În scopul executării art. 20 din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.167-172, art.534), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
   1. Se aprobă Instrucţiunile privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului (se anexează).
   2. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii vor întreprinde măsurile ce se impun pentru implementarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
   3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului în procedurile de lucru interne.
   4. Ministerele cu responsabilităţi în domeniu vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, coordonarea activităţilor de implementare şi monitorizare a acţiunilor de aplicare a Instrucţiunilor aprobate.
   5. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, anual, pînă la 15 martie, vor prezenta Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei  rapoarte despre rezultatele implementării Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.

   PRIM-MINISTRU                                                           Iurie LEANCĂ

   Contrasemnează:
   Ministrul muncii, protecţiei
   sociale şi familiei                                                               Valentina Buliga
   Ministrul afacerilor interne                                               Dorin Recean
   Ministrul educaţiei                                                            Maia Sandu
   Ministrul sănătăţii                                                             Andrei Usatîi

   Nr. 270. Chişinău, 8 aprilie 2014.


   1. Prezentele Instrucţiuni stabilesc mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului (în continuare – mecanism intersectorial de cooperare). Instrucţiunile sînt elaborate în conformitate cu legislaţia familiei, civilă, muncii şi protecţiei sociale, penale şi contravenţionale.
   2. Prevederile prezentelor Instrucţiuni vizează angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept, care trebuie să coopereze în vederea prevenirii  violenţei, neglijării, exploatării, traficului de copii, precum şi combaterii acestora prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, educaţionale, de ordine publică şi medicale.
   3. Autorităţile, structurile, instituţiile şi specialiştii cu competenţe în domeniul protecţiei copilului sînt obligaţi să aplice prezenta Instrucţiune, utilizînd Ghidul de aplicare practică a mecanismului de cooperare intersectorială, aprobat de autorităţile centrale de resort.
   4. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Interne vor elabora şi aproba, în baza ordinului interministerial, Fişa de sesizare a cazului suspect de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului.    
   5. În sensul prezentelor Instrucţiuni, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:
   1) copil – persoană care nu a împlinit vîrsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină;
   2) copil aflat în situaţie de risc – copil în privinţa căruia,  ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art. 8 al Legii nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
  3) interesul superior al copilului – asigurarea condiţiilor adecvate pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinînd cont de particularităţile individuale ale personalităţii lui şi de situaţia concretă în care acesta se află;
  4) copil-victimă – copil, căruia, prin acţiuni sau inacţiuni i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale ca rezultat al violenţei, neglijării, exploatării, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaţionale, traficului;
   5) revictimizare – proces repetat de victimizare, care apare ca rezultat al intervenţiei neadecvate din partea instituţiilor sau specialiştilor în privinţa copiilor victime ale violenţei, neglijării, exploatării, traficului;
   6) violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi/reprezentanţii legali/persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ următoarele tipuri de violenţă:
   a) violenţă fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;
   b) violenţă sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu copilul, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
   c) violenţă psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;
   d) violenţă spirituală – subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile, alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
   e) violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile copilului; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; refuz de a susţine material copilul; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, alte acţiuni cu efect similar;
   7) trafic de copii – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu aplicarea vreunuia din mijloacele de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
   8) neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea poate lua următoarele forme:
   a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriţia acestuia;
   b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau de încălţăminte, în special a celor necesare pentru perioada rece a anului;
   c) neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiţii de locuit insalubre, care ameninţă viaţa sau sănătatea copilului;
   d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecţia vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
   e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituţie şcolară, neşcolarizarea copilului;
   f)  neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoţionale ale copilului;
   g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii ori circumstanţe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea copilului, traumatismul copilului, exploatarea copilului sau decesul acestuia;
   9) exploatarea prin muncă a copilului – munca ce prin natura sa sau prin condiţiile în care se exercită este susceptibilă de a dăuna sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului;
   10) pericol iminent – circumstanţe care indică în mod cert asupra existenţei elementelor constitutive ale unei infracţiuni contra vieţii şi/sau sănătăţii copilului şi care au sau pot avea impact grav asupra integrităţii fizice şi/sau psihice a acestuia;
   11) luarea copilului de la părinţi – procedură prin care copilul este separat de părinţi sau de persoanele în grija cărora acesta se află, efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi şi prezentei Instrucţiuni;
   12) ordonanţă de protecţie – act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei;
   13) interviu de protecţie – prima discuţie cu copilul realizată de către managerul de caz sau de către un alt specialist prezent la locul aflării copilului în procesul evaluării iniţiale, în cazul în care realizarea interviului de protecţie de către specialistul respectiv corespunde necesităţilor specifice şi interesului superior al copilului, în scopul stabilirii gradului de securitate a copilului şi informării acestuia despre drepturile sale, serviciile de asistenţă, măsurile de protecţie;
   14) raport de evaluare psihologică – rezultatul final al activităţii psihologului orientată spre descrierea şi evaluarea particularităţilor individual-psihologice ale personalităţii copilului realizat cu scopul aprecierii stărilor actuale, a pronosticului dezvoltării ulterioare şi elaborării de recomandări, care sînt determinate de scopul evaluării;
   15) persoană de încredere – persoană adultă din anturajul copilului în care copilul manifestă încredere, cu care este dispus să comunice şi căreia îi poate destăinui o situaţie în care se simte ameninţat sau în pericol;
   16) prevenirea primară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii – acţiuni de sensibilizare cu privire la reducerea toleranţei la violenţă, neglijare, exploatare, trafic, adresate publicului larg;
   17) prevenirea secundară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii – acţiuni care se adresează grupurilor cu risc crescut de a manifesta comportament violent sau grupurilor cu risc de victimizare cum ar fi: copii şi adolescenţi care trăiesc în familii cu violenţă, copii cu risc de abandon şcolar, cu absenteism din cauze familiale;
   18) prevenirea terţiară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii – acţiuni care se adresează grupurilor afectate deja de violenţă, neglijare, exploatare, trafic, în scopul prevenirii recidivelor, sancţionarea sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor, recuperarea sau tratarea efectelor şi consecinţelor;
   19) autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) şi oraşe;
   20) autoritate tutelară teritorială – secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău. În municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită şi atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuţiile de autoritate tutelară locală sînt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective;
   21) echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează la prevenirea şi soluţionarea cazurilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic;
  22) plan individual de asistenţă – document prin care se realizează planificarea serviciilor, a prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a copilului în baza evaluării complexe a acestuia şi a familiei sale;
   23) plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament;
   24) plasament de urgenţă – plasamentul copilului a cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;
   25) plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistenţă;
   26) managerul de caz – specialistul în protecţia drepturilor copilului din cadrul primăriei, iar în lipsa acestuia asistentul social comunitar.
   6. Reprezentanţii instituţiilor de învăţămînt, medico-sanitare şi de asistenţă socială, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, culturale, ordine publică, Inspectoratul de stat al muncii, altor autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, sînt obligaţi:
   1) să înregistreze sesizările persoanelor referitor la cazurile suspecte de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului şi/sau să se autosesizeze în situaţiile în care au identificat cazuri suspecte de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului (în continuare – caz suspect), aplicînd procedurile sectoriale;
   2) să informeze imediat prin telefon autoritatea tutelară locală, iar în decurs de 24 ore să-i expedieze fişa de sesizare a cazului suspect de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului (în continuare – fişa de sesizare). Fişa de sesizare se completează cu datele deţinute în momentul identificării cazului suspect, în special, în baza informaţiilor obţinute de la sursa raportării cazului suspect. Informaţiile lipsă vor fi acumulate de către managerul de caz în cadrul evaluării iniţiale a cazului;
   3) să informeze imediat suplimentar:
   a) inspectoratul teritorial de poliţie / procuratura – în cazul în care cunosc ori suspectă că un copil este victimă a unei infracţiuni/contravenţii;
    b) serviciul de asistenţă medicală de urgenţă – în cazul în care sesizarea conţine informaţii privind existenţa  pericolului iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, a tentativelor de suicid din partea copiilor;
  c) Inspectoratul de stat al muncii – în cazul în care sesizarea cazului suspect conţine informaţii privind utilizarea muncii copilului la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase, precum şi la lucrări care pot să aducă prejudicii sănătăţii sau integrităţii morale a copiilor.
   7. După primirea sesizării telefonice privind cazul suspect autoritatea tutelară locală dispune imediat efectuarea evaluării iniţiale a situaţiei copilului de către managerul de caz, indicînd, după necesitate, în dispoziţie specialiştii din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, organelor de ocrotire a normelor de drept, care urmează să participe în procesul de evaluare iniţială.
   8. Managerul de caz, efectuează evaluarea iniţială a cazului în scopul examinării sesizării:
   1) imediat – în cazul în care în sesizare se conţin informaţii despre existenţa unui pericol iminent pentru copil;
   2) în decurs de 24 ore în celelalte cazuri.
   9. În cadrul evaluării iniţiale, se realizează interviul de protecţie cu copilul, ţinînd cont de vîrsta şi gradul lui de maturitate, pentru a constata, soluţiona nevoile imediate ale acestuia, implicînd, după caz, alţi specialişti pentru soluţionarea problemelor de sănătate, emoţionale, altor probleme de relevanţă majoră, inclusiv, în caz de necesitate, limitarea accesului presupusului abuzator la alţi copii. Interviul de protecţie este realizat de către unul dintre specialiştii care este desemnat de către membrii echipei multidisciplinare care inspiră copilului mai multă încredere.
   10. În cazul recepţionării de către lucrătorul medical sau angajatul poliţiei din localitatea în care se află copilul a unei sesizări în care se conţin informaţii despre existenţa unui pericol iminent pentru copil, în lipsa temporară a autorităţii tutelare locale şi a managerului de caz, evaluarea iniţială, inclusiv interviul de protecţie sînt realizate de către specialistul care a recepţionat sesizarea în termenele prevăzute în pct. 8 al prezentelor Instrucţiuni. Informaţia acumulată în procesul de realizare a evaluării iniţiale se transmite managerului de caz, în decurs de cel mult 48 ore.
   11.  Dacă în urma evaluării iniţiale a situaţiei copilului se confirmă că copilul este supus violenţei, neglijării, exploatării, traficului, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului, deschiderea dosarului copilului şi realizarea managementului de caz, conform procedurii aprobate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, indicînd, în caz  de necesitate, specialiştii din domeniul ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, organelor de ocrotire a normelor de drept, care urmează să participe în procesul de evaluare complexă.

   14.  Dacă în urma evaluării iniţiale se constată pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară locală întreprinde următoarele măsuri urgente de protecţie a copilului:
   1) solicită serviciul de asistenţă medicală urgentă şi/sau consultaţia, în cel mult 24 ore, a medicului de familie, care ulterior vor acţiona în conformitate cu procedura de intervenţie a lucrătorilor instituţiilor medicale în cazurile de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului;
   2) informează Dispeceratul Inspectoratului teritorial de poliţie în vederea organizării deplasării la faţa locului a grupului operativ de urmărire penală, după caz şi a poliţistului de sector, pentru documentarea cazului, asigurarea securităţii copilului şi altor specialişti implicaţi, în cazul luării forţate a copilului de la părinţi sau persoanele în grija cărora se află copilul.
   15.  Dacă pericolul iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului este provocat din partea părinţilor sau persoanelor în grija cărora se află copilul, autoritatea tutelară locală, întreprinde următoarele măsuri de protecţie:
   1) În cazul constatării acţiunilor din partea ambilor părinţi/unicului părinte sau persoanei în grija căreia se află copilul care pun în pericol iminent viaţa şi sănătatea copilului:
   a) dispune luarea copilului de la părinţi/persoana în grija căreia acesta se află, comunicînd acest fapt procurorului în decurs de 24 ore;
   b) dispune plasamentul de urgenţă a copilului în familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie) şi care doresc să primească/să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educaţia copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, precum şi servicii de plasament de tip familial sau servicii de plasament de tip rezidenţial. Plasamentul de urgenţă se aplică pe o perioadă de 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului pînă la 45 zile, timp în care se va efectua evaluarea complexă a cazului;
   c) înaintează, în termen de 3 zile lucrătoare, în instanţa de judecată o cerere privind luarea copilului de la părinţi fără decăderea din drepturi părinteşti sau privind decăderea acestora din drepturi.

   18. În scopul constatării şi/sau aprecierii gravităţii vătămărilor şi urmelor aplicării violenţei fizice şi/sau sexuale angajatul poliţiei sau reprezentantul legal al copilului solicită Centrului de medicină legale efectuarea examinării medico-legale a copilului.  
   19. La solicitarea organului de urmărire penală, autoritatea tutelară locală participă la procedura de efectuare a examinării medico-legale şi la primele audieri ale copilului, în cazul în care copilul nu are reprezentant legal sau dacă acestuia i se retrage din start calitatea de reprezentant legal.
   20. La solicitarea organului de urmărire penală de a audia copilul în regim de urgenţă în calitate de victimă sau martor privind circumstanţele violenţei, autoritatea tutelară locală va contribui în măsura posibilităţilor la asigurarea condiţiilor de desfăşurare a audierii copilului, inclusiv pregătirea copilului pentru participarea la această acţiune procesuală, în vederea prevenirii revictimizării copilului.
   21. În cazul în care copilul supus violenţei, neglijării, exploatării şi traficului a suferit traume psihice, angajatul poliţiei sau reprezentantul legal al copilului solicită instituţiilor medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătăţii efectuarea examinării psihiatricolegale.
   22. În cazul în care se suspectă sau s-a confirmat că copilul este supus violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, autoritatea tutelară locală, poate solicita efectuarea raportului de evaluare psihologică, în vederea constatării existenţei semnelor/consecinţelor  violenţei, neglijării, traficului şi exploatării de către psihologi cu specializare şi experienţă în domeniu. Raportul este utilizat de către echipa multidisciplinară în calitate de suport pentru identificarea soluţiilor optime pentru copil. De asemenea, raportul poate fi prezentat la etapa de urmărire penală sau cercetare judecătorească.
   23. Raportul de evaluare psihologică se realizează în baza Metodologiei de evaluare psihologică şi elaborare a Raportului de evaluare psihologică a copiilor victime, aprobate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii.
   24. Examinarea medico-legală şi psihiatricolegală a copilului,  efectuarea raportului de evaluare psihologică a copilului, la solicitarea autorităţilor tutelare,  angajaţilor poliţiei şi, după caz, a reprezentanţilor legali ai copilului sau a apărătorilor acestuia, se efectuează în limitele mijloacelor prevăzute anual în bugetele respective.

   25.  După deschiderea dosarului în condiţiile pct. 11 al prezentelor Instrucţiuni, managerul de caz împreună cu echipa multidisciplinară efectuează, în termen de cel mult 10 zile, evaluarea complexă a cazului.
   26. În urma evaluării complexe a cazului, managerul de caz, în comun cu specialiştii care participă la evaluare, întocmeşte planul individualizat de asistenţă, care conţine:
   1) determinarea şi prioritizarea acţiunilor necesare de a fi întreprinse;
   2) distribuirea sarcinilor între membrii echipei multidisciplinare şi prestatorii de servicii sociale;
   3) stabilirea intervalului de timp rezonabil pentru realizarea fiecărei acţiuni.
   27. În urma evaluării complexe a cazului, autoritatea tutelară locală întreprinde următoarele acţiuni în vederea asigurării spaţiului protector copilului:
   1) menţinerea copilului în familie;
   2) reintegrarea copilului în familie;
   3) plasamentul planificat al copilului, sau, după caz, menţinerea copilului în plasamentul planificat.
   28.  Managerul de caz însoţeşte copilul la serviciul social în care urmează a fi plasat.
   29.  Prestatorul de serviciu social va primi actele personale şi extrasul din dosarul copilului, care vor fi păstrate în strictă confidenţialitate.
   30.  Managerul de caz coordonează şi monitorizează intervenţiile în baza planului individual de asistenţă, cu implicarea, după caz, a echipei multidisciplinare, a reprezentanţilor legali ai copilului şi a autorităţii tutelare teritoriale.
   31. Planul individual de asistenţă este revizuit în mod de necesitate, dar nu mai rar decît o dată la şase luni şi, după caz, consultat cu copilul.
   32.  În cazul în care pe parcursul evaluării complexe/ implementării planului individual de asistenţă se constată pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară locală declanşează procedura de asigurare a măsurilor urgente de protecţie a copilului, conform prevederilor prezentelor Instrucţiuni.
   33.  Dacă se înregistrează progrese durabile în dinamica cazului, managerul de caz închide cazul şi scoate de la evidenţă copilul în baza dispoziţiei autorităţii tutelare locale.

   34. Cazurile suspecte de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului sînt înregistrate în fişa de sesizare de către specialiştii din cadrul instituţiilor de învăţămînt, medico-sanitare, culturale, organelor de ocrotire a normelor de drept şi de asistenţă socială, indiferent de forma juridică de organizare, inspectoratului de stat al muncii, altor autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului.
   35. Fiecare autoritate sau instituţie menţionată la pct. 34 al prezentelor Instrucţiuni ţine evidenţa fişelor de sesizare, cu indicarea datei şi orei înregistrării, datei şi orei expedierii, specialistului care a expediat sesizarea şi specialistului care a recepţionat-o.
   36. Autoritatea tutelară locală asigură înregistrarea în rubricile speciale din Registrul de evidenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc a sesizărilor cazurilor suspecte (recepţionate telefonic), fişele de sesizare recepţionate sau întocmite în urma autosesizării, precum şi datele privind managementul de caz al copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
   37. Dosarul copilului victimă a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului este întocmit de managerul de caz şi ţinut la evidenţă de autoritatea tutelară locală.
   38. Dosarul copilului conţine:
   1) fişa de sesizare;
   2) ancheta socială de evaluare iniţială;
   3) ancheta de evaluare complexă;
   4) planul individual de asistenţă;
   5) dispoziţiile şi avizele autorităţii tutelare locale;
   6) documentele referitoare la situaţia sociojuridică a copilului şi familiei acestuia (acte medicale, hotărîri judecătoreşti, rapoarte de examinare medico-legale, rapoarte de evaluare psihologică, actele procesuale prin care s-au aplicat măsuri de constrîngere faţă de abuzator, declaraţii ale copilului, părinţilor acestuia, precum şi ale altor persoane care pot oferi informaţii relevante, caracterizări şcolare);
   7) procesele - verbale ale şedinţelor de revizuire a planului individual de asistenţă;  
   8) procesul-verbal de  închidere a cazului;
   9) fişa de închidere a cazului.  

   39.  Conducătorii instituţiilor medico-sanitare, de educaţie, organelor de ocrotire a normelor de drept, protecţie a drepturilor copilului şi de asistenţă socială, indiferent de forma juridică de organizare, inspectoratul de stat al muncii, altor autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului sînt obligaţi:
   1) să stipuleze în regulamentele de activitate, contractele de muncă şi în fişele de post ale angajaţilor, obligativitatea sesizării cazurilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului;
   2) să aducă la cunoştinţa angajaţilor, anual, prevederile prezentelor Instrucţiuni;
   3) să pună la dispoziţia angajaţilor formulare-tip, registre, precum şi să asigure la nivelul fiecărei instituţii implementarea prezentelor Instrucţiuni;
   4) să acorde suport în organizarea activităţilor de informare a copiilor şi părinţilor, persoanelor în grija cărora se află copiii, membrilor comunităţii privind modul de sesizare a cazurilor suspecte de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copiilor, precum şi cadrul legal în domeniu;
   5) să pună la dispoziţia copiilor informaţii, mijloace şi instrumente, inclusiv care asigură anonimatul, specifice vîrstei şi gradului de maturitate al acestora, pentru a raporta cazurile de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic din partea semenilor şi adulţilor.
   40. Autorităţile tutelare teritoriale şi locale promovează activităţi de prevenire şi identificare timpurie a copiilor expuşi riscului de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic, prin:
   1) organizarea activităţilor de prevenire primară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului în rîndul copiilor, ţinîndu-se cont de particularităţile de vîrstă şi de capacităţile de dezvoltare, precum şi în rîndul părinţilor/persoanelor în grija cărora se află copiii;
   2) organizarea activităţilor de prevenire secundară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii, care se adresează grupurilor cu risc crescut de a manifesta comportament violent sau grupurilor cu risc de victimizare, cum ar fi: copii şi adolescenţi care trăiesc în familii cu violenţă, copii cu risc de abandon şcolar, cu absenteism din cauze familiale;
   3) organizarea activităţilor de prevenire terţiară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului adresate grupurilor afectate deja, în scopul prevenirii recidivelor, sancţionării sau recuperării agresorilor, securităţii victimelor, recuperării sau tratării efectelor şi consecinţelor;
   4) monitorizarea familiilor defavorizate, în care se produc conflicte familiale, pentru a putea sesiza evoluţia relaţiilor interpersonale şi starea psihoemoţională din cadrul familiei;
   5) monitorizarea copiilor plasaţi în diverse servicii sociale;
   6) informarea copiilor în situaţie de risc şi familiile acestora despre asistenţa socială de care pot beneficia.
