În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulile  privind metodele de prelevare şi analiză a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD şi benzo(a)piren în produsele alimentare (se anexează).
    2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la 3 luni de la publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                                         Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru, 
    ministrul economiei                                                        Valeriu Lazar
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                   Valeriu Cosarciuc

    Nr. 941. Chişinău, 11 octombrie 2010.

    Regulile privind metodele de prelevare şi analiză a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD şi benzo(a)piren în produsele alimentare (în continuare – Reguli) sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 333/2007 al Comisiei din 28 martie 2007 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor şi de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD şi benzo(a)piren din produsele alimentare (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007, L. 88, pag. 29).
    1. Prezentele Reguli stabilesc metode de prelevare şi analiză a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD şi benzo(a)piren în produsele alimentare.
    2. În sensul prezentelor Reguli, noţiunile utilizate au următoarea semnificaţie:
    lot – o cantitate identificabilă de produs alimentar, livrată la un anumit moment şi determinată de către o persoană autorizată, avînd caracteristici comune privind originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul, marcajele şi, în cazul peştelui, dimensiunea);
    sublot – o anumită parte a unui lot, separată din punct de vedere fizic şi identificabilă din care se prelevă probe;
    probă elementară – o cantitate de produs prelevată dintr-un singur punct al lotului sau sublotului;
    probă globală – amestecul tuturor probelor elementare, reprezentativ pentru lotul sau sublotul din care au fost prelevate probele respective;
    probă de laborator – probă destinată examenului de laborator.
    3. Abrevierile utilizate au următoarea semnificaţie:
    repetabilitatea (r) – valoarea sub care este de aşteptat ca diferenţa absolută dintre rezultatele obţinute la testele individuale în condiţii de repetabilitate (de exemplu, aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi într-un interval scurt de timp) să se situeze într-un anumit interval de probabilitate (de regulă 95 %) şi prin urmare
r = 2,8 x Sr;
    deviaţia standard (Sr) – calculată din rezultatele generate în condiţii de repetabilitate;
    deviaţia standard relativă (RSDr) – calculată din rezultatele generate în condiţii de repetabilitate [(Sr ∕ ˉx) x 100];
    reproductibilitatea (R) – valoarea sub care este de aşteptat ca diferenţa absolută dintre rezultatele obţinute la testele individuale în condiţii de reproductibilitate (de exemplu, pe material identic obţinut de către operatorii din laboratoare diferite, folosind metoda de testare standardizată) să se situeze într-un anumit interval de probabilitate (de regulă 95 %); R = 2,8 x Sr;
    deviaţia standard (Sr) – calculată din rezultatele generate în condiţii de reproductibilitate;
    deviaţia standard relativă (RSDr) - calculată din rezultatele generate în condiţii de reproductibilitate [(Sr) ∕ ˉx) x 100];
    limita de detecţie (LOD) – cel mai mic conţinut măsurat, din care se poate deduce prezenţa analitului cu o certitudine statistică rezonabilă. Limita de detecţie este numeric egală cu de trei ori deviaţia standard de la media determinărilor martor (n > 20);
    limita de cuantificare (LOQ) – cel mai scăzut conţinut de analit care poate fi analizat cu o certitudine statistică rezonabilă. Dacă atît precizia, cît şi acurateţea sînt constante pentru un interval de concentraţii în jurul limitei de detecţie, limita de cuantificare este numeric egală cu de şase pînă la zece ori deviaţia standard de la media determinărilor martor (n > 20);
    (HORRATr = RSDr) – valoarea observată împărţită la valoarea RSDr estimată prin ecuaţia Horwitz, folosind ipoteza r = 0,66r);
    (HORRATr) – valoarea RSDr observată împărţită la valoarea RSDR calculată din ecuaţia Horwitz;
    u – incertitudinea de măsurare standard;
    U – incertitudinea de măsurare extinsă, folosind un factor de acoperire 2, care dă un nivel de o încredere de aproximativ 95 % (U = 2u);
    Uf – incertitudinea de măsurare standard maximă;
    3-MCPD – 3-monoclorpropan-1,2-diol sau 3-clor-1,2-propandiol.
    4. Prelevarea de probe se efectuează de către o persoană desemnată de autoritatea competentă.
    5. Probele se prelevează separat din fiecare lot sau sublot care este examinat.
    6. În timpul prelevării de probe trebuie să se ia măsuri de precauţie pentru a evita orice schimbări care ar afecta nivelurile de contaminanţi şi ar avea un efect negativ asupra determinării analitice sau ar face probele globale nereprezentative.
    7. Probele elementare trebuie să fie prelevate din locuri diferite repartizate în întregul lot sau sublot. Orice abatere de la această procedură se consemnează în fişa de prelevare a probelor.
    8. Proba globală se obţine prin amestecarea tuturor probelor elementare.
    9. Probele utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi arbitraj se prelevează din proba globală.
    10. Fiecare probă se introduce într-un recipient curat şi inert, care asigură o protecţie adecvată împotriva contaminării, pierderii substanţelor de analizat prin adsorbţie pe peretele interior al recipientului şi împotriva deteriorărilor în timpul transportării, avînd în vedere luarea măsurilor de precauţie necesare pentru a evita orice schimbare a compoziţiei probei, care ar putea surveni în timpul transportului şi depozitării.
    11. Fiecare probă prelevată în cadrul controalelor oficiale se sigilează la locul de prelevare, se identifică prin completarea şi înregistrarea corespunzătoare în fişa de prelevare a probelor şi se păstrează astfel încît să se poată identifica fiecare lot sau sublot (se va face referire la numărul lotului, cu precizarea datei şi locului prelevării).
    12. Loturile mari se împart în subloturi, cu condiţia ca sublotul să poată fi separat fizic. Pentru produsele comercializate în vrac (de exemplu, cereale) prelevarea se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 1 din anexa la prezentele Reguli.
    Pentru alte produse, prelevarea se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 2 din anexa la prezentele Reguli.
    Avînd în vedere faptul că greutatea lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al greutăţii subloturilor, greutatea sublotului poate depăşi greutatea menţionată cu maxim 20 %.
    13. Proba globală este de cel puţin 1 kg sau 1 litru, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil – atunci proba constă într-un pachet sau o unitate.
    14. Numărul minim de probe elementare care sînt prelevate din lot sau sublot se stabileşte conform tabelului nr. 3 din anexa la prezentele Reguli.
    15. Înainte de prelevarea probelor lotul sau sublotul de produse lichide în vrac trebuie bine amestecat să nu afecteze calitatea produsului, prin mijloace mecanice sau manuale, în scopul repartizării omogene a contaminanţilor în lotul sau sublotul respectiv. Prin urmare, este suficientă prelevarea a trei probe dintr-un lot sau sublot pentru a constitui o probă globală.
    16. Probele elementare trebuie să aibă aceeaşi greutate. Greutatea unei probe elementare este de cel puţin 100 de grame sau 100 de mililitri, rezultînd o probă globală de cel puţin 1 kg sau 1 litru. Orice abatere de la această cerinţă se consemnează în fişa de prelevare specificată la pct. 11 al prezentelor Reguli.
    17. În cazul în care lotul sau sublotul constă din ambalaje sau unităţi distincte, pentru a forma o probă globală se prelevă un număr de ambalaje sau unităţi stabilit în tabelul nr. 4 din anexa la prezentele Reguli.
    18. Nivelurile maxime pentru staniu anorganic se aplică la conţinutul fiecărei conserve, dar din raţiuni practice este necesară o abordare bazată pe probe globale.
    În cazul în care rezultatul testului dintