ID intern unic: 353682
Версия на русском
Republica Moldova
din 04.08.2010
cu privire la aprobarea Reglementării tehnice„Carne – materie primă.
Producerea, importul şi comercializarea”
Producerea, importul şi comercializarea”
În conformitate cu Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 36-38, art. 141), cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 83-87, art. 431), Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131, art. 507), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea” (se anexează).
2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 3 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei Valeriu Lazar
Ministrul agriculturii
şi industriei alimentare Valeriu Cosarciuc
Nr. 696. Chişinău, 4 august 2010.
2. Normele de calitate şi siguranţă, prescrise în prezenta Reglementare tehnică, nu se aplică cărnii produse în gospodăriile individuale pentru consum propriu şi nici cărnii în tranzit, sau care este depozitată temporar ca bunuri, care tranzitează teritoriul Republicii Moldova, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediul ambiant.
3. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
1) carne – părţile comestibile din corpul animalelor abatorizate, care includ sau pot include ţesuturile musculare, osoase, conjunctive şi adipoase;
2) carne proaspătă – carne care nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decît refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzînd carnea care este ambalată în vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;
3) carne refrigerată – carne care s-a depozitat la o temperatură de pînă la 3˚C pentru organele comestibile şi 7˚C pentru altă carne, dar nu a fost congelată;
4) carne congelată – carne supusă conservării prin folosirea tratamentului frigorific (−18˚ −30˚ C), care asigură congelarea profundă şi păstrarea îndelungată;
5) carcasa – corpul animalului sacrificat, fără sînge, fără organele reproductive, eviscerat şi jupuit (cu excepţia porcului, care poate fi prelucrat şi cu şorici);
6) organe comestibile – carne, alta decît carcasa (cord, ficat, rinichi, splină, limbă, plămîni, creier, măduva spinării, timus, mameloane, testicule, cap, picioare, stomac, esofag, intestine, şorici de porc, sînge, grăsimi);
7) viscerele – organe din cavitatea toracică, abdominală şi pelviană, precum şi traheea, esofagul, iar în cazul păsărilor şi guşa;
8) materie primă – carne destinată producerii produselor alimentare şi/sau comercializării;
9) porţiune tranşată – parte a carcasei, semicarcasei sau sferturi de carcasă, separată conform schemei stabilite pentru tranşare, avînd o anumită denumire, conform anexei nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică;
10) întreprindere de procesare a cărnii – întreprindere specializată în sacrificarea animalelor de fermă şi/sau fabricării produselor (preparatelor) din carne;
11) trasabilitate – posibilitatea identificării şi urmăririi tuturor fazelor de producere, de procesare şi de distribuţie a unui produs alimentar, a unui animal de la care se obţin produse alimentare sau care este folosit la fabricarea produselor alimentare, precum şi a oricărei substanţe care urmează sau poate fi încorporată într-un produs alimentar;
12) lot de carne autohtonă – cantitatea de carne de aceeaşi specie de animale, sacrificată la acelaşi abator pe parcursul a 1 –3 zile, însoţită de certificatul sanitar-veterinar, destinată procesării şi/sau comercializării;
13) lot de carne din import – cantitatea de carne provenită din aceeaşi ţară, de o singură specie de animale, livrată de la un producător (furnizor), intrată în ţară într-o zi, însoţită de certificatul sanitar-veterinar, destinată procesării şi/sau comercializării.
Tabelul 1
6. Calitatea şi siguranţa alimentară a producţiei, inclusiv de import, trebuie obţinute şi monitorizate prin sisteme de management al calităţii şi metode care asigură o tratare sistematică a riscurilor potenţiale (Organizaţia Standardelor Internaţionale şi Analiza Riscului şi Punctului Critic de Control) şi trasabilitatea pentru identificarea întreprinderii, perioadei de producere a cărnii, echipei de producere, dăţii comercializării animalelor, lotului de animale, tipului şi calităţii produselor vîndute, conform Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi Legii nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor.
7. Producătorii şi importatorii de materie primă (carne) trebuie să asigure menţinerea înregistrărilor, care permit identificarea produsului timp de trei ani, să ofere, după caz, dovezi documentare ale respectării cerinţelor sanitar-veterinare, de calitate şi siguranţă stipulate în prezenta Reglementare tehnică.
8. Managerii şi personalul tehnico-administrativ al întreprinderilor de producere şi importatorii materiei prime (carne) trebuie să cunoască destul de bine cerinţele prescrise, cărora trebuie să corespundă procesul de creştere al animalelor destinate sacrificării şi produsele obţinute de la acestea, să aibă capacitatea de a înţelege despre potenţialele riscuri (Analiza Riscului şi Punctului Critic de Control) ca să poată întreprinde măsurile corespunzătoare de prevenire, să asigure monitorizarea şi supravegherea calităţii şi siguranţei alimentare pe tot lanţul procesului tehnologic.
9. Amplasarea, construcţia, amenajarea şi exploatarea întreprinderilor de producere şi/sau procesare a cărnii trebuie efectuate în conformitate cu prevederile Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete.
10. Cerinţele faţă de carnea-materie primă şi modelele de certificate sanitar-veterinare de însoţire sînt reglementate în prevederile prezentei Reglementări tehnice şi Hotărîrii Guvernului nr. 48 din 27 ianuarie 2009 „Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii provenite de la acestea”.
11. Agenţii economici producători sau importatori de carne trebuie:
1) să dispună de depozit de păstrare a cărnii (construcţie capitală), autorizat de Serviciul sanitar-veterinar;
2) să dispună de transport specializat şi autorizat pentru transportarea cărnii, dotat cu dispozitive de înregistrare a temperaturii;
3) să asigure dezinfectarea depozitelor frigorifice şi a mijloacelor de transport.
12. Carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcasă, porţiuni tranşate din carcase) trebuie să provină de la animale sănătoase, sacrificate conform Normei sanitar-veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii.
13. Estimarea conţinutului în carne macră a carcasei se face prin separarea de celelalte componente a carcasei, cîntărirea musculaturii şi determinarea conţinutului muscular în procente.
14. Clasificarea cărnii în carcase se efectuează prin estimarea conţinutului de carne macră din carcasă în baza unor măsurători obiective, după cîntărirea acesteia cel tîrziu la o oră după sacrificare, pentru carnea de bovină şi ovină, şi 45 minute pentru carnea de porcină.
15. Carnea obţinută de la animalele de fermă sacrificate se clasifică după cum urmează:
1) în funcţie de forma de prezentare:
a) carcase;
b) semicarcase;
c) sferturi de carcase;
d) porţiuni tranşate din carcase;
2) în funcţie de specie:
a) carne de bovine;
b) carne de porcine;
c) carne de ovine;
d) carne de caprine;
e) carne de cabaline;
f) carne de iepure;
g) carne de păsări de casă;
3) în funcţie de vîrsta animalelor:
a) carne de animale tinere;
b) carne de animale adulte;
4) în funcţie de temperatura la depozitare:
a) carne proaspătă;
b) carne refrigerată;
c) carne congelată.
16. Carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcase, porţiuni tranşate din carcase) destinată comerţului sau importată trebuie să posede proprietăţi organoleptice specifice speciei, vîrstei şi stării de îngrăşare a animalelor, să corespundă fiecărui sortiment ce se stabileşte la descrierea produsului, precum şi caracteristicilor organoleptici stabiliţi în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
17. Clasificarea carcaselor de bovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei, în baza a şase clase: S, E, U, R, O şi P;
2) a stării de îngrăşare, în baza a cinci clase: foarte slabă, slabă, medie, grasă şi foarte grasă.
18. Conformitatea carcaselor de bovine adulte se stabileşte în funcţie de calităţile pe care le posedă, după cum urmează:
1) S – superioară:
a) profilurile – extrem de convexe; dezvoltarea musculaturii excepţională, inclusiv cu musculatura dublă (tip culard);
b) coapsa – foarte puternic rotunjită, musculatura dublă (tip culard);
c) musculatura dorsolombară – foarte largă şi foarte profundă;
d)spata – foarte puternic rotunjită;
e) rumpsteak – foarte dezvoltat;
2) E – excelentă:
a) profilurile – convexe pînă la superconvexe, dezvoltarea excepţională a musculaturii;
b) coapsa – foarte rotunjită;
c) musculatura dorsolombară – largă şi foarte profundă;
d) spata – foarte rotunjită;
e) rumpsteak – foarte dezvoltat;
3) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu, dezvoltarea puternică a musculaturii;
b) coapsa – rotunjită;
c) musculatura dorsolombară – largă şi adîncă;
d) spata – rotunjită;
e) rumpsteak – dezvoltat;
4) R – bună:
a) profilurile – în ansamblu rectilinii, dezvoltarea musculară bună;
b) coapsa – bine dezvoltată;
c) musculatura dorsolombară – adîncă şi mai puţin largă;
d) spata – suficient de bine dezvoltată;
e) rumpsteak – uşor dezvoltat;
5) O – suficient de bună:
a) profilurile – concave pînă la foarte concave, dezvoltarea redusă a musculaturii;
b) coapsa – puţin dezvoltată;
c) musculatura dorsolombară – îngustă cu oasele aparente;
d) spata – plată cu oasele aparente;
e) rumpsteak – rectiliniu;
6) P – acceptabilă:
a) profilurile – rectilinii pînă la concave, dezvoltare medie a musculaturii;
b) coapsa – dezvoltare medie;
c) musculatura dorsolombară – de grosime medie;
d) spata – dezvoltare medie pînă la plată;
e) rumpsteak – rectiliniu.
19. Clasele stării de îngrăşare la carcasele de bovine adulte se repartizează după cum urmează:
1) foarte slabă – stratul de grăsime exterior inexistent, în interiorul cutiei toracice nu există grăsime;
2) slabă – strat subţire de grăsime la exterior, muşchi aparenţi aproape pe toată suprafaţa, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt vizibili;
3) medie – muşchii, cu excepţia celor din regiunea coapsei şi spetei, sînt aproape în totalitate acoperiţi de grăsime; depozit mic de grăsime în interiorul cutiei toracice, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt încă vizibili;
4) grasă – muşchii acoperiţi de grăsime, dar încă parţiali vizibili la nivelul coapsei şi spetei; cîteva depozite pronunţate de grăsime în interiorul cutiei toracice; firişoarele de grăsime de pe coapsă sînt proeminente, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste pot fi infiltraţi de grăsime;
5) foarte grasă – toate carcasele acoperite de grăsime; depozite de grăsime şi în interiorul cutiei toracice; coapsa este aproape în întregime acoperită cu un strat mare de grăsime; în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt infiltraţi de grăsime.
20. Clasificarea carcaselor de viţel se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei – în baza a 5 clase: E, U, R, O şi P;
2) a stării de îngrăşare – evaluată în 5 clase: slabă, puţin acoperită, acoperită, grasă şi foarte grasă;
3) a culorii – diferenţiată în 4 clase.
21. Clasele carcaselor de viţel, în funcţie de conformaţie, se repartizează după cum urmează:
1) E – excelentă:
a) toate profilurile – convexe; musculatura compactă şi masivă pe toate porţiunile;
b) coapsa – scurtă, foarte rotunjită şi profundă;
c) jaretul – scurt, foarte musculos, rotunjit;
d) musculatura bazinului – foarte rotunjită, largă şi profundă;
e) muşchii psoas şi lungul dorsal – foarte largi şi profunzi, formînd proeminenţe musculare dezvoltate;
f) spata – foarte rotunjită, profundă şi musculoasă;
2) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu; uneori, cu excepţia musculaturii coapsei, pot fi rectilinii;
b) musculatura – compactă şi masivă;
c) coapsa – rotunjită şi profundă;
d) jaretul – musculos şi rotunjit;
e) musculatura bazinului – rotunjită, largă şi profundă;
f) muşchii psoas şi lungul dorsal – largi şi profunzi, formează proeminenţe musculare mai puţin pronunţate;
g) spata – rotunjită şi musculoasă;
3) R – bună:
a) profilurile – rectilinii;
b) musculatura – profundă;
c) coapsa – alungită dar profundă;
d) jaretul – destul de musculos;
e) musculatura bazinului – uşor rotunjită;
f) muşchii psoas si lungul dorsal – largi şi profunzi; lungul dorsal, uneori mai puţin larg, dar profund;
g) spata – musculoasă;
4) O – suficient de bună:
a) profilurile – în ansamblu, rectilinii, uneori subconcave;
b) musculatura – de grosime medie;
c) coapsa – alungită, grosime medie;
d) musculatura bazinului – rectilinie, poate lipsi grăsimea;
e) muşchii psoas şi lungul dorsal – adesea înguşti; lipseşte profunzimea, fără a fi însă scobiţi;
f) spata – lipseşte profunzimea;
5) P – acceptabilă:
a) profilurile – concave, grosimea musculară redusă;
b) coapsa – alungită şi plată;
c) musculatura bazinului – subconcavă, lipseşte grosimea;
d) muşchii psoas şi lungul dorsal – înguşti şi scobiţi;
e) spata – în general plată, uneori oasele aparente.
22. Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor de viţel se repartizează după cum urmează:
1) slabă – fără urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei;
2) puţin acoperită – grăsimea de acoperire insuficientă, muşchii sînt aproape în întregime vizibili; o peliculă subţire de grăsime acoperă anumite porţiuni ale carcasei;
3) acoperită – o peliculă subţire de grăsime este repartizată uniform pe întreaga carcasă; poate fi puţin mai profundă în regiunea şalelor;
4) grasă – grăsimea de acoperire este uşor excedentară, în ansamblu, grăsimea acoperă toată carcasa;
5) foarte grasă – grăsimea de acoperire este puternic excedentară.
23. Culorile cărnii de viţel sînt: roşu, roz, roz-clar şi alb.
24. Carcasele de la cabalinele tinere, indiferent de sex sau rasă, se clasifică în baza criteriului de conformaţie.
25. Se disting două tipuri de carne provenită de la cabalinele tinere: foarte tînăr (de lapte) cu carcasa mai uşoară, cu carnea deschisă la culoare, provenind de la un animal mai mic de un an şi mînzul ce dă o carcasă mai grea, cu carne mai închisă la culoare, fără a fi roşie, provenind de la un animal de 15-24 luni (în cazuri excepţionale de 30 luni).
26. Clasele de conformaţie la carcasele provenite de la cabalinele tinere sînt următoarele:
1) extra:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi masivă;
b) coapsa – rotunjită, jaret scurt şi musculos;
c) tranşa – rotunjită;
d) rumpsteak – rotunjit, larg şi foarte profund (gros);
e) spata – scurtă şi foarte musculoasă;
2) bună:
a) profilurile – convexe;
b) coapsa – rotunjită şi profundă;
c) tranşa – profundă, rotunjită lejer;
d) rumpsteak – larg şi profund (gros);
e) spata – profundă şi musculoasă, fără rotunjimi aparente;
3) medie:
a) profilurile – rectilinii, uneori subconcave;
b) coapsa – alungită, puţin profundă;
c) tranşa – lipseşte grosimea;
d) rumpsteak – lipseşte lărgimea, dar nu şi grosimea;
e) spata – alungită, lipsind uneori grosimea.
27. Carcasele provenite de la cabalinele adulte, indiferent de sex, se clasifică în baza a trei criterii – conformaţie, greutate şi starea de îngrăşare.
28. Clasele conform conformaţiei şi greutăţii carcaselor cabalinelor adulte sînt următoarele:
1) extra uşoară:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi dezvoltată;
b) coapsa – foarte rotunjită şi musculoasă;
c) rumpsteak – foarte rotunjit, larg şi profund;
d) spata – scurtă, foarte musculoasă;
e) jaretul – scurt, foarte musculos;
2) extra grea:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi foarte masivă;
b) coapsa – foarte rotunjită şi musculoasă;
c) rumpsteak – foarte rotunjit, foarte larg şi mai ales profund;
d) spata – foarte scurtă, rotunjită, foarte profundă;
e) jaretul – scurt, foarte musculos;
3) bună:
a) profilurile – convexe;
b) coapsa – rotunjită, profundă şi musculoasă;
c) rumpsteak – larg şi profund;
d) spata – musculoasă, uşor rotunjită;
e) jaretul – mai alungit, dar profund;
4) medie:
a) profilurile – rectilinii, uneori subconcave;
b) coapsa – lipseşte grosimea, uneori ştearsă (scobită);
c) rumpsteak – lipseşte lărgimea, dar nu grosimea;
d) spata – alungită, lipseşte grosimea;
e) jaretul – alungit, mai puţin profund.
29. Conform stării de îngrăşare carcasele cabalinelor adulte se clasifică după cum urmează:
1) slabă – fără urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei;
2) cerată – osînza foarte puţin dezvoltată, muşchii coapselor şi spetelor sînt aparenţi; o peliculă subţire de grăsime acoperă coastele;
3) acoperită – un strat de grăsime începe a acoperi carcasa, muşchii coapselor şi spetelor sînt vizibili, osînza este mai dezvoltată;
4) grasă – un strat de grăsime acoperă toată carcasa; carnea este adesea perselată; grămăjoare de grăsime apar la nivelul coastelor (ca ciorchinii); grăsimea osînzei este excedentară; muşchii intercostali sînt infiltraţi cu grăsime;
5) foarte grasă – un strat de grăsime acoperă toată carcasa, iar o cantitate mare de grăsime căptuşeşte cutia toracică.
30. Clasificarea carcaselor de miel se efectuează prin aprecierea:
1) culorii cărnii – roz clar, roz;
2) stării de îngrăşare (prezentate la punctul 43 al prezentei Reglementări tehnice).
31. Clasificarea carcaselor de miel după starea de îngrăşare se repartizează după cum urmează:
1) foarte slabă:
a) stratul de grăsime – la suprafaţa corpului inexistent sau foarte slab;
b) exterior – fără grăsime sau cîteva urme de grăsime;
c) interior – torace fără grăsime sau urme de grăsime între coaste;
2) slabă:
a) corpul – uşor acoperit cu grăsime, muşchii aparenţi aproape în întregime;
b) exterior – un strat subţire de grăsime acoperă o parte a carcasei, dar mai puţin prezentă pe membre;
c) interior – pe torace muşchii se observă clar între coaste;
3) medie:
a) muşchii – cu excepţia trenului anterior şi spetei, aproape în totalitate acoperiţi cu grăsime;
b) exterior – un strat subţire de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă; stratul de grăsime este mai mare la baza cozii;
c) interior – pe torace muşchii sînt încă vizibili între coaste; depozit subţire de grăsime în interiorul cutiei toracice;
4) grasă:
a) muşchii – acoperiţi cu grăsime, dar încă parţial vizibili la nivelul trenului anterior şi al spetei;
b) exterior – un strat de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă, dar poate fi mai mic la nivelul membrelor şi mai gros la spată;
c) interior – pe torace muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi cu grăsime, depozitele de grăsime sînt vizibile pe coaste.