   41.  Instituţiile medico-sanitare promovează activităţi de depistare timpurie a copiilor expuşi riscului de  violenţă, neglijare, exploatare şi trafic, precum şi de prevenire a riscurilor, prin:
   1) organizarea activităţilor de prevenire primară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului în rîndul copiilor, ţinîndu-se cont de particularităţile de vîrstă şi de capacităţile de dezvoltare, precum şi în rîndul părinţilor/persoanelor în grija cărora se află copiii;
   2) monitorizarea şi evaluarea de către medicii de familie/asistenţii medicali de familie a copiilor în situaţie de risc, prin realizarea vizitelor la domiciliu;
   3) consultarea părinţilor/ persoanelor în grija cărora se află copiii, viitorilor părinţi în vederea identificării necesităţilor de îngrijire adecvată a copiilor, prevenirii violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
   42.  Conducătorii instituţiilor medico-sanitare sînt responsabili pentru activităţile de prevenire, identificare, raportare, referire şi asistenţă în cazurile de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic.
   43. Instituţiile de învăţămînt preşcolar, primar, secundar, artistic şi sportiv, mediu de specialitate, instituţiile rezidenţiale de orice tip promovează activităţi de prevenire şi de identificare timpurie a copiilor expuşi riscului de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic, prin:
   1) acordarea suportului în organizarea activităţilor de prevenire primară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului în rîndul copiilor, ţinîndu-se cont de particularităţile de vîrstă şi de capacităţile de dezvoltare, precum şi în rîndul părinţilor/persoanelor în grija cărora se află copiii;
   2) asigurarea securităţii încăperilor, terenurilor şi locurilor aferente instituţiei de învăţămînt.
   44.  Directorii/managerii instituţiilor de învăţămînt şi a celor rezidenţiale desemnează o persoană din rîndul membrilor administraţiei instituţiei în calitate de coordonator al activităţilor de prevenire, identificare, raportare, referire şi asistenţă în cazurile de violenţă faţă de copii (în continuare – coordonator).
   45.  În vederea prevenirii şi identificării timpurii a copiilor expuşi riscului de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic, angajaţii poliţiei monitorizează, în cooperare cu membrii echipei multidisciplinare, familiile care prezintă diverse riscuri pentru copii şi îi informează pe aceştia despre cadrul legal în domeniul protecţiei copilului.

   46. Angajaţii poliţiei identifică şi/sau se autosesizează despre cazurile suspecte de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului, în baza sesizărilor parvenite din partea părinţilor/persoanei în grija căreia se află copilul, specialiştilor care lucrează cu copiii (protecţia drepturilor copilului, asistenţi sociali, pedagogi, psihologi, medici/asistenţi medicali, jurişti, inspectori de muncă etc.), oricăror altor persoane din comunitate, parvenite prin telefon, fax, mass-media, reţeaua Internet, alte surse de informare.
   47. Sesizările, plîngerile, denunţurile, autodenunţurile şi autosesizările privind cazurile de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului se înregistrează, conform prevederilor legale şi actelor normative în domeniu. Totodată, informaţia este expediată conform pct. 6 subpct. 1) şi 2) ale prezentelor Instrucţiuni.
   48.  Împreună cu alţi membri ai echipei multidisciplinare,  angajaţii poliţiei participă la evaluarea iniţială a cazului prin examinarea circumstanţelor, întocmeşte procesul-verbal de cercetare la faţa locului, iar în cazul:
   1) Constatării pericolului iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului:
   a) asigură securitatea victimelor prin eliminarea situaţiei de pericol (reţinerea agresorului, evacuarea victimei/lor);
   b) raportează imediat informaţia serviciilor de gardă a Inspectoratului teritorial de poliţie, care este înregistrată conform prevederilor legale şi actelor normative în domeniu.
   2) În cazul constatării unui caz de violenţă sau neglijare, care nu prezintă pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului, iar situaţia este de risc şi necesită investigaţie suplimentară, prezintă informaţia la dispeceratul teritorial de poliţie, care este înregistrat conform prevederilor legale şi actelor normative în domeniu.
   49.  Împreună cu alţi membri ai echipei multidisciplinare, angajaţii poliţiei, conform competenţelor stabilite de lege, participă la evaluarea complexă a cazului, acumulează materialele necesare şi prezintă Inspectoratului teritorial de poliţie / instanţei de judecată procesul-verbal pentru aplicarea măsurilor de constrîngere faţă de bănuiţii abuzatori.
