1. Regulamentul privind clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale (denumit în continuare Regulamentul) este elaborat în conformitate cu Codul silvic în scopul stabilirii modului, condiţiilor şi indicilor unici de clasificare a pădurilor pe categorii funcţionale şi desemnare a sectoarelor de pădure cu regim limitat de folosinţă. Aplicarea şi respectarea prezentului Regulament este obligatorie la clasificarea pe categorii funcţionale a tuturor terenurilor din fondul forestier naţional.
    2. Conform articolului 14 al Codului silvic, pădurile fondului forestier naţional sînt clasificate potrivit importanţei lor în grupa I funcţională, avînd în exclusivitate funcţii de protecţie a mediului înconjurător.
    3. În conformitate cu articolul 15 al Codului silvic, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale se efectuează în modul stabilit de Guvern, la propunerile organelor silvice de stat şi autorităţilor de stat pentru protecţia mediului înconjurător.
    4. Fiind o componentă a fondului forestier, categoria funcţională a pădurii include atît terenuri acoperite, cît şi neacoperite cu păduri şi este clasificată (divizată) potrivit punctului 3 al prezentului Regulament, reieşind din importanţa funcţiilor exercitate - de protecţie a apelor, sanitaro-igienice, de recreere, cu valoare ştiinţifică şi istorică etc. - pentru folosirea în unul din scopurile menţionate. Toate pădurile desemnate în modul stabilit pentru folosirea în aceleaşi scopuri sînt clasificate în aceeaşi categorie funcţională.
    Regimul de gospodărire şi realizare a folosinţelor în păduri este stabilit în dependenţă de scopul principal al categoriei funcţionale a pădurii conform regulilor, regulamentelor, instrucţiunilor şi altor acte normative, elaborate de organele silvice de stat potrivit legislaţiei în vigoare.
    5. Conform dispoziţiilor Codului silvic şi în raport cu importanţa economică, amplasarea şi funcţiile ce le revin, pădurile din fondul forestier naţional sînt clasificate în următoarele categorii funcţionale:
    A. Păduri cu funcţii de protecţie a apelor:
    a) perdelele forestiere de protecţie de pe versanţii rîurilor, rîuleţelor, lacurilor, lacurilor de acumulare şi ai altor bazine acvatice;
    B. Păduri cu funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor:
    a) pădurile antierozionale;
    b) perdelele forestiere de protecţie limitrofe căilor ferate;
    c) perdelele forestiere de protecţie limitrofe drumurilor auto de interes naţional;
    C. Păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători:
    a) perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole;
    b) pădurile de stepă, pădurile de la limita dintre stepă şi silvostepă, cu excepţia zăvoaielor şi pădurilor de luncă din aceste zone;
    c) trupurile de pădure dispersate cu suprafeţe sub 50 ha, situate în zona de cîmpie;
    d) sectoare silvice deosebit de valoroase;
    D. Păduri cu funcţii de recreere:
    a) pădurile zonelor verzi din jurul oraşelor şi altor localităţi, inclusiv sectoarele de păduri-parc din aceste zone;
    b) pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă;
    c) pădurile din zonele de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi a sanatoriilor;
    d) pădurile urbane şi pădurile-parc;
    E. Păduri de importanţă ştiinţifică şi de conservare a genofondului şi ecofondului silvic:
    a) pădurile din rezervaţiile naturale;
    b) pădurile din parcurile naţionale şi naturale;
    c) sectoarele de pădure aflate în regim de rezervaţie;
    d) pădurile de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală;
    e) pădurile declarate monumente ale naturii;
    f) plantaţiile silvice cu pomi fructiferi.
    6. Concomitent cu clasificarea pădurilor pe categoriile funcţionale corespunzătoare, sînt determinate şi hotarele terenurilor împădurite şi neîmpădurite din fondul silvic, încadrate în fiecare categorie funcţională.
    7. Un masiv forestier sau un sector silvic poate fi încadrat numai în una din categoriile funcţionale indicate în punctul 5 al prezentului Regulament.
    8. În limitele teritoriului rezervaţiilor naturale, parcurilor naţionale şi naturale, monumentelor naturii, sectoarelor de pădure aflate în regim de rezervaţie, al pădurilor de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, al pădurilor urbane sau pădurilor-parc alte categorii funcţionale nu se atribuie.
    9. În cazurile cînd arboreturile ce cresc pe un anumit teritoriu îndeplinesc concomitent cîteva funcţii de protecţie, ele se vor încadra în acea categorie funcţională, pentru care este stabilit regimul cel mai strict de gospodărire şi realizare a folosinţelor silvice (în cazul cînd arboreturile se află deja într-un regim similar, lor li se va atribui categoria funcţională de maximă importanţă), adică vor fi încadrate în categorii funcţionale cu numărul de ordine inferior, precum urmează:
    1) păduri din prima şi a două zonă de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă;
    2) păduri din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi a sanatoriilor;
    3) sectoare silvice deosebit de valoroase;
    4) păduri antierozionale;
    5) plantaţii silvice cu pomi fructiferi;
    6) perdele forestiere de protecţie limitrofe căilor ferate;
    7) perdele forestiere de protecţie limitrofe drumurilor auto de interes naţional;
    8) păduri din a treia zonă de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi a sanatoriilor;
    9) păduri din zonele verzi ale oraşelor şi ale altor localităţi;
    10) perdele forestiere de protecţie a rîurilor, rîuleţelor, lacurilor, lacurilor de acumulare şi a altor bazine acvatice.
    În cazul cînd în pădurile încadrate în una din categoriile funcţionale sus-enumerate se află monumente ale naturii, sectoare silvice aflate în regim de rezervaţie, păduri de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, acestora li se vor atribui categorii funcţionale separate.
    10. Determinarea categoriilor funcţionale ale pădurilor şi înaintarea demersurilor privind atribuirea efectivă a acestora se efectuează de către organele silvice de stat şi autorităţile de stat pentru protecţia mediului înconjurător în conformitate cu indicii, prescripţiile şi condiţiile prevăzute în prezentul Regulament.
    Perimetrul unui sector de pădure, ce urmează să fie încadrat în una din categoriile funcţionale, trebuie, în limita posibilităţilor, să corespundă cu hotarele naturale ale acestuia, cu liniile parcelare, liniile electrice şi de comunicaţie, hotarele subparcelelor şi alte elemente, excluzîndu-se devierile esenţiale de la normativele stabilite sau de la cele determinate prin cercetări. Totodată, nu se recomandă clasificarea într-o categorie funcţională aparte a sectoarelor mici de pădure care, potrivit indicilor şi criteriilor pentru delimitarea sectoarelor silvice de protecţie specială cu regim limitat de gospodărire din anexa nr. 3 la prezentul Regulament, pot fi clasificate drept sectoare de pădure cu regim limitat de gospodărire.
    În funcţie de categoria funcţională solicitată, ministerele, departamentele şi organizaţiile interesate înaintează demersurile în cauză, la care anexează fundamentarea tehnico-ştiinţifică şi economică a propunerilor privind clasificarea pădurilor pe categorii funcţionale, precum şi materialele şi documentele cartografice, de evidenţă sau de altă natură, necesare pentru examinarea demersurilor.
    Demersurile privind clasificarea pădurilor pe categorii funcţionale sînt prezentate Guvernului spre examinare numai după ce ele au fost corelate cu ministerele şi departamentele de resort şi au primit avizul favorabil al organelor silvice de stat şi autorităţilor de stat pentru protecţia mediului înconjurător.
    După adoptarea hotărîrii respective a Guvernului privind clasificarea pădurilor pe categorii funcţionale, se vor face schimbările cuvenite în materialele cartografice şi se vor demarca hotarele pe teren.
    Lista şi conţinutul documentelor şi argumentărilor necesare pentru prezentarea demersurilor privind clasificarea pădurilor pe categorii funcţionale şi modul de întocmire a acestora sînt aprobate prin hotărîre de Guvern.
    11. Clasificarea pe categorii funcţionale a pădurilor din zona de frontieră şi particularităţile realizării folosinţelor în acestea se stabilesc de către organele silvice de stat, cu acordul comandamentului trupelor de grăniceri.

    12. Pădurile care exercită funcţii de protecţie a apelor şi sînt situate pe versanţii rîurilor, rîuleţelor, lacurilor, lacurilor de acumulare şi ai altor obiecte acvatice ori amplasate nemijlocit în apropierea albiei rîului sau a malului unui bazin acvatic, iar în cazul unei lunci neîmpădurite - în apropierea luncii rîului (rîuleţului) - sînt clasificate în categoria perdelelor forestiere de protecţie potrivit criteriilor de clasificare a pădurilor, indicate în anexa nr.1 la prezentul Regulament.
    Lăţimea perdelelor forestiere de protecţie este stabilită conform normativelor din sus-numita anexă.
    13. Demersurile privind încadrarea pădurilor în perdelele forestiere de protecţie de pe versanţii rîurilor, rîuleţelor, lacurilor, lacurilor de acumulare şi ale altor obiecte acvatice sînt înaintate de organele de stat care reglementează folosirea şi protecţia apelor.
    14. Pădurile naturale şi de provenienţă artificială, situate pe versanţii rîpilor, pe grohotişuri, pe terenuri cu unghiul de înclinare de peste 25 grade, precum şi pădurile ce cresc pe substraturi de fliş, pe nisipuri sau denudări de roci, cu unghiul de înclinare de peste 20 grade, se încadrează în categoria pădurilor antierozionale.
    La această categorie pot fi raportate şi pădurile naturale şi de provenienţă artificială, plantate în carierele recultivate, dacă ele au o deosebită însemnătate antierozională şi de protecţie.
    Criteriile de clasificare a pădurilor antierozionale sînt indicate în anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
    Demersurile privind încadrarea masivelor în păduri antierozionale sînt înaintate de către autorităţile silvice de stat, organele de stat de protecţie a mediului şi structurile de stat de dirijare a agriculturii.
    15. În categoria perdelelor forestiere de protecţie limitrofe căilor ferate sînt încadrate pădurile situate de-a lungul căilor ferate existente şi a celor în curs de construcţie, păduri constituite din parcele întregi, amplasate de fiecare parte a acostamentului căii ferate.
    16. Pădurile constituite din parcele întregi situate de-a lungul drumurilor auto de interes naţional, existente şi în curs de construcţie, se încadrează în perdelele forestiere de protecţie limitrofe drumurilor auto.
    17. Demersul privind încadrarea pădurilor în aceste două categorii funcţionale se înaintează de către Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor.
    18. Se clasifică în categoria perdelelor forestiere de protecţie a solurilor pădurile naturale şi arboreturile create artificial, care sînt amplasate pe terenurile agricole, în jurul obiectivelor industriale şi localităţilor şi exercită funcţii de protecţie a solurilor, de ameliorare a climei şi de altă natură.
    19. În categoria pădurilor de stepă şi a pădurilor aflate la limita dintre zonele de stepă şi silvostepă (cu excepţia zăvoaielor şi pădurilor de luncă din aceste zone) se încadrează sectoarele de pădure din zona de stepă şi cele de la limita dintre zonele de stepă şi silvostepă, care îndeplinesc importante funcţii de protecţie.
    20. În categoria trupurilor de pădure dispersate, situate în spaţii neîmpădurite de cîmpie, sînt clasificate sectoarele de pădure dispersate cu o suprafaţă de pînă la 50 ha, care îndeplinesc funcţii de protecţie.
    21. În categoria sectoarelor de pădure deosebit de valoroase se încadrează pădurile unice după compoziţia lor, incluzînd specii endemice şi relicte, păduri unice după productivitatea şi proprietăţile genetice, precum şi pădurile cu importante funcţii de protecţie, exercitate în condiţii naturale dificile.
    22. Înaintarea demersurilor privind divizarea pădurilor în sus-numitele categorii funcţionale o fac autorităţile silvice de stat şi structurile de stat pentru dirijarea agriculturii.
    23. La pădurile zonelor verzi sînt raportate pădurile, situate în afara perimetrelor municipiilor (oraşelor) sau în jurul municipiilor (oraşelor) şi altor localităţi, al întreprinderilor industriale sau în apropierea acestora, care îndeplinesc importante funcţii de protecţie, sanitaro-igienice şi de asanare şi care servesc drept locuri de odihnă a populaţiei.
    Zonele verzi sînt divizate în secţia pădurilor-parc şi secţia de gospodărire silvică. În secţia pădurilor-parc sînt încadrate sectoarele cele mai pitoreşti de pădure, favorabile pentru recreere şi vizitate frecvent de populaţie. În interiorul secţiei pădurilor-parc alte categorii funcţionale nu se divizează.
    Suprafaţa zonelor verzi şi a secţiilor pădurilor-parc din cadrul acestora sînt stabilite în dependenţă de numărul locuitorilor, gradul de împădurire a teritoriului, condiţiile naturale şi climaterice.
    Amplasarea zonelor verzi şi a pădurilor-parc din cadrul acestora se realizează ţinîndu-se cont de suprafeţele silvice existente, condiţiile naturale concrete, amplasarea obiectelor industriale, locurile de agrement ale populaţiei, precum şi de zonele de protecţie sanitară a instituţiilor balneoclimaterice sau sanatoriilor din suburbiile oraşelor (case de odihnă, pensiuni etc.).
    În cazurile cînd o parte din pădurile limitrofe oraşelor sau altor localităţi şi întreprinderilor industriale sînt încadrate în alte categorii funcţionale (pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă, precum şi din zonele de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice, pădurile rezervaţiilor etc.), atare păduri, conform punctului 9 al prezentului Regulament, nu se includ în zonele verzi, dar se iau în considerare la stabilirea suprafeţei acestora, deoarece îndeplinesc aceleaşi funcţii sanitaro-igienice şi de asanare, şi o bună parte din ele (cu excepţia rezervaţiilor, primelor zone de protecţie a surselor de alimentaţie cu apă şi a staţiunilor balneoclimaterice) poate fi folosită, de regulă, în scopuri de recreere. În cazurile cînd aceste zone includ suprafeţe împădurite restrînse, pădurile zonelor verzi pot fi clasificate integral în categoria pădurilor-parc.
    24. În pădurile zonelor de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă sînt încadrate pădurile, situate în hotarele zonelor întîia şi a doua de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă, hotare stabilite conform legislaţiei în vigoare.
    Pădurile, aflate în limitele zonei a treia de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă, se încadrează în categoria funcţională corespunzătoare conform indicilor şi modului, stabiliţi de prezentul Regulament.
    Ţinînd cont de faptul că în pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de aprovizionare cu apă sînt permise doar tăierile de îngrijire şi cele sanitare, la stabilirea perimetrelor acestora este necesar să se argumenteze minuţios suprafaţa şi limitele lor.
    25. În categoria pădurilor zonelor de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi a sanatoriilor sînt încadrate pădurile amplasate în limitele zonelor de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi a sanatoriilor, stabilite conform legislaţiei în vigoare.
    Reieşind din diversele prescripţii ale regimului de gospodărire şi folosinţă a pădurilor sus-menţionate, în cadrul acestora sînt divizate două categorii funcţionale:
    a) pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi sanatoriilor;
    b) pădurile din zona a treia de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi sanatoriilor.
    În aceste categorii funcţionale se clasifică pădurile amplasate în limitele zonelor corespunzătoare de protecţie sanitară a staţiunilor balneoclimaterice şi sanatoriilor.
    26. La categoria pădurilor urbane se raportează pădurile amplasate în perimetrele municipiilor şi oraşelor.
    De regulă, pădurile urbane sînt clasificate odată cu stabilirea limitelor (extravilanelor) municipiilor şi oraşelor.
    27. În pădurile-parc sînt încadrate pădurile care se află în gestiunea organelor administraţiei publice locale şi sînt situate în limitele (extravilanele) municipiilor şi oraşelor.
    28. Demersul privind atribuirea categoriilor funcţionale menţionate este înaintat de organele administraţiei publice locale, autorităţile de stat pentru protecţia mediului înconjurător şi organele silvice de stat.
    29. În categoria pădurilor rezervaţiilor naturale de stat se raportează toate pădurile amplasate pe teritoriul rezervaţiilor naturale de stat, constituite conform legislaţiei în vigoare.
    30. La categoria pădurilor-parcuri naţionale şi naturale se raportează pădurile amplasate pe teritoriul parcurilor naţionale şi naturale de stat, constituite conform legislaţiei în vigoare.
    31. Sectoarele de pădure aflate în regim de rezervaţie includ sectoarele de pădure constituite din specii de arbori, arbuşti şi plante, între care specii relicte sau endemice, care au o valoare deosebită şi necesită să fie conservate.
    32. În categoria pădurilor cu valoare ştiinţifică sau istorică sînt încadrate pădurile, situate în teritoriul rezervaţiilor culturale şi istorice, complexelor memoriale sau în locurile în cares-au produs importante evenimente istorice, pădurile amplasate în zonele de protecţie a monumentelor istorice, arheologice, arhitectonice, precum şi pădurile care constituie obiectul cercetărilor de durată în domeniul silviculturii.
    33. În categoria pădurilor-monumente naturale sînt încadrate sectoarele de pădure sau masivele silvice separate, unice după compoziţia, productivitatea, structura şi alte particularităţi naturale ale lor, precum şi suprafeţele neîmpădurite, ce prezintă o valoare deosebită pentru scopuri de gospodărire, ştiinţifice sau cultural-estetice.
    34. În categoria plantaţiilor silvice pomicole pot fi raportate pădurile naturale sau de provenienţă artificială din fondul forestier, în compoziţia cărora sînt specii valoroase de arbori şi arbuşti baci-fructiferi şi nuciferi într-un volum ce prezintă interes de gospodărire.
    35. Demersurile privind clasificarea masivelor în categoriile funcţionale menţionate în acest capitol sînt înaintate de Academia de Ştiinţe a Moldovei, organele administraţiei publice locale, autorităţile silvice de stat şi cele pentru protecţia mediului înconjurător.
    36. Delimitarea sectoarelor silvice de protecţie specială cu regim limitat de gospodărire se realizează conform indicilor şi criteriilor specificate în anexa nr. 3 la prezentul Regulament, care pot fi detalizate şi diferenţiate în Regulile de efectuare a tăierilor silvice potrivit condiţiilor naturale şi normativelor, cuprinse în anexa menţionată.
    În sectoare silvice de protecţie socială cu regim limitat de gospodărire pot fi încadrate, de asemenea, pădurile care exercită importante funcţii antierozionale, dacă acestea, din cauza suprafeţelor mici şi dispersităţii lor, nu au fost clasificate în categoria funcţională a pădurilor antierozionale. Delimitarea acestora se va face conform criteriilor stabilite în anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
    37. Sectoarele silvice de protecţie specială cu regim limitat de gospodărire sînt delimitate de către organele silvice de stat în temeiul materialelor de amenajament silvic şi ale cercetărilor speciale.


    1. În perdelele forestiere de protecţie sînt incluse pădurile de pe versanţii rîurilor, rîuleţelor, lacurilor, lacurilor de acumulare şi ai altor obiecte acvatice.
    2. Perdelele forestiere de protecţie sînt delimitate limitrof rîurilor cu lungimea de peste 25 km şi în jurul lacurilor (iazurilor) şi lacurilor de acumulare, rezervîndu-li-se o suprafaţă de peste 100 ha din terenurile fondului forestier, independent de tipul de proprietate, gestiune sau folosinţă asupra acestora.
    Pe rîurile cu lungimea de pînă la 25 km sînt divizate sectoare de pădure cu regim limitat de gospodărire, benzile cărora vor atinge lăţimea de 15 m.
    3. Pe rîurile fără luncă sau pe sectoarele de rîuri cu luncă neevidenţiată, lăţimea perdelelor forestiere de protecţie este determinată, conform prezentelor Criterii, de la maluri - de la muchia taluzului riveran al albiei, iar în cazul împărţirii albiei rîului în braţe - de la malul braţului exterior.
    De-a lungul rîurilor cu luncă evidenţiată, lăţimea perdelelor forestiere de protecţie se constituie din lăţimea luncii şi a perdelei forestiere limitrofe, care se determină conform prezentelor Criterii.
    La izvoarele rîurilor cu lungimea de peste 25 km, în perdele forestiere de protecţie sînt încadrate pădurile de pe o rază egală cu lăţimea perdelelor forestiere de protecţie, stabilite pentru acele rîuri.
    La clasificare, hotarul exterior al perdelelor forestiere de protecţie trebuie să coincidă, pe cît este posibil, cu hotarele naturale sau liniile parcelare, electrice etc.
    4. În jurul lacurilor şi lacurilor de acumulare lăţimea perdelelor forestiere de protecţie va fi egală cu lăţimea perdelelor stabilite pentru rîurile care se varsă sau curg din aceste bazine acvatice.
    În cazurile cînd în aceste bazine acvatice se varsă sau din ele curg cîteva rîuri, perdelele forestiere de protecţie ale acestora vor avea lăţimea perdelelor cuvenite rîului celui mai lat.
    5. Perdelele forestiere de protecţie a malurilor se formează în limitele perdelei forestiere de protecţie a apei şi, în mod obligatoriu, pe malurile supuse eroziunii, ale rîurilor şi bazinelor acvatice, astfel: