse în conformitate cu prevederile capitolului VIII al prezentelor Reguli.
103. Se interzice plasarea pe piaţă a produselor din pescuit:
a) neprocesate, dacă testele chimice relevă faptul că au fost depăşite limitele de TVB-N (azot bazic uşor hidrolizabil) sau de TMA-N (azot trimetilamină);
b) care în mod evident sînt contaminate cu paraziţi;
c) provenite de la peşti toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae şi Canthigasteridae;
d) proaspete, congelate şi procesate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium flavo-brunneum, neambalate sau neîmpachetate, precum şi în lipsa etichetei speciale pe care trebuie să se indice denumirea comună, inclusiv denumirea ştiinţifică a produselor din pescuit, metodele de fabricare şi/sau de fierbere, precum şi prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale;
e) care conţin biotoxine ca ciguatoxina sau toxine paralizante musculare.
104. Cerinţele prevăzute la lit. c) şi d) pct. 101, lit. b) pct. 102 din prezentele Reguli nu se aplică produselor din pescuit întregi folosite direct la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman.
Secţiunea 8
Ambalarea, împachetarea şi depozitarea produselor din pescuit
105. Recipientele în care sînt păstrate sub gheaţă produsele din pescuit proaspete trebuie să fie rezistente la apă şi să asigure că apa rezultată din gheaţa topită nu rămîne în contact cu produsele.Ambalarea, împachetarea şi depozitarea produselor din pescuit
106. Blocurile congelate şi pregătite la bordul vaselor trebuie ambalate adecvat înainte de debarcare.
107. În cazul în care produsele din pescuit sînt ambalate la bordul vaselor de pescuit, agenţii economici trebuie să se asigure că materialul de ambalat:
a) nu constituie o sursă de contaminare;
b) este depozitat astfel încît acesta să nu fie expus unui risc de contaminare;
c) fiind destinat reutilizării, este uşor de curăţat şi, în caz de necesitate, de dezinfectat.
108. Agenţii economici care depozitează produse din pescuit trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:
a) produsele din pescuit proaspete, produsele din pescuit neprocesate decongelate şi produsele gătite şi refrigerate, provenite de la crustacee şi moluşte, trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
b) produsele din pescuit congelate trebuie păstrate la o temperatură nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului. Peştele întreg congelat în saramură şi destinat fabricării de produse alimentare conservate poate fi păstrat la o temperatură nu mai mare de minus 9°C;
c) produsele din pescuit păstrate vii trebuie ţinute la o temperatură şi într-un mod care nu afectează inofensivitatea produselor şi viabilitatea acestora.
Secţiunea 9
Transportarea produselor din pescuit
109. Agenţii economici care transportă produse din pescuit trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Transportarea produselor din pescuit
1) în timpul transportării, produsele din pescuit trebuie menţinute la temperaturi stabilite, în special:
a) produsele din pescuit proaspete, produsele din pescuit decongelate neprocesate şi produsele din crustacee şi moluşte gătite şi refrigerate trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;
b) produsele din pescuit congelate, cu excepţia peştelui congelat în saramură, destinat fabricării de alimente conservate, trebuie menţinute la o temperatură constantă nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului, cu permiterea unor scurte fluctuaţii ascendente care să nu depăşească 3°C;
2) nu este necesar ca agenţii economici să se conformeze cu prevederile lit.b) subpct.1) al prezentului punct, în cazul în care produsele din pescuit congelate sînt transportate de la un depozit frigorific la o întreprindere autorizată, pentru a fi decongelate la sosire, în scopul preparării şi/sau procesării, cu permisiunea Agenţiei;
3) dacă produsele din pescuit sînt ţinute sub gheaţă, apa rezultată din gheaţa topită nu trebuie să rămînă în contact cu acestea;
4) produsele din pescuit care urmează a fi puse pe piaţă vii trebuie transportate astfel încît să nu afecteze inofensivitatea produselor alimentare şi viabilitatea acestora.
Capitolul X
Lapte crud, colostru, produse lactate şi produse pe bază de colostru
Secţiunea 1
Cerinţe de sănătate pentru producerea laptelui crud şi colostrului
110. Laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la animale:Lapte crud, colostru, produse lactate şi produse pe bază de colostru
Secţiunea 1
Cerinţe de sănătate pentru producerea laptelui crud şi colostrului
a) care nu prezintă nici un simptom de boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte şi colostru;
b) care sînt într-o stare bună de sănătate şi nu prezintă nici un semn de boală care ar putea conduce la contaminarea laptelui şi, în special, care nu suferă de nici o infecţie a aparatului genital, însoţită de secreţii, enterită cu diaree şi febră sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului;
c) care nu prezintă răni ale ugerului, ce pot altera laptele şi colostrul;
d) cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate sau nu au fost supuse unui tratament ilegal, conform cerinţelor actelor normative în vigoare privind măsurile de supraveghere şi control ale unor substanţe şi ale reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora;
e) care au fost tratate cu produse sau substanţe autorizate şi s-a respectat perioada de aşteptare, prescrisă pentru aceste produse sau substanţe.
111. În ceea ce priveşte bruceloza şi tuberculoza, laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la:
1) în cazul brucelozei:
a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv liber sau oficial liber de bruceloză, în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul Republicii Moldova cu animale din speciile bovine şi porcine;
b) oi sau capre care aparţin unei exploataţii oficial libere sau libere de bruceloză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare referitoare la certificarea veterinară pentru comerţul şi exportul ovinelor şi caprinelor;
c) femele din alte specii, sensibile la bruceloză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;
2) în cazul tuberculozei:
a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv oficial liber de tuberculoză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare prevăzute la subpct. 1) al prezentului punct;
b) femele din alte specii, sensibile la tuberculoză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;
c) în cazul în care caprele sînt ţinute împreună cu vacile, acestea trebuie inspectate şi testate la tuberculoză.
112. Laptele crud provenit de la animale care nu îndeplinesc cerinţele pct. 111 al prezentelor Reguli poate fi utilizat cu autorizarea Agenţiei:
1) în cazul vacilor sau al bivoliţelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici simptome ale acestor boli, după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;
2) în cazul oilor sau al caprelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru bruceloză sau care au fost vaccinate împotriva brucelozei, în cadrul unui program de eradicare aprobat, şi care nu prezintă nici un simptom al bolii respective:
a) pentru fabricarea brînzeturilor cu o perioadă de maturare de cel puţin două luni;
b) după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;
3) în cazul femelelor din alte specii care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici un simptom al acestor boli, dar care aparţin unui efectiv în care a fost detectată bruceloza sau tuberculoza în timpul controalele prevăzute în prezenta secţiune, dacă acesta a fost tratat pentru a se garanta inofensivitatea lui.
113. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui crud şi colostrului provenit de la animalele care nu îndeplinesc cerinţele prezentei secţiuni şi, în special, animalele care prezintă individual o reacţie pozitivă la testele profilactice pentru tuberculoză sau bruceloză.
114. Izolarea animalelor infectate sau suspecte trebuie să fie eficientă, pentru a se evita orice efect nefavorabil asupra laptelui şi a colostrului celorlalte animale.
Secţiunea 2
Cerinţe pentru spaţii şi echipamente
115. Echipamentele pentru muls şi spaţiile în care este depozitat, manipulat sau răcit laptele şi colostrul trebuie situate şi construite astfel încît să se limiteze riscul de contaminare a produselor respective.Cerinţe pentru spaţii şi echipamente
116. Spaţiile pentru depozitarea laptelui şi colostrului trebuie protejate împotriva dăunătorilor, să aibă o separare adecvată de orice spaţii în care sînt ţinute animale şi, în caz de necesitate, să întrunească cerinţele prevăzute la secţiunea 3 a prezentului capitol şi să aibă echipament de refrigerare adecvat.
117. Suprafeţele echipamentelor destinate să intre în contact cu laptele şi colostrul (ustensile, containere, tancuri etc., destinate mulsului, colectării sau transportării) trebuie să fie uşor de curăţat, dezinfectat şi menţinute în stare bună. Aceasta implică utilizarea unor materiale netede, lavabile şi netoxice.
118. După utilizare astfel de suprafeţe trebuie curăţate şi, în caz de necesitate, dezinfectate. După fiecare transportare sau după fiecare serie de transportări, în cazul în care există o perioadă foarte mică între descărcare şi următoarea încărcare, dar în toate cazurile, cel puţin o dată pe zi, containerele şi tancurile utilizate pentru transportarea laptelui crud, trebuie curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător, înainte de folosire.
Secţiunea 3
Igiena în timpul mulsului, colectării şi transportării.
Igiena personalului
119. Mulsul trebuie efectuat cu respectarea cerinţelor sanitare.Igiena în timpul mulsului, colectării şi transportării.
Igiena personalului
Persoanele care efectuează mulsul şi/sau manipularea laptelui crud şi al colostrului trebuie:
a) să poarte îmbrăcăminte specială curată;
b) să respecte un nivel înalt de igienă personală;
c) să utilizeze instalaţii adecvate disponibile la locul de lucru pentru spălarea mîinilor şi braţelor.
Colostrul se mulge separat şi nu se amestecă cu laptele crud.
120. Laptele şi colostrul trebuie supuşi controlului în scopul depistării unor anomalii organoleptice sau fizico-chimice.
121. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui şi colostrului care prezintă:
a) semne clinice ale unei afecţiuni a ugerului;
b) anumite riscuri cauzate de reziduurile de medicamente din lapte în urma nerespectării perioadei de aşteptare prescrise. Animalele supuse unui astfel de tratament trebuie identificate;
c) urme ale spray-urilor pentru mameloane sau ale dispozitivelor pentru imersia mamelonului neautorizate şi într-un mod care nu produce niveluri inacceptabile de reziduuri.
122. Imediat după muls laptele şi colostrul trebuie să fie păstrat într-un loc curat, proiectat şi echipat astfel încît să se evite contaminarea:
1) laptele trebuie răcit imediat la o temperatură:
a) nu mai mare de 8°C – în cazul colectării zilnice;
b) nu mai mare de 6°C – dacă laptele nu este colectat zilnic;
2) colostrul trebuie imediat adus şi depozitat separat la o temperatură nu mai mare de:
a) 8°C – dacă se colectează în fiecare zi;
b) 6°C – dacă colectarea nu se efectuează în fiecare zi.
123. În timpul transportării trebuie să fie menţinută temperatura astfel încît la sosirea la întreprinderea de destinaţie temperatura laptelui să nu depăşească 10°C.
124. Nu este necesar ca agenţii economici să respecte regimul de temperatură, dacă laptele nu întruneşte criteriile prevăzute la secţiunea 4 a prezentului capitol şi în cazul în care:
a) este prelucrat în decurs de două ore de la mulgere;
b) este necesară o temperatură mai ridicată din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse lactate.
Secţiunea 4
Criteriile care se aplică laptelui crud şi colostrului
125. Controlul trebuie efectuat pe un număr reprezentativ de probe de lapte crud, colectat din exploataţiile de producere a laptelui şi prelevate prin probe aleatorii. Controalele pot fi efectuate de către sau în numele:Criteriile care se aplică laptelui crud şi colostrului
a) agentului economic care produce laptele;
b) agenţilor economici care colectează sau procesează laptele;
c) unui grup de agenţi economici;
d) în contextul unui program de control la nivel naţional sau raional.
126. Agenţii economici trebuie să pună în aplicare proceduri, pentru a se asigura că laptele crud întruneşte următoarele criterii:
1) pentru laptele crud de la vaci:
a) numărul total de germeni per ml (N.T.G.) la 30°C - < 100.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
b) numărul celulelor somatice per ml - < 400.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de 3 luni, cu cel puţin o probă pe lună, cu excepţia cazului în care autoritatea specifică o altă metodologie, pentru a se ţine cont de variaţiile sezoniere ale nivelurilor de producţie;
2) pentru laptele crud provenit de la alte specii:
N.T.G.per ml la 30°C - < 1.500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
3) în cazul în care laptele crud provenit de la alte specii decît bovine, este destinat pentru fabricarea produselor obţinute din lapte crud printr-un proces care nu implică nici un tratament termic, agenţii economici trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că laptele crud utilizat întruneşte următoarele criterii: N.T.G. la 30°C (per ml) < 500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;
4) agenţii economici trebuie să pună în aplicare proceduri pentru evitarea plasării pe piaţă a laptelui crud:
a) al cărui conţinut de reziduuri de antibiotice depăşeşte nivelul autorizat;
b) în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanţelor antibiotice depăşeşte o limită maximă admisibilă.
127. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, agenţii economici trebuie să:
a) informeze Agenţia;
b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.
Secţiunea 5
Cerinţe referitoare la produsele lactate şi cele pe bază de colostru
128. Agenţii economici la livrarea laptelui şi colostrului în întreprinderea de procesare trebuie să asigure următoarele cerinţe de temperatură:Cerinţe referitoare la produsele lactate şi cele pe bază de colostru
a) laptele trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C şi menţinut la această temperatură pînă la procesare;
b) colostrul trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C sau congelat şi este menţinut la această temperatură pînă la procesare.
129. Agenţii economici pot păstra laptele şi colostrul la o temperatură mai ridicată, în cazul în care:
a) procesarea începe imediat după muls sau în decurs de patru ore de la recepţia la întreprinderea de procesare;
b) Agenţia autorizează o temperatură mai ridicată din motive tehnologice referitoare la fabricarea anumitor produse lactate sau a celor pe bază de colostru.
130. În cazul în care laptele crud, colostrul, produsele lactate sau cele pe bază de colostru sînt supuse unui tratament termic trebuie respectate regulile generale de igienă ale produselor alimentare, în special utilizarea următoarelor procedee:
1) pasteurizarea se efectuează printr-un tratament:
a) la o temperatură nu mai scăzută de 72°C timp de 15 secunde;
b) la o temperatură nu mai scăzută de 63°C timp de 30 de minute;
c) orice altă îmbinare a duratei de timp şi temperaturii, pentru a se obţine un efect echivalent, astfel încît produsele să prezinte, după caz, imediat după un astfel de tratament, o reacţie negativă la testul de fosfatază;
2) tratamentul de ultrapasteurizare (UTH) se realizează printr-un tratament:
a) care implică un flux continuu de căldură la temperatură înaltă pentru un timp scurt ( nu mai puţin de 135°C în îmbinare cu o perioadă de menţinere potrivită ), astfel încît să nu se poată dezvolta microorganisme sau spori viabili în produsul tratat;
b) suficient pentru a garanta că produsele rămîn stabile din punct de vedere microbiologic pe o perioadă de 15 zile la o temperatură de 30°C în recipiente închise sau după punerea în aplicare a oricărei alte metode care demonstrează că s-a aplicat tratamentul termic corespunzător.
131. În cazul în care agenţii economici supun laptele crud şi colostrul unui tratament termic, trebuie:
a) să respecte procedurile elaborate în conformitate cu principiile HACCP;
b) să se conformeze oricăror cerinţe pe care Agenţia le-ar putea formula în această privinţă.
132. Agenţii economici care fabrică produse lactate trebuie să pună în aplicare procedurile bazate pe principiile HACCP prin care să se asigure că, imediat după tratarea termică şi dacă se depăşeşte termenul acceptabil:
a) laptele de vacă, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 300.000 per ml la o temperatură de 30°C;
b) laptele de vacă tratat termic, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 100.000 per ml la o temperatură de 30°C.
133. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, agenţii economici trebuie să:
a) informeze Agenţia;
b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.
Secţiunea 6
Ambalarea şi etichetarea.
Marca de identificare
134. Sigilarea ambalajelor destinate consumatorului trebuie să se efectueze imediat după umplere, prin intermediul dispozitivelor de sigilare care previn contaminarea, la întreprinderea în care are loc ultimul tratament termic al produselor lactate lichide. Ambalarea şi etichetarea.
Marca de identificare
Sistemul de sigilare trebuie confecţionat astfel încît, după deschidere, dovada deschiderii să fie evidentă şi uşor de verificat.
135. Pe etichetele produselor alimentare destinate pentru comerţul cu amănuntul trebuie să se indice în mod clar:
a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman direct – cuvintele „lapte crud”;
b) în cazul produselor obţinute din lapte crud, printr-un proces de fabricaţie care nu include nici un tratament termic, fizic sau chimic – cuvintele „produs cu lapte crud”;
c) în cazul colostrului – cuvîntul “colostru”;
d) în cazul produselor pe bază de colostru – cuvintele „pe bază de colostru”.
136. Prin derogare de la cerinţele secţiunii 1 capitolul III al prezentelor Reguli:
a) pe ambalaj sau pe pachet în locul indicării numărului de autorizare al întreprinderii, marca de identificare poate conţine o trimitere la locul de origine, unde este înscris numărul de autorizare al întreprinderii;
b) în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate să indice numai codul ţării expeditoare şi numărul de autorizare al întreprinderii.
Capitolul XI
Ouă şi produse din ouă
Secţiunea 1
Ouă
137. În spaţiile producătorului şi pînă la vînzarea către consumator, ouăle trebuie să fie ţinute curate, uscate, fără miros străin, protejate eficient contra loviturilor şi ferite de expunere directă la soare.Ouă şi produse din ouă
Secţiunea 1
Ouă
138. Ouăle trebuie depozitate şi transportate, pînă la vînzarea către consumatorul final, la o temperatură, preferabil, constantă, corespunzătoare pentru asigurarea conservării optime a proprietăţilor igienice ale acestora.
Ouăle trebuie livrate către consumator în termen de cel mult 21 de zile de la ouat.
Secţiunea 2
Produse din ouă
139. Agenţii economici trebuie să se asigure că:Produse din ouă
1) întreprinderile pentru fabricarea produselor din ouă sînt construite, proiectate şi echipate astfel încît să se efectueze în mod separat următoarele operaţiuni:
a) spălarea, uscarea şi dezinfectarea ouălor murdare, după caz;
b) spargerea ouălor, colectarea conţinutului acestora şi îndepărtarea părţilor de coajă şi membrane;
c) alte operaţiuni, decît cele prevăzute în prezentul punct;
2) materia primă utilizată la fabricarea produselor din ouă respectă următoarele cerinţe:
a) cojile ouălor utilizate pentru fabricarea produselor din ouă sînt complet dezvoltate şi nu prezintă crăpături;
b) ouăle crăpate se utilizează pentru fabricarea produselor din ouă, dacă întreprinderea de producţie sau centrul de ambalare le livrează direct întreprinderilor de procesare, unde acestea trebuie sparte cît mai curînd posibil;
c) ouăle lichide obţinute în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni într-o întreprindere autorizată în acest scop pot fi utilizate ca materie primă;
3) toate operaţiunile se efectuează astfel încît să se evite orice contaminare în timpul producţiei, manipulării şi depozitării produselor din ouă, în special, prin asigurarea următoarelor cerinţe:
a) ouăle pot fi sparte numai dacă sînt curate şi uscate;
b) ouăle sînt sparte astfel încît să se reducă la minimum contaminarea, în special prin asigurarea unei separări adecvate de alte operaţiuni;
4) ouăle crăpate sînt procesate cît mai curînd posibil;
5) ouăle, altele decît cele de găină, de curcă sau de bibilică, sînt manipulate şi procesate separat; tot echipamentul este curăţat şi dezinfectat înainte să fie reluată procesarea ouălor de găină, curcă şi bibilică;
6) conţinutul ouălor nu este obţinut prin centrifugarea ori zdrobirea ouălor, centrifugarea nu este utilizată nici pentru obţinerea resturilor de albuş de ou din cojile goale pentru consum uman;
7) după spargere, oul lichid este supus integral procesării cît mai curînd posibil, pentru a se elimina riscurile microbiologice sau reducerea acestora la un nivel acceptabil;
8) lotul care a fost prelucrat insuficient este supus imediat unei noi procesări în aceeaşi întreprindere, dacă aceasta îl face propriu pentru consum uman;
9) lotul impropriu pentru consum uman este denaturat astfel încît să se asigure că nu este utilizat pentru consum uman;
10) nu este necesară procesarea pentru albuşul de ou destinat fabricării de albumină deshidratată sau cristalizată, care ulterior este supusă unui tratament termic;
11) dacă procesarea nu este efectuată imediat după spargere, ouăle lichide sînt depozitate, fie congelate, fie la o temperatură nu mai mare de 4°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore, cu excepţia produselor din care urmează să se extragă zaharurile;
12) produsele, care nu au fost stabilizate astfel încît să fie păstrate la temperatura camerei, sînt răcite la o temperatură nu mai mare de 4°C sau, în caz de necesitate, congelate imediat după procesare.
140. Specificaţii analitice:
a) concentraţia de acid 3 hidroxibutiric nu trebuie să depăşească 10 mg/kg în substanţa uscată a produsului din ouă nemodificat;
b) conţinutul de acid lactic în materia primă utilizată pentru fabricarea produselor din ouă nu trebuie să depăşească 1 g/kg de substanţă uscată. Pentru produsele fermentate această valoare trebuie să fie determinată înaintea procesului de fermentaţie;
c) cantitatea de resturi de coji de ouă, membrane de ouă şi orice alte părţi care ar putea fi în produsul din ouă procesat nu trebuie să depăşească 100 mg/kg din produsul din ouă.
141 . Etichetarea şi marca de identificare:
1) loturile de produse din ouă care nu sînt destinate vînzării cu amănuntul, ci utilizării ca ingrediente la fabricarea unui alt produs li se aplică:
a) cerinţele generale pentru marca de identificare prevăzute la secţiunea 1 capitolul III al prezentelor Reguli;
b) o etichetă ce indică temperatura la care produsele din ouă trebuie să fie păstrate şi perioada în care poate fi asigurată conservarea;
2) în cazul ouălor lichide, eticheta prevăzută la subpct. 1) al prezentului punct trebuie să includă formularea „produse din ouă nepasteurizate – pentru a fi tratate la locul de destinaţie”, precum şi data şi ora spargerii.
Capitolul XII
Pulpe de broaşte şi melci de mare
142. Agenţii economici care procesează pulpe de broaşte sau melci de mare pentru consum uman trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Pulpe de broaşte şi melci de mare
a) broaştele şi melcii de mare trebuie sacrificaţi într-o întreprindere construită, proiectată şi echipată în acest scop;
b) întreprinderea în care sînt procesate pulpele de broaşte trebuie să aibă o încăpere rezervată pentru depozitarea şi spălarea broaştelor vii şi pentru sacrificarea şi sîngerarea acestora. Această încăpere trebuie separată fizic de încăperea de procesare;
c) broaştele şi melcii de mare care au murit altfel decît prin sacrificare în întreprindere nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;
d) broaştele şi melcii de mare trebuie supuşi unei examinări organoleptice efectuate prin prelevare de probe. Dacă în urma examinării se constată faptul că broaştele şi melcii de mare pot prezenta un pericol, aceştia nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;
e) imediat după procesare pulpele de broască trebuie spălate complet cu un jet de apă potabilă şi răcite imediat la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii, congelate sau procesate;
f) după sacrificare hepato-pancreasul melcilor de mare trebuie îndepărtat şi nu trebuie utilizat pentru consum uman.
Capitolul XIII
Grăsimi de origine animală procesate şi jumări
Secţiunea 1
Cerinţe aplicabile pentru întreprinderile
care colectează sau procesează materie primă
143. Agenţii economici trebuie să se asigure că întreprinderile care colectează sau procesează materie primă pentru obţinerea de grăsimi de origine animală procesate şi jumări respectă următoarele cerinţe:Grăsimi de origine animală procesate şi jumări
Secţiunea 1
Cerinţe aplicabile pentru întreprinderile
care colectează sau procesează materie primă
1) centrele destinate colectării de materie primă şi transportării ulterioare către întreprinderile de procesare trebuie dotate cu instalaţii pentru depozitarea materiei prime la o temperatură nu mai mare de 7°C;
2) fiecare întreprindere de procesare trebuie să aibă:
a) instalaţii pentru refrigerare;
b) un spaţiu pentru expediere, cu excepţia cazului în care întreprinderea expediază grăsime animală procesată numai în containere;
c) dacă este necesar, echipament potrivit pentru procesarea produselor din grăsimi animale procesate amestecate cu alte produse şi/sau condimente;
3) instalaţii de refrigerare nu sînt necesare, dacă protocoalele pentru furnizarea de materie primă asigură că aceasta nu a fost depozitată sau transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută.
Secţiunea 2
Cerinţe de igienă pentru prepararea grăsimii
de origine animală procesate şi a jumărilor
144. Agenţii economici care procesează grăsimi de origine animală procesate şi jumări trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:Cerinţe de igienă pentru prepararea grăsimii
de origine animală procesate şi a jumărilor
1) materia primă:
a) să provină de la animale sacrificate într-un abator şi care au fost considerate proprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;
b) să fie constituită din ţesuturi adipoase sau oase cu un conţinut cît mai mic de sînge şi impurităţi;
c) să provină din întreprinderi înregistrate sau autorizate;
d) să fie transportată şi depozitată pînă la procesare în condiţii sanitare şi la o temperatură internă nu mai mare de 7 °C. Materia primă poate fi depozitată şi transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută;
2) în timpul procesării se interzice utilizarea solvenţilor;
3) grăsimile animale procesate şi preparate conform prevederilor prezentului punct pot fi rafinate în aceeaşi întreprindere sau în altă întreprindere în scopul îmbunătăţirii calităţilor fizico-chimice ale acestora, în cazul în care grăsimile destinate rafinării întrunesc standardele prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele Reguli;
4) grăsimile animale topite, în funcţie de tipul acestora, trebuie să respecte standardele prevăzute în anexa nr.1 la prezentele Reguli;
5) jumările destinate consumului uman trebuie:
a) procesate la o temperatură de cel mult 70°C – la o temperatură de cel mult 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 24 de ore, sau la o temperatură de cel mult minus 18°C;
b) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate mai mare sau egal cu 10% - la o temperatură nu mai mare de 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore sau în orice îmbinare de timp şi temperatură care să ofere o garanţie echivalentă, la o temperatură nu mai mare de minus 18°C;
c) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate sub 10% - în condiţii de temperatură nestabilite.
Capitolul XIV
Stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate
145. Intestinele, vezicile urinare şi stomacurile de animale pot fi plasate pe piaţă numai dacă:Stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate
a) provin de la animale sacrificate într-un abator şi care s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;
b) sînt sărate, tratate termic sau uscate; şi
c) după sărare, tratare termică sau uscare sînt luate măsuri eficiente pentru a se preveni recontaminarea.
146. Stomacurile, vezicile urinare şi intestinele tratate, care nu pot fi ţinute la o temperatură ambientală, trebuie depozitate pînă la livrare în stare refrigerată, utilizîndu-se instalaţii destinate pentru acest scop. În special, produsele care nu sînt sărate sau uscate trebuie ţinute la o temperatură de cel mult 3°C.
Capitolul XV
Gelatină
Secţiunea 1
Cerinţe pentru materia primă
147. Pentru producerea gelatinei pot fi folosite următoarele materii prime, destinate utilizării în alimentaţie:Gelatină
Secţiunea 1
Cerinţe pentru materia primă
a) oase;
b) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;
c) piei de porc;
d) piei de pasăre;
e) tendoane şi sinovii;
f) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;
g) piei şi oase de peşte.
148. Se interzice utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate care au fost supuse oricărui proces de tăbăcire finalizat sau nefinalizat.
149. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem, sau în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate provenite de la vînat sălbatic – proprii pentru consum uman.
150. Materia primă trebuie să provină din întreprinderile înregistrate sau autorizate.
151. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea gelatinei destinate consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:
a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi, care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat, iar în caz de necesitate, utilate cu instalaţii pentru refrigerare;
b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de curăţenie şi întreţinere, astfel încît acestea să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;
c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii separată de materia primă conformă, pe toată durata recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii.
Secţiunea 2
Transportarea şi depozitarea materiei prime
152. În locul mărcii de identificare materia primă trebuie să fie însoţită pe durata transportării şi în timpul livrării unui centru de colectare, unei tăbăcării sau unei întreprinderi de prelucrare a gelatinei, de un document în care se indică întreprinderea de origine şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele Reguli.Transportarea şi depozitarea materiei prime
153. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie să fie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care sînt procesate în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.
