Abrogată prin HG894 din 12.09.18, MO358-364/21.09.18 art.955; în vigoare 21.09.18


    În vederea executării prevederilor Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.181-184, art.595), cu modificările ulterioare,  Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Metodologia de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc pentru domeniul de control efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în seama Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

    PRIM-MINISTRU                                                            Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                           Valeriu Lazăr
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                                Valentina Buliga

    Nr. 375. Chişinău, 27 mai 2014.


    1. Metodologia de planificare a controlului de stat asupra activității de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc pentru domeniul de control efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii (în continuare – Metodologie) este elaborată în conformitate cu Metodologia generală de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.694 din 5 septembrie 2013.
    2. La baza Metodologiei de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător stau criteriile de risc relevante domeniului de control efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii (în continuare – inspectorat), cu acordarea punctajului corespunzător şi raportarea acestuia la ponderea fiecărui criteriu de risc, în funcţie de relevanţa lui pentru nivelul general de risc.
    3. Nivelul de risc estimat pentru fiecare întreprinzător determină nivelul frecvenţei şi intensității necesare acţiunilor de control asupra activităţii întreprinzătorului în cauză.
    4. Criteriul de risc sumează un set de circumstanţe sau de însuşiri ale subiectului şi/sau obiectului pasibil controlului, şi/sau raporturilor precedente ale întreprinzătorului controlat cu Inspectoratul, a căror existenţă şi intensitate indică probabilitatea cauzării de daune vieţii şi sănătăţii salariaţilor, încălcării drepturilor la muncă şi la condiţii decente de muncă.
    5. Criteriile de risc se grupează în funcţie de subiectul controlului, de obiectul controlului şi de raporturile anterioare cu Inspectoratul.
    6. Domeniului de control al Inspectoratului îi revin criterii de risc conforme:
    a) obiectivelor şi atribuţiilor stabilite prin lege;
    b) tipului raporturilor şi valorilor sociale pe care le apără;
    c) prejudiciilor ce urmează a fi evitate.
    7. Criteriile de risc alese corespund următoarelor principii:
    a) să fie relevante obiectivelor Inspectoratului;
    b) să acopere toate unităţile pasibile controlului efectuat de către Inspectorat;
    c) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă. În primul rînd se aleg criteriile care acordă posibilitatea de atribuire a gradului de risc unei persoane concrete, în baza unor informaţii valorice (statistice), care pot fi obţinute din surse exterioare şi oricît de des este necesar;
    d) să poată fi ponderate între ele;
    e) să fie posibilă gradarea fiecăruia dintre ele după intensitatea riscului pe care îl reflectă;
    f) să fie raportate la caracterul multidimensional al surselor de risc. Este esențial să nu se suprapună şi să fie alese cele ce ţin de subiect, obiect şi de raporturile anterioare cu organul de control.
    8. Criteriile de risc utilizate de Inspectorat sînt următoarele:
    a) risc de accidentare;
    b) restanţe la plata salariului;
    c) numărul de angajaţi;
    d) perioada în care unitatea desfăşoară activitatea supusă controlului;
    e) data efectuării ultimului control;
    f) încălcările anterioare.
    9. Fiecare criteriu de risc se repartizează pe grade/niveluri de intensitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim şi 5 – gradul maxim de risc.
    10. La acordarea cifrelor valorice se ţine cont de ponderea fiecărui nivel în cadrul criteriului de risc şi de uniformitatea trecerii de la un nivel de risc la altul, astfel încît de la nivelul minim la nivelul maxim de risc să fie reflectat un registru complet şi relevant al nivelurilor de risc posibile.
    11. Punctajele vor fi acordate după cum urmează:
    1) risc de accidentare (tabelul 1).
    Raţionamentul general: accidentele de muncă sînt cauzate de pericolele caracteristice:
    a) activităţilor economice (conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei CAEM Rev.2, ediţia 2009);
    b) echipamentelor şi mijloacelor utilizate în procesul de muncă;
    c) sarcinilor de muncă, procedeelor de muncă, proceselor tehnologice;
    d) comportamentului de muncă, gradului de pregătire profesională, nivelului de cunoştinţe în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă al angajatorilor şi al angajaţilor;
    e) depăşirii duratei normale a timpului de muncă;
    f) antrenării minorilor, femeilor la lucrări proscrise lor;
    g) mediului de muncă, ambiant şi social.

   
    2) restanţe la plata salariului (tabelul 2).
    Raţionamentul general: prejudiciu cauzat angajaţilor, bugetului familial, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale şi medicale.

   
    3) numărul de angajaţi (tabelul 3).
    Raţionamentul general: numărul mare de angajaţi presupune multiple scheme de organizare structurală a unităţii. Iar prezența diferitor categorii de angajaţi solicită angajatorului eforturi mari şi diversificate în procesul de organizare şi asigurare a fiecărui angajat cu condiţii decente de muncă (conformare la prevederile legislaţiei, nivel de salariu stabilit şi plătit corespunzător prevederilor legale, securitate şi sănătate la locul de muncă ş.a.).

    12. Ponderea fiecărui criteriu se stabileşte în raport cu toate criteriile selectate, ţinînd cont de importanţa criteriului dat pentru domeniul specific de control (tabelul 7). Aceleaşi criterii pot avea relevanţă (şi pondere) diferită, în funcţie de domeniul de control.
    13. Ponderea se determină pentru fiecare criteriu de risc, în subunităţi, astfel încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea unei ponderi mai mari unui criteriu impune diminuarea ponderii altor criterii.

Criterii	Ponderea
Risc de accidentare	0,3
Restanţe la plata salariului	0,1
Numărul de angajaţi	0,1
Perioada de activitate a întreprinderii	0,2
Durata de la data efectuării ultimului control	0,2
Încălcările depistate la ultimul control	0,1
TOTAL	1,0

    14. Ponderea atribuită fiecărui risc se revizuie periodic conform rezultatelor controalelor anterioare şi actualizării informaţiei colectate. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din relevanţă, se diminuează respectiv, ponderea acestuia în raport cu restul criteriilor utilizate.
    15. După determinarea criteriilor ce vor fi utilizate şi a ponderii lor, acestea se aplică în raport cu fiecare subiect potenţial al controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza următoarei formule:

    sau
    unde:
    Rg – gradul de risc global asociat cu subiectul potenţial al controlului;
    1, 2, n – criteriile de risc;
    w – ponderea fiecărui criteriu de risc, unde suma ponderilor individuale este egală cu unitatea;
    R – gradul de risc pentru fiecare criteriu.

    16. În urma aplicării formulei stabilite la punctul 15, riscul global ia valori între 200 şi 1000 de unităţi, unde întreprinzătorii care obţin 200 de unităţi sînt asociaţi cu cel mai mic risc.
    17. În funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, sînt listaţi subiecţii controlului, în vîrful clasamentului fiind plasaţi întreprinzătorii care au obţinut punctajul maxim (1000 de unităţi) şi urmează a fi supuşi controlului în mod prioritar.
    18. În baza clasamentului, Inspectoratul întocmeşte proiectul graficului controalelor trimestriale planificate, pe care îl expediază spre înregistrare Cancelariei de Stat, în modul şi termenul stabilit de Guvern.
    19. Clasamentul este utilizat de Inspectorat pentru stabilirea frecvenţei controlului recomandate pentru fiecare întreprinzător. Frecvenţa recomandată va fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat în cazul în care mai multe întreprinderi, concomitent, cad sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite în articolul 19 din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    20. La sfîrşitul trimestrului pentru care s-a făcut planificarea, Inspectoratul elaborează un raport prin care se determină ponderea agenţilor economici supuşi controlului din numărul total şi se modifică, după caz, punctajele acordate anterior în baza informaţiei acumulate în urma controlului, a schimbării situaţiei în raport cu data ultimului control efectuat, a actualizării profilului fiecărui întreprinzător.
    21. Sistemul de analiză a controalelor în baza criteriilor de risc este întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile, furnizate de către Biroul Naţional de Statistică, şi pe alte informaţii credibile.
    22. Pentru elaborarea şi menţinerea clasamentului întreprinzătorilor conform riscului prezentat, inspectoratul menţine baza de date care include:
    a) lista tuturor întreprinzătorilor pasibili include controlului, cu datele individuale de identificare;
    b) istoria activităţii de control;
    c) profilul fiecărui întreprinzător, cu informaţia relevantă pentru criteriile de risc utilizate pentru clasificarea acestuia etc.
    23. Inspectoratul, anual, va reexamina şi va actualiza informaţia necesară pentru aplicarea criteriilor de risc.