În conformitate cu Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 36-38, art. 141), cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art. 431), Legea nr. 105-XV din  13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131 art. 507),  cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Sucuri şi anumite produse similare destinate consumului uman” (se anexează).
    2. La momentul intrării în vigoare a prezentei hotărîri, din Nomenclatorul produselor din domeniul reglementat, supuse certificării conformităţii obligatorii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1469 din 30 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.1-4, art.14), cu modificările şi completările ulterioare, poziţia tarifară 2009, cu numărul de ordine 36, se exclude.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                            Vladimir FILAT

    Nr. 1111. Chişinău, 6 decembrie 2010.

    Reglementarea tehnică „Sucuri şi anumite produse similare destinate consumului uman” creează cadrul necesar aplicării Directivei nr.112/2001/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind sucurile de fructe şi anumite produse similare destinate consumului uman, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO nr. L 10, 12. 1.2002, p. 58-66), şi a documentului normativ al Comisiei Codex Alimentarius: Codex Stan 247-2005 privind sucurile şi nectarele de fructe.
    1. Reglementarea tehnică “Sucuri şi anumite produse similare destinate consumului uman” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţe minime de calitate, de prezentare şi de etichetare a produselor, care trebuie respectate la fabricarea şi/sau la comercializarea produselor de sucuri destinate consumului uman, provenite atît din producţia internă, cît şi din import.
    2. Prezenta Reglementare tehnică se referă doar la produsele conservate şi nu se aplică produselor fabricate în gospodării individuale pentru consumul propriu.
    3. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii utilizaţi sînt definiţi după cum urmează:
    1) săculeţi de fructe citrice – structuri multiple voluminoase peliculare, ce conţin sau nu suc, formate din celulele epidermei şi subepidermei, constituind segmente interne ale părţii comestibile a fructelor citrice. Săculeţii unui tip de fruct citric pot fi adăugaţi în sucurile reconstituite, în nectarele fabricate din sucurile fructelor citrice cu aceeaşi denumire;
    2) miez sau pulpă de fructe şi/sau legume – amestec constituit din particule nesolubile ale ţesutului vegetal distrus, format ca urmare a prelucrării fructelor şi/sau a legumelor de acelaşi tip, fără a îndepărta sucul. În cazul citricelor pulpa şi miezul sînt reprezentate de săculeţii cu suc extraşi din endocarp;
    3) nectar – produs lichid nefermentat, dar fermentabil, obţinut prin amestecarea unuia sau mai multor tipuri de sucuri de fructe sau legume ori piure, prin adaos de apă potabilă, zaharuri şi/sau miere naturală, cu sau fără adaos de ingrediente gustative şi substanţe aromatice naturale volatile, conservat prin metode fizice. Fracţia masică minimă a conţinutului de fructe (suc şi/sau piure) este de 25% pentru nectarele de fructe şi de 50% pentru nectarele de legume. Adaosul de zaharuri şi/sau miere se permite doar în cantităţi de pînă la 20% din masa totală a produsului finit;
    4) piure de fructe şi/sau legume folosit la producerea nectarelor – produs nefermentat, dar fermentabil, obţinut din părţi comestibile ale fructelor şi/sau legumelor proaspete sau conservate prin răcire, adus la starea de piure prin metode mecanice, conservat prin metode fizice. Piureul poate fi fabricat prin amestecarea piureurilor de fructe şi/sau legume;
    5) piure concentrat de fructe şi/sau legume folosit la producerea nectarelor – piure de fructe şi/sau legume obţinut prin extragerea apei prin metode fizice, în scopul majorării conţinutului de substanţe solubile de minimum două ori;
    6) suc de fructe şi/sau legume – produs lichid nefermentat, dar fermentabil, obţinut din fructe, pomuşoare, legume sănătoase şi coapte, proaspete, conservate prin răcire sau din sucuri – semifabricate păstrate în condiţii aseptice, din una sau mai multe varietăţi amestecate, posedînd culoarea, aroma şi gustul specifice sucului fructelor, pomuşoarelor şi legumelor utilizate, conservat prin metode fizice. Sucul de legume (cu excepţia sucului de tomate) poate fi supus fermentării acido-lactice. Sucul de citrice se obţine din endocarpul fructelor, prin procedee de producţie adaptate, prin care proporţia elementelor extrase din coaja fructului se reduce la maximum;
    7) suc limpezit – suc din care sînt extrase suspensiile pînă la starea străvezie observată vizual;
    8) suc nelimpezit – suc cu suspensii;
    9) suc cu miez – suc cu fragmente de pulpă avînd fracţia masică de minimum 12%;
    10) suc cupajat – suc obţinut prin intermediul amestecării mai multor sucuri de legume şi fructe de diferite specii cu/sau fără adaosuri de piure;
    11) suc obţinut prin stoarcere directă – suc obţinut prin procedee mecanice nemijlocit din fructe şi/sau legume proaspete sau menţinute proaspete;
    12) suc concentrat (limpezit, nelimpezit) – produs obţinut din suc de fructe şi/sau legume de unul sau mai multe tipuri, prin eliminarea unei părţi de apă prin metode fizice, în scopul majorării conţinutului de substanţe uscate de minimum două ori;
    13) suc reconstituit (limpezit, nelimpezit) – suc obţinut în urma restabilirii sucului concentrat cu apă potabilă în proporţii care asigură caracteristicile fizico-chimice, microbiologice şi organoleptice ale sucului, cu reconstituirea aromei prin adăugarea concentratului de substanţe aromatice naturale sau fără reconstituirea aromei;
    14) suc deshidratat/sub formă de praf – suc obţinut prin eliminarea conţinutului de apă prin metode fizice pînă la obţinerea unui praf capabil să fermenteze după reconstituirea lui cu apă potabilă;
    15) suc difuziv – suc obţinut prin extragerea substanţelor extractive cu apă potabilă, din fructe proaspete sau uscate de un singur tip, produs care nu poate fi obţinut prin metoda mecanică. Sucul difuziv poate fi concentrat şi apoi reconstituit cu apă potabilă;
    16) suc gazat – suc saturat cu dioxid de carbon;
    17) substanţe aromatice naturale de fructe şi/sau legume – amestecuri de compuşi care formează aroma naturală a fructelor, legumelor, obţinute prin metode fizice, sub formă de extract sau infuzii cu utilizarea apei, dioxidului de carbon sau alcoolului etilic alimentar;
    18) substanţe aromatice naturale concentrate de fructe şi/sau legume – substanţe aromatice naturale al căror conţinut depăşeşte de cel puţin 4 ori componenţa lor iniţială în fructe şi legume, obţinute prin metode fizice în procesul producerii sucului concentrat, precum şi sub formă de extracte sau infuzii cu utilizarea apei, dioxidului de carbon sau alcoolului etilic alimentar;
    19) sirop de zahăr – produs preparat pe bază de apă potabilă şi zahăr.
    4. Sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice cad grupele de produse prezentate în următorul tabel (denumite în continuare produse):

Poziţia tarifară conform  Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova	Denumirea produselor
2009	Sucuri de fructe (inclusiv must de struguri) şi sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alţi îndulcitori (edulcoranţi)
2202 90	Suc gazat (sucurile de fructe sau legume care conţin o proporţie de dioxid de carbon mai mare decît cea conţinută în mod normal în sucuri tratate cu acest produs); Nectar (produs pe bază de suc de fructe sau legume cu compoziţie normală, cît şi cel concentrat, la care s-a adăugat o cantitate de apă mai mare decît cea necesară pentru a reconstitui sucul natural, original)

    5. La plasarea pe piaţă produsele trebuie să respecte cerinţele prezentei Reglementări tehnice, prevederile Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Legii nr. 186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor.
    6. Producătorii de sucuri şi nectare sînt obligaţi să aplice bunele practici, să întreprindă măsuri performante pentru asigurarea nivelului corespunzător de calitate, a formelor de prezentare şi etichetare conform prevederilor prezentei Reglementări tehnice.
    7. Calitatea produselor presupune asigurarea respectării şi conformării la cerinţele prescrise pe întregul ciclu al procesului de producţie, începînd cu materia primă şi terminînd cu distribuirea către consumator.
    8. Întreprinderile producătoare de sucuri şi nectare trebuie să dispună de spaţii de depozitare separată a materiilor prime şi a produselor finite, care să comunice direct cu sălile de producţie, în flux tehnologic continuu, prin trasee scurte.
    9. Echipamentul tehnologic şi recipientele care vin în contact cu materiile prime şi produsele finite trebuie să fie confecţionate din materiale care nu posedă efecte toxice.
    10. Managerii şi personalul tehnico-administrativ trebuie să cunoască cerinţele prescrise cărora vor corespunde produsele finite, să aibă o viziune clară despre potenţialele riscuri şi să poată lua măsurile corespunzătoare de prevenire a acestora, să asigure monitorizarea şi supravegherea pe tot lanţul procesului tehnologic.
    11. Materiile prime utilizate la fabricarea sucurilor şi nectarelor se achiziţionează numai pe bază de contract şi trebuie să fie însoţite de documentele ce confirmă originea, calitatea şi siguranţa lor.
    12. Pentru a fi plasate în comerţul alimentar, sucurile şi nectarele trebuie să corespundă cerinţelor de calitate, formelor de prezentare, de prevenire şi de informare a consumatorului stabilite în prezenta Reglementare tehnică.
    13. În funcţie de materiile prime utilizate la producerea lor, sucurile şi nectarele se clasifică în:
    1) monocomponente (dintr-un singur tip de materie primă);
    2) cupajate (din două sau mai multe tipuri de materie primă).
    14. În funcţie de tehnologia fabricării, sucurile şi nectarele se clasifică în:
    1) fără miez (limpezite sau nelimpezite);
    2) cu miez.
    15. Sucurile şi nectarele pot fi gazate prin intermediul saturării cu dioxid de carbon.
    16. Sucurile şi nectarele pot fi conservate prin pasteurizare sau sterilizare.
    17. La producerea sucurilor, pentru îmbunătăţirea gustului se admite utilizarea zaharurilor:
    1) zaharoză;
    2) dextroză monohidratată;
    3) dextroză deshidratată;
    4) glucoză;
    5) fructoză.
    18. Adăugarea zaharurilor enumerate mai sus la sucurile de fructe, în afară de cele de pere şi struguri, este permisă cu condiţia ca zahărul total adăugat atît pentru ajustarea gustului acid, cît şi în scopuri de îndulcire să nu depăşească    150 g/l, respectînd următoarele cerinţe:
    1) în scopul ajustării gustului acid al sucului – cantitatea de zaharuri adăugată, exprimată ca substanţă uscată, neputînd depăşi 15 g/l de suc;
    2) în scopul îndulcirii – cantitatea de zaharuri adăugată, exprimată ca substanţă uscată, neputînd depăşi 150 g/l de suc.
    19. Zaharurile enumerate mai sus nu pot fi adăugate în sucuri în scopul înlocuirii substanţelor uscate solubile.
    20. La producerea nectarelor, pentru îmbunătăţirea gustului se admite utilizarea zaharurilor:
    1) zaharoză;
    2) dextroză monohidratată;
    3) dextroză deshidratată;
    4) glucoză;
    5) fructoză;
    6) sirop de glucoză;
    7) sirop de fructoză;
    8) sirop de zahăr;
    9) soluţie de zahăr invert.
    21. Pentru reconstituirea aromei sucurilor şi nectarelor fabricate din sucuri concentrate şi piureuri se utilizează substanţe aromatice naturale concentrate.
    22. La producerea sucurilor prin stoarcere directă se interzice utilizarea substanţelor aromatice, şi anume a celor naturale, sintetice şi/sau identice celor naturale.
    23. Adăugarea simultană, în acelaşi suc, a zaharurilor şi a acizilor este interzisă.
    24. În sucurile şi nectarele de legume se pot adăuga sare, oţet, uleiuri eterice, sucurile de fructe, produse ale prelucrării laptelui, mirodenii şi extracte vegetale.
    25. La producerea sucurilor şi nectarelor se admite înlocuirea parţială sau totală a zaharurilor cu mierea naturală. Cantitatea de miere adăugată nu trebuie să depăşească 5% din masa produsului finit.
    26. Fracţia masică a substanţelor uscate solubile în nectarele de fructe trebuie să fie de minimum 10% şi de maximum 20%.
    27. Valorile indicilor fizico-chimici ai sucurilor şi nectarelor trebuie să corespundă cerinţelor stabilite în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică.
    28. Mijloacele tehnologice speciale utilizate la fabricarea sucurilor şi nectarelor sînt prezentate în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
    29. Denumirea sub care se comercializează sucurile şi nectarele trebuie să indice corect natura lor şi să includă cel puţin:
    1) denumirea speciei de fructe şi legume utilizate la fabricarea lor;
    2) dacă produsul este fabricat din două sau mai multe specii de fructe şi/sau legume, denumirea produsului trebuie să includă cuvîntul „cupajat”, cu indicarea proporţiei (în %) componentelor în ordinea descrescătoare, sau să fie alcătuită din denumirile fructelor şi/sau legumelor utilizate sub formă de adjectiv compus, plasate în ordinea descreşterii fracţiei masice, sau să conţină un titlu convenţional al grupei de fructe şi/sau legume, de exemplu „Produs de fructe”, „Produs de fructe tropicale” ori „Produs de fructe şi legume”;
    3) pentru sucurile reconstituite, denumirea trebuie completată cu cuvintele „reconstituit” sau „obţinut din concentrate de suc/sucuri”, urmate de denumirea speciei fructelor şi/sau legumelor, care se va înscrie sub denumirea produsului; caracterele literelor vor fi de acelaşi tip şi mărime ca cele utilizate pentru înscrierea denumirii produsului;
    4) pentru produsele concentrate, denumirea produsului trebuie completată cu cuvîntul „concentrat”. Pe ambalajul de consum al produsului concentrat se prezintă procesul lui de diluare.
     30. Produsele trebuie să fie etichetate în conformitate cu prevederile Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Hotărîrii Guvernului nr. 996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”, astfel încît consumatorul să fie informat corect la momentul cumpărării, etichetele umînd să conţină minimum următoarele informaţii:
    1) în cazul sucurilor obţinute prin stoarcere directă, lîngă denumirea produsului se plasează inscripţia „prin stoarcere directă”;
    2) în cazul sucurilor şi nectarelor, atunci cînd conţinutul pulpei depăşeşte 12%, iar la citrice conţinutul săculeţelor de fructe depăşeşte 8%, lîngă denumirea produsului se plasează inscripţiile „limpezit”, „nelimpezit” sau „cu pulpă”;
    3) în cazul sucurilor de legume obţinute prin fermentare acido-lactică, lîngă denumirea produsului se indică “fermentare acido-lactică”;
    4) în cazul sucurilor şi nectarelor de legume fabricate cu adaos de sare, lîngă denumire trebuie aplicată inscripţia „cu sare”;
    5) în cazul sucurilor şi nectarelor fabricate cu utilizarea mierii naturale, se va indica „cu miere naturală”;
    6) în cazul sucurilor şi nectarelor fabricate cu adăugarea zahărului (zaharurilor), se va indica: „cu x”, sau „cu adaos x”, unde x – denumirea zahărului;
    7) nu se admite prezentarea pe etichetă a imaginilor grafice a fructelor şi/sau a legumelor sucurilor şi /sau piureurilor care n-au fost utilizate la fabricarea produsului;
    8) la fabricarea produsului cu adaos de dioxid de carbon, pe etichetă trebuie să fie prezentă inscripţia „gazat”;
    9) la utilizarea condimentelor şi extractelor condimentelor în procesul de fabricare, pe etichetă trebuie să fie prezentă inscripţia „condimentat”, iar în compoziţie să fie indicate condimentele;
    10) pe etichetă se va indica: „conţine dioxid de sulf” – pentru sucurile care conţin 10 mg/kg sau mult de dioxid de sulf şi/sau „cazeinaţi de potasiu sau sodiu” – în cazul sucurilor care conţin urme de aceştia;
    11) se interzice înscrierea cuvîntului „natural” şi/sau „100%”.
    31. Ambalajele sucurilor şi nectarelor trebuie să excludă contaminarea ori pierderea indicilor de calitate ai acestora.
    32. Gradul de umplere admis pentru un recipient cu produs trebuie să constituie minim 90%, calculat ca procent din volumul de apă distilată conţinut de recipientul complet umplut şi închis, măsurat la temperatura de 200 C.
    33. Depozitarea sucurilor şi nectarelor se face în încăperi curate şi igienice, uscate, bine aerisite, neinfectate, acoperite, cu umiditatea relativă a aerului de maximum 75%.
    34. Transportarea şi depozitarea sucurilor şi nectarelor trebuie efectuate în conformitate cu Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, numai cu mijloace autorizate sanitar, care să asigure pe toată perioada acestei activităţi păstrarea nemodificată a caracteristicilor nutritive, fizico-chimice, microbiologice, precum şi protecţia împotriva prafului, dăunătorilor şi altor posibilităţi de degradare şi contaminare.
    35. Nu se admite transportarea şi depozitarea sucurilor şi nectarelor împreună cu produse nealimentare cu miros specific. În timpul încărcării, transportării şi descărcării, produsele trebuie să fie ferite de acţiunea precipitaţiilor atmosferice.
    36. Termenul de valabilitate a sucurilor şi nectarelor este stabilit de producător în funcţie de tipul producţiei, regimul de tratare termică şi tipul ambalajului de desfacere, în conformitate cu Legea nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, şi se indică pe eticheta produsului.
    37. Verificarea indicilor de calitate, a formelor de prezentare, de marcare şi de etichetare se efectuează de producător, inclusiv:
    1) indicatorii organoleptici, masa netă şi corectitudinea etichetării se determină pe fiecare lot;
    2) indicatorii fizico-chimici, fracţia masică a substanţelor uscate solubile, alcoolului, sedimentului, miezului, aciditatea se determină pe fiecare lot.
    38. Caracteristicile indicilor de calitate se determină în conformitate cu cerinţele specificate în anexele nr. 1, 3 şi 4 la prezenta Reglementare tehnică.
    39. Sucurile şi anumite produse similare se plasează pe piaţă doar dacă corespund cerinţelor stabilite în prezenta Reglementare tehnică, în baza certificatului de conformitate eliberat de organismul de certificare acreditat sau în baza declaraţiei de conformitate, emisă de producător care dispune de sistem de management al siguranţei alimentare, certificat şi laborator acreditat sau deţine un contract cu un laborator acreditat.
    40. Producătorul sau importatorul care întruneşte condiţiile specificate în punctul 45 este în drept să emită declaraţie de conformitate.
    41. Certificarea conformităţii sucurilor şi anumitor produse similare se efectuează de către organisme de certificare acreditate pe loturi sau cu evaluarea procesului de fabricare, la solicitarea producătorului sau importatorului.
    Declaraţia de conformitate se emite în baza:
    1) raportului de încercări eliberat de către laboratorul acreditat;
    2) certificatului pentru sistemul de management al siguranţei alimentare.
    42. Pentru verificarea conformităţii sucurilor şi anumitor produse similare cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, mostrele prelevate sînt supuse încercărilor, conform regulilor şi metodelor prevăzute în standarde naţionale aplicabile.
    Lista standardelor pentru metodele de încercări şi prelevare a probelor se aprobă de autoritatea de reglementare în domeniul produselor alimentare, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    43. În cazul în care produsele nu sînt conforme cu cerinţele prescrise, organismul de certificare acreditat, care a dispus efectuarea încercărilor respective, trebuie să informeze, în modul stabilit, producătorul sau importatorul şi organele de supraveghere a pieţei despre neconformitatea constatată.
    44. Pentru emiterea declaraţiei de conformitate producătorul trebuie:
    1) să deţină în cadrul întreprinderii un laborator de încercări competent sau să deţină un contract cu un laborator de încercări competent;
    2) să dispună de un sistem de management al calităţii sau al securităţii alimentare, certificat de organisme de certificare a sistemelor de management acreditate în Republica Moldova sau să deţină certificate de conformitate pentru produsele respective.
    45. În scopul emiterii declaraţiei de conformitate producătorul trebuie să deţină un set de documente, numit documentaţie tehnică. Documentaţia tehnică trebuie să includă următoarele informaţii care să demonstreze conformitatea cu cerinţele declarate:
    1) descrierea generală a produsului;
    2) instrucţiuni tehnologice;
    3) aviz sanitar pentru produs sau certificat pentru sistemul de management al calităţii;
    4) rapoartele de încercări ale produselor, eliberate de laboratoarele de încercări acreditate de Organismul Naţional de Acreditare;
    5) contract încheiat cu laboratorul acreditat în domeniu;
    6) alte documente, la decizia producătorului sau importatorului, relevante pentru atestarea conformităţii produsului.
    46. Documentaţia tehnică trebuie să asigure posibilitatea evaluării conformităţii sucurilor şi nectarelor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
    47. Producătorul, în baza documentaţiei tehnice, întocmeşte o declaraţie de conformitate şi o înregistrează la un organism de certificare acreditat. Forma declaraţiei de conformitate este prezentată în anexa nr. 5 la prezenta Reglementare tehnică.
    48. Producătorul sau importatorul de sucuri şi nectare trebuie să păstreze timp de 3 ani un exemplar al declaraţiei de conformitate, împreună cu documentaţia tehnică, şi, la cererea organelor de control, să ofere dovezi documentare ale respectării cerinţelor de calitate prescrise în prezenta Reglementare tehnică.
    49. Producătorul sau importatorul care deţine declaraţie de conformitate sau certificat de conformitate aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs.
    50. Produsele se plasează pe piaţă însoţite de certificat de conformitate sau de declaraţia de conformitate, care atestă conformitatea acestora cu cerinţele stabilite în prezenta Reglementare tehnică.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5