Secţiunea 3
Cerinţe pentru fabricarea gelatinei
154. Procesul de producţie a gelatinei trebuie să asigure că:Cerinţe pentru fabricarea gelatinei
1) toată materia osoasă de la rumegătoare, provenită de la animale fătate, crescute sau sacrificate în ţări ori în regiuni clasificate ca avînd o incidenţă redusă de encefalopatie spongiformă bovină, este supusă unui proces de zdrobire fină şi degresare cu apă fierbinte, apoi de tratare cu acid clorhidric diluat (în concentraţie minimă de 4% şi pH < 1,5), pentru o perioadă de cel puţin două zile. Acest tratament este urmat, fie de:
a) un tratament alcalin cu soluţie saturată de hidroxid de calciu (pH > 12,5), pentru o perioadă de cel puţin 20 de zile, cu o etapă de sterilizare la 138-140°C timp de 4 secunde;
b) un tratament cu acid (pH<3,5) timp de minimum 10 ore, cu un tratament termic de minimum 138°C timp de cel puţin 4 secunde;
c) un proces de încălzire şi presare pentru cel puţin 20 de minute cu abur saturat la 133°C, la o presiune de cel puţin 3 bari;
d) sau de un proces echivalent autorizat;
2) altă materie primă este supusă unui tratament cu acizi sau baze, urmat de una sau mai multe clătiri. PH-ul trebuie să fie ulterior ajustat. Gelatina trebuie să fie extrasă prin încălzire, o dată sau de mai multe ori consecutiv, urmată de purificare prin intermediul filtrării şi sterilizării.
155. Agenţii economici pot fabrica şi depozita în aceeaşi întreprindere atît gelatină destinată consumului uman, cît şi gelatină nedestinată consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de fabricare să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile gelatinei destinate consumului uman.
156. Gelatina trebuie să corespundă limitelor de reziduuri prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Reguli.
157. Pachetele şi ambalajele care conţin gelatină trebuie să conţină formularea „Gelatină proprie consumului uman”, precum şi să indice termenul de valabilitate.
Capitolul XVI
Colagen
Secţiunea 1
Cerinţe pentru materia primă
158. Pentru producerea colagenului destinat utilizării în produse pot fi folosite următoarele materii prime:Colagen
Secţiunea 1
Cerinţe pentru materia primă
a) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;
b) piei şi oase de porc;
c) piei şi oase de pasăre;
d) tendoane;
e) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;
f) piei şi oase de peşte.
159. Este interzisă utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate, dacă acestea au fost supuse oricărui proces de tăbăcire, indiferent dacă acest proces a fost finalizat sau nu.
160. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase sînt proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem sau, în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic – de la vînat sălbatic propriu pentru consumul uman.
161. Materia primă trebuie să provină din întreprinderile înregistrate.
162. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea de colagen destinat consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:
a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat şi, după caz, prevăzute cu instalaţii pentru refrigerare;
b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de întreţinere şi igienă, astfel încît să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;
c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii, fiind separată, pe toată perioada recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii, de materia primă, care este în conformitate cu prezenta secţiune.
Secţiunea 2
Transportarea şi depozitarea materiei prime
163. În locul mărcii de identificare materia primă trebuie să fie însoţită pe durata transportării şi în timpul livrării unui centru de colectare, unei tăbăcării sau unei întreprinderi de procesare a colagenului de un document care indică întreprinderea de origine şi conţine informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele Reguli.Transportarea şi depozitarea materiei prime
164. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care va fi procesată în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.
Secţiunea 3
Cerinţe pentru fabricarea colagenului
165. Colagenul trebuie:Cerinţe pentru fabricarea colagenului
a) produs printr-un proces care asigură că materia primă este supusă unui tratament ce include spălarea, ajustarea pH-ului, utilizîndu-se acizi sau baze, urmat de una ori mai multe clătiri, filtrare şi extragere sau de un proces echivalent autorizat. Extragerea poate să nu fie efectuată în cazul în care se produce colagen cu masă moleculară mică din materia primă provenită de la animale nerumegătoare;
b) supus unui proces de uscare.
166. Agenţii economici pot produce şi depozita în aceeaşi întreprindere atît colagen destinat consumului uman, cît şi colagen care nu este destinat consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de producţie să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile colagenului destinat consumului uman.
Secţiunea 4
Cerinţe pentru produsele finite.
Etichetarea
167. Agenţii economici trebuie să se asigure că sînt respectate limitele reziduurilor pentru colagen prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Reguli.Cerinţe pentru produsele finite.
Etichetarea
168. Ambalajele şi pachetele care conţin colagen trebuie să conţină formularea „Colagen propriu consumului uman”, precum şi data preparării.
Capitolul XVII
Cerinţe suplimentare
169. La înaintarea propunerilor de modificare a capitolelor III-XVI ale prezentelor Reguli, se va ţine cont:Cerinţe suplimentare
1) de regulile de transportare a cărnii calde;
2) de conţinutul de calciu în carnea separată mecanic, care este necesar să nu-l depăşească pe cel din carnea tocată;
3) de alte tratamente ce pot fi aplicate moluştelor bivalve vii şi care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau de reimersie;
4) de metodele de testare recunoscute pentru depistarea biotoxinelor marine;
5) de standardele suplimentare de sănătate pentru moluştele bivalve vii, în cooperare cu laboratoarele comunitare de referinţă, incluzînd:
a) valorile -limită şi metodele de analiză pentru alte biotoxine marine;
b) procedurile de testare virusologică şi standardele virusologice;
c) planurile de prelevare de probe, metodele şi toleranţele analitice ce trebuie să fie aplicate, pentru a se verifica conformitatea cu standardele de sănătate;
6) de standardele sau controalele de sănătate, în cazul în care există date ştiinţifice care demonstrează că acestea sînt necesare pentru a proteja sănătatea omului;
7) de criteriile pentru determinarea prezenţei paraziţilor, cînd datele epidemiologice indică faptul că un fond piscicol nu prezintă un risc pentru sănătate cu referire la prezenţa de paraziţi şi, în consecinţă, pentru determinarea momentului cînd autoritatea competentă poate autoriza agenţii economici să nu congeleze produsele de pescuit, în conformitate cu capitolul IX al prezentelor Reguli;
8) de criteriile de prospeţime şi limitele cu referire la histamină şi azotul total uşor hidrolizabil, pentru produsele de pescuit;
9) de utilizarea, fabricarea anumitor produse lactate, de laptele crud care nu întruneşte criteriile prevăzute la capitolul X al prezentelor Reguli, cu referire la numărul total de germeni şi numărul de celule somatice;
10) de valoarea maximă permisă pentru cantitatea totală de reziduuri de substanţe antibiotice în laptele crud;
11) de procesele echivalente pentru producerea de gelatină sau colagen.
Anexa nr.1
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
Standarde pentru grăsimile animale topite
|
Rumegătoare
|
Animale din specia porcine |
Alte grăsimi de origine animală |
||||||
|
|
Seu comestibil
|
Seu pentru rafinare |
Grăsime comestibilă |
Untură şi alte grăsimi de porc pentru rafinare |
Comestibile
|
Pentru rafinare
|
||
|
Primul lichid1)
|
Alte
|
Untură2)
|
Alte grăsimi
|
|||||
|
FFA (m/m% acid oleic) maximum |
0,75
|
1,25
|
3,0
|
0,75
|
1,25
|
2,0
|
1,25
|
3,0
|
|
Peroxid maximum
|
4 meq/kg
|
4 meq/kg
|
6 meq/kg
|
4 meq/kg
|
4 meq/kg
|
6 meq/kg
|
4 meq/kg
|
10 meq/kg
|
|
Impurităţi totale insolubile |
Maximum 0,15%
|
Maximum 0,5%
|
||||||
|
Miros, gust, culoare |
Specifică produsului respectiv
|
|||||||
|
1) Grăsimea de origine animală procesată, obţinută prin procesarea la o temperatură joasă a grăsimii proaspete provenite de la nivelul cordului, epiplonului, rinichilor şi mezenterului animalelor din specia bovine, şi grăsimea provenită din sălile de tranşare. 2) Grăsimea de origine animală procesată, obţinută din ţesuturile adipoase de la animale din specia porcine. |
||||||||
Anexa nr.2
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
Limitele de reziduuri pentru gelatină şi colagen
|
Reziduuri
|
Limită
|
|
As
|
1 ppm
|
|
Pb
|
5 ppm
|
|
Cd
|
0,5 ppm
|
|
Hg
|
0,15 ppm
|
|
Cr
|
10 ppm
|
|
Cu
|
30 ppm
|
|
Zn
|
50 ppm
|
|
SO2 (Reith Williams)
|
50 ppm
|
|
H2O2 (Farmacopeea Europeană 1986 (V2O2)) |
10 ppm
|
Anexa nr.3
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
la Regulile specifice de igienă
a produselor alimentare
de origine animală
Document-model
ce trebuie să însoţească materia primă destinată
pentru producerea gelatinei sau colagenului
ce trebuie să însoţească materia primă destinată
pentru producerea gelatinei sau colagenului
MODEL DOCUMENT TO ACCOMPANY RAW MATERIAL DESTINED FOR THE PRODUCTION OF GELATINE OR COLLAGEN
I.Identificarea materiei prime
I.Identification of raw material
Tipul de produse ....................................................................
Type of products .................................................................
Data fabricării .................................................................
Date of manufacture .............................................................
Tipul materialului de împachetare ..........................................
Type of packaging ...............................................................
Numărul de pachete .............................................................
Number of packages ...........................................................
Perioada de depozitare garantată .........................................
Guaranteed storage period ...................................................
Greutatea netă (kg) ................................................................
Net weight (kg) ....................................................................
II. Originea materiei prime
II. Origin of raw material
Adresa/adresele şi numărul/numerele de înregistrare al/ale întreprinderii/întreprinderilor de producţie autorizate ....................................
Address(es) and registration number(s) of the approved production establishment(s) ...........................................................................
III. Destinaţia materiei prime
III. Destination of raw material
Materia primă este expediată:
The raw material will be sent:
De la .......................................................................... (locul încărcării)
from ........................................................................... (place of loading)
la .................................................................... (ţara şi locul de destinaţie)
to ..........................................................(country and place of destination)
cu următoarele mijloace de transport .......................................
by the following means of transport .........................................
Numele şi adresa expeditorului ................................................
Name and address of consignor ..............................................
Numele şi adresa destinatarului ................................................
Name and address of consignee ..............................................