   50.  Angajaţii poliţiei, conform competenţelor stabilite de lege, participă la întocmirea şi realizarea planului individualizat de asistenţă, conform pct. 26 al prezentelor Instrucţiuni, asumîndu-şi responsabilităţi, conform competenţei, după cum urmează:
   1) monitorizează, în cooperare cu membrii echipei multidisciplinare, situaţia copilului şi familiei acestuia în vederea prevenirii situaţiilor repetate de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic pînă la soluţionarea definitivă a cazului;
   2) monitorizează respectarea de către abuzator a prevederilor ordonanţei de protecţie şi respectarea măsurii preventive de arest la domiciliu;
   3) asigură evidenţa nominală a abuzatorilor;
   4) cooperează cu echipa multidisciplinară în vederea asigurării participării unui pedagog/psiholog/psihopedagog la procedurile legale de audiere, expertize în care este implicat copilul;
   5) asigură protecţia victimelor violenţei în familie şi supraveghează executarea ordonanţei de protecţie.

   51. Orice lucrător al instituţiilor medico-sanitare este obligat să comunice orice caz suspect sau confirmat de violenţă, neglijare, exploatare, trafic al copilului conducătorului instituţiei medico-sanitare în care activează.
   52. Conducătorul instituţiei medico-sanitare:
   1) raportează cazurile suspecte sau confirmate de violenţă sexuală, vătămări corporale, neglijare, forme grave de exploatare a copilului din partea lucrătorilor instituţiei, părinţilor şi altor persoane, conform procedurilor stabilite în prezentele Instrucţiuni;
   2) soluţionează în cadrul instituţiei cazurile de violenţă fizică, psihologică, între copii;
   3) în funcţie de forma violenţei, convoacă un grup de specialişti din cadrul instituţiei pentru examinarea/soluţionarea cazului, care stabileşte cine va comunica separat cu copilul, elaborînd un plan de intervenţie (fără prezenţa copilului) în cadrul instituţiei pentru toate părţile implicate în cazul de violenţă, inclusiv pentru părinţii copilului/persoanele în grija cărora se află copilul, consultînd acţiunile planificate cu copilul. La elaborarea şi implementarea acţiunilor planificate, după caz, pot fi implicaţi şi alţi specialişti din afara instituţiei medico-sanitare, precum şi alte servicii sociale primare sau specializate;
   4) asigură efectuarea, în cel mult 24 ore, a consultării copilului victimă în scopul depistării simptomelor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic al copilului;
   5) asigură asistenţă medicală de urgenţă copilului victimă a violenţei în corespundere cu simptoamele şi patologia identificată, conform Protocoalelor Clinice Naţionale şi standardelor medicale, aprobate de Ministerul Sănătăţii;
   6) deleagă, la solicitarea autorităţii tutelare, un medic specialist din cadrul instituţiei pentru a participa la evaluarea sesizării, elaborarea şi/sau implementarea planului individual de asistenţă;
   7) permite comunicarea altor persoane cu copilul victimă spitalizat, doar cu acordul reprezentantului legal al acestuia;
   8) asigură completarea documentaţiei medicale.
   53. În cazurile de violenţă faţă de copii comise de către personalul medical sau alţi lucrători ai instituţiei medico-sanitare suplimentar acţiunilor întreprinse conform pct. 6 al prezentelor Instrucţiuni, conducătorul instituţiei informează Ministerul Sănătăţii. În cazul municipiului Chişinău se informează Direcţia Sănătăţii a Consiliului Municipal, iar aceasta, la rîndul său, informează Ministerul Sănătăţii.
   54. Lucrătorii instituţiei medico-sanitare care cunosc că conducătorul instituţiei a sesizat instituţiile cu atribuţii în protecţia copilului privind cazul suspect de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic nu vor divulga/comunica acest fapt părinţilor/persoanelor în grija cărora se află copilul, suspecţi de comiterea acţiunilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic, pînă nu va fi garantată siguranţa copilului.
   55. Copiii în situaţie de risc care necesită îngrijiri/asistenţă medicală nu vor fi lăsaţi în supravegherea persoanei suspecte de săvîrşirea acţiunilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic. În acest scop:
   1) dacă copilul necesită îngrijiri medicale complexe, acesta se spitalizează, iar medicul acţionează conform pct. 6 al prezentelor Instrucţiuni;
   2) dacă copilul nu necesită spitalizare, medicul sesizează imediat autoritatea tutelară.
   56. Conducătorul instituţiei medico-sanitare informează părinţii/persoana în grija căreia se află copilul despre cazul de violenţă în care este implicat copilul şi despre planul de management clinic în continuare.
   57. Pentru evidenţa şi monitorizarea cazului este îndeplinită documentaţia medicală, aprobată de Ministerul Sănătăţii. Documentaţia medicală în original este păstrată în instituţia medico-sanitară şi nu se eliberează părinţilor/persoanelor în grija cărora se află copilul.
   58. Conducătorul instituţiei medico-sanitare monitorizează starea generală a sănătăţii copilului şi procedura de preluare a cazului de către autoritatea tutelară şi/sau asistentul social comunitar.

   59. Orice lucrător al instituţiei de învăţămînt care deţine informaţie despre un act de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic este obligat să intervină pentru a-l stopa sau să solicite ajutor în cazul în care nu poate interveni de sine stătător.
   60. Orice lucrător al instituţiei de învăţămînt este obligat să completeze fişa de sesizare a cazului suspect de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic si să transmită informaţia directorului instituţiei sau coordonatorului.
   61. Directorul instituţiei de învăţămînt sau coordonatorul:
   1) raportează cazurile suspecte sau confirmate de violenţă sexuală, vătămări corporale, neglijare, forme grave de exploatare a copilului din partea angajaţilor instituţiei, părinţilor şi altor persoane, conform procedurilor prezentelor Instrucţiuni;
   2) soluţionează în cadrul instituţiei cazurile de violenţă fizică, psihologică, între copii.
   62.  În cazurile de violenţă, exploatare, trafic al copilului, comise de cadrele didactice sau de alt personal al instituţiei de învăţămînt, suplimentar acţiunilor întreprinse conform pct. 61 subpct. 1) al prezentelor Instrucţiuni, directorul/coordonatorul informează Direcţia generală învăţămînt, tineret şi sport, care, la rîndul ei, informează Ministerul Educaţiei.
   63.  În cazurile prevăzute la pct. 61 subpct. 1) al prezentelor Instrucţiuni directorul instituţiei:
   1) desemnează, la solicitarea verbală sau scrisă a autorităţii tutelare, un angajat al instituţiei pentru a participa la evaluarea sesizării, elaborarea şi/sau implementarea planului individualizat de asistenţă;
   2) desemnează, la solicitarea organelor de urmărire penală şi de drept, o persoană de încredere pentru copil care să-l asiste în cadrul procedurilor legale;
   3) eliberează, la solicitarea autorităţii tutelare, documentele copilului pentru a fi transferat temporar în altă instituţie de învăţămînt, în cazul aplicării unei forme de protecţie/măsurilor urgente de protecţie a copilului, în condiţiile pct. 15 al prezentelor Instrucţiuni, ce implică schimbarea domiciliului copilului.
   64.  În cazurile prevăzute la pct. 61 subpct. 1) al prezentelor Instrucţiuni coordonatorul:
   1) în funcţie de forma de violenţă, convoacă un grup de specialişti din cadrul instituţiei, pentru examinarea cazului, membrii căruia stabilesc cine va comunica separat cu copilul (copiii), după care elaborează un plan de intervenţie (fără prezenţa copilului) în cadrul instituţiei pentru toate părţile implicate în cazul de violenţă, inclusiv pentru părinţii copilului, consultînd, după caz, planul de intervenţie cu copilul. La elaborarea şi implementarea planului de intervenţie, după caz, pot fi implicaţi şi alţi specialişti din afara instituţiei de învăţămînt, precum şi alte servicii sociale primare sau specializate;
   2) informează părinţii/persoana în grija căreia se află copilul despre cazul de violenţă în care este implicat copilul şi despre planul de intervenţie elaborat;
   3) ţine evidenţa cazurilor examinate în cadrul instituţiei în registre separate;
   4) monitorizează, în baza planurilor de intervenţie, efectele acţiunilor de prevenire şi protecţie, întreprinse atît de instituţie, cît şi de alte servicii.
   65. Lucrătorii instituţiei de învăţămînt care cunosc că conducătorul/ coordonatorul a sesizat instituţiile cu atribuţii în protecţia copilului privind cazul suspect de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic nu vor divulga/comunica acest fapt părinţilor/tutorilor/persoanei în grija căreia se află copilul, suspecţi de comiterea acţiunilor de abuz, pînă nu va fi garantată siguranţa copilului.