În temeiul art. 6 alin. (3), art. 41 alin. (1) lit. c), art. 46 alin. (6) lit. c) şi art. 94 lit. a) din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 193-197, art. 667),
    1. Se aprobă Regulamentul privind evaluarea acordurilor verticale anticoncurenţiale (se anexează).
    2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE PLENULUI
    CONSILIULUI CONCURENŢEI                               Viorica CĂRARE

    Nr. 13. Chişinău, 30 august 2013.


    Prezentul regulament este elaborat în baza art.6 alin.(3), art.46 alin.(6) lit.c) din Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012 (în continuare Lege) şi transpune prevederile Regulamentului (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20.04.2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) L 102 din 23.04.2010; şi transpune parţial Comunicarea Comisiei 2010/C 130/01 – Orientări privind restricţiile verticale, publicată în JO C 130 din 19.05.2010; Comunicarea Comisiei 2004/C 101/108 – Orientări privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din Tratat, publicată în JO C 101/97 din 27.04.2004; Comunicarea Comisiei din 18.12.1978 privind evaluarea anumitor acorduri de subcontractare avînd în vedere dispoziţiile articolului 85 alineatul (1) din Tratatul Comunităţii Economice Europene, publicată în JO C 1 din 31.01.1979.
    1. Prezentul Regulament se aplică la:
    1) stabilirea acordurilor verticale care nu intră sub incidenţa art.5 din Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012 (în continuare Lege);
    2) evaluarea acordurilor verticale, prevăzute la art.5 al Legii;
    3) exceptarea individuală a acordurilor verticale în temeiul art.6 alin.(1) din Lege;
    4) exceptarea pe categorii a acordurilor verticale în temeiul art.6 alin.(3) din Lege;
    5) retragerea exceptării pe categorii a acordurilor verticale în temeiul art.6 alin. (6) din Lege.
    2. Beneficiul exceptării pe categorii stabilit prin prezentul Regulament se limitează doar la acordurile verticale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) din Lege.
    3. În sensul prezentului regulament, se vor folosi următoarele noţiuni:
    agent - persoană fizică sau juridică împuternicită să negocieze şi/sau să încheie contracte pe seama altei persoane (principal), fie în nume propriu, fie în numele principalului, în vederea:
    1) achiziţionării de produse de către principal, sau
    2) vînzării de produse furnizate de principal;
    acord de subcontractare - acord încheiat sau nu ca urmare a unei comenzi venite din partea unui terţ, în temeiul cărora o întreprindere numită ”contractor” încredinţează unei alte întreprinderi numite ”subcontractor” ca, în conformitate cu instrucţiunile acestuia, fabricarea de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări, destinate contractorului sau executate în numele lui;
    cumpărător - se referă inclusiv la o întreprindere care, în cadrul unui acord vertical care intră sub incidenţa art.5 din Lege, vinde produse în numele altei întreprinderi;
    client al cumpărătorului - întreprinderea care nu este parte la acord şi care achiziţionează produsele contractuale de la un cumpărător care este parte la acord;
    consumator final - persoană fizică sau juridică care procură produse în scopuri personale, fără scop de a le revinde;
    drepturi de proprietate intelectuală - drepturi de proprietate industrială, know-how, drepturi de autor şi drepturi conexe;
    impunerea preţului de revînzare - acordurile sau practicile concertate al căror obiect direct sau indirect este stabilirea unui preţ de revînzare fix sau minim (preţ minim de revînzare) sau a unui nivel maxim sau sub acest prag maxim, prin care cumpărătorul este obligat să-l aplice
(preţ maxim de revînzare);
    preţul recomandat de revînzare - preţul pe care furnizorul/revînzătorul îl recomandă vînzătorului cu amînuntul să-l aplice;
    import paralel - situaţia cînd un produs protejat printr-o marcă comercială, destinat vînzării într-o anumită ţară, dar care este vîndut fără autorizarea autorului mărcii comerciale, într-o altă ţară, cu preţuri mai mari.
    Astfel de situaţie ar presupune cazul cînd bunurile cumpărate de la un distribuitor exclusiv, destinate comercializării într-o ţară în care bunurile sunt mai ieftine sunt importate într-o ţară în care bunurile sunt mai scumpe şi astfel, concurează cu bunurile comercializate de distribuitorii exclusivi în ţara „scumpă”;
    întreprindere în sensul Legii, „furnizor” şi „cumpărător” includ şi întreprinderile dependente respective;
    know-how - ansamblu secret, substanţial şi identificat de informaţii practice, nebrevetate, rezultate din experienţa furnizorului şi testate de acesta: în acest context, „secret” înseamnă că know-how-ul nu este în general cunoscut sau uşor accesibil; „substanţial” înseamnă că acest know-how este semnificativ şi util cumpărătorului pentru utilizarea, vînzarea sau revînzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; „identificat” înseamnă că know-how-ul este descris de o manieră suficient de cuprinzătoare astfel încît să se poată permite verificarea condiţiilor de „secret” şi „substanţial”;
    obligaţia de neconcurenţă - orice obligaţie directă ori indirectă prin care i se interzice cumpărătorului să producă, să cumpere, să vîndă sau să revîndă produse care concurează cu produsele contractuale sau orice obligaţie directă sau indirectă prin care i se impune cumpărătorului să cumpere de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 % din achiziţiile sale totale anuale de produse contractuale şi de produse substituibile pe piaţa relevantă, calculate pe baza valorii achiziţiilor sale realizate în anul calendaristic precedent sau, în cazul în care există o practică într-un anumit sector de activitate, pe baza volumului achiziţiilor sale realizate în anul calendaristic precedent;
    parte echitabilă - presupune că transmiterea beneficiilor trebuie cel puţin să compenseze impactul negativ real sau probabil asupra consumatorilor cauzat de împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei, constatat în temeiul art. 5 din Lege;
    restricţie verticală a concurenţei - împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei într-un acord vertical care cade sub incidenţa art.5 din Lege;
    restricţii verticale grave ale concurenţei - restricţiile verticale grave sunt: impunerea preţului minim de revînzare; anumite restricţii cu privire la cercul de consumatori sau teritoriul unde cumpărătorul poate vinde produse; restricţii adresate membrilor unei sistem de distribuţie selectivă sau către consumatorii finali privind livrările încrucişate şi restricţiile privind vînzarea pieselor componente ca piese de schimb către consumatorii finali;
    reţele similare paralele de acorduri verticale - reţele paralele de acorduri verticale ce conţin restricţii care produc efecte similare pe piaţă;
sistem de distribuţie selectivă - sistem de distribuţie prin care furnizorul se obligă să vîndă produsele contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectaţi pe baza unor criterii stabilite şi prin care aceşti distribuitori se obligă să nu vîndă aceste produse unor distribuitori neagreaţi, pe teritoriul rezervat de către furnizor;
    sistem de distribuţie exclusivă - sistem de distribuţie prin care furnizorul acceptă să-şi vîndă produsele unui singur distribuitor, în vederea revînzării pe un teritoriu determinat. În acelaşi timp, vînzările active ale distribuitorului în alte teritorii (alocate exclusiv) sunt, de regulă, limitate;
    vînzări active - vînzări realizate prin abordarea activă a unei clientele determinate sau a unor clienţi dintr-un teritoriu specific, alocat în mod exclusiv unui alt distribuitor, prin intermediul reclamei şi al publicităţii în mass-media sau prin alte mijloace de promovare, destinate grupului respectiv de clienţi sau clienţilor din teritoriul dat; stabilirea unui depozit sau a unui punct de vînzare în teritoriul exclusiv al altui distribuitor;
    vînzări pasive - vînzări pe baza unor cereri neformulate, din partea unor clienţi individuali; vînzările generate de orice publicitate sau acţiune promoţională, fie prin media, fie pe Internet, receptate de clienţii stabiliţi pe teritoriile exclusive ale altor distribuitori sau care aparţin unei clientele alocate altor distribuitori, dar care sunt şi un mijloc rezonabil de a ajunge la clienţi situaţi în afara acestor teritorii sau a unei asemenea clientele.
    4. Noţiunile nedefinite la pct.3 au înţelesul dat de Lege.
    5. Prevederile art.5 alin.(1) din Lege nu se aplică acordurilor verticale de importanţă minoră care cad sub incidenţa art.8 din Lege, contractelor de agenţie şi contractelor de subcontractare.
    6. Exceptarea expusă la pct.4 al prezentului regulament pentru acordurile verticale de importanţă minoră prevăzute la art.8 din Lege, se aplică ţinîndu-se cont de prevederile art.9 din Lege.
    7. În sensul aplicării art.5 alin.(1) din Lege, un acord este considerat contract de agenţie propriu-zis în cazul în care proprietatea bunurilor contractuale cumpărate sau vîndute nu aparţine agentului, sau în cazul în care agentul nu prestează el însuşi serviciile contractuale şi agentul:
    1) nu contribuie la costurile legate de furnizarea/achiziţia bunurilor sau serviciilor contractuale, inclusiv costurile de transport aferente bunurilor. Aceasta nu împiedică agentul să efectueze serviciul de transport, cu condiţia ca respectivele costuri să fie suportate de principal;
    2) nu deţine, pe cheltuiala proprie sau pe propriul risc, stocuri de bunuri contractuale şi, în special, nu suportă costurile de finanţare a stocurilor şi poate returna principalului, fără cheltuieli, bunurile nevîndute, cu excepţia cazurilor în care este prevăzută răspunderea pentru culpă a agentului;
    3) nu îşi asumă responsabilitatea faţă de terţi pentru prejudicii provocate de produsul vîndut, cu excepţia cazului în care, în calitate de agent este prevăzută răspunderea pentru culpă în acest sens;
   4) nu îşi asumă răspunderea pentru neexecutarea contractului de către clienţi, mai puţin pierderea comisionului său, cu excepţia cazului în care este prevăzută răspunderea pentru culpă a agentului;
    5) nu este obligat, direct sau indirect, să investească în acţiuni de promovare a vînzărilor, cum ar fi contribuţiile la bugetul de publicitate al principalului;
    6) nu realizează investiţii specifice pieţei în echipamente, incinte sau formarea personalului;
    7) nu întreprinde activităţi pe aceeaşi piaţă de produse, solicitate de către principal, cu excepţia cazului în care aceste activităţi sunt rambursate în totalitate de către principal.
    8. Exceptarea prevăzută la pct.4 se aplică contractelor de agenţie doar pentru clauzele considerate a fi inerente unui contract de agenţie, şi anume:
    1) limitarea teritoriului în care agentul poate să vîndă produse;
    2) limitarea clientelei căreia agentul poate să-i vîndă produse;
    3) preţurile şi condiţiile în care agentul trebuie să vîndă sau să cumpere produse şi doar în cazul în care riscurile aferente acestei activităţi sunt pe seama principalului şi se referă la:
    4) riscurile directe, legate de contractele încheiate şi/sau negociate de agent pe seama principalului;
    5) riscurile legate de investiţii specifice pieţei. Acestea sunt investiţiile cerute în mod special de tipul de activitate care agentul a fost desemnat de către principal, şi anume care sunt necesare pentru a permite agentului să încheie şi/sau să negocieze acest tip de contract;
    6) riscurile legate de alte activităţi desfăşurate pe aceeaşi piaţă de produse, în măsura în care principalul cere agentului să întreprindă astfel de activităţi, dar nu ca agent în numele comitentului, ci pe propriul risc.
    9. Exceptarea prevăzută la pct.4 se aplică clauzelor din acordul de subcontractare care prevăd că:
    1) tehnologia sau echipamentele furnizate de către contractor nu pot fi utilizate în alte scopuri decît în scopul acordului de subcontractare;
    2) tehnologia sau echipamentele furnizate de către contractor nu pot fi puse la dispoziţia terţilor;
    3) produsele rezultate din utilizarea tehnologiei sau echipamentelor în cauză pot  fi furnizate numai contractorului sau executate numai în numele lui, cu condiţia ca şi, în măsura în care respectiva tehnologie sau respectivele echipamente sunt  necesare pentru a-i permite subcontractorului, în condiţii rezonabile, să producă produse în conformitate cu instrucţiunile contractorului. În această măsură, subcontractorul furnizează bunuri, servicii sau lucrări pentru care nu apare ca furnizor independent pe piaţă;
    Condiţiile menţionate mai sus sunt îndeplinite atunci cînd executarea acordului de subcontractare impune utilizarea de către subcontractor:
    4) a unor  drepturi de proprietate industrială deţinute de contractor sau aflate la dispoziţia sa, sub formă de brevete, modele de utilitate, desene şi modele protejate de drepturi de autor, desene şi modele înregistrate sau alte drepturi; sau
    5) a unor cunoştinţe tehnice sau procedee de fabricaţie cu caracter secret (know-how) deţinute de contractor sau la dispoziţia acestuia; sau
    6) a unor studii, planuri sau altor documente care însoţesc informaţiile oferite, elaborate de către sau pentru contractor; sau
    7) a unor matriţe, tipare, utilaje şi echipamente accesorii aflate în proprietatea contractorului,
care, chiar şi fără să facă obiectul unor drepturi de proprietate industrială sau fără să aibă un caracter secret, permit fabricarea unor produse care se deosebesc prin formă, funcţie sau compoziţie de alte produse fabricate sau furnizate pe piaţă.
    10. Prevederile art.5 alin.(1) din Lege se aplică doar acordurilor verticale care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa Republicii Moldova sau pe o parte a acesteia.
    11. Pentru a evalua dacă acordurile menţionate la pct.10, împiedică, restrîng sau denaturează concurenţa este necesar să se examineze concurenţa în contextul în care aceasta ar apărea în absenţa acordului respectiv. Pe parcursul evaluării trebuie să se ţină cont de impactul acordului în cauză asupra concurenţei între mărci (între furnizori de mărci concurente) şi asupra concurenţei intramarcă (între distribuitorii aceleiaşi mărci).
    12. La aplicarea prevederilor expuse la pct.11 trebuie să se ţină seama de faptul că art.5 alin.(1) din Lege distinge acordurile care au ca obiect restrîngerea concurenţei şi acordurile care au ca efect restrîngerea concurenţei.
    13. Pentru a determina dacă un acord are ca obiect restrîngerea concurenţei trebuie să se ia în consideraţie cîţiva factori, în special, conţinutul acordului şi scopurile obiective ale acestuia. De asemenea, este posibil să fie necesar să se examineze contextul în care acordul se aplică.
    Modalitatea concretă de punere în aplicare a unui acord poate indica o restricţie prin obiect chiar şi în cazul în care aceasta nu este stipulată în mod expres în acord. Dovada intenţiei a părţilor de a restrînge concurenţa constituie un factor relevant, dar nu o condiţie necesară.
    14.  Dacă s-a stabilit că un acord vertical are ca obiect restrîngerea concurenţei, existenţa unor efecte anticoncurenţiale nu trebuie demonstrată.
    15. În cazul cînd un acord vertical nu are ca obiect restrîngerea concurenţei, atunci trebuie de analizat dacă are efecte de restrîngere a concurenţei, ţinîndu-se seama de efectele reale şi potenţiale. Pentru ca un acord să fie restrictiv prin efectele sale, trebuie să se aducă atingere concurenţei actuale sau potenţiale în aşa măsură încît efectele negative asupra preţurilor, producţiei, inovaţiei sau varietăţii sau cantităţii produselor de pe piaţa relevantă să fie determinate cu suficientă precizie.
    16. În vederea analizării efectelor restrictive ale unui acord vertical este necesar să se definească piaţa relevantă. De asemenea, după caz, este necesar să se examineze şi evalueze, poziţia pe piaţă a părţilor, poziţia existentă a concurenţilor, poziţia pe piaţă a cumpărătorilor, existenţa concurenţilor potenţiali, natura produsului, maturitatea pieţei şi nivelul barierelor la intrare. Cu toate acestea, în anumite cazuri, este posibil, ca efectele anticoncurenţiale să reiasă direct din analiza conduitei pe piaţă a părţilor la acord.
    17. Majoritatea restricţiilor verticale generează probleme de concurenţă numai atunci cînd concurenţa între mărci este insuficientă, într-una sau mai multe etape comerciale, şi anume atunci cînd există o anumită putere de piaţă la nivelul furnizorului, al cumpărătorului sau la ambele niveluri.
    18. Exceptările prevăzute la  art.6 alin.(1) din Lege se aplică doar în cazul cînd s-a demonstrat că acordul împiedică, restrînge sau denaturează concurenţa în sensul art.5 alin.(1) din Lege.
    19. Evaluarea restricţiilor verticale prin prisma condiţiilor stabilite la art.6 alin.(1) din Lege, (în continuare denumite condiţii) se referă la evaluarea efectelor economice pozitive ale restricţiilor verticale. Atunci cînd efectele favorabile concurenţiale ale unui acord vertical depăşesc efectele anticoncurenţiale ale acestuia, acordul vertical este favorabil concurenţei, în cele din urmă, este compatibil cu obiectivele Legii.
    20. Evaluarea corespunderii condiţiilor se efectuează în mod rezonabil şi flexibil, avînd în vedere circumstanţele specifice fiecărui caz.
    21. La evaluarea întrunirii condiţiilor nu se face distincţie între acordurile verticale al căror obiect este împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei şi acordurile verticale al căror efect este împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei.
    22. Evaluarea beneficiilor care decurg din acordurile verticale restrictive se face în funcţie de piaţa relevantă la care se referă acordul. Cu toate acestea, atunci cînd două pieţe sunt conexe, creşterile în eficienţă pot fi luate în considerare, cu condiţia că grupul de consumatori afectaţi de restricţie şi cel care beneficiază de aceste creşteri în eficienţă să fie în mare parte acelaşi.
    23. Evaluarea acordurilor verticale restrictive în temeiul art.6 alin.(1) din Lege se face în contextul real în care acestea apar şi pe baza faptelor existente într-un anumit moment determinat de următorii factori: domeniul şi obiectivul cooperării, relaţia de concurenţă dintre părţi şi măsura în care acestea îşi unesc activităţile, care, cumulativ, formează natura acordului. Evaluarea ţine seama de schimbările majore ale situaţiei. În cazul în care acordul vertical restrictiv este ireversibil, evaluarea trebuie făcută de la data punerii în aplicare a acestuia.
    24. Excepţia prevăzută la art.6 alin.(1) din Lege se aplică atîta timp cît cele patru condiţii sunt îndeplinite cumulativ. Deoarece cele patru condiţii sunt cumulative, atunci cînd se costată că una din ele nu este îndeplinită, nu mai este necesară examinarea celorlalte trei.
    25. În sensul prezentului regulament, ordinea expunerii cadrului de evaluare a celei de a doua condiţii, este inversat cu cea de a treia, abordîndu-se astfel problema caracterului indispensabil înainte de cea a transmiterii către consumatori.
    26. La evaluarea contribuţiei la îmbunătăţirea producerii sau distribuţiei de produse ori promovarea progresului tehnic sau economic, denumite în continuare categorii de eficienţă, se ţine seama numai de beneficiile obiective, cea ce înseamnă că eficienţa nu se evaluează din punctul de vedere subiectiv al părţilor.
    27. Pentru a determina care sunt beneficiile obiective produse de acordul vertical şi care este importanţa economică a fiecărei dintre categoriile de eficienţă pretinse este necesar de a verifica următoarele:
    1) natura eficienţei pretinse;
    2) legătura directă dintre acordul vertical şi eficienţă;
    3) probabilitatea şi importanţa  eficienţei pretinse;
    4) cum şi cînd ar putea fi realizată eficienţa pretinsă.
    28. Deoarece există o întrepătrundere semnificativă între diferitele categorii de eficienţă, menţionate la pct.25 din prezentul regulament, se va face distincţie între eficienţa realizată din costuri şi eficienţa de natură calitativă care creează valoare sub formă de produse noi sau îmbunătăţite, o varietate mai mare de produse ş.a.
    29. În cazul cînd se invocă eficienţa realizată din costuri, întreprinderile care solicită beneficiul art.6 alin.(1) din Lege, trebuie să calculeze sau să estimeze valoarea  eficienţei şi să descrie detaliat modul de calcul, în acelaşi rînd cu metodele prin care eficienţa respectivă a fost sau va fi obţinută. Informaţiile enumerate trebuie să fie verificabile pentru a putea stabili cu certitudine că aceste creşteri în eficienţă au fost sau vor fi obţinute.
    30. În cazul în care eficienţa ia forma de produse noi sau îmbunătăţite sau a altor tipuri de natură calitativă, întreprinderile care invocă beneficiul art.6 alin.(1) din Lege trebuie să descrie şi să explice detaliat natura eficienţei şi de ce acestea constituie un beneficiu economic obiectiv.
    31. În cazul în care un acord vertical nu a fost încă aplicat integral, părţile trebuie să-şi justifice orice previziune referitoare la data de la care eficienţa va avea impact pozitiv semnificativ pe piaţă.
    32. Evaluarea caracterului indispensabil al restricţiilor verticale ţine de constatarea faptului că acordul vertical restrictiv nu impune restricţii care nu sunt indispensabile dobîndirii eficienţei aduse de realizarea acordului vertical respectiv. Astfel evaluarea se va efectua cu considerarea, în primul rînd, a condiţiei că acordul vertical restrictiv trebuie să fie necesar pentru obţinerea eficienţei; în al doilea rînd, împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei care decurg din acord trebuie să fie necesare pentru dobîndirea acesteia. Factorul decisiv este de a determina dacă acordul restrictiv şi restricţiile respective permit sau nu efectuarea activităţii în cauză mai eficient decît ar fi fost în absenţa acordului sau a restricţiei în cauză.
    33. Pentru a realiza evaluarea descrisă la pct.32, trebuie să se ţină seama de condiţiile de piaţă şi realităţile comerciale la care sunt expuse părţile la acord, în special de structura pieţii, de riscurile economice legate de acord şi de stimulentele la care sunt expuse părţile. Este relevant să se verifice dacă avînd în vedere împrejurările cauzei, părţile:
    1) ar fi putut obţine eficienţa potrivit primei condiţii de la art.6 alin.(1) lit.a) din Lege, printr-un alt tip de acord mai puţin restrictiv, şi, dacă da, la ce moment ar fi putut obţine eficienţa pretinsă;
    2) ar fi putut obţine eficienţa pe cont propriu.
    În acest sens, părţile la acord trebuie să explice şi să justifice de ce aceeaşi eficienţă nu ar fi putut fi obţinută prin creşterea internă.
    La evaluarea condiţiei că acordul vertical restrictiv trebuie să fie necesar în mod pentru obţinerea eficienţei este important să se determine care este nivelul minim de eficienţă de pe piaţa respectivă, adică nivelul de producţie necesar pentru minimizarea costurilor şi epuizarea economiilor de scară. Cu cît nivelul minim de eficienţă este mai mare în comparaţie cu dimensiunea actuală a uneia din părţile la acord, cu atît mai probabil obţinerea eficienţei va fi considerată specifică  acordului.
    34. În cazul în care se constată că acordul vertical în cauză este necesar pentru obţinerea eficienţei, trebuie să se demonstreze caracterul indispensabil al fiecărei restrîngeri a concurenţei care decurge din acordul vertical. În acest context trebuie să se evalueze dacă restricţiile individuale sunt necesare pentru obţinerea eficienţei. Părţile la acord trebuie să îşi justifice afirmaţia, atît în ce priveşte natura restricţiei, cît şi intensitatea acesteia.
    35. O restricţie verticală este indispensabilă în cazul în care absenţa ei ar elimina sau ar reduce semnificativ eficienţa care decurge din acordul vertical sau ar fi mult prea puţin probabil ca ele să se materializeze. Evaluarea soluţiilor alternative trebuie să ia în consideraţie îmbunătăţirea reală şi potenţială în domeniul concurenţei prin eliminarea unei anumite restricţii sau aplicarea unei alternative mai puţin restrictive.
    36. În anumite situaţii o restricţie poate fi indispensabilă numai pentru o perioadă de timp, situaţie în care excepţia prevăzută la art.6 alin.(1) din Lege se aplică numai pe perioada respectivă.
    37. Factorul decisiv, la evaluarea asigurării consumatorilor cu o parte echitabilă din beneficiul obţinut, este impactul global asupra consumatorilor produselor de pe piaţa relevantă şi nu impactul asupra membrilor individuali ai acestei categorii de consumatori.
    38. Consumatorii nu trebuie să primească în mod obligatoriu o parte din fiecare categorie de eficienţă identificată în temeiul primei condiţii. Este suficient să le fie transmise beneficii suficiente pentru a compensa efectele negative ale acordului vertical restrictiv. În cazul în care un acord restrictiv ar putea să ducă la creşterea preţurilor, atunci consumatorii trebuie să fie integral compensaţi printr-o calitate superioară sau alte beneficii. În caz contrar, a doua condiţie prevăzută la art.6 alin.(1) din Lege nu este îndeplinită. Cu cît este mai mare împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei constatată în temeiul art.5 alin.(1) din Lege, cu atît trebuie să fie mai mare eficienţa şi transmiterea de beneficii compensatorii către consumatori.
    39. În anumite situaţii este necesară o anumită perioadă de timp pînă la materializarea eficienţei. Înainte de această dată acordul poate avea numai efecte negative. Faptul că transmiterea către consumator intervine cu întîrziere nu exclude în sine aplicarea  art.6 alin.(1) din Lege. Cu toate acestea, cu cît întîrzierea este mai mare, cu atît trebuie să fie mai mare eficienţa pentru a compensa pierderile consumatorilor pe perioada care precede transmiterea. Astfel, pentru efectuarea evaluării, trebuie să se ţină seama de faptul că, pentru consumatori, valoarea unui cîştig viitor nu este aceeaşi cu cea a unui cîştig actual. Întru asigurarea unei comparaţii obiective, valoarea cîştigurilor viitoare trebuie să fie actualizată. Rata de actualizare aplicată trebuie să reflecte rata inflaţiei, după caz, şi dobînda pierdută.
    40. În alte situaţii, acordul vertical permite părţilor să obţină eficienţă mai devreme decît ar fi posibil altfel, fapt ce impune să se ţină seama de influenţa negativă asupra consumatorului de pe piaţa relevantă după expirarea acestui termen.
    41. În caz de apărare, întreprinderile trebuie doar să-şi justifice afirmaţiile punînd la dispoziţie estimări şi alte informaţii, ţinînd seama de circumstanţele fiecărui caz: transmiterea eficienţei rezultate din costuri şi/sau transmiterea altor tipuri de eficienţă, în special existenţa produselor îmbunătăţite noi.
    42. Ultima condiţie prevăzută la art.6 alin.(1) lit.d) din Lege consideră existenţa rivalităţii între întreprinderi un factor important al eficienţei economice, inclusiv al eficienţei dinamice sub formă de inovaţii.
    43. Faptul de a fi sau nu eliminată concurenţa în sensul ultimei condiţii depinde de gradul de concurenţă care există înainte de încheierea acordului şi de impactul acordului restrictiv asupra concurenţei, şi anume reducerea concurenţei în urma acordului. Aplicarea acestei condiţii necesită o analiză a diferitelor constrîngeri de concurenţă de pe piaţă, nivelul constrîngerilor concurenţiale pe care le impun părţile la acord şi impactul acordului asupra acestei constrîngeri concurenţiale, în special examinarea influenţei acordului asupra diferitor parametri ai concurenţei.
    44. Deşi cotele de piaţă sunt relevante, importanţa altor surse de concurenţă actuală nu poate fi evaluată exclusiv pe baza cotelor de piaţă. Trebuie examinată capacitatea concurenţilor existenţi de a concura şi stimulentele lor de a proceda aşa.
    45. La evaluare trebuie să se ia în consideraţie concurenţa actuală şi cea potenţială. Evaluarea concurenţei potenţiale necesită o analiză a barierelor la intrare pe care le întîmpină  întreprinderile care nu concurează încă pe o piaţă relevantă. În sprijinul oricărei afirmaţii a părţilor potrivit cărora barierele la intrarea pe piaţă sunt reduse, trebuie aduse informaţii prin care se identifică sursele de concurenţă potenţială, iar părţile trebuie să demonstreze de ce respectivele constrîngeri constituie o presiune concurenţială asupra părţilor.
    46. Prezentul regulament creează o prezumţie de legalitate pentru acordurile verticale care cad sub incidenţa art.5 alin.(1) din Lege, în funcţie de cota de piaţă a furnizorului şi a cumpărătorului, cu condiţia ca acordul vertical respectiv să nu conţină restricţii grave ale concurenţei, care sunt restricţii de concurenţă prin obiect.
    47. Cota de piaţă pe care o deţine furnizorul pe piaţa pe care îşi vinde produsele contractuale şi cota de piaţă deţinută de cumpărător pe piaţa pe care îşi achiziţionează produsele contractuale este cea care determină aplicabilitatea exceptării pe categorii prevăzută la pct.46. Pentru aplicarea exceptării pe categorii, cota de piaţă a furnizorului, cît şi cea a cumpărătorului trebuie să fie inferioară sau egală cu 30%.
    48. În sensul pct.46, în cazul în care într-un acord multipartid o întreprindere cumpără produsele contractuale de la o întreprindere parte la acord şi vinde  produsele contractuale unei alte întreprinderi parte la acord, cota de piaţă a primei întreprinderi trebuie să respecte pragul cotei de piaţă prevăzut la pct.47, atît în calitate de cumpărător, cît şi de furnizor în vederea aplicării exceptării prevăzute pct. 46.
    49. Exceptarea prevăzută la pct.46 se aplică acordurilor verticale care conţin dispoziţii care se referă la cesionarea către cumpărător sau la utilizarea de către cumpărător a drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiţia ca aceste dispoziţii să nu constituie obiectul principal al acordurilor respective şi să fie direct legate de utilizarea, vînzarea sau revînzarea de produse de către cumpărător sau clienţii acestuia. Exceptarea se aplică dispoziţiilor respective, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte produsele contractuale, dispoziţiile să nu conţină restricţii grave.
    50. Exceptarea prevăzută la pct.46 nu se aplică acordurilor verticale încheiate între întreprinderi concurente. Cu toate acestea, exceptarea se aplică atunci cînd întreprinderile concurente încheie între ele un acord vertical nereciproc şi dacă:
    1) furnizorul este un producător şi un distribuitor de bunuri, în timp ce cumpărătorul este un distribuitor şi nu o întreprindere concurentă care acţionează în calitate de producător, ori
    2) furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, în timp ce cumpărătorul furnizează bunurile sau serviciile sale la nivelul comercializării cu amănuntul şi nu reprezintă o întreprindere concurentă la nivelul comercial la care îşi achiziţionează serviciile contractuale.
    51. Prezentul regulament nu se aplică acordurilor verticale care fac obiectul unui alt regulament de exceptare pe categorii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel într-un astfel de regulament.
    52. În sensul aplicării pct.47 definirea pieţei relevante se va face în conformitate cu prevederile capitolului V din Lege.
    53. Cota de piaţă a furnizorului se calculează pe baza datelor privind valoarea vînzărilor pe piaţă, iar cota de piaţă a cumpărătorului se calculează pe baza valorii achiziţiilor pe piaţă. În cazul în care nu sunt disponibile informaţii privind valorile vînzărilor pe piaţă sau ale achiziţiilor pe piaţă, se pot utiliza estimări bazate pe alte informaţii veridice privind piaţa, inclusiv volumul vînzărilor şi achiziţiilor pe piaţă, pentru a stabili cota de piaţă a întreprinderii în cauză.
    54. Cotele de piaţă se calculează pe baza datelor anului calendaristic precedent.
    55. Cota de piaţă a furnizorului include orice produse furnizate distribuitorilor integraţi vertical pentru vînzare.
    56. În cazul în care cota de piaţă nu este iniţial mai mare de 30%, dar creşte ulterior peste acest nivel, fără a depăşi 35%, exceptarea prevăzută la capitolul VI din prezentul regulament continuă să se aplice pe o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi care urmează după anul în care a fost prima dată depăşit pragul de 30% al cotei de piaţă.
    57. În cazul în care o cotă de piaţă nu este iniţial mai mare de 30%, dar creşte ulterior peste 35%, exceptarea prevăzută la capitolul VI din prezentul regulament continuă să se aplice pe durata unui an calendaristic care urmează după anul în care a fost prima oară depăşit pragul de 35%.
    58. Beneficiul de la punctele 56 şi 57 din prezentul regulament nu poate fi combinat astfel încît să depăşească o perioadă de doi ani calendaristici.
    59. Exceptările prevăzute la capitolul VI din prezentul regulament nu se aplică acordurilor verticale care, direct sau indirect, separat sau în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect:
    1) restrîngerea capacităţii cumpărătorului de a-şi stabili preţul de vînzare, fără a aduce atingere posibilităţii furnizorului de a impune un preţ de vînzare maxim sau de a recomanda un preţ de vînzare, cu condiţia ca acestea din urmă să nu echivaleze cu un preţ de vînzare fix sau minim stabilit în urma presiunii exercitate ori a stimulentelor oferite de oricare dintre părţi;
    2) restrîngerea teritoriului în care, ori a clienţilor cărora, un cumpărător parte la acord le poate vinde produsele contractuale fără a aduce atingere unei restricţii asupra locului în care este stabilit, cu excepţia:
    a) restrîngerii vînzărilor active în teritoriul exclusiv sau către un grup de clienţi rezervat furnizorului sau alocat de furnizor altui cumpărător, atunci cînd o asemenea restricţie nu limitează vînzările efectuate de clienţii cumpărătorului;
    b) restrîngerii vînzărilor către utilizatorii finali de către un cumpărător care acţionează pe piaţă în calitate de comerciant cu ridicata;
    c) restrîngerii vînzărilor de către membrii unui sistem de distribuţie selectivă către distribuitori neagreaţi pe teritoriul rezervat de către furnizor pentru aplicarea acestui sistem;
    d) restrîngerii capacităţii cumpărătorului de a vinde componente, furnizate cu scopul de a fi asamblate, către clienţii care le-ar utiliza la producerea aceloraşi tipuri de bunuri ca şi cele produse de furnizor;
    3) restrîngerii vînzărilor active sau pasive către utilizatorii finali de către membrii unui sistem de distribuţie selectivă care acţionează pe piaţă în calitate de vînzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilităţii de a interzice unui membru al sistemului să îşi desfăşoare activităţile dintr-un loc neautorizat;
    4) restrîngerii livrărilor încrucişate între distribuitori în interiorul unui sistem de distribuţie selectivă, inclusiv între distribuitorii care acţionează la niveluri de comercializare diferite;
    5) restrîngerii convenite între un furnizor de componente şi un cumpărător care asamblează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese de schimb utilizatorilor finali, unor prestatori de reparaţii sau altor prestatori de servicii cărora cumpărătorul nu le-a încredinţat repararea sau întreţinerea bunurilor sale.
    60. Impunerea preţurilor de revînzare poate fi efectuată în mod direct sau indirect.
    61. Impunerea directă a preţurilor de revînzare are loc în cazul unei stabiliri directe a preţurilor de revînzare în acorduri verticale sau prin intermediul practicilor concertate.
    62. Impunerea indirectă a preţurilor de revînzare are loc atunci cînd: acordurile verticale sau practicile concertate stabilesc marja de distribuţie sau nivelul maxim al reducerilor pe care le poate acorda un distribuitor faţă de un nivel predefinit al preţului; condiţionează acordarea de rabaturi sau rambursarea cheltuielilor promoţionale de către furnizor, de respectarea unui anumit nivel de preţ; condiţionează preţul de vînzare prevăzut de preţul de revînzare al concurenţilor, precum şi ameninţările, intimidările, avertizările, penalizările, întîrzierea sau suspendarea livrărilor ori rezilierea acordului în cazul nerespectării unui anumit nivel de preţ.
