În conformitate cu prevederile Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153) cu modificările şi completările ulterioare,  precum şi în vederea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor în raport cu sănătatea animalelor, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, conform anexei nr. 1;
    Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus, conform anexei nr. 2;
    Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la curcani, conform anexei nr. 3;
    Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus, conform anexei nr. 4;
    Norma sanitar-veterinară privind utilizarea metodelor specifice de control al salmonelei la păsările de curte, conform anexei nr. 5.
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, conform limitelor de competenţă legală.

    PRIM-MINISTRU                                                  Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                            Vasile Bumacov

    Nr. 398. Chişinău, 11 iunie 2012.


    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 2160/2003 din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici, prezenţi în reţeaua alimentară (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 325, pag. 1 din 12 decembrie 2003), modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) nr. 517/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 138, pag. 45 din 26 mai 2011).
    1.  Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar (în continuare – Normă sanitar-veterinară) stabileşte măsuri adaptate şi eficiente pentru depistarea şi controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici la întreprinderile de producere, prelucrare şi distribuire a produselor de origine animală, precum şi obiectivul de reducere a tuturor serotipurilor de salmonelă, termenul de atingere a obiectivului şi programul de teste pentru verificarea atingerii obiectivului trasat.
    2. Prezenta Normă sanitar-veterinară stipulează următoarele:
    a) trasarea unor obiective vizînd reducerea prevalenţei anumitor zoonoze în rîndul populaţiilor de animale la nivelul producţiei primare şi, în caz de necesitate, în funcţie de zoonoza sau de agentul zoonotic respectiv, în alte stadii ale lanţului tehnologic, precum şi în hrana animalelor;
    b) adoptarea unor programe specifice de control stabilite de stat şi de proprietarii de exploataţii din sectorul agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;
    c) elaborarea regulilor specifice privind anumite metode de control aplicate în vederea reducerii prevalenţei unor zoonoze şi agenţi zoonotici;
    d) elaborarea regulilor privind realizarea şi importul unor animale şi produse de origine animală.
    3. Norma sanitar-veterinară nu se aplică producţiei primare pentru:
    a) uz casnic;
    b) aprovizionarea directă, de către producător, a consumatorului final sau comercializarea cu amănuntul pe plan local, furnizînd direct consumatorului final mici cantităţi de produse primare.
    Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va stabili procedura de realizare a prevederilor lit.b) din prezentul punct, luînd în considerare necesitatea atingerii obiectivelor trasate.
    4. Prezenta Normă sanitar-veterinară se aplică fără a aduce atingere unor dispoziţii specifice privind sănătatea animală, nutriţia animalelor, igiena alimentară, bolile transmisibile la om, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, geniul genetic şi encefalopatiile spongiforme transmisibile.
    5. În prezenta Normă sanitar-veterinară se utilizează noţiunile din Legea nr. 78-XV din  18 martie 2004  privind produsele alimentare, în special din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011, precum şi următoarele noţiuni:
    efectiv – un animal sau mai multe animale care trăiesc într-o exploataţie care constituie o unitate epidemiologică;
    efectiv de păsări domestice (de curte) – totalitatea păsărilor domestice care au acelaşi statut sanitar, sînt întreţinute în acelaşi local sau aceeaşi împrejmuire, care împart acelaşi volum de aer în baterii şi care constituie o unitate epidemiologică.
    6. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare prin intermediul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în continuare – Agenţia) colaborează, prin crearea grupurilor de lucru, cu autorităţile naţionale competente pentru a garanta buna aplicare a prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare.
    7. Agenţia:
    a) elaborează, în comun cu autorităţile naţionale competente, în limitele competenţelor legale, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici prevăzuţi în prezenta Normă sanitar-veterinară şi înaintează modificările necesare, în special, pornind de la datele colectate şi rezultatele obţinute;
    b) colectează datele necesare pentru evaluarea mijloacelor investite şi rezultatele obţinute în cadrul executării programelor de control naţionale prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară şi prezintă, în fiecare an, autorităţilor competente internaţionale, aceste date şi rezultate, inclusiv rezultatele oricărei anchete eventual realizate, ţinînd cont de cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;
    c) anual şi, în caz de necesitate, face, în comun cu autorităţile naţionale competente, schimbul reciproc de informaţii privind situaţia epizootică şi epidemică, rezultatele şi măsurile întreprinse întru realizarea programelor naţionale de control pentru fiecare zoonoză la speciile şi categorie de animale;
    d) efectuează, cu regularitate, în limitele competenţelor şi condiţiilor stabilite de lege, controale în localurile întreprinderilor din sectorul produselor alimentare de origine animală şi, în caz de necesitate, al furajelor pentru animale, pentru verificarea respectării prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare;
    e) în baza rezultatelor din primul an de punere în aplicare a programelor de control naţionale aprobate, propune revizuirea obiectivelor stabilite în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    8. 1) La stabilirea obiectivelor în vederea diminuării prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus, de găini ouătoare, de pui de carne şi de curci, la efectivele de porci pentru tăiere şi la efectivele reproducătoare de porcine specificate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, Agenţia trebuie să ia în considerare:
    a) experienţa acumulată în cadrul realizării măsurilor la nivel naţional;
    b) informaţiile transmise organismelor internaţionale pentru siguranţa produselor alimentare, în conformitate cu cerinţele actelor legislative internaţionale existente în domeniul respectiv şi, îndeosebi, informaţiile obţinute în conformitate cu cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;
    c) criteriile generale şi criteriile specifice ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv.
    2) Criteriile generale ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv includ:
    a) frecvenţa lor în rîndul populaţiilor animale şi umane şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;
    b) gradul de gravitate al acestora pentru om;
    c) consecinţele lor economice pentru sănătatea animală şi sănătatea omului, precum şi pentru întreprinderile din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;
    d) tendinţele epidemiologice la animal şi la om, precum şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;
    e) avizele ştiinţifice ale instituţiilor specializate;
    f) progresele tehnologice privind posibilitatea aplicării diferitelor tipuri de control existente;
    g) dispoziţiile şi tendinţele privind modul de creştere şi metodele de producţie.
    3) La stabilirea serotipurilor de salmonelă, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, pentru care se vor trasa obiective, trebuie luate în considerare următoarele criterii specifice:
    a) serotipurile cele mai frecvente de salmonela în salmonelozele umane în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor internaţionale de supraveghere;
    b) prezenţa serotipului în populaţiile de animale respective şi în hrana animalelor;
    c) faptul că un serotip prezintă o capacitate de a se răspîndi rapid şi de a provoca boli la animale şi la om;
    d) gradul de agravare a virulenţei unui serotip, de exemplu, acesta devine mai invaziv sau mai rezistent la terapiile utilizate pentru tratamentul infecţiilor la om.
    9. Obiectivele prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară conţin:
    a) expresia numerică a procentului maximal de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;
    b) expresia numerică a procentului minimal de reducere a numărului de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;
    c) termenul maximal de atingere a obiectivului trasat;
    d) identificarea unităţilor epidemiologice care au rămas pozitive, prevăzute la lit. a) şi b) ale prezentului punct;
    e) identificarea programelor de teste necesare pentru verificarea atingerii obiectivului trasat;
    f) identificarea, în caz de necesitate, a tuturor serotipurilor sau a altor subtipuri de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, ţinînd cont de criteriile generale şi de criteriile specifice stabilite în pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    10. Obiectivele de reducere a prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la populaţiile animale sînt stabilite pentru prima dată înaintea perioadei indicate în coloana 4 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    11.Pentru fiecare obiectiv stabilit Agenţia:
    a) furnizează o analiză a costurilor şi avantajelor scontate, luînd în considerare, îndeosebi, criteriile generale menţionate la pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) solicită ajutorul necesar pentru pregătirea acestei analize;
    c) în baza rezultatelor acestei analize şi avizului consiliului consultativ cu privire la rezultatele acestei analize propune stabilirea obiectivelor.
    12. Prin derogare de la lit. f) pct. 9 şi pct. 11 din prezenta Normă sanitar-veterinară pentru păsările de curte, în conformitate cu fiecare obiectiv privind reducerea prevalenţei salmonelei, se stabileşte o perioadă tranzitorie de 3 ani în fiecare caz şi începe la data indicată în coloana 5 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    13. Obiectivul stabilit pentru şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus pentru perioada tranzitorie se referă la toate cele 5 serotipuri de salmonela din cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sînt identificate în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor naţional şi internaţional de supraveghere.
    14. Obiectivele stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne şi curci pentru perioada tranzitorie se referă la Salmonela enteritidis şi Salmonela typhimurium şi, în caz de necesitate, pot fi extinse la alte serotipuri în baza rezultatelor unei analize realizate în conformitate cu pct. 11 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    15.1) În baza rezultatelor analizei efectuate, conform prevederilor pct. 11 din prezenta Normă sanitar-veterinară, în scopul reducerii prevalenţei salmonelei printre populaţiiile de animale Agenţia propune modificarea anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, precum şi a criteriilor specifice pentru stabilirea serotipurilor de salmonelă relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, prevăzute la alin. 3) pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    2) Modificările operate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară pot extinde cerinţele privind stabilirea obiectivelor naţionale prin completarea, diminuarea sau modificarea listei în care figurează:
    a) zoonozele sau agenţii zoonotici;
    b) stadiile lanţului tehnologic;
    c) populaţiile animalelor respective.
    3) Pînă la modificarea anexei nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară trebuie luate în considerare criteriile generale ce privesc zoonoza sau agentul zoonotic respectiv, stabilite la subpct.2) pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    4) Înaintea stabilirii unor noi obiective în vederea diminuării prevalenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici specificaţi, autorităţile competente reexaminează, în comun, realizarea obiectivelor naţionale şi iau măsurile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentei Norme sanitar-veterinare.
    16. Pentru realizarea obiectivelor trasate, Agenţia elaborează, pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutiv, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici, specificaţi în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, ţinînd cont de repartiţia geografică a zoonozelor în fiecare structură administrativ-teritorială şi de posibilităţile punerii în aplicare a unor controale eficiente pentru producătorii primari şi proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor.
    17. Programele naţionale de control trebuie:
    1) să prevadă depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici în conformitate cu exigenţele şi regulile minime de eşantionare, stabilite în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) să identifice responsabilităţile respective ale autorităţii sanitar-veterinare competente şi ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;
    3) să specifice măsurile de control care urmează a fi luate în urma depistării unor zoonoze şi agenţi zoonotici, mai ales  pentru protejarea sănătăţii omului, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor specifice stipulate în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    4) să permită evaluarea progreselor înregistrate, în conformitate cu dispoziţiile programelor, care să poată fi revizuite, luînd în considerare rezultatele obţinute în urma depistării zoonozelor şi agenţilor zoonotici;
    5) să se refere cel puţin la următoarele stadii ale lanţului tehnologic:
    a) producţia hranei pentru animale;
    b) producţia primară de animale;
    c) prelucrarea şi prepararea produselor alimentare de origine animală;
    6) să conţină, în caz de necesitate, dispoziţiile stabilite privind metodele de testare şi criteriile de evaluare a rezultatelor obţinute de la cercetarea animalelor şi ouălor pentru incubaţie expediate în teritoriu, efectuate în cadrul controalelor oficiale prevăzute în coloana 1 anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    18. Agenţia:
    1) după luarea în considerare, în special, a criteriilor generale specificate la alin.2) pct. 8 din prezenta Normă sanitar-veterinară propune modificări sau completări la cerinţele şi normele minime de eşantionare prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) prezintă, organismelor internaţionale la care Republica Moldova este parte:
    a) în termen de 6 luni de la stabilirea obiectivelor, programele naţionale de control şi măsurile care trebuie întreprinse;
    b) în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare solicitate pentru verificarea programului naţional de control, precum şi modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în ţară, în special în conformitate cu rezultatele obţinute, specificate la subpct. 4) pct. 17 din prezenta Normă sanitar-veterinară;
    c) date privind denumirea şi adresa laboratorului naţional de referinţă pentru depistarea tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    19. Autoritatea sanitar-veterinară competentă teritorială, în comun cu proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau organizaţiile lor reprezentative, în funcţie de specificul exploataţiei, trebuie:
    a) să elaboreze programe de control care să se refere, pe cît e posibil, la toate stadiile producţiei, prelucrării şi distribuţiei;
    b) să prezinte Agenţiei spre coordonare programele lor de control şi orice modificare a acestora şi să le includă în Programul de control naţional;
    c) să comunice sistematic Agenţiei rezultatele programelor lor de control;
    d) să informeze Agenţia despre modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în exploataţie.
    20. Agenţia:
    a) aprobă programele de control prezentate, dacă acestea corespund cerinţelor aplicabile, prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară, şi obiectivelor programului de control naţional respectiv;
    b) întocmeşte şi actualizează lista programelor de control aprobate ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau ale organizaţiilor lor reprezentative;
    c) solicită, în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare pentru Programul naţional de control.
    21. Metodele speciale de control trebuie să fie aplicate pentru reducerea prevalenţei zoonozelor şi a agenţilor zoonotici în stadiul producţiei primare a animalelor şi în alte stadii ale lanţului tehnologic.
    22. Agenţia:
    a) aprobă modul de folosire a metodelor speciale de control, documentele şi procedurile necesare, precum şi cerinţele minime aplicabile metodelor speciale de control;
    b) decide excluderea anumitor metode speciale de control din programele de control.
    23. Dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia celor de la lit. b) pct. 22 din prezenta Normă sanitar-veterinară, nu se aplică metodelor care utilizează substanţe sau tehnici ce cad sub incidenţa legislaţiei  privind nutriţia animalelor, aditivii furajeri şi medicamentele de uz veterinar.
    24. Începînd cel tîrziu cu termenul menţionat în coloana 5 din anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, înainte de expediere animalele vii sau ouăle pentru incubaţie din întreprinderea sectorului agroalimentar de origine, şeptelurile de păsări şi efectivele de origine se supun unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, conform cerinţelor echivalente specificate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară. Data şi rezultatul testelor se indică în certificatele sanitar-veterinare respective.
    25. Autoritatea competentă a ţării importatoare verifică dacă rezultatele testelor efectuate în ţara de origine (expediere):
    a) corespund criteriilor prevăzute în programul său naţional, stabilind reguli specifice privind aceste criterii;
    b) incluse în certificatele sanitar-veterinare respective ale loturilor de animale şi de ouă pentru incubaţie corespund criteriilor în ceea ce priveşte salmonela aplicate loturilor expediate pe teritoriul propriu în cadrul programului său naţional aprobat.
    26. Începînd cu termenele specificate  în coloana 5 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, includerea sau menţinerea în listele ţărilor autorizate să importe animale sau ouă pentru incubaţie, precum şi a speciilor sau categoriei respective, se face la prezentarea unui program aprobat echivalent cu cel prevăzut de prezenta Normă sanitar-veterinară şi în baza garanţiilor echivalente cu cele prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    27. Programul ţării exportatoare trebuie să precizeze garanţiile oferite de statul respectiv în domeniul inspecţiilor şi controalelor referitoare la zoonoze şi agenţi zoonotici, care trebuie să fie cel puţin echivalente cu garanţiile prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    28. Aceste programe sînt acceptate de către Agenţie în cazul în care echivalenţa măsurilor pe care le conţin şi a exigenţelor pertinente aplicabile este obiectiv demonstrată.
    Alte garanţii decît cele prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară pot fi acordate în măsura în care acestea nu sînt mai favorabile decît cele aplicabile  pe teritoriul său.
    29. Agenţia solicită informaţii privind termenele de prezentare şi aprobare a programelor în vederea verificării echivalenţei acestora cu programele naţionale:
    a) de la autoritatea competentă a ţării cu care se întreţin relaţii comerciale sistematice;
    b) în termenele prevăzute la pct. 18 din prezenta Normă sanitar-veterinară de la autoritatea competentă a ţării cu care se iniţiază stabilirea relaţiilor comerciale.
    30. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea animalelor şi siguranţa produselor de origine animală, precum şi sănătatea publică veterinară.
    31. Servicul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea omului şi siguranţa produselor de origine nonanimală.
    32. Autorităţile centrale de specialitate desemnează, în limitele competenţelor legale, laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice specificate în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    33. Laboratoarele naţionale de referinţă pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, în limitele competenţelor legale:
    a) coordonează activităţile laboratoarelor  teritoriale, responsabilităţile şi sarcinile acestora;
    b) anual, pînă la 15 martie, şi, în caz de necesitate, fac schimb reciproc de informaţii privind rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectuate pe dimensiunea animală şi umană;
    c) informează autorităţile centrale de specialitate despre rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici.
    34. În scopul analizei eşantioanelor pentru depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, laboratoarele participante la programele de control:
    a) sînt desemnate de autoritatea competentă;
    b) aplică un sistem de asigurare a calităţii, conform cerinţelor internaţionale actuale, în termen de cel tîrziu 24 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitar-veterinare sau de 24 luni de la includerea a  noi zoonoze sau agenţi zoonotici în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    35. Laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, participă cu regularitate la testele de depistare comune, organizate sau coordonate de Centrul Republican de Diagnostic Veterinar.
    36. Testele de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, prevăzuţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, se bazează pe metodele şi procedeele recomandate de organismele internaţionale ce servesc drept metode de referinţă, aprobate la nivel naţional de către autoritatea competentă.
    Pot fi utilizate şi alte metode de testare aprobate la nivel naţional de către autorităţile competente, cu condiţia că au fost validate conform regulilor recunoscute la nivel internaţional şi oferă rezultate echivalente cu cele obţinute prin metoda de referinţă respectivă.
    37. Autorităţile sanitar-veterinare competente adoptă, în comun, măsuri tranzitorii sau măsuri executorii corespunzătoare, inclusiv modificări necesare în certificatele sanitar-veterinare respective.
    38. Agenţia prezintă:
    a) Guvernului, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitar-veterinare, un raport privind măsurile luate pentru controlul zoonozelor şi agenţilor zoonotici şi eficienţa acestor măsuri si publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficială a Agenţiei;
    b) cu regularitate, Organizaţiei Internaţionale de Sănătate Animală (OIE) rapoarte privind situaţia epizootică şi măsurile întreprinse si publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficiala a Agenţiei.
    39. Experţii internaţionali,  în comun cu Agenţia, efectuează controale la faţa locului, pentru a se asigura că dispoziţiile prezentei Norme sanitar-veterinare, regulile şi măsurile de salvgardare adoptate se aplică uniform, şi informează Agenţia despre rezultatele controalelor efectuate.
    40. Agenţia acordă tot sprijinul necesar experţilor internaţionali pentru îndeplinirea sarcinilor trasate.
    41. Programul naţional de control trebuie:
    1) să ia în considerare zoonoza şi/sau agentul zoonotic respectiv, precum şi situaţia specială din ţară;
    2) să enunţe obiectivul său, luînd în considerare amploarea zoonozei sau a agentului zoonotic în cauză;
    3) să corespundă exigenţelor minime de eşantionare stabilite în secţiunea 2 din prezentul capitol şi în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    4) în caz de necesiate, să corespundă cerinţelor specifice stabilite în secţiunile 1-5 din prezentul capitol;
    5) să precizeze, în general:
    a) prezenţa zoonozei sau agentului zoonotic în cauză în ţară, făcîndu-se, în mod specific, trimitere la rezultatele obţinute în cadrul supravegherii prevăzute la capitolul II al Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;
    b) zona geografică sau, dacă este necesar, unităţile epizootice în care trebuie pus în aplicare programul;
    c) structura şi organizarea autorităţilor competente respective;
    d) laboratoarele autorizate unde sînt analizate eşantioanele prelevate în cadrul programului;
    e) metodele utilizate pentru depistarea zoonozelor sau agenţilor zoonotici;
    f) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) la nivelul nutriţiei animalelor, şeptelului de păsări şi/sau al efectivelor;
    g) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) în alte stadii ale circuitului alimentar;
    h) măsurile luate de autorităţile sanitar-veterinare competente în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate zoonoze sau agenţi zoonotici, în special pentru protejarea sănătăţii publice, inclusiv toate măsurile de prevenire care sînt luate, ca, de exemplu, vaccinarea;
    i) legislaţia naţională în domeniu, inclusiv dispoziţiile naţionale privind activităţile prevăzute la lit. b) pct. 3 din prezenta Normă sanitar-veterinară;
    j) ajutoarele financiare acordate proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi nutriţiei animalelor în cadrul programului de control naţional;
    6) să precizeze, în cazul  întreprinderilor din sectorul agroalimentar şi nutriţiei animalelor la care se referă programul:
    a) structura de producţie a speciilor avute în vedere şi produselor care derivă din acestea;
    b) structura producţiei de hrană pentru animale;
    c) ghidurile referitoare la bunele practici în domeniul creşterii animalelor sau alte orientări (obligatorii sau facultative) care definesc cel puţin gestionarea igienei în exploataţii, măsurile destinate prevenirii apariţiei de infecţii introduse de animale, hrana pentru animale, apa potabilă, persoanele care lucrează în exploataţii şi igiena în cadrul transportului animalelor la destinaţie şi la plecarea din exploataţii;
    d) controlul sanitar-veterinar de rutină în exploataţii;
    e) înregistrarea exploataţiilor;
    f) păstrarea de registre în exploataţii;
    g) documentele care trebuie să însoţească expedierile de animale;
    h) celelalte măsuri pertinente destinate să garanteze trasabilitatea animalelor.
    42. Conform programului de control respectiv aprobat, medicul veterinar de liberă practică împuternicit la exploataţie prelevă şi expediază eşantioane în vederea realizării testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1, din contul bugetului de stat, cu respectarea cerinţelor minime de eşantionare, indicate în anexa nr. 2 la la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    43. Exigenţele stabilite la pct. 42 al prezentei Norme sanitar-veterinare se aplică fără a aduce atingere cerinţelor privind inspecţia ante mortem.
    44. Trebuie înregistrate rezultatele analizei, precum şi:
    a) data şi locul de eşantionare;
    b) identificarea şeptelului de păsări/efective.
    45. Testele imunologice nu pot fi utilizate în cazul în care animalele au fost vaccinate, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat că vaccinul folosit nu interferează cu metoda de test aplicată.
    46. Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică în cazul:
    a) depistării prezenţei Salmonela enteritidis sau a Salmonela typhimurium într-un efectiv de reproducţie din specia Gallus gallus sau de curcani de reproducţie prin analiza probelor prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol sau, conform programelor de teste stabilite în Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus şi Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la curcani, aprobate prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 2 şi, respectiv, anexa nr. 3);
    b) prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în eşantioanele prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol depistate prin metoda de analiză utilizată, aprobată de autoritatea competentă;
    c) confirmării suspiciunii prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în alte condiţii prin analiza eşantioanelor, prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol.
    47. Ouăle neincubate din şeptel trebuie distruse.
    Aceste ouă pot fi utilizate pentru consumul uman în cazul în care sînt tratate, astfel încît să se garanteze eliminarea Salmonela enteritidisşi Salmonela typhimurium, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.
    48. Toate păsările din şeptel, inclusiv puii de o zi, trebuie sacrificate sau distruse, astfel încît să se reducă cît mai mult posibil riscul propagării salmonelei.
    Sacrificarea trebuie să se realizeze conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.
    Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală şi prevederilor secţiunii 5 din prezentul capitol.
    49. Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    50. Ouăle pentru incubaţie provenind din şeptelurile infectate cu Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium, inclusiv din cuibar, trebuie distruse sau tratate, conform Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    Toate referinţele la Salmonela typhimurium din această secţiune vor include, de asemenea, Salmonela typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-.
    51. Ouăle nu se admit pentru consum uman direct, cu excepţia celor  care provin dintr-un efectiv comercial de găini ouătoare supus Programului naţional de control şi care nu face obiectul unor restricţii oficiale.
    52.1) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie în cadrul unui focar specific de toxiinfecţie alimentară la om, nu pot fi utilizate pentru consumul uman decît dacă sînt tratate, astfel încît să se garanteze distrugerea tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.
    2) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de Salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie într-un focar specific de toxiinfecţie alimentară la om:
    a) sînt considerate ca fiind ouă de categoria B, cum sînt definite în Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1208 din  27 octombrie 2008;
    b) sînt marcate cu menţiunea prevăzută în Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, care le face uşor de diferenţiat de ouăle de categoria A, înainte ca acestea să fie plasate pe piaţă;
    c) nu au acces la centrele de ambalare decît în cazul în care sînt luate măsurile adoptate pentru prevenirea posibilei contaminări încrucişate a ouălor din alte efective.
    53. În cazul în care păsările provenind din efective infectate sînt sacrificate sau distruse, trebuie luate măsuri, astfel încît să se reducă riscul propagării zoonozelor pe cît posibil.
    Sacrificarea se realizează conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.
    Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare şi prevederilor  secţiunii 5 din prezentul capitol.
    Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    54. Pentru a se exclude rezultatele iniţiale fals pozitive, autoritatea competentă este abilitată să ridice restricţiile prevăzute la pct. 52 din prezenta Normă sanitar-veterinară:
    1) în urma unei investigaţii epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecţie alimentară, efectuată conform prevederilor Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectivul de găini ouătoare nu este identificat ca fiind sursa de infecţie pentru oameni, prin consumul de ouă sau produse din ouă;
    2) efectivul este supus programului naţional de control şi prezenţa serotipurilor de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere nu este confirmată prin următorul protocol de recoltare de probe efectuat de către autoritatea competentă:
    a) analiza separată a 7 probe, inclusiv colectarea pentru analiză cîte un subeşantion de 25 de grame din fiecare probă de materie fecală şi praf, într-un laborator desemnat pentru detectarea şi serotipizarea salmonelei, print-o metodă aprobată;
    b) investigaţia bacteriologică a cecumurilor şi a oviductelor a 300 de păsări; sau
    c) investigaţia bacteriologică a cojii şi a conţinutului a 4 000 de ouă din fiecare efectiv, în loturi de maximum 40 de ouă.
    55. Pe lîngă recoltarea de probe prevăzută la subpct. 2) pct. 54 al prezentei Norme sanitar-veterinare, autoritatea competentă va verifica absenţa utilizării de substanţe antimicrobiene care ar putea afecta rezultatul analizelor probelor.
    56. Carnea proaspătă provenind de la animalele enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Norma sanitar-veterinară nu va putea fi introdusă pe piaţă pentru consumul uman, dacă nu satisface următorul criteriu:
    „Salmonela: absentă în 25 de grame/produs”.
    57.  Autorităţile competente naţionale stabilesc, în comun, reguli detaliate, precizînd, îndeosebi, schemele de eşantionare şi metodele de analiză.
    58. Criteriul prevăzut la pct. 56 al prezentei Norme sanitar-veterinare nu se aplică cărnii proaspete de pasăre, destinată unui tratament termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să nimicească salmonela, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

    anexa nr.1

    anexa nr.2


    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 200/2010 al Comisiei din 10 martie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European  şi al Consiliului în ceea ce priveşte obiectivul UE de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (JO L 61, 11 martie 2010, p. 1), modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 (JO, L 138, pag. 45 din 26 mai 2011).
    1. Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitar-veterinară) trasează obiectivul şi stabileşte Programul de teste necesar pentru verificarea realizării obiectivului de reducere a Salmonella Enteritidis, Salmonela Hadar, Salmonella Infantis, Salmonela Typhimurium, inclusiv Salmonella typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-, şi Salmonella Virchow (în continuare – salmonele relevante) în efectivele de animale de reproducţie adulte din specia Gallus gallus.
    2. Obiectivul de reducere a salmonelelor relevante în efectivele de cel puţin 250 de animale reproducere adulte din specia Gallus gallus (în continuare – efectivele de reproducere), care rămîn pozitive, este atingerea unei valori mai mici sau egale cu una la sută.
    La un număr mai mic de 100 de efective de reproducere, poate rămîne pozitiv cel mult un singur efectiv de animale de reproducere adulte.
    3. Agenţia va revizui obiectivul stabilit la pct. 2 al prezentei Norme sanitar-veterinare, ţinînd seama de rezultatele din primul an de punere în aplicare a programelor naţionale de control elaborate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).
    4. Prelevarea de probe:
    1) trebuie să cuprindă toate efectivele de reproducere;
    2) se efectuează:
    a) la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei;
    b) în cadrul controalelor oficiale.
    5. 1) Prelevarea de probe la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei se efectuează o dată la două săptămîni, în locul ales de autoritatea saniatar-veterinară competentă, fie:
    a) în eclozionator; sau
    b) în exploataţie.
    2)  Autoritatea saniatar-veterinară competentă decide aplicarea:
    a) uneia dintre opţiunile menţionate la lit. a) sau b) subpunct. 1) din prezentul punct întregului program de teste pentru toate efectivele de reproducţie de pui de carne; şi
    b) uneia dintre aceste opţiuni pentru efectivele de reproducţie de păsări ouătoare.
    3) Prelevarea de probe din cadrul exploataţiilor care exportă sau comercializează, în principal ouă pentru incubaţie în alte ţări, are loc la exploataţie în orice împrejurări.
    4) În cazul prelevării de probe la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei şi depistării serotipurilor de salmonela relevante, laboratorul care efectuează analizele notifică imediat faptul autorităţii sanitar-veterinare competente, precum şi proprietarului sau deţinătorului exploataţiei respective.
    5) În cazul în care obiectivul a fost atins în cel puţin doi ani calendaristici consecutivi, durata perioadei dintre prelevările de probe în exploataţie se poate prelungi pînă la trei săptămîni, în funcţie de decizia autorităţii sanitar-veterinare competente.
    6) În cazul detectării unui efectiv pozitiv în exploataţie şi/sau în orice alt caz de suspecţie autoritatea sanitar-veterinară competentă poate decide reluarea intervalului de testare de două săptămîni.
    6. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la lit. b) şi c) din pct. 46 al Normei sanitar-veterinare privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobate prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1) prelevarea de probe oficială se efectuează:
    1) din eclozionator, în cazul prelevării probelor la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei:
    a) în eclozionator - o dată la şaisprezece săptămîni;
    b) în exploataţie - de două ori pe durata ciclului de producţie, şi anume prima dată în termen de patru săptămîni de la începutul perioadei de depunere a ouălor sau de la trecerea în unitatea de depunere a ouălor şi a doua oară spre sfîrşitul perioadei de depunere a ouălor, cel mai devreme cu opt săptămîni înainte de terminarea ciclului de producţie;
    c) o prelevare de probe de confirmare în exploataţie, în cazul depistării salmonelei relevante în probele prelevate din eclozionator;
    2) din exploataţie, în cazul prelevării probelor la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei o prelevare de probe de rutină de trei ori în cursul ciclului de producţie:
    a) în termen de patru săptămîni de la începutul perioadei de depunere a ouălor sau de la trecerea în unitatea de depunere a ouălor;
    b) spre sfîrşitul perioadei de depunere a ouălor, cel mai devreme cu opt săptămîni înainte de terminarea ciclului de producţie;
    c) în cursul ciclului de producţie, într-un moment suficient de îndepărtat de prelevările menţionate la lit. a) şi b) ale prezentului subpunct.
    7. 1) Prin derogare de la dispoziţiile pct. 6 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în cazul în care obiectivul a fost atins în cel puţin doi ani calendaristici consecutivi, autoritatea competentă poate înlocui prelevările de probe de rutină cu prelevări de probe:
    a) la exploataţie o dată, în orice moment al ciclului de producţie, şi o dată pe an la eclozionator; sau
    b) la exploataţie de două ori, în orice moment, la o distanţă suficientă în timp în decursul ciclului de producţie.
    2) Prelevarea de probe efectuată de autoritatea sanitar-veterinară competentă poate înlocui o prelevare de probe la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei.
    8. 1) Prelevarea de probe din eclozionator:
    a) prevede cel puţin o probă de la  un efectiv de reproducţie la fiecare prelevare de probe;
    b) trebuie programată într-o zi de ecloziune, atunci cînd probele de la toate efectivele de reproducţie sînt disponibile şi toate materialele din toate eclozionatoarele din care sînt luaţi pui eclozaţi în ziua prelevării de probe ar trebui să contribuie la setul de probe în mod proporţionat;
    c) prevede  prelevarea a două probe de la efectiv, dacă sînt peste 50 000 de ouă de la un efectiv în eclozionatoare.
    2)  Această probă conţine cel puţin:
    a) o probă compozită de garnituri de coşuri pentru ecloziune murdărite în mod vizibil, prelevate aleatoriu din cinci coşuri pentru ecloziune distincte sau din cinci locuri diferite ale eclozionatorului, pentru atingerea unei suprafeţe totale de cel puţin 1 m2, iar în cazul în care ouăle destinate incubaţiei dintr-un efectiv de reproducţie ocupă mai mult de un eclozionator, se prelevează o astfel de probă compozită din fiecare, pînă la un număr de cinci eclozionatoare; sau
    b) o probă prelevată cu unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formînd în total o suprafaţă de cel puţin 900 cm2, prelevată imediat după mutarea puilor de pe întreaga suprafaţă de la fundul a cel puţin cinci coşuri pentru ecloziune în total sau din puful din cinci locuri, inclusiv de pe podea, în toate dintre cele pînă la cinci eclozionatoare cu ouă eclozate din efectiv, garantînd că se prelevează cel puţin o probă pentru fiecare efectiv de la care provin ouăle; sau
    c) 10 g de coji de ouă sparte se prelevează dintr-un total de 25 de coşuri pentru ecloziune diferite (şi anume, 250 g pentru proba iniţială) în pînă la cinci eclozionatoare cu ouă eclozate din efectiv, care sînt zdrobite, amestecate şi se prelevează o subprobă de 25 g pentru testări.
    3) Procedura prevăzută la alin. 2 al prezentului punct se aplică prelevării de probe realizate la proprietarul sau deţinătorul exploataţiei, precum şi prelevării de probe oficiale.
    4) Nu este obligatoriu să se includă un eclozionator cu ouă provenind de la efective diferite, dacă cel puţin 80 % din ouă se află în alte eclozionatoare care au fost supuse prelevării de probe.
    9. Prelevarea de eşantioane din exploataţie la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei constă, în principal, din eşantioane de materii fecale, avînd drept scop depistarea unei prevalenţe de 1 % în cadrul efectivului, cu o limită de încredere de 95 %, prezentate în una dintre următoarele forme:
    a) probă compozită de materii fecale;
    b) probă de încălţăminte de protecţie şi/sau de praf;
    c) probă de materii fecale amestecate.
    10. 1) Proba compozită de materii fecale, fiecare constînd în probe distincte de materii fecale proaspete, numărul cărora este în raport cu numărul de păsări, cîntărind fiecare cel puţin 1 g, prelevate aleatoriu din mai multe puncte ale coteţului în care este ţinut efectivul sau, în cazul în care efectivul are acces liber la mai multe coteţe dintr-o anumită exploataţie, din fiecare grup de coteţe ale exploataţiei în care este ţinut efectivul, regrupate în minimum două eşantioane compozite materiile fecale, în scopul efectuării analizei.
    2) Numărul de puncte în care urmează să se efectueze prelevări distincte de materii fecale, în scopul constituirii unei probe compozite este de:
    a) 200  pentru 250-349 păsări;
    b) 220 pentru 350-449 păsări;
    c) 250 pentru 450-799 păsări;
    d) 260 pentru 800-999 păsări;
    e) 300  pentru 1 000 sau mai multe păsări.
    3) Proba de încălţăminte de protecţie şi/sau de praf se prelevă prin utilizarea:
    a) perechilor de încălţăminte de unică folosinţă, suficient de absorbante pentru a absorbi umiditatea;
    b) „şosetelor” de tipul „tubegauze”.
    4) Suprafaţa încălţămintei de protecţie de unică folosinţă este umectată cu ajutorul unui diluant corespunzător (de exemplu, 0,8 % clorură de sodiu şi 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă sau cu apă sterilă sau cu oricare alt diluant acceptat de autoritatea competentă).
    5) Probele de încălţăminte de protecţie şi/sau de praf sînt prelevate în timp ce se merge prin coteţ, utilizînd un traseu care va produce probe reprezentative pentru toate părţile coteţului, toate planşetele din fiecare coteţ sau ale sectorului respectiv, incluzînd zonele acoperite cu litieră şi zonele cu grilaj de şipci (în cazul în care nu este periculos să se meargă pe şipci).
    6) După terminarea prelevării de probe în sectorul ales, perechile de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă se scot cu grijă, astfel încît materiile aderente să nu se desprindă.
    7) Probele se compun din:
    a) cinci perechi de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă, fiecare reprezentînd aproximativ 20 % din zona coteţului, grupîndu-le în minimum două probe compozite în cazul analizei; sau
    b) cel puţin o pereche de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă reprezentînd întreaga suprafaţă a coteţului şi o probă suplimentară de praf colectată din mai multe locuri din tot coteţul de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil, folosind unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formînd, în total, o suprafaţă de cel puţin 900 cm².
    8) Proba de materii fecale amestecate se prelevă de la efectivele de reproducţie ţinute în cuşti, în mod natural, de pe benzile cu dejecţii, de pe raclete sau din fose, în funcţie de tipul coteţului, în cantitate de cel puţin 150 g, pentru a fi supuse unor teste separate:
    a) benzile cu dejecţii situate sub fiecare nivel al cuştilor, care sînt puse în funcţiune în mod periodic şi se descarcă într-un transportor elicoidal sau într-un conveier;
    b) sistemul de fose pentru dejecţii în care deflectoarele situate sub cuşti sînt răzuite într-o fosă situată sub coteţ;
    c) sistemul de fose pentru dejecţii dintr-un coteţ în care cuştile sînt dispuse în trepte şi unde materiile fecale cad direct în fosă.
    9) Proba compozită globală de materii fecale amestecate trebuie să reprezinte fiecare rînd din coteţ.
    10) Din fiecare efectiv se prelevă două probe compozite, în funcţie de tehnologie, în modul corespunzător:
    a) sistemele cu benzi sau raclete trebuie puse în funcţiune în ziua prelevării de probe, înainte de efectuarea acesteia;
    b) în cazul sistemelor cu deflectoare sub cuşti şi cu raclete, trebuie să se colecteze materiile fecale amestecate depuse pe racletă, după punerea în funcţiune a acestora;
    c) în cazul sistemelor dispuse în trepte, care nu sînt prevăzute nici cu benzi, nici cu raclete, este necesară colectarea materiilor fecale amestecate din fosă;
    d) din sistemele de benzi cu dejecţii se vor colecta materiile fecale grupate de la capetele de evacuare ale benzilor.
    11. Prelevarea oficială de probe de rutină (planificate) şi de confirmare care urmează după depistarea salmonelei relevante în probele prelevate din eclozionator se realizează conform dispoziţiilor pct. 10 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    Se pot colecta probe suplimentare pentru o posibilă testare a inhibitorilor antimicrobieni sau ai proliferării bacteriene, prin alegerea aleatorie, de regulă, a cel mult cinci păsări din fiecare coteţ al exploataţiei, iar, în caz de necesitate, numărul poate fi mai mare.
    Dacă nu se confirmă sursa infecţiei, se realizează testele de rezistenţă antimicrobiană sau noi teste bacteriologice pentru detectarea salmonelei asupra efectivului sau asupra descendenţilor acestora înainte de a se ridica restricţiile comerciale.
    În cazul în care se detectează inhibitori antimicrobieni sau ai proliferării bacteriene, infecţia cu salmonela se consideră ca fiind confirmată.
    În cazuri excepţionale, adică în cazul în care autoritatea competentă are motive de a suspecta certitudinea rezultatului obţinut (rezultate pozitive sau negative false), aceasta poate decide să repete testarea conform prevederilor prezentului punct.
    12. Probele se expediază, de preferinţă, prin poşta rapidă la laboratoarele teritoriale sau, în caz de necesitate la laboratorul naţional de referinţă, în termen de 24 de ore de la prelevare.
    În cazul în care nu sînt trimise în 24 de ore, probele trebuie refrigerate.
    Probele pot fi transportate la o temperatură ambiantă, cu condiţia ca temperatura să nu fie excesivă (peste 25 °C) şi să nu fie expuse la lumina solară.
    În laboratoare, probele se păstrează refrigerate pînă în momentul examinării, care va fi începută în termen de 48 de ore de la primire  şi în termen de 96 de ore de la prelevarea probelor.
    13. Pregătirea probei, în funcţie de forma acesteia, se efectuează în modul corespunzător:
    1) garniturile coşurilor pentru ecloziune:
    a) se pun într-un litru de apă peptonată tamponată (BPW), preîncălzită la temperatura mediului ambiant şi se amestecă uşor;
    b) se continuă cultura probei prin utilizarea metodei de depistare;
    2) proba de încălţăminte de protecţie şi de praf:
    a) perechea (perechile) de încălţăminte/şosete de protecţie şi proba de praf (tampon de material textil) se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente sau a prafului liber, şi, separat, se pune în 225 ml de BPW, preîncălzită la temperatura mediului ambiant, se scufundă complet în BPW, pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă şi, în caz de necesitate, poate fi adăugată mai multă BPW;
    b) în cazul în care cinci perechi de încălţăminte de protecţie/şosete sînt luate ca două probe compozite, se introduce fiecare probă compozită în 225 ml de BPW sau mai mult, dacă este necesar, pentru a le scufunda complet şi pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă;
    c) se învîrtesc pentru saturarea completă a probei de încălţăminte de protecţie şi de praf şi se continuă cultura prin utilizarea metodei de depistare;
    3) alte probe de materii fecale:
    a) probele de materii fecale sînt adunate şi amestecate cu grijă, iar o subprobă de 25 g se prelevează în vederea culturii;
    b) subproba de 25 g este imersată în 225 ml de soluţie tamponată de apă cu peptonă încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant;
    c) se continuă cultura probei prin utilizarea metodei de depistare;
    4) sau prin alte metode pentru prepararea probelor relevante în vederea detectării salmonelei aprobate în plan internaţional şi naţional.
    14. Pentru detectarea Salmonela spp. se utilizează metoda pentru salmonelă (SMV ISO 6579 „Microbiologia alimentelor şi a hranei pentru animale – Metoda orizontală de detectare a Salmonela spp.: Detectarea Salmonela spp. în fecale de animale şi în probele de mediu din etapa de producţie primară”), care prevede utilizarea mediului semisolid (mediu semisolid Rappaport-Vassiliadis modificat – MSRV), în calitate de mediu de îmbogăţire selectiv unic, incubat la o temperatură de 41,5 + 1° C, timp de 2 x (24 + 3) ore.
    Se permite gruparea bulioanelor îmbogăţite în apă peptonată tamponată (BPW) incubate pentru continuarea culturii. În acest scop, se incubează cele două probe în BPW conform procedurii obişnuite. Se prelevă 1 ml de bulion incubat din fiecare probă şi se agită bine. Apoi se prelevă 0,1 ml din amestec şi se inoculează cutiile de agar MSRV conform metodei obişnuite, fără a le scutura, învîrti sau agita în alt fel probele în BPW după incubare, deoarece aceste acţiuni eliberează particule inhibatoare şi reduc izolarea ulterioară în MSRV.
    15. Din fiecare probă care indică o reacţie pozitivă trebuie tipizat cel puţin un izolat, în conformitate cu clasificarea Kaufmann-White.
    16. Pentru probele prelevate la iniţiativa operatorului din industria alimentară, metodele de pregătire a eşantioanelor, de depistare şi serotipizare, metodele de analiză pot fi înlocuite cu alte metode alternative relevante, validate în plan internaţional şi naţional.
    17. Laboratorul naţional de referinţă va asigura depozitarea şi garanta integritatea a cel puţin a suşelor izolate de Salmonela spp. de la probele prelevate de către autoritatea competentă, pentru o perioadă de minimum doi ani, în vederea unei lizotipii ulterioare sau a unui test de sensibilitate la agenţii antimicrobieni, în conformitate cu metodele normale de colectare de culturi.
    18. 1) Un efectiv de reproducţie este considerat infectat în sensul verificării realizării obiectivului în cazul în care:
    a) se depistează prezenţa salmonelei relevante (cu excepţia suşelor vaccinale) într-una sau mai multe probe prelevate din exploataţie (sau, în cazul unei a doua prelevări de probe oficiale de confirmare, în probele de materii fecale sau de organe de păsări respective), chiar şi în cazul în care salmonela este detectată numai în proba de praf;
    b) prelevarea de probe pentru confirmare în cadrul controalelor oficiale nu confirmă depistarea serotipurilor de Salmonela relevante, dar agenţi antimicrobieni sau efectul inhibitor al proliferării bacteriene au fost depistaţi în efectiv.
    2) Efectivul nu se consideră infectat în cazul în care efectivul de reproducţie este suspectat în baza rezultatelor pozitive (depistării salmonelei) în probele prelevate în exploataţie la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei, neconfirmate de prelevarea de probe oficială.
    3) Din motive statistice, un efectiv infectat se numără o singură dată, indiferent de cîte ori s-a detectat salmonela în respectivul efectiv pe durata perioadei de producţie.
    19. Informaţiile ce necesită a fi înregistrate trebuie să includă:
    a) o descriere detaliată a programului de prelevare de probe şi a tipului de probe prelevate, după caz;
    b) numărul de efective de reproducţie existente şi numărul efectivelor testate;
    c) rezultatele testelor;
    d) explicaţii privind rezultatele, în special în cazurile de suspecţie.


    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 584/2008 al Comisiei din 20 iunie 2008 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte obiectivul comunitar de diminuare a prevalenţei Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium la curcani (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 162, pag. 3-8 din 21 iunie 2008).
    1. Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la curcani (în continuare – Normă sanitar-veterinară) trasează obiectivul şi stabileşte Programul de teste necesar pentru verificarea realizării obiectivului de reducere a Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium la curcani (în continuare – salmonele relevante) la curcani.
    2. Obiectivul de reducere a salmonelelor relevante în efectivele de curcani adulţi de reproducţie şi de curcani pentru îngrăşare, care rămîn pozitive, este atingerea unei valori sub 1 la sută din numărul total de efective.
La un număr mai mic de 100 de efective de curcani adulţi de reproducţie sau pentru îngrăşare poate rămîne pozitiv cel mult un singur efectiv.
    3. Agenţia va revizui obiectivul stabilit la pct. 2 al prezentei Norme sanitar-veterinare, ţinînd seama de rezultatele din cel puţin primul an de punere în aplicare a programelor naţionale de control, elaborate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).
    4. Prelevarea de probe:
    1) trebuie să cuprindă toate efectivele de curcani adulţi de reproducţie şi de curcani pentru îngrăşare ce cad sub incidenţa Normei sanitar-veterinare privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre de Guvern (anexa nr. 1);
    2) se efectuează:
    a) la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei;
    b) în cadrul controalelor oficiale.
    5. 1) Prelevarea de probe de la curcanii adulţi de reproducţie şi curcanii pentru îngrăşare la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei se efectuează, conform prevederilor pct. 17 al Normei sanitar-veterinare privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1), în perioada de trei săptămîni anterioară mutării păsărilor în abator, rezultatele rămînînd valabile pentru maximum şase săptămîni după eşantionare şi, prin urmare, poate fi necesară o eşantionare repetată a aceluiaşi efectiv.
    2) Supimentar, are loc eşantionarea efectivelor de curcani de reproducţie la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei:
    a) în efectivele de creştere: la vîrsta de o zi, la vîrsta de patru săptămîni şi cu două săptămîni înainte de trecerea la perioada de depunere a ouălor sau de trecerea la unitatea de depunere a ouălor;
    b) în efectivele adulte: cel puţin o dată la fiecare trei săptămîni în cursul perioadei de depunere a ouălor în exploataţie sau incubator.
    6. Eşantionarea de către autoritatea competentă trebuie să includă cel puţin:
    1) o dată în an, toate efectivele din 10 % din exploataţii care au cel puţin 250 de curcani de reproducţie adulţi cu vîrsta cuprinsă între 30 şi 45 de săptămîni, incluzînd în orice caz toate exploataţiile în care Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium au fost depistate în timpul celor 12 luni anterioare şi toate exploataţiile care au curcani de reproducţie de elită, străbunici şi bunici şi poate avea loc, de asemenea, în incubator;
    2) toate efectivele din exploataţii în cazul în care este depistată prezenţa Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium în eşantioanele prelevate în incubator de către proprietarul sau deţinătorul exploataţiei sau în cadrul controalelor oficiale, pentru a investiga originea infecţiei;
    3) o dată în an, toate efectivele din 10 % din exploataţii care au cel puţin 500 de curcani pentru îngrăşare, dar în orice caz:
    a) toate efectivele din exploataţie în cazul în care la un efectiv a fost identificată prezenţa Salmonela Enteritidis sau a Salmonela Typhimurium în eşantioanele prelevate de către operatorul din sectorul alimentar, cu excepţia cazului în care carnea curcanilor din efective este destinată tratamentului termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să elimine salmonela; şi
    b) toate efectivele din exploataţie în cazul în care la un efectiv a fost identificată prezenţa Salmonela Enteritidis sau Salmonela Typhimurium în timpul etapei anterioare în eşantioanele prelevate de operatorul din industria alimentară; şi
    c) de fiecare dată cînd autoritatea competentă are suspiciune.
    7. Eşantionarea efectuată de autoritatea competentă poate înlocui eşantionarea la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar.
    8. Prelevarea de probe din incubator se efectuează conform dispoziţiilor stabilite la pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 2).
    9. 1) Prelevarea de eşantioane din exploataţie de la curcanii de reproducţie se efectuează conform prevederilor stipulate în pct. 9-11 din Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 2).
    2) Prelevarea de eşantioane din exploataţie de la curcanii pentru îngrăşare se va efectua cu cel puţin două perechi de încălţăminte/şosete de protecţie de unică folosinţă, iar de la efectivele de curcani crescuţi în aer liber – doar în interiorul crescătoriei, grupînd toate perechile de încălţăminte/şosete de protecţie într-un singur eşantion.
    3) Pentru efectivele cu mai puţin de 100 de curcani, unde nu este posibilă utilizarea unor perechi de încălţăminte/şosete de protecţie întrucît nu există acces la coteţe, acestea pot fi înlocuite cu eşantioanele prelevate cu mîna, aplicînd încălţămintea sau şosetele peste mănuşi şi frecîndu-le de suprafeţele contaminate cu materii fecale proaspete sau, în caz contrar, utilizînd alte tehnici de eşantionare a materiilor fecale care să fie adecvate scopului propus.
    4) Înainte de a utiliza încălţămintea/şosetele de protecţie, suprafaţa acestora trebuie umezită:
    a) cu diluanţi cu recuperare maximă (MRD: 0,8 % clorură de sodiu şi 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă) sau cu apă sterilă, sau orice alt diluant aprobat de laboratorul naţional de referinţă menţionat la pct. 30 al Normei sanitar-veterinare privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1), prin turnarea lichidului în interiorul acestora înainte de utilizare;
    b) ca alternativă, prin introducerea acestora în autoclave cu diluanţi în pungi sau recipiente de autoclave înainte de utilizare.
    5) Diluanţii se pot aplica, de asemenea, pe încălţămintea de protecţie pusă în picioare, utilizîndu-se un pulverizator sau o pisetă.
    6) Este interzisă utilizarea apei din exploataţie conţinînd substanţe antimicrobiene sau dezinfectanţi suplimentari.
    7) Trebuie garantat faptul că toate secţiunile coteţului sînt reprezentate în eşantionare în mod proporţional.
    8) Fiecare pereche ar trebui să acopere aproximativ 50 % din suprafaţa coteţului.
    9) Ca o soluţie alternativă, poate fi purtată o pereche de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă, care să acopere 100 % din suprafaţa coteţului, fiind combinată, în mod obligator, cu un eşantion de praf colectat din mai multe locuri din tot coteţul de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil.
    10) La terminarea eşantionării, încălţămintea/şosetele de protecţie se scot cu grijă, astfel încît materiile aderente să nu se desprindă sau se întoarce pe dos pentru a reţine materiile în interior, apoi, acestea se aşează într-un sac sau alt recipient şi sînt etichetate.
    11) Autoritatea competentă va contribui la şi va supraveghea formarea operatorilor din sectorul alimentar pentru a garanta aplicarea corectă a protocolului de eşantionare.
    12) În cazul suspiciunii unei infecţii cu salmonela într-un efectiv din acea exploataţie autoritatea competentă va efectua testele suplimentare necesare pentru a se asigura că rezultatele examinărilor pentru depistarea salmonelei la efectivele de curcani nu sînt afectate de utilizarea substanţelor antimicrobiene pentru aceste efective.
    13) În cazul în care nu este depistată prezenţa Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium, însă s-au depistat substanţe antimicrobiene sau efecte de inhibare a proliferării bacteriene, se va considera că efectivul de curcani este infectat.
    10. Eşantioanele se expediază, de preferinţă, prin poşta expresă sau curier la Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, în termen de 24 de ore de la prelevare sau dacă nu sînt trimise în 24 de ore acestea trebuie refrigerate.
    11. În laborator, eşantioanele se păstrează refrigerate pînă în momentul examinării, care va fi începută în termen de 48 de ore de la primire şi în termen de 96 de ore după eşantionare.
    Perechea de încălţăminte/şosete de protecţie se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente, se grupează şi se pune în 225 ml de apă peptonată tamponată (BPW), preîncălzită la temperatura camerei, se scufundă complet în apă peptonată tamponată şi, în caz de necesitate, se adăugă mai multă apă peptonată tamponată.
    Eşantionul de praf va fi analizat separat, de preferinţă sau se va grupa cu o pereche de încălţăminte/şosete de protecţie de unică folosinţă în vederea analizei.
    Eşantionul se învîrteşte pentru saturarea completă şi se continuă cultura prin utilizarea metodei de depistare specificată în prezenta secţiune.
    Alte eşantioane (din incubatoare, de exemplu) trebuie pregătite conform prevederilor stipulate în pct. 9-11 din Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 2).
    Modul de pregătire a materiilor fecale în scopul depistării salmonelei poate fi înlocuit prin alte metode pentru prepararea probelor relevante în vederea detectării salmonelei aprobate în plan internaţional şi naţional.
    12. Pentru detectarea Salmonela spp. se utilizează metoda pentru salmonelă (SMV ISO 6579 „Microbiologia alimentelor şi a hranei pentru animale – Metoda orizontală de detectare a Salmonela spp.: Detectarea Salmonela spp. în fecale  de animale şi în probele de mediu din etapa de producţie primară”), care prevede utilizarea mediului semisolid (mediul Rappaport-Vassiladis semisolid modificat, MSRV), în calitate de mediu de îmbogăţire selectiv unic.
    13. Din fiecare probă care indică o reacţie pozitivă trebuie tipizat cel puţin un izolat, în conformitate cu clasificarea Kaufmann-White.
    14. Pentru probele prelevate la iniţiativa operatorului din industria alimentară, metodele de pregătire a eşantioanelor, de depistare şi serotipizare, metodele de analiză pot fi înlocuite cu alte metode alternative relevante, validate în plan internaţional şi naţional.
    15. Laboratorul naţional de referinţă va asigura depozitarea şi integritatea a cel puţin o suşă izolată de Salmonela spp. pe coteţ şi pe an pentru o posibilă testare ulterioară, timp de cel puţin doi ani, a sensibilităţii la bacteriofagi sau la agenţi antimicrobieni, utilizînd metodele uzuale de recoltare a culturilor.
    16. Laboratorul naţional de referinţă va raporta imediat Agenţiei fiecare depistare a Salmonela Enteritidis şi/sau a Salmonela Typhimurium şi comunică referinţele exploataţiei şi a efectivului.
    17. Un efectiv de curcani este considerat pozitiv în vederea verificării realizării obiectivului, în cazul în care se depistează prezenţa Salmonela Enteritidis şi/sau Salmonela Typhimurium (cu excepţia suşelor vaccinale) în respectivul efectiv, cu orice ocazie.
    Efectivele de curcani pozitive se numără o singură dată pentru un lot, indiferent de numărul de operaţiuni de eşantionare şi de testare, şi se raportează doar în anul primei eşantionări pozitive.
    Prevalenţa se calculează separat pentru efectivele de curcani pentru îngrăşare şi pentru efectivele de curcani adulţi de reproducţie.
    18. 1) Informaţiile ce necesită a fi înregistrate şi transmise anual trebuie să includă:
    a) numărul total de efective de curcani pentru îngrăşare şi de curcani adulţi de reproducţie eşantionate de către autoritatea saniatar-veterinară competentă sau de către operatorul din sectorul alimentar;
    b) numărul total de efective de curcani pentru îngrăşare şi curcani adulţi de reproducţie infectate cu Salmonela Enteritidis sau Salmonela Typhimurium;
    c) toate serotipurile izolate de Salmonela (incluzînd alte serotipuri decît Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium) şi numărul de efective infectate pentru fiecare serotip;
    d) explicaţii privind rezultatele, în special cazurile de suspiciune.
    2) Rezultatele prevăzute de prezenta secţiune şi orice informaţie suplimentară pertinentă se comunică în cadrul raportului privind tendinţele şi sursele menţionate în Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici.
    19. La cererea organismelor internaţionale trebuie furnizate cel puţin următoarele informaţii pentru fiecare efectiv de curcani supus analizelor la nivel naţional:
    a) eşantioanele prelevate de către autoritatea sanitar-veterinară competentă sau operatorul din sectorul alimentar;
    b) referinţa exploataţiei, care rămîne unică în timp;
    c) referinţa coteţului, care rămîne unică în timp;
    d) luna eşantionării.

    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 517/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la stabilirea unui obiectiv al UE de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003  şi a Regulamentului (UE) nr. 200/2010 al Comisiei (JO, L 138, din 26 mai 2011, pag. 45-51).
    1. Norma sanitar-veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitar-veterinară) trasează obiectivul şi stabileşte Programul de teste necesar pentru verificarea realizării obiectivului de reducere a Salmonela Enteritidis şi Salmonela Typhimurium, inclusiv Salmonela typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i,  (în continuare – salmonele relevante) la găinile ouătoare din specia Gallus gallus.
    2. Obiectivul de reducere a salmonelelor relevante în efectivele de găini ouătoare din specia Gallus gallus, care rămîn pozitive, este atingerea unei valori de:
    1) un procent anual minim de reducere a efectivelor pozitive de găini ouătoare adulte egal cu cel puţin:
    a) 10 %, în cazul în care prevalenţa este mai mică de 10 % în anul precedent;
    b) 20 %, în cazul în care prevalenţa se situează între 10 şi 19 % în anul precedent;
    c) 30 %, în cazul în care prevalenţa se situează între 20 şi 39 % în anul precedent;
    d) 40 %, în cazul în care prevalenţa este egală sau mai mare de 40 % în anul precedent; sau
    2) cel mult 2 % al procentului maximal, iar la un număr mai mic de 50 de efective de găini ouătoare adulte numai un singur efectiv de animale adulte.
    3. Primul obiectiv urmează a fi  atins la sfîrşitul anului de la stabilirea lui, iar monitorizarea derulează la începutul anului respectiv.
    4. Îndeplinirea obiectivului se evaluează în baza rezultatelor a 3 ani consecutivi, obţinute conform programului testelor care vizează verificarea avansării către obiectivul stabilit în prezenta Norma sanitar-veterinară.
    5. Agenţia va revizui obiectivul stabilit în prezenta Normă sanitar-veterinară, ţinînd seama de rezultatele primului an de punere în aplicare a programelor naţionale de control, elaborate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).
    6. Prelevarea de probe:
    1) trebuie să cuprindă toate efectivele de găini ouătoare adulte din specia Gallus gallus;
    2) se efectuează:
    a) la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei (operatorului în sectorul alimentar);
    b) în cadrul controalelor oficiale.
    7. Prelevarea de probe la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei se efectuează cel puţin la fiecare cincisprezece săptămîni.
    Prima prelevare de probe se efectuează atunci cînd animalele sînt în vîrstă de 24 de săptămîni, cu o marjă pozitivă sau negativă de 2 săptămîni.
    8. Autoritatea competentă prelevă, în cadrul controalelor oficiale, probe cel puţin:
    a) într-un efectiv de animale anual, într-o exploataţie care conţine cel puţin 1 000 de păsări;
    b) în cazul în care animalele au atins vîrsta de 24 de săptămîni (cu o marjă pozitivă sau negativă de 2 săptămîni), în efectivele de găini ouătoare întreţinute în clădiri în care efectivul de animale precedent a fost infectat cu salmonela;
    c) în cazul în care se suspectează o infecţie cu Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium, în urma unei anchete epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecţie alimentară, efectuate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici;
    d) în toate celelalte efective de găini ouătoare din exploataţie, în cazul în care se depistează prezenţa de Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium într-unul dintre efectivele de găini ouătoare din exploataţie;
    e) în toate cazurile de suspecţie, în care autoritatea competentă consideră că este necesar.
    9. O prelevare de probe efectuată de către autoritatea competentă poate înlocui o prelevare de probe la iniţiativa proprietarului sau deţinătorului exploataţiei.
    10. 1) Pentru a maximiza sensibilitatea eşantionării, este necesar să se eşantioneze materiile fecale şi mediul, cel puţin astfel:
    a) pentru efectivele menţinute în baterii, este necesar să se preleveze 2 × 150 g de materii fecale amestecate, în mod natural, de pe toate benzile cu dejecţii sau racletele prezente în coteţ, după utilizarea sistemului de îndepărtare a găinaţului, iar  pentru coteţele în care bateriile sînt dispuse în trepte şi nu sînt prevăzute cu raclete sau benzi cu dejecţii, suplimentar, se colectează 2 × 150 g de materii fecale proaspete amestecate din 60 de amplasamente diferite din partea de jos a bateriilor, din fosele pentru dejecţii;
    b) în hambare sau în clădirile de pe păşunile deschise, se utilizează în mod succesiv două perechi de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă sau de tălpici, fără să fie necesară schimbarea şoşonilor între încălţămintea de protecţie de unică folosinţă, umectînd suprafaţa acestora cu un diliant corespunzător.
    2) Probele trebuie să fie prelevate în timp ce se merge prin adăpost utilizînd un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părţile adăpostului sau ale sectorului respective, inclusiv zonele acoperite cu litieră  şi zonele cu grilaj de şipci, în cazul în care nu este periculos să se meargă pe şipci.
    3) Prelevarea de probe trebuie să acopere toate planşetele din fiecare coteţ. După terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încît materialul aderent să nu se desprindă.
    11. În cazul în care:
    1) prelevarea este efectuată de autoritatea sanitar-veterinară competentă:
    a) trebuie făcute preparate separate din husele pentru cizme şi praful sau tamponul de material textil;
    b) este necesar să se colecteze 250 ml de substanţă, care conţine cel puţin 100 g de praf, din surse importante de praf din tot coteţul;
    c) nu există suficient praf, trebuie să se preleveze o probă suplimentară de 150 g de materii fecale amestecate în mod natural sau o pereche suplimentară de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă sau de tălpici utilizate;
    2) operatorii din sectorul alimentar, diferitele tipuri de probe pot face obiectul unui test unic.
    12. Pentru eşantionarea menţionată la lit. b), c) şi d) pct. 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare, autoritatea sanitar-veterinară competentă se asigură, prin efectuarea de teste suplimentare, după caz, că rezultatele analizelor pentru depistarea salmonelei la păsări nu sînt afectate prin utilizarea de antimicrobieni în efectivele de animale.
    13. În cazul în care nu se depistează prezenţa de Salmonela enteritidis şi de Salmonela typhimurium, ci prezenţa de antimicrobieni sau a unui efect de inhibiţie a proliferării bacteriene, efectivul de găini ouătoare este considerat un efectiv infectat în sensul obiectivului trasat.
    14. Eşantioanele sînt trimise prin curier expres sau prin curier la laboratorul  teritorial sau naţional de referinţă, în termen de 24 de ore de la prelevare.
    Dacă nu sînt trimise în 24 de ore, acestea trebuie refrigerate.