32. Clasificarea carcaselor de ovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei – în şase clase: S, E, U, R, O şi P
2) a stării de îngrăşare – în cinci clase: foarte slabă, slabă, medie, grasă şi foarte grasă.
33. Pentru clasa S – superioară carcasa de ovine adulte nu trebuie să prezinte defecte vizibile în porţiunile sale esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorsolombară şi spată).
34. Pentru clasa E – excelentă carcasa de ovine adulte nu trebuie să prezinte defecte esenţiale la pulpă sau jigou, la musculatură dorsolombară şi spată).
35. Atribuirea claselor de conformaţie U – foarte bună, R – bună, O – suficient de bună, P – acceptabilă se va efectua cu condiţia corespunderii conformaţiei cel puţin pe două, din cele trei porţiuni esenţiale ale carcasei (pulpă sau jigou, musculatură dorsolombară şi spată).
36. Clasele pentru conformaţia carcaselor de ovine adulte, sînt:
1) S – superioară:
a) profilurile – extrem de convexe; dezvoltarea excepţională a musculaturii, cu muşchi dubli, tip culard;
b) pulpa (jigoul) – muşchi dubli cu profilurile extrem de convexe;
c) musculatura dorsolombară – extrem de convexă, largă şi profundă;
d) spata – extrem de convexă şi profundă;
2) E – excelentă:
a) profilurile – convexe pînă la extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională;
b) pulpa (jigoul) – foarte profundă, profilurile foarte convexe;
c) musculatura dorsolombară – foarte convexă, largă şi profundă;
d) spata – foarte convexă şi profundă;
3) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu, musculatura puternic dezvoltată;
b) pulpa (jigoul) – profundă, profilurile convexe;
c) musculatura dorsolombară – largă şi profundă;
d) spata – convexă şi profundă;
4) R – bună:
a) profilurile – în ansamblu, rectilinii, musculatura bine dezvoltată;
b) pulpa (jigoul) – profilurile, în general, drepte;
c) musculatura dorsolombară – profundă, dar mai puţin largă;
d) spata – dezvoltare bună, dar mai puţin profundă;
5) O – suficient de bună:
a) profilurile – rectilinii spre concave, dezvoltare medie a musculaturii;
b) pulpa (jigoul) – profilurile tind a fi uşor concave;
c) musculatura dorsolombară – lipseşte lărgimea şi grosimea;
d) spata – tinde a se îngusta, lipseşte grosimea;
6) P – acceptabilă:
a) profilurile – concave pînă la foarte concave; musculară cu dezvoltare redusă;
b) pulpa (jigoul) – profilurile concave sau foarte concave;
c) musculatura dorsolombară – îngustă şi concavă, oasele proeminente;
d) spata – îngustă, plată, oase proeminente.
37. Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor la ovinele adulte sînt următoarele:
1) foarte slabă:
a) grăsimea de acoperire – inexistentă sau puţină;
b) exterior – fără grăsime sau cîteva urme;
c) abdomen – fără grăsime sau cîteva urme pe rinichi;
d) torace – fără grăsime sau cîteva urme între coaste;
2) slabă:
a) grăsime de acoperire – puţină, muşchii aproape în totalitate vizibili;
b) exterior – un strat fin de grăsime acoperă o parte de carcasă, dar este mai puţin vizibilă pe membre;
c) abdomen – urme de grăsime sau un strat subţire de grăsime acoperă o parte din rinichi;
d) torace – muşchii sînt vizibili între coaste;
3) medie:
a) muşchii – cu excepţia pulpei (jigoului) şi spetei, aproape în întregime acoperiţi de grăsime, slabe depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – un strat de grăsime subţire acoperă o mare parte sau întreaga carcasă;
stratul de grăsime este mai gros la baza cozii;
c) abdomen – un strat subţire de grăsime acoperă o parte sau în întregime rinichii;
d) torace – muşchii sînt încă vizibili între coaste;
4) grasă:
a) muşchii – acoperiţi de grăsime, dar sînt încă parţial vizibili la nivelul pulpei şi spetei, cîteva depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – un strat gros de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă, dar stratul de grăsime poate să fie mai puţin profund pe membre şi mai gros pe spată, depozite de grăsime vizibile pe coaste;
c) abdomen – rinichii sînt acoperiţi de grăsime;
d) torace – muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi de grăsime;
5) foarte grasă:
a) carcasa acoperită cu un strat gros de grăsime, depozite importante de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – strat de grăsime foarte profund, grămezi de grăsime vizibile pe toată carcasa, depozite de grăsime vizibile pe coaste;
c) abdomen – rinichii înveliţi într-un strat gros de grăsime;
d) torace – muşchii dintre coaste sînt infiltraţi de grăsime.
38. Clasificarea carcaselor de porcine se efectuează prin estimarea conţinutului de carne macră din carcasă în baza unor măsurători obiective, după cîntărirea acesteia cel tîrziu la 45 minute după sacrificare.
39. Grila de clasificare a carcaselor de porcine (tabelul 2) are 6 clase, fiecare clasă cuprinzînd 5 puncte de conţinut muscular (carne macră):
40. Clasificarea carcaselor de iepure după starea de îngrăşare se efectuează în felul următor:
1) categoria I – musculatura bine dezvoltată, proeminenţele osoase ale coloanei vertebrale sînt slab palpabile, crupa este rotunjită, sînt observate depunerile de grăsime subcutanată în regiunile greabănului, abdomenului şi regiunea pubiană;
2) categoria II – musculatura dezvoltată satisfăcător, proeminenţele osoase ale coloanei vertebrale sînt uşor palpabile, crupa mai puţin dezvoltată, depunerile de grăsime subcutanată pot lipsi.
41. Carcasele de păsări după starea de îngrăşare se clasifică după cum urmează:
1) categoria I – musculatura bine dezvoltată, forma pieptului rotunjită, se observă depunerile de grăsime subcutanată în regiunea abdomenului, osul pectoral nu este proeminent;
2) categoria II – musculatura suficient dezvoltată, osul pectoral împreună cu musculatura pectorală formează uşor un unghi, depunerile de grăsime subcutanată nu sînt observate.
42. Marcarea cărnii este efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial prin aplicarea mărcii de sănătate, care trebuie să fie:
1) o marcă de cel puţin 6,5 cm lăţime, 4,5 cm înălţime ce poartă următoarele informaţii cu caractere perfect lizibile, în partea superioară, iniţialele ţării exportatoare cu litere mari, urmate de numărul de autorizare veterinar al unităţii;
2) o marcă ovală de cel puţin 6,5 cm lăţime şi de o înălţime de 4,5 cm, ce poartă următoarele informaţii cu caractere perfect lizibile:
a) în partea de sus, numele ţării exportatoare cu litere mari;
b) în centru, numărul de autorizare veterinară al unităţii. Literele trebuie să fie de cel puţin 0,8 cm înălţime şi cifrele – de cel puţin 1 cm înălţime. Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, iezilor şi purceluşilor. Marca de sănătate poate, în plus, să includă numărul de identificare al medicului veterinar oficial care efectuează inspecţia de sănătate a cărnii;
3) carcasele trebuie să fie ştampilate cu tuş sau foc:
a) cele ce cîntăresc mai mult de 65 kg trebuie să fie marcate pe fiecare semicarcasă, cel puţin în următoarele locuri: faţa externă a coapselor, zona lombară, spate, piept şi spată;
b) carcasele de miel, ied şi purcel trebuie să poarte cel puţin două ştampile, una pe fiecare parte a carcasei, spată şi faţa externă a pulpei;
c) celelalte carcase trebuie să fie marcate cel puţin în patru locuri, pe spată şi pe faţa externă a pulpei.
În cazul carcaselor de miei, iezi şi purcei grăsuni marca de sănătate se poate aplica şi pe o etichetă sau plachetă, cu condiţia ca aceasta să nu poată fi reutilizabilă;
4) ficatul de bovine, porcine şi solipede se marchează prin aplicarea unei ştampile cu foc, dacă este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene, sau unei alte ţări din cadrul Spaţiului Economic European;
5) toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie să fie marcate imediat, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sănătate trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimată pe acesta. Dacă preambalarea sau ambalarea au loc într-un abator, marca de sănătate trebuie să includă numărul de autorizare al unităţii;
6) carnea tranşată ambalată şi organele ambalate trebuie să poarte o marcă de sănătate, care trebuie să includă numărul de autorizare veterinară al unităţii de tranşare în locul celui al abatorului. Marca trebuie să fie aplicată pe eticheta fixată pe materialul de ambalare sau imprimată pe acesta, în aşa fel încît aceasta să fie distrusă atunci cînd ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sănătate să nu fie distrusă în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia;
7) culorile utilizate pentru aplicarea mărcii de sănătate trebuie să fie cele enumerate în cerinţele sanitar-veterinare privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.
43. Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase şi porţiunile de carcase pentru comercializare se ambalează conform prevederilor Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, după cum urmează:
a) să îndeplinească toate condiţiile de igienă;
b) să nu afecteze caracteristicele organoleptice ale cărnii (anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică);
c) să nu transmită cărnii mirosuri străine sau substanţe dăunătoare sănătăţii umane;
d) să fie transparente şi incolore;
e) să fie destul de rezistente pentru asigurarea protecţiei cărnii în timpul transportării şi manipulării;
f) ambalajele pot fi reutilizate în cazul în care acestea sînt confecţionate din materiale rezistente;
g) ambalajul trebuie să fie întotdeauna marcat.
44. Comercializarea cărnii se permite doar în stare refrigerată şi/sau congelată.
45. Carnea de pasăre congelată, inclusiv de import, de la poziţia tarifară 0207, se admite atît pentru procesare, cît şi pentru comercializare.
46. Carnea congelată de bovine, porcine, ovine, caprine şi cabaline, inclusiv de import, de la poziţiile tarifare 0201-0206 se admite numai pentru prelucrare la unităţile de procesare, cu excepţia produselor destinate comerţului cu amănuntul porţionate, ambalate, etichetate, inscripţionate, conform următoarelor condiţii:
a) materialele utilizate la ambalarea cărnii, inclusiv a organelor comestibile, să îndeplinească cerinţele pct. 43 al prezentei Reglementări tehnice;
b) carnea tranşată, organele comestibile (ficatul, cordul, rinichii, limba etc.) trebuie ambalate/preambalate fiecare separat;
c) etichetarea trebuie să asigure furnizarea către consumator a informaţiei necesare;
d) toate menţiunile efectuate prin etichetare trebuie să fie clare, lizibile, nelavabile şi ineligibile, aşezate într-un loc vizibil pentru consumator;
e) informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să ducă în eroare consumatorul în privinţa caracteristicelor alimentului, a naturii, identităţii, proprietăţilor, originii sau provenienţei acestuia.
47. Se admite plasarea pe piaţă a cărnii în carcase, semicarcase, sferturi de carcase, tranşată sau dezosată mecanic, inclusiv de import a cărei trasabilitate şi identitate poate fi stabilită (confirmată) documentar sau prin teste de laborator.
48. Termenul maximal de păstrare a cărnii în carcase şi/sau tranşate, refrigerată şi depozitată la t˚ = + 2˚ + 4˚C constituie pentru carnea de bovine, ovine şi caprine 10 zile, pentru carnea de porcine 7 zile, pentru carnea de pasăre şi de iepuri 5 zile, pentru carnea de cabaline 10 zile (carnea de cabaline nu se comercializează în stare refrigerată şi este utilizată numai la fabricarea unor produse specifice).
49. Durata maximală de păstrare a cărnii în carcase şi/sau tranşate, şi organelor comestibile congelate şi depozitate la t˚ = −18, −30˚C trebuie să corespundă termenelor prezentate în tabelul 3.
50. Valorile medii ale indicilor fizico-chimici ai cărnii în greutate de abator trebuie să corespundă mărimilor prezentate în tabelul 4.
51. Aprecierea indicilor de calitate, siguranţă alimentară, formelor de prezentare, marcare şi etichetare a cărnii se efectuează de producător şi importator în conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
52. Transportarea cărnii trebuie efectuată numai cu mijloace sanitar-veterinare autorizate, să asigure pe toată perioada acestei activităţi păstrarea nemodificată a caracteristicilor nutritive, organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, precum şi protecţia împotriva pătrunderii agenţilor patogeni, poluanţilor, dăunătorilor şi altor posibilităţi de degradare şi contaminare.
53. Nu se admite depozitarea şi/sau transportarea cărnii împreună cu alte produse alimentare şi nealimentare sau care produc miros specific.
55. Carnea proaspătă destinată consumului uman se plasează pe piaţă însoţită de declaraţia de conformitate, emisă de către producător/importator în baza certificatului sanitar-veterinar şi raportului de încercări, efectuate de către un laborator, acreditat în domeniu.
56. Carnea neconformă prezentei Reglementări tehnice nu poate fi plasată pe piaţa de desfacere în scopul consumului uman.
57. Producătorul sau importatorul, în scopul emiterii declaraţiei de conformitate, solicită unui laborator de încercări acreditat efectuarea încercărilor parametrilor cărnii conform cerinţelor stipulate în pct. 49, 53, 54 şi 56 şi anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică şi elaborează documentaţia tehnică prevăzută în pct. 58 din prezenta Reglementare tehnică.
58. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:
1) rapoartele de încercări;
2) certificatul sanitar-veterinar;
3) certificatul de origine a cărnii (animalelor) cu registrul numerelor de identitate (crotaliilor);
4) alte documente, la decizia producătorului sau importatorului, relevante pentru atestarea conformităţii cărnii, inclusiv documentele, care confirmă respectarea art. 21 din Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi alineatul (5) articolul 37 al Legii nr. 10 din 3 februarie 2009 referitoare la Sistemul de analiză a pericolului şi de control al circuitului alimentar în punctele critice de control.
59. Pentru verificarea conformităţii cărnii proaspete cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, mostrele prelevate sînt supuse încercărilor, conform regulilor şi metodelor prevăzute în standardele naţionale aplicabile.
Lista standardelor pentru metode de încercări şi prelevare a probelor se aprobă de autoritatea de reglementare în domeniul produselor alimentare, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
60. În cazul în care carnea proaspătă nu este conformă cu cerinţele prescrise, laboratorul de încercări acreditat şi desemnat, care a efectuat încercările, trebuie să informeze, în modul stabilit, solicitantul şi organele de supraveghere a pieţei privind neconformitatea constatată.
anexa nr.1
anexa nr.2
1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea” (se anexează).
2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 3 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei Valeriu Lazar
Ministrul agriculturii
şi industriei alimentare Valeriu Cosarciuc
Nr. 696. Chişinău, 4 august 2010.
Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 696
din 4 august 2010
prin Hotărîrea Guvernului nr. 696
din 4 august 2010
REGLEMENTAREA TEHNICĂ
„Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea"
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Reglementarea tehnică „Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţe obligatorii de calitate, siguranţă alimentară, de prezentare, etichetare şi informare a consumatorului care, în scopul asigurării protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor, trebuie respectate la producerea, importul şi/sau comercializarea cărnii de animale în calitate de materie primă pentru industria produselor din carne şi comercializarea pentru consum, provenite atît din producţia internă, cît şi din import.„Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea"
I. DISPOZIŢII GENERALE
2. Normele de calitate şi siguranţă, prescrise în prezenta Reglementare tehnică, nu se aplică cărnii produse în gospodăriile individuale pentru consum propriu şi nici cărnii în tranzit, sau care este depozitată temporar ca bunuri, care tranzitează teritoriul Republicii Moldova, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediul ambiant.
3. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
1) carne – părţile comestibile din corpul animalelor abatorizate, care includ sau pot include ţesuturile musculare, osoase, conjunctive şi adipoase;
2) carne proaspătă – carne care nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decît refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzînd carnea care este ambalată în vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;
3) carne refrigerată – carne care s-a depozitat la o temperatură de pînă la 3˚C pentru organele comestibile şi 7˚C pentru altă carne, dar nu a fost congelată;
4) carne congelată – carne supusă conservării prin folosirea tratamentului frigorific (−18˚ −30˚ C), care asigură congelarea profundă şi păstrarea îndelungată;
5) carcasa – corpul animalului sacrificat, fără sînge, fără organele reproductive, eviscerat şi jupuit (cu excepţia porcului, care poate fi prelucrat şi cu şorici);
6) organe comestibile – carne, alta decît carcasa (cord, ficat, rinichi, splină, limbă, plămîni, creier, măduva spinării, timus, mameloane, testicule, cap, picioare, stomac, esofag, intestine, şorici de porc, sînge, grăsimi);
7) viscerele – organe din cavitatea toracică, abdominală şi pelviană, precum şi traheea, esofagul, iar în cazul păsărilor şi guşa;
8) materie primă – carne destinată producerii produselor alimentare şi/sau comercializării;
9) porţiune tranşată – parte a carcasei, semicarcasei sau sferturi de carcasă, separată conform schemei stabilite pentru tranşare, avînd o anumită denumire, conform anexei nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică;
10) întreprindere de procesare a cărnii – întreprindere specializată în sacrificarea animalelor de fermă şi/sau fabricării produselor (preparatelor) din carne;
11) trasabilitate – posibilitatea identificării şi urmăririi tuturor fazelor de producere, de procesare şi de distribuţie a unui produs alimentar, a unui animal de la care se obţin produse alimentare sau care este folosit la fabricarea produselor alimentare, precum şi a oricărei substanţe care urmează sau poate fi încorporată într-un produs alimentar;
12) lot de carne autohtonă – cantitatea de carne de aceeaşi specie de animale, sacrificată la acelaşi abator pe parcursul a 1 –3 zile, însoţită de certificatul sanitar-veterinar, destinată procesării şi/sau comercializării;
13) lot de carne din import – cantitatea de carne provenită din aceeaşi ţară, de o singură specie de animale, livrată de la un producător (furnizor), intrată în ţară într-o zi, însoţită de certificatul sanitar-veterinar, destinată procesării şi/sau comercializării.
II. GRUPELE DE PRODUSE DIN
DOMENIUL REGLEMENTAT
4. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinţe obligatorii de calitate şi siguranţă alimentară, cărora trebuie să se conformeze carnea speciilor de animale de fermă specificate în tabelul 1:DOMENIUL REGLEMENTAT
Tabelul 1
|
Poziţia tarifară, conform
Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii Moldova |
Denumirea produselor
|
|
0201
|
Carne de bovine, proaspătă sau refrigerată
|
|
0202
|
Carne de bovine congelată
|
|
0203
|
Carne de porcine proaspătă, refrigerată sau congelată
|
|
0204
|
Carne de ovine sau caprine proaspătă, refrigerată sau congelată
|
|
0205 00
|
Carne de cal (cabalină) proaspătă, refrigerată sau congelată
|
|
0206
|
Organe comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete, refrigerate sau congelate |
|
Din 0207
|
Carne şi organe comestibile ale păsărilor proaspete, refrigerate sau congelate |
|
0207 14 300
|
Aripi întregi, cu sau fără vîrfuri
|
|
0207 14 500
|
Piepturi şi părţi de piept
|
|
0207 14 600
|
Pulpe şi părţi de pulpe
|
|
0207 27 300
|
Aripi întregi, cu sau fără vîrfuri
|
|
0207 27 500
|
Piepturi şi părţi de piepturi
|
|
0207 27 600
|
Copane şi părţi de copane
|
|
0207 36 310
|
Aripi întregi, cu sau fără vîrfuri
|
|
0208 10
|
De iepure de casă sau de iepure de cîmp
|
III. CERINŢELE ESENŢIALE
5. Producătorii şi importatorii de carne (materie primă) sînt obligaţi să asigure utilizarea bunelor practici de producere, să întreprindă măsuri performante pentru realizarea calităţii, siguranţei alimentare, formelor de prezentare şi documentare.6. Calitatea şi siguranţa alimentară a producţiei, inclusiv de import, trebuie obţinute şi monitorizate prin sisteme de management al calităţii şi metode care asigură o tratare sistematică a riscurilor potenţiale (Organizaţia Standardelor Internaţionale şi Analiza Riscului şi Punctului Critic de Control) şi trasabilitatea pentru identificarea întreprinderii, perioadei de producere a cărnii, echipei de producere, dăţii comercializării animalelor, lotului de animale, tipului şi calităţii produselor vîndute, conform Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi Legii nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor.
7. Producătorii şi importatorii de materie primă (carne) trebuie să asigure menţinerea înregistrărilor, care permit identificarea produsului timp de trei ani, să ofere, după caz, dovezi documentare ale respectării cerinţelor sanitar-veterinare, de calitate şi siguranţă stipulate în prezenta Reglementare tehnică.
8. Managerii şi personalul tehnico-administrativ al întreprinderilor de producere şi importatorii materiei prime (carne) trebuie să cunoască destul de bine cerinţele prescrise, cărora trebuie să corespundă procesul de creştere al animalelor destinate sacrificării şi produsele obţinute de la acestea, să aibă capacitatea de a înţelege despre potenţialele riscuri (Analiza Riscului şi Punctului Critic de Control) ca să poată întreprinde măsurile corespunzătoare de prevenire, să asigure monitorizarea şi supravegherea calităţii şi siguranţei alimentare pe tot lanţul procesului tehnologic.
9. Amplasarea, construcţia, amenajarea şi exploatarea întreprinderilor de producere şi/sau procesare a cărnii trebuie efectuate în conformitate cu prevederile Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete.
10. Cerinţele faţă de carnea-materie primă şi modelele de certificate sanitar-veterinare de însoţire sînt reglementate în prevederile prezentei Reglementări tehnice şi Hotărîrii Guvernului nr. 48 din 27 ianuarie 2009 „Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii provenite de la acestea”.
11. Agenţii economici producători sau importatori de carne trebuie:
1) să dispună de depozit de păstrare a cărnii (construcţie capitală), autorizat de Serviciul sanitar-veterinar;
2) să dispună de transport specializat şi autorizat pentru transportarea cărnii, dotat cu dispozitive de înregistrare a temperaturii;
3) să asigure dezinfectarea depozitelor frigorifice şi a mijloacelor de transport.
12. Carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcasă, porţiuni tranşate din carcase) trebuie să provină de la animale sănătoase, sacrificate conform Normei sanitar-veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii.
13. Estimarea conţinutului în carne macră a carcasei se face prin separarea de celelalte componente a carcasei, cîntărirea musculaturii şi determinarea conţinutului muscular în procente.
14. Clasificarea cărnii în carcase se efectuează prin estimarea conţinutului de carne macră din carcasă în baza unor măsurători obiective, după cîntărirea acesteia cel tîrziu la o oră după sacrificare, pentru carnea de bovină şi ovină, şi 45 minute pentru carnea de porcină.
15. Carnea obţinută de la animalele de fermă sacrificate se clasifică după cum urmează:
1) în funcţie de forma de prezentare:
a) carcase;
b) semicarcase;
c) sferturi de carcase;
d) porţiuni tranşate din carcase;
2) în funcţie de specie:
a) carne de bovine;
b) carne de porcine;
c) carne de ovine;
d) carne de caprine;
e) carne de cabaline;
f) carne de iepure;
g) carne de păsări de casă;
3) în funcţie de vîrsta animalelor:
a) carne de animale tinere;
b) carne de animale adulte;
4) în funcţie de temperatura la depozitare:
a) carne proaspătă;
b) carne refrigerată;
c) carne congelată.
16. Carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcase, porţiuni tranşate din carcase) destinată comerţului sau importată trebuie să posede proprietăţi organoleptice specifice speciei, vîrstei şi stării de îngrăşare a animalelor, să corespundă fiecărui sortiment ce se stabileşte la descrierea produsului, precum şi caracteristicilor organoleptici stabiliţi în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
17. Clasificarea carcaselor de bovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei, în baza a şase clase: S, E, U, R, O şi P;
2) a stării de îngrăşare, în baza a cinci clase: foarte slabă, slabă, medie, grasă şi foarte grasă.
18. Conformitatea carcaselor de bovine adulte se stabileşte în funcţie de calităţile pe care le posedă, după cum urmează:
1) S – superioară:
a) profilurile – extrem de convexe; dezvoltarea musculaturii excepţională, inclusiv cu musculatura dublă (tip culard);
b) coapsa – foarte puternic rotunjită, musculatura dublă (tip culard);
c) musculatura dorsolombară – foarte largă şi foarte profundă;
d)spata – foarte puternic rotunjită;
e) rumpsteak – foarte dezvoltat;
2) E – excelentă:
a) profilurile – convexe pînă la superconvexe, dezvoltarea excepţională a musculaturii;
b) coapsa – foarte rotunjită;
c) musculatura dorsolombară – largă şi foarte profundă;
d) spata – foarte rotunjită;
e) rumpsteak – foarte dezvoltat;
3) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu, dezvoltarea puternică a musculaturii;
b) coapsa – rotunjită;
c) musculatura dorsolombară – largă şi adîncă;
d) spata – rotunjită;
e) rumpsteak – dezvoltat;
4) R – bună:
a) profilurile – în ansamblu rectilinii, dezvoltarea musculară bună;
b) coapsa – bine dezvoltată;
c) musculatura dorsolombară – adîncă şi mai puţin largă;
d) spata – suficient de bine dezvoltată;
e) rumpsteak – uşor dezvoltat;
5) O – suficient de bună:
a) profilurile – concave pînă la foarte concave, dezvoltarea redusă a musculaturii;
b) coapsa – puţin dezvoltată;
c) musculatura dorsolombară – îngustă cu oasele aparente;
d) spata – plată cu oasele aparente;
e) rumpsteak – rectiliniu;
6) P – acceptabilă:
a) profilurile – rectilinii pînă la concave, dezvoltare medie a musculaturii;
b) coapsa – dezvoltare medie;
c) musculatura dorsolombară – de grosime medie;
d) spata – dezvoltare medie pînă la plată;
e) rumpsteak – rectiliniu.
19. Clasele stării de îngrăşare la carcasele de bovine adulte se repartizează după cum urmează:
1) foarte slabă – stratul de grăsime exterior inexistent, în interiorul cutiei toracice nu există grăsime;
2) slabă – strat subţire de grăsime la exterior, muşchi aparenţi aproape pe toată suprafaţa, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt vizibili;
3) medie – muşchii, cu excepţia celor din regiunea coapsei şi spetei, sînt aproape în totalitate acoperiţi de grăsime; depozit mic de grăsime în interiorul cutiei toracice, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt încă vizibili;
4) grasă – muşchii acoperiţi de grăsime, dar încă parţiali vizibili la nivelul coapsei şi spetei; cîteva depozite pronunţate de grăsime în interiorul cutiei toracice; firişoarele de grăsime de pe coapsă sînt proeminente, în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste pot fi infiltraţi de grăsime;
5) foarte grasă – toate carcasele acoperite de grăsime; depozite de grăsime şi în interiorul cutiei toracice; coapsa este aproape în întregime acoperită cu un strat mare de grăsime; în interiorul cutiei toracice muşchii dintre coaste sînt infiltraţi de grăsime.
20. Clasificarea carcaselor de viţel se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei – în baza a 5 clase: E, U, R, O şi P;
2) a stării de îngrăşare – evaluată în 5 clase: slabă, puţin acoperită, acoperită, grasă şi foarte grasă;
3) a culorii – diferenţiată în 4 clase.
21. Clasele carcaselor de viţel, în funcţie de conformaţie, se repartizează după cum urmează:
1) E – excelentă:
a) toate profilurile – convexe; musculatura compactă şi masivă pe toate porţiunile;
b) coapsa – scurtă, foarte rotunjită şi profundă;
c) jaretul – scurt, foarte musculos, rotunjit;
d) musculatura bazinului – foarte rotunjită, largă şi profundă;
e) muşchii psoas şi lungul dorsal – foarte largi şi profunzi, formînd proeminenţe musculare dezvoltate;
f) spata – foarte rotunjită, profundă şi musculoasă;
2) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu; uneori, cu excepţia musculaturii coapsei, pot fi rectilinii;
b) musculatura – compactă şi masivă;
c) coapsa – rotunjită şi profundă;
d) jaretul – musculos şi rotunjit;
e) musculatura bazinului – rotunjită, largă şi profundă;
f) muşchii psoas şi lungul dorsal – largi şi profunzi, formează proeminenţe musculare mai puţin pronunţate;
g) spata – rotunjită şi musculoasă;
3) R – bună:
a) profilurile – rectilinii;
b) musculatura – profundă;
c) coapsa – alungită dar profundă;
d) jaretul – destul de musculos;
e) musculatura bazinului – uşor rotunjită;
f) muşchii psoas si lungul dorsal – largi şi profunzi; lungul dorsal, uneori mai puţin larg, dar profund;
g) spata – musculoasă;
4) O – suficient de bună:
a) profilurile – în ansamblu, rectilinii, uneori subconcave;
b) musculatura – de grosime medie;
c) coapsa – alungită, grosime medie;
d) musculatura bazinului – rectilinie, poate lipsi grăsimea;
e) muşchii psoas şi lungul dorsal – adesea înguşti; lipseşte profunzimea, fără a fi însă scobiţi;
f) spata – lipseşte profunzimea;
5) P – acceptabilă:
a) profilurile – concave, grosimea musculară redusă;
b) coapsa – alungită şi plată;
c) musculatura bazinului – subconcavă, lipseşte grosimea;
d) muşchii psoas şi lungul dorsal – înguşti şi scobiţi;
e) spata – în general plată, uneori oasele aparente.
22. Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor de viţel se repartizează după cum urmează:
1) slabă – fără urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei;
2) puţin acoperită – grăsimea de acoperire insuficientă, muşchii sînt aproape în întregime vizibili; o peliculă subţire de grăsime acoperă anumite porţiuni ale carcasei;
3) acoperită – o peliculă subţire de grăsime este repartizată uniform pe întreaga carcasă; poate fi puţin mai profundă în regiunea şalelor;
4) grasă – grăsimea de acoperire este uşor excedentară, în ansamblu, grăsimea acoperă toată carcasa;
5) foarte grasă – grăsimea de acoperire este puternic excedentară.
23. Culorile cărnii de viţel sînt: roşu, roz, roz-clar şi alb.
24. Carcasele de la cabalinele tinere, indiferent de sex sau rasă, se clasifică în baza criteriului de conformaţie.
25. Se disting două tipuri de carne provenită de la cabalinele tinere: foarte tînăr (de lapte) cu carcasa mai uşoară, cu carnea deschisă la culoare, provenind de la un animal mai mic de un an şi mînzul ce dă o carcasă mai grea, cu carne mai închisă la culoare, fără a fi roşie, provenind de la un animal de 15-24 luni (în cazuri excepţionale de 30 luni).
26. Clasele de conformaţie la carcasele provenite de la cabalinele tinere sînt următoarele:
1) extra:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi masivă;
b) coapsa – rotunjită, jaret scurt şi musculos;
c) tranşa – rotunjită;
d) rumpsteak – rotunjit, larg şi foarte profund (gros);
e) spata – scurtă şi foarte musculoasă;
2) bună:
a) profilurile – convexe;
b) coapsa – rotunjită şi profundă;
c) tranşa – profundă, rotunjită lejer;
d) rumpsteak – larg şi profund (gros);
e) spata – profundă şi musculoasă, fără rotunjimi aparente;
3) medie:
a) profilurile – rectilinii, uneori subconcave;
b) coapsa – alungită, puţin profundă;
c) tranşa – lipseşte grosimea;
d) rumpsteak – lipseşte lărgimea, dar nu şi grosimea;
e) spata – alungită, lipsind uneori grosimea.
27. Carcasele provenite de la cabalinele adulte, indiferent de sex, se clasifică în baza a trei criterii – conformaţie, greutate şi starea de îngrăşare.
28. Clasele conform conformaţiei şi greutăţii carcaselor cabalinelor adulte sînt următoarele:
1) extra uşoară:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi dezvoltată;
b) coapsa – foarte rotunjită şi musculoasă;
c) rumpsteak – foarte rotunjit, larg şi profund;
d) spata – scurtă, foarte musculoasă;
e) jaretul – scurt, foarte musculos;
2) extra grea:
a) profilurile – convexe, musculatura compactă şi foarte masivă;
b) coapsa – foarte rotunjită şi musculoasă;
c) rumpsteak – foarte rotunjit, foarte larg şi mai ales profund;
d) spata – foarte scurtă, rotunjită, foarte profundă;
e) jaretul – scurt, foarte musculos;
3) bună:
a) profilurile – convexe;
b) coapsa – rotunjită, profundă şi musculoasă;
c) rumpsteak – larg şi profund;
d) spata – musculoasă, uşor rotunjită;
e) jaretul – mai alungit, dar profund;
4) medie:
a) profilurile – rectilinii, uneori subconcave;
b) coapsa – lipseşte grosimea, uneori ştearsă (scobită);
c) rumpsteak – lipseşte lărgimea, dar nu grosimea;
d) spata – alungită, lipseşte grosimea;
e) jaretul – alungit, mai puţin profund.
29. Conform stării de îngrăşare carcasele cabalinelor adulte se clasifică după cum urmează:
1) slabă – fără urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei;
2) cerată – osînza foarte puţin dezvoltată, muşchii coapselor şi spetelor sînt aparenţi; o peliculă subţire de grăsime acoperă coastele;
3) acoperită – un strat de grăsime începe a acoperi carcasa, muşchii coapselor şi spetelor sînt vizibili, osînza este mai dezvoltată;
4) grasă – un strat de grăsime acoperă toată carcasa; carnea este adesea perselată; grămăjoare de grăsime apar la nivelul coastelor (ca ciorchinii); grăsimea osînzei este excedentară; muşchii intercostali sînt infiltraţi cu grăsime;
5) foarte grasă – un strat de grăsime acoperă toată carcasa, iar o cantitate mare de grăsime căptuşeşte cutia toracică.
30. Clasificarea carcaselor de miel se efectuează prin aprecierea:
1) culorii cărnii – roz clar, roz;
2) stării de îngrăşare (prezentate la punctul 43 al prezentei Reglementări tehnice).
31. Clasificarea carcaselor de miel după starea de îngrăşare se repartizează după cum urmează:
1) foarte slabă:
a) stratul de grăsime – la suprafaţa corpului inexistent sau foarte slab;
b) exterior – fără grăsime sau cîteva urme de grăsime;
c) interior – torace fără grăsime sau urme de grăsime între coaste;
2) slabă:
a) corpul – uşor acoperit cu grăsime, muşchii aparenţi aproape în întregime;
b) exterior – un strat subţire de grăsime acoperă o parte a carcasei, dar mai puţin prezentă pe membre;
c) interior – pe torace muşchii se observă clar între coaste;
3) medie:
a) muşchii – cu excepţia trenului anterior şi spetei, aproape în totalitate acoperiţi cu grăsime;
b) exterior – un strat subţire de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă; stratul de grăsime este mai mare la baza cozii;
c) interior – pe torace muşchii sînt încă vizibili între coaste; depozit subţire de grăsime în interiorul cutiei toracice;
4) grasă:
a) muşchii – acoperiţi cu grăsime, dar încă parţial vizibili la nivelul trenului anterior şi al spetei;
b) exterior – un strat de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă, dar poate fi mai mic la nivelul membrelor şi mai gros la spată;
c) interior – pe torace muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi cu grăsime, depozitele de grăsime sînt vizibile pe coaste.
32. Clasificarea carcaselor de ovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:
1) a conformaţiei – în şase clase: S, E, U, R, O şi P
2) a stării de îngrăşare – în cinci clase: foarte slabă, slabă, medie, grasă şi foarte grasă.
33. Pentru clasa S – superioară carcasa de ovine adulte nu trebuie să prezinte defecte vizibile în porţiunile sale esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorsolombară şi spată).
34. Pentru clasa E – excelentă carcasa de ovine adulte nu trebuie să prezinte defecte esenţiale la pulpă sau jigou, la musculatură dorsolombară şi spată).
35. Atribuirea claselor de conformaţie U – foarte bună, R – bună, O – suficient de bună, P – acceptabilă se va efectua cu condiţia corespunderii conformaţiei cel puţin pe două, din cele trei porţiuni esenţiale ale carcasei (pulpă sau jigou, musculatură dorsolombară şi spată).