    63. Politica de restrîngere a importurilor paralele prin care vînzătorul restrînge dreptul distribuitorului la vînzări active sau pasive în diferite ţări este considerată interzisă. Se permite doar restrîngerea vînzărilor active într-un anumit teritoriu alocat în mod exclusiv unui distribuitor.
    Prezentul regulament exceptează acordurile verticale care cad sub incidenţa art.5 alin.(1) din Lege cu condiţia ca acestea să nu conţină nici o restricţie gravă prevăzute la pct.59 din prezentul regulament, şi ca nici o astfel de restricţie să nu fie  exercitată prin aceste acorduri. În cazul în care există cel puţin una din restricţiile grave, beneficiul aplicării exceptării pe categorii se pierde pentru acordul vertical respectiv în întregime. Nu este posibilă nici o separabilitate pentru restricţiile grave.
    64. Exceptările prevăzute la capitolul VI din prezentul regulament nu se aplică următoarelor obligaţii conţinute în acordurile verticale:
    1) orice obligaţie directă sau indirectă de neconcurenţă a cărei durată este nedeterminată sau depăşeşte cinci ani;
    2) orice obligaţie directă sau indirectă care interzice cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vîndă sau să revîndă produsele;
    3) orice obligaţie directă sau indirectă care impune membrilor unui sistem de distribuţie selectivă să nu vîndă mărcile anumitor furnizori concurenţi.
    65. În sensul pct.64 subpunctul 1), o obligaţie de neconcurenţă care poate fi reînnoită tacit după o perioadă de cinci ani este considerată ca fiind încheiată pe o durată nedeterminată.
    66. Prin derogare de la pct.64 subpunctul 1), limitarea temporală de cinci ani nu se aplică atunci cînd produsele contractuale sunt vîndute de cumpărător din spaţii sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate de furnizor de la terţi care nu au legătură cu cumpărătorul, cu condiţia ca durata obligaţiei de neconcurenţă să nu depăşească perioada de ocupare a spaţiilor sau a terenurilor de către cumpărător.
    67. Prin derogare de la pct.64 subpunctul 2), exceptarea prevăzută la capitolul VI din prezentul regulament se aplică oricărei obligaţii directe sau indirecte care interzice cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vîndă sau să revîndă bunurile sau serviciile în cazul în care sunt respectate următoarele condiţii:
    1) obligaţia priveşte produse care concurează cu produsele contractuale;
    2) obligaţia este limitată la spaţiile şi terenurile de pe care a acţionat cumpărătorul în cursul perioadei contractuale;
    3) obligaţia este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de furnizor cumpărătorului;
    4) durata unei astfel de obligaţii este limitată la o perioadă de un an după expirarea acordului.
    68. Pct.64 subpunctul 2) nu aduce atingere posibilităţii de impunere a unei restricţii nelimitate în timp asupra utilizării şi divulgării unui know-how care nu este în domeniul public.
    69. Prezumţia de legalitate conferită de capitolul VI din prezentul regulament se retrage în cazul în care un acord vertical, luat separat sau în combinaţie cu acorduri similare puse în aplicare de furnizori sau cumpărători concurenţi, intră în sfera de aplicare a art.5 alin.(1) din Lege şi nu îndeplineşte cumulativ toate condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege.
    70. Condiţiile de exceptare prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege pot să nu fie îndeplinite în special atunci cînd accesul pe piaţa relevantă sau concurenţa de pe aceasta sunt restrînse semnificativ prin efectul cumulativ al unor reţele paralele de acorduri verticale similare practicate de furnizori sau de cumpărători concurenţi.
    71. În aprecierea necesităţii ca beneficiul exceptării pe categorii să fie retras, sunt de o importanţă deosebită efectele anticoncurenţiale care ar putea rezulta din existenţa reţelelor paralele de acorduri verticale avînd efecte similare care limitează semnificativ accesul la o piaţă relevantă sau concurenţa pe piaţa respectivă.
    72. Plenul Consiliului Concurenţei poate decide de a exclude din sfera de aplicare a capitolului VI din prezentul regulament, reţelele paralele de restricţii verticale similare, atunci cînd acestea acoperă peste 50% dintr-o piaţă relevantă.
    73. Răspunderea pentru efectul cumulativ anticoncurenţial poate fi atribuită numai întreprinderilor care contribuie în mod semnificativ la acest efect. Acordurile încheiate de întreprinderi a căror contribuţie la efectul cumulativ este nesemnificativă nu intră sub incidenţa interdicţiei prevăzute la art.5 alin.(1) din Lege şi, prin urmare, nu sunt supuse mecanismului de retragere a beneficiului de aplicare a exceptării.
    74. În cadrul aplicării procedurii de retragere, Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a demonstra că acordul intră în sfera de aplicare a art.5 alin.(1) din Lege şi că acordul nu îndeplineşte cumulativ toate cele patru condiţii prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege. O decizie de retragere a exceptării poate să aibă numai efect ex nunc, ceea ce înseamnă că statutul de acord exceptat nu este afectat decît de la data la care retragerea intră în vigoare.