    Probele pot fi transportate la o temperatură ambiantă, cu condiţia ca temperatura să nu fie excesivă (peste 25 °C)  şi să nu fie expuse la lumina solară.
    În laboratoare, probele se păstrează refrigerate pînă în momentul examinării, care trebuie începută în termen de 48 de ore de la primire  şi în termen de patru zile de la prelevare.
    15. La laborator, eşantioanele trebuie păstrate refrigerate pînă la analiza lor, efectuată în următoarele 48 de ore de la primirea acestora.
    16. Încălţăminte de protecţie de unică folosinţă:
    a) cele două perechi de încălţăminte de protecţie de unică folosinţă (sau tălpici) sînt despachetate cu grijă, astfel încît să nu se desprindă materiile fecale aderente,  acestea fiind adunate şi puse în 225 ml de soluţie tamponată de apă cu peptonă încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant;
    b) preparatul se amestecă pînă cînd eşantionul este saturat în întregime şi se continuă cultura prin utilizarea metodei de depistare.
    17. 1) Alte eşantioane de materii fecale şi de praf:
    a) eşantioanele de materii fecale sînt adunate şi amestecate cu grijă, iar un subeşantion de 25 g se prelevează în vederea culturii;
    b) subeşantionul de 25 g este imersat în 225 ml de soluţie tamponată de apă cu peptonă încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant;
    c) se continuă cultura eşantionului prin utilizarea metodei de depistare specificate în prezentul capitol.
    2) În cazul aprobării altor metode de preparare a eşantioanelor de materii fecale în vederea detectării salmonelei, acestea se aplică şi înlocuiesc dispoziţiile menţionate în prezenta secţiune.
    18. Pentru detectarea Salmonela spp. se utilizează metoda pentru salmonelă (SMV ISO 6579 „Microbiologia alimentelor şi a hranei pentru animale – Metoda orizontală de detectare a Salmonela spp.: Detectarea Salmonela spp. în fecale  de animale şi în probele de mediu din etapa de producţie primară”), care prevede utilizarea unui mediu semisolid (mediu semisolid Rappaport-Vassiliadis modificat – MSRV) ca mediu de îmbogăţire selectiv unic.
    19. Cel puţin un izolat din fiecare eşantion pozitiv trebuie serotipizat, în conformitate cu clasificarea Kaufmann-White.
    20. Pentru probele prelevate la iniţiativa operatorului din industria alimentară, metodele de pregătire a eşantioanelor, de depistare şi serotipizare, metodele de analiză pot fi înlocuite cu alte metode alternative relevante, validate în plan internaţional şi naţional.
    21. Laboratorul naţional de referinţă va asigura depozitarea şi garanta integritatea a cel puţin a suşelor izolate de Salmonela spp. de la probele prelevate de către autoritatea competentă, pentru o perioadă de minimum doi ani, în vederea unei lizotipii ulterioare sau a unui test de sensibilitate la agenţii antimicrobieni, în conformitate cu metodele normale de colectare de culturi.
    22. 1) Un efectiv de găini ouătoare este considerat pozitiv, în sensul verificării realizării obiectivului trasat, în cazul în  care:
    a) se depistează prezenţa de Salmonela enteritidis şi Salmonela typhimurium (în afara suşelor vaccinale) într-unul sau mai multe eşantioane prelevate din efectivul de găini ouătoare, chiar dacă serotipul de Salmonela relevant este depistat doar în proba de praf sau tamponul pentru praf;
    b) agenţi antimicrobieni sau bacteriostatice au fost depistaţi în efectiv.
    2) Această normă nu se aplică în cazurile excepţionale (suspecte), în cazul în care rezultatul pozitiv iniţial pentru Salmonela nu a fost confirmat de protocolul de prelevare a probelor respectiv.
    3)  Un efectiv de găini ouătoare pozitiv se numără doar o dată, indiferent:
    a) de cîte ori serotipul de Salmonela relevant a fost depistat în acest efectiv în timpul perioadei de producţie şi fac obiectul unui raport numai în primul an al depistării;
    b) dacă prelevarea de probe a fost efectuată la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorităţii sanitar-veterinare competente.
    4) În cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producţie se desfăşoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an trebuie raportat separat.
    23. Informaţiile care trebuie comunicate sînt:
    a) numărul total de efective de găini ouătoare care fac obiectul unor teste, precum şi numărul de efective de găini ouătoare supuse unor teste pentru fiecare nivel de eşantionare prevăzut la secţiunea 1 din prezentul  capitol;
    b) numărul total de efective infectate şi rezultatele testelor pentru fiecare nivel de eşantionare prevăzut la secţiunea 1 din prezentul  capitol;
    c) explicaţii privind rezultatele, în special cazurile de suspiciune.
    24. Rezultatele prevăzute de prezenta secţiune şi orice informaţie suplimentară pertinentă se comunică în cadrul raportului privind tendinţele şi sursele menţionate în Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici.
    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1177/2006 din 1 august 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerinţele în vederea utilizării de metode de control specifice în cadrul programelor naţionale de control al salmonelei la păsările de curte (J.O. al UE, 2006,  L 212, pag. 3–5).
    1. Norma sanitar-veterinară privind utilizarea metodelor specifice de control al salmonelei la păsările de curte (în continuare – prezenta Normă sanitar-veterinară) stabileşte regulile privind utilizarea de antimicrobieni şi de vaccinuri în cadrul programelor naţionale de control, elaborate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).
    2. Se interzice aplicarea preparatelor antimicrobiene de uz veterinar animalelor producătoare de produse alimentare de origine animală destinate consumului uman.
Antibioticele nu trebuie folosite ca metodă specifică de control al salmonelelor la păsările de curte.
    3. 1) Prin derogare de la pct. 2 al prezentei Norme sanitar-veterinare şi în condiţiile prezentului punct antimicrobienii autorizaţi de autoritatea competentă pot fi utilizaţi în următoarele cazuri excepţionale:
    a) păsările de curte atinse de o infecţie provocată de salmonela şi însoţită de semne clinice, care pot provoca animalelor suferinţe nejustificate; efectivele tratate cu antimicrobieni sînt considerate în continuare infectate cu salmonela; trebuie luate măsuri corespunzătoare faţă de efectivele reproducătoare pentru a reduce, atît cît este posibil, riscul de răspîndire a salmonelei de-a lungul celorlalte etape ale piramidei de reproducere;
    b) conservarea materialului genetic de valoare în efectivele reproducătoare în vederea constituirii de noi efective indemne de salmonela, în special a efectivelor de elită, a efectivelor de specii ameninţate şi a efectivelor crescute în scopul cercetării; puii ieşiţi din ouă destinate incubaţiei provenite de la păsări de curte tratate cu antimicrobieni trebuie supuşi prelevării de probe o dată la cincisprezece zile pe durata creşterii, obiectivul fiind de a detecta o rată de prevalenţă a salmonelei în cauză de 1 %, cu o limită de încredere de 95 %;
    c) autorizaţie acordată de autoritatea sanitar-veterinară competentă de la caz la caz, în alte scopuri decît combaterea salmonelei, într-un efectiv suspect de infecţie cu salmonela, în special ca urmare a studiului epidemiologic al unui focar de toxiinfecţie alimentară sau a detectării de salmonela în incubator sau în exploataţie, iar în cazuri de urgenţă, autoritatea competentă decide să se permită un tratament fără autorizaţie prealabilă, cu ajutorul prelevării de probe de un medic veterinar autorizat, cu condiţia de a notifica de îndată acest tratament autorităţii competente; efectivele sînt considerate infectate cu salmonela în cazul în care prelevarea de probe nu s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile din prezenta literă.
    2) Utilizarea de antimicrobieni se subordonează monitorizării autorităţii competente şi notificării acesteia din urmă.
    3) Această utilizare se bazează, ori de cîte ori este posibil, pe rezultatele prelevării de probe bacteriologice şi ale testelor de sensibilitate.
    4. Dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol nu se aplică substanţelor, microorganismelor sau preparatelor a căror utilizare în calitate de aditivi pentru hrana animalelor a fost autorizată în conformitate cu cerinţele privind autorizarea, utilizarea, controlul şi măsurile ce se aplică aditivilor pentru hrana animalelor.
    5. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, dacă fabricantul nu furnizează o metodă corespunzătoare care să permită diferenţierea bacteriologică a tulpinilor de salmonela de tip sălbatic de tulpinile vaccinale.
    6. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, la găinile ouătoare în perioada de producţie, ci numai dacă s-a stabilit că această utilizare este sigură şi cu condiţia ca vaccinurile să fie autorizate în acest scop.
    7. Programul de vaccinare contra Salmonela enteritidis a tuturor găinilor ouătoare în scopul reducerii excreţiei agentului patogen şi contaminării ouălor cel puţin în faza de creştere, este aplicabil atîta timp cît vaccinurile nu demonstrează, prin monitorizare sau prin rezultatele studiului de referinţă, o prevalenţă mai mică de 10 la sută, prevăzut de Norma sanitar-veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).
    8. Autoritatea sanitar-veterinară competentă poate permite neefectuarea vaccinării în cazul în care:
    a) este satisfăcută de măsurile preventive, întreprinse de agentul economic pe parcursul ultimei perioade a ouatului;
    b) agentul economic a demonstrat lipsa Salmonela enteritidis în ultimele 12 luni înaintea populării halelor cu animale.