36. Clasele pentru conformaţia carcaselor de ovine adulte, sînt:
1) S – superioară:
a) profilurile – extrem de convexe; dezvoltarea excepţională a musculaturii, cu muşchi dubli, tip culard;
b) pulpa (jigoul) – muşchi dubli cu profilurile extrem de convexe;
c) musculatura dorsolombară – extrem de convexă, largă şi profundă;
d) spata – extrem de convexă şi profundă;
2) E – excelentă:
a) profilurile – convexe pînă la extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională;
b) pulpa (jigoul) – foarte profundă, profilurile foarte convexe;
c) musculatura dorsolombară – foarte convexă, largă şi profundă;
d) spata – foarte convexă şi profundă;
3) U – foarte bună:
a) profilurile – convexe în ansamblu, musculatura puternic dezvoltată;
b) pulpa (jigoul) – profundă, profilurile convexe;
c) musculatura dorsolombară – largă şi profundă;
d) spata – convexă şi profundă;
4) R – bună:
a) profilurile – în ansamblu, rectilinii, musculatura bine dezvoltată;
b) pulpa (jigoul) – profilurile, în general, drepte;
c) musculatura dorsolombară – profundă, dar mai puţin largă;
d) spata – dezvoltare bună, dar mai puţin profundă;
5) O – suficient de bună:
a) profilurile – rectilinii spre concave, dezvoltare medie a musculaturii;
b) pulpa (jigoul) – profilurile tind a fi uşor concave;
c) musculatura dorsolombară – lipseşte lărgimea şi grosimea;
d) spata – tinde a se îngusta, lipseşte grosimea;
6) P – acceptabilă:
a) profilurile – concave pînă la foarte concave; musculară cu dezvoltare redusă;
b) pulpa (jigoul) – profilurile concave sau foarte concave;
c) musculatura dorsolombară – îngustă şi concavă, oasele proeminente;
d) spata – îngustă, plată, oase proeminente.
37. Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor la ovinele adulte sînt următoarele:
1) foarte slabă:
a) grăsimea de acoperire – inexistentă sau puţină;
b) exterior – fără grăsime sau cîteva urme;
c) abdomen – fără grăsime sau cîteva urme pe rinichi;
d) torace – fără grăsime sau cîteva urme între coaste;
2) slabă:
a) grăsime de acoperire – puţină, muşchii aproape în totalitate vizibili;
b) exterior – un strat fin de grăsime acoperă o parte de carcasă, dar este mai puţin vizibilă pe membre;
c) abdomen – urme de grăsime sau un strat subţire de grăsime acoperă o parte din rinichi;
d) torace – muşchii sînt vizibili între coaste;
3) medie:
a) muşchii – cu excepţia pulpei (jigoului) şi spetei, aproape în întregime acoperiţi de grăsime, slabe depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – un strat de grăsime subţire acoperă o mare parte sau întreaga carcasă;
stratul de grăsime este mai gros la baza cozii;
c) abdomen – un strat subţire de grăsime acoperă o parte sau în întregime rinichii;
d) torace – muşchii sînt încă vizibili între coaste;
4) grasă:
a) muşchii – acoperiţi de grăsime, dar sînt încă parţial vizibili la nivelul pulpei şi spetei, cîteva depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – un strat gros de grăsime acoperă o mare parte sau întreaga carcasă, dar stratul de grăsime poate să fie mai puţin profund pe membre şi mai gros pe spată, depozite de grăsime vizibile pe coaste;
c) abdomen – rinichii sînt acoperiţi de grăsime;
d) torace – muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi de grăsime;
5) foarte grasă:
a) carcasa acoperită cu un strat gros de grăsime, depozite importante de grăsime în interiorul cutiei toracice;
b) exterior – strat de grăsime foarte profund, grămezi de grăsime vizibile pe toată carcasa, depozite de grăsime vizibile pe coaste;
c) abdomen – rinichii înveliţi într-un strat gros de grăsime;
d) torace – muşchii dintre coaste sînt infiltraţi de grăsime.
38. Clasificarea carcaselor de porcine se efectuează prin estimarea conţinutului de carne macră din carcasă în baza unor măsurători obiective, după cîntărirea acesteia cel tîrziu la 45 minute după sacrificare.
39. Grila de clasificare a carcaselor de porcine (tabelul 2) are 6 clase, fiecare clasă cuprinzînd 5 puncte de conţinut muscular (carne macră):
Tabelul 2
| Clasele comerciale |
Conţinutul muscular estimat în % (Y) |
| S | Y ≥ 60 |
| E | Y=55<60 |
| U | Y=50<55 |
| R | Y=45<50 |
| O | Y=40<45 |
| P | Y ≤40 |
40. Clasificarea carcaselor de iepure după starea de îngrăşare se efectuează în felul următor:
1) categoria I – musculatura bine dezvoltată, proeminenţele osoase ale coloanei vertebrale sînt slab palpabile, crupa este rotunjită, sînt observate depunerile de grăsime subcutanată în regiunile greabănului, abdomenului şi regiunea pubiană;
2) categoria II – musculatura dezvoltată satisfăcător, proeminenţele osoase ale coloanei vertebrale sînt uşor palpabile, crupa mai puţin dezvoltată, depunerile de grăsime subcutanată pot lipsi.
41. Carcasele de păsări după starea de îngrăşare se clasifică după cum urmează:
1) categoria I – musculatura bine dezvoltată, forma pieptului rotunjită, se observă depunerile de grăsime subcutanată în regiunea abdomenului, osul pectoral nu este proeminent;
2) categoria II – musculatura suficient dezvoltată, osul pectoral împreună cu musculatura pectorală formează uşor un unghi, depunerile de grăsime subcutanată nu sînt observate.
42. Marcarea cărnii este efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial prin aplicarea mărcii de sănătate, care trebuie să fie:
1) o marcă de cel puţin 6,5 cm lăţime, 4,5 cm înălţime ce poartă următoarele informaţii cu caractere perfect lizibile, în partea superioară, iniţialele ţării exportatoare cu litere mari, urmate de numărul de autorizare veterinar al unităţii;
2) o marcă ovală de cel puţin 6,5 cm lăţime şi de o înălţime de 4,5 cm, ce poartă următoarele informaţii cu caractere perfect lizibile:
a) în partea de sus, numele ţării exportatoare cu litere mari;
b) în centru, numărul de autorizare veterinară al unităţii. Literele trebuie să fie de cel puţin 0,8 cm înălţime şi cifrele – de cel puţin 1 cm înălţime. Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, iezilor şi purceluşilor. Marca de sănătate poate, în plus, să includă numărul de identificare al medicului veterinar oficial care efectuează inspecţia de sănătate a cărnii;
3) carcasele trebuie să fie ştampilate cu tuş sau foc:
a) cele ce cîntăresc mai mult de 65 kg trebuie să fie marcate pe fiecare semicarcasă, cel puţin în următoarele locuri: faţa externă a coapselor, zona lombară, spate, piept şi spată;
b) carcasele de miel, ied şi purcel trebuie să poarte cel puţin două ştampile, una pe fiecare parte a carcasei, spată şi faţa externă a pulpei;
c) celelalte carcase trebuie să fie marcate cel puţin în patru locuri, pe spată şi pe faţa externă a pulpei.
În cazul carcaselor de miei, iezi şi purcei grăsuni marca de sănătate se poate aplica şi pe o etichetă sau plachetă, cu condiţia ca aceasta să nu poată fi reutilizabilă;
4) ficatul de bovine, porcine şi solipede se marchează prin aplicarea unei ştampile cu foc, dacă este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene, sau unei alte ţări din cadrul Spaţiului Economic European;
5) toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie să fie marcate imediat, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sănătate trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimată pe acesta. Dacă preambalarea sau ambalarea au loc într-un abator, marca de sănătate trebuie să includă numărul de autorizare al unităţii;
6) carnea tranşată ambalată şi organele ambalate trebuie să poarte o marcă de sănătate, care trebuie să includă numărul de autorizare veterinară al unităţii de tranşare în locul celui al abatorului. Marca trebuie să fie aplicată pe eticheta fixată pe materialul de ambalare sau imprimată pe acesta, în aşa fel încît aceasta să fie distrusă atunci cînd ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sănătate să nu fie distrusă în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia;
7) culorile utilizate pentru aplicarea mărcii de sănătate trebuie să fie cele enumerate în cerinţele sanitar-veterinare privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.
43. Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase şi porţiunile de carcase pentru comercializare se ambalează conform prevederilor Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, după cum urmează:
a) să îndeplinească toate condiţiile de igienă;
b) să nu afecteze caracteristicele organoleptice ale cărnii (anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică);
c) să nu transmită cărnii mirosuri străine sau substanţe dăunătoare sănătăţii umane;
d) să fie transparente şi incolore;
e) să fie destul de rezistente pentru asigurarea protecţiei cărnii în timpul transportării şi manipulării;
f) ambalajele pot fi reutilizate în cazul în care acestea sînt confecţionate din materiale rezistente;
g) ambalajul trebuie să fie întotdeauna marcat.
44. Comercializarea cărnii se permite doar în stare refrigerată şi/sau congelată.
45. Carnea de pasăre congelată, inclusiv de import, de la poziţia tarifară 0207, se admite atît pentru procesare, cît şi pentru comercializare.
46. Carnea congelată de bovine, porcine, ovine, caprine şi cabaline, inclusiv de import, de la poziţiile tarifare 0201-0206 se admite numai pentru prelucrare la unităţile de procesare, cu excepţia produselor destinate comerţului cu amănuntul porţionate, ambalate, etichetate, inscripţionate, conform următoarelor condiţii:
a) materialele utilizate la ambalarea cărnii, inclusiv a organelor comestibile, să îndeplinească cerinţele pct. 43 al prezentei Reglementări tehnice;
b) carnea tranşată, organele comestibile (ficatul, cordul, rinichii, limba etc.) trebuie ambalate/preambalate fiecare separat;
c) etichetarea trebuie să asigure furnizarea către consumator a informaţiei necesare;
d) toate menţiunile efectuate prin etichetare trebuie să fie clare, lizibile, nelavabile şi ineligibile, aşezate într-un loc vizibil pentru consumator;
e) informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să ducă în eroare consumatorul în privinţa caracteristicelor alimentului, a naturii, identităţii, proprietăţilor, originii sau provenienţei acestuia.
47. Se admite plasarea pe piaţă a cărnii în carcase, semicarcase, sferturi de carcase, tranşată sau dezosată mecanic, inclusiv de import a cărei trasabilitate şi identitate poate fi stabilită (confirmată) documentar sau prin teste de laborator.
48. Termenul maximal de păstrare a cărnii în carcase şi/sau tranşate, refrigerată şi depozitată la t˚ = + 2˚ + 4˚C constituie pentru carnea de bovine, ovine şi caprine 10 zile, pentru carnea de porcine 7 zile, pentru carnea de pasăre şi de iepuri 5 zile, pentru carnea de cabaline 10 zile (carnea de cabaline nu se comercializează în stare refrigerată şi este utilizată numai la fabricarea unor produse specifice).
49. Durata maximală de păstrare a cărnii în carcase şi/sau tranşate, şi organelor comestibile congelate şi depozitate la t˚ = −18, −30˚C trebuie să corespundă termenelor prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Durata păstrării cărnii congelate la t˚ = 18, 30˚C
|
Denumirea produselor
|
Durata păstrării la t˚= 18, -30˚C, luni
|
||
|
- 18°C
|
- 25°C
|
- 30°C
|
|
|
Carne de bovină în carcase
|
12
|
18
|
24
|
|
Carne dezosată şi/sau tranşată, ambalată
|
12
|
18
|
24
|
|
Organe comestibile
|
10
|
11 – 12
|
11 – 12
|
|
Carne de viţel în carcase
|
9
|
12
|
24
|
|
Organe comestibile
|
9
|
10–12
|
12
|
|
Carne de miel în carcase
|
9
|
12
|
24
|
|
Organe comestibile
|
10
|
12
|
24
|
|
Carne de porc în carcase
|
6
|
12
|
15
|
|
Organe comestibile
|
6
|
12
|
15
|
|
Grăsime (untură)
|
9
|
12
|
12
|
|
Carne de pasăre, pui, curcan (eviscerate)
|
|
|
|
|
Bine ambalate
|
12
|
24
|
24
|
|
Pui-broiler
|
6
|
9
|
12
|
|
Piept, pulpe întregi, aripi întregi
|
6
|
9
|
12
|
|
Carne de cabaline în carcase şi semicarcase
|
12
|
18
|
24
|
|
Carne de ovine şi caprine în carcase
|
9
|
12
|
24
|
|
Carne de iepuri în carcase (ambalată)
|
12
|
24
|
24
|
50. Valorile medii ale indicilor fizico-chimici ai cărnii în greutate de abator trebuie să corespundă mărimilor prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Componenţa chimică a cărnii la diferite specii,
în funcţie de starea de îngrăşare a animalelor
în funcţie de starea de îngrăşare a animalelor
|
Specia şi categoria
|
Starea de îngrăşare
|
Componenţa chimică a cărnii (%) |
Valoarea energetică a
100 g de carne, calorii
|
|||
|
apă
|
proteine
|
lipide
|
substanţe minerale
|
|||
|
Bovine adulte |
grasă
|
62,5
|
19,2
|
17,3
|
1,0
|
236,6
|
|
medie
|
68,3
|
20,0
|
10,7
|
1,1
|
181,5
|
|
|
slabă
|
74,0
|
21,1
|
3,8
|
1,1
|
121,8
|
|
|
Tineret bovin |
grasă
|
64,8
|
18,6
|
15,6
|
1,0
|
221,3
|
|
medie
|
68,0
|
20,0
|
11,0
|
1,0
|
184,3
|
|
|
slabă
|
74,4
|
21,0
|
3,5
|
1,1
|
118,5
|
|
|
Porcine adulte |
grasă
|
49,1
|
15,1
|
35,0
|
0,8
|
387,4
|
|
medie
|
65,1
|
19,0
|
15,0
|
0,9
|
217,4
|
|
|
slabă
|
72,5
|
20,1
|
6,3
|
1,0
|
141,0
|
|
|
Ovine adulte |
grasă
|
57,2
|
14,3
|
27,5
|
1,0
|
314,4
|
|
medie
|
64,8
|
17,0
|
17,2
|
1,0
|
229,6
|
|
|
slabă
|
75,0
|
20,0
|
4,0
|
1,0
|
119,2
|
|
|
Miei |
grasă |
61,0
|
18,0
|
20,1
|
0,9
|
260,7
|
|
slabă
|
72,0
|
21,0
|
6,1
|
0,9
|
142,8
|
|
|
Cabaline
|
grasă
|
70,6
|
19,5
|
8,5
|
1,4
|
156,1
|
|
medie
|
71,0
|
22,6
|
5,5
|
0,9
|
136,4
|
|
|
slabă
|
75,3
|
20,7
|
3,0
|
1,0
|
94,3
|
|
|
Iepuri
|
medie
|
59,8
|
20,2
|
18,9
|
1,1
|
258
|
|
Găini
|
I
|
65,5
|
19,8
|
13,7
|
1,0
|
208,6
|
|
II
|
70,9
|
21,4
|
6,7
|
0,9
|
151,0
|
|
|
Pui de găină |
I
|
67,5
|
19,8
|
11,5
|
1,2
|
188,1
|
|
II
|
72,1
|
22,8
|
4,0
|
1,1
|
130,6
|
|
|
Curcani |
I
|
60,0
|
19,9
|
19,1
|
1,0
|
259,2
|
|
II
|
68,8
|
22,0
|
1,2
|
1,2
|
172,8
|
|
|
Raţe
|
I
|
49,4
|
13,0
|
37,0
|
0,6
|
397,4
|
|
II
|
58,7
|
17,5
|
22,9
|
0,9
|
300,4
|
|
|
Boboci de raţă |
I
|
56,6
|
15,8
|
26,8
|
0,8
|
314,0
|
|
II
|
63,0
|
16,9
|
19,2
|
0,9
|
247,8
|
|
|
Gîşte
|
I
|
48,9
|
12,2
|
38,1
|
0,8
|
404,8
|
|
II
|
59,4
|
16,9
|
22,8
|
0,9
|
281,3
|
|
|
Boboci de gîscă |
I
|
52,9
|
16,8
|
29,8
|
0,5
|
346,0
|
|
II
|
67,6
|
20,3
|
11,4
|
0,7
|
189,2
|
|
51. Aprecierea indicilor de calitate, siguranţă alimentară, formelor de prezentare, marcare şi etichetare a cărnii se efectuează de producător şi importator în conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
52. Transportarea cărnii trebuie efectuată numai cu mijloace sanitar-veterinare autorizate, să asigure pe toată perioada acestei activităţi păstrarea nemodificată a caracteristicilor nutritive, organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, precum şi protecţia împotriva pătrunderii agenţilor patogeni, poluanţilor, dăunătorilor şi altor posibilităţi de degradare şi contaminare.
53. Nu se admite depozitarea şi/sau transportarea cărnii împreună cu alte produse alimentare şi nealimentare sau care produc miros specific.
IV. EVALUAREA CONFORMITĂŢII CĂRNII
54. Carnea destinată prelucrării industriale trebuie să fie supusă certificării sanitar-veterinare pentru confirmarea corespunderii acesteia cerinţelor aplicabile, prevăzute de prezenta Reglementare tehnică şi de Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete. Documentul care confirmă corespunderea cerinţelor aplicabile este certificatul sanitar-veterinar cu raportul de încercări, eliberat în conformitate cu Legea nr. 221 din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în baza încercărilor privind inofensivitatea. 55. Carnea proaspătă destinată consumului uman se plasează pe piaţă însoţită de declaraţia de conformitate, emisă de către producător/importator în baza certificatului sanitar-veterinar şi raportului de încercări, efectuate de către un laborator, acreditat în domeniu.
56. Carnea neconformă prezentei Reglementări tehnice nu poate fi plasată pe piaţa de desfacere în scopul consumului uman.
57. Producătorul sau importatorul, în scopul emiterii declaraţiei de conformitate, solicită unui laborator de încercări acreditat efectuarea încercărilor parametrilor cărnii conform cerinţelor stipulate în pct. 49, 53, 54 şi 56 şi anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică şi elaborează documentaţia tehnică prevăzută în pct. 58 din prezenta Reglementare tehnică.
58. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:
1) rapoartele de încercări;
2) certificatul sanitar-veterinar;
3) certificatul de origine a cărnii (animalelor) cu registrul numerelor de identitate (crotaliilor);
4) alte documente, la decizia producătorului sau importatorului, relevante pentru atestarea conformităţii cărnii, inclusiv documentele, care confirmă respectarea art. 21 din Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi alineatul (5) articolul 37 al Legii nr. 10 din 3 februarie 2009 referitoare la Sistemul de analiză a pericolului şi de control al circuitului alimentar în punctele critice de control.
59. Pentru verificarea conformităţii cărnii proaspete cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, mostrele prelevate sînt supuse încercărilor, conform regulilor şi metodelor prevăzute în standardele naţionale aplicabile.
Lista standardelor pentru metode de încercări şi prelevare a probelor se aprobă de autoritatea de reglementare în domeniul produselor alimentare, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
60. În cazul în care carnea proaspătă nu este conformă cu cerinţele prescrise, laboratorul de încercări acreditat şi desemnat, care a efectuat încercările, trebuie să informeze, în modul stabilit, solicitantul şi organele de supraveghere a pieţei privind neconformitatea constatată.
anexa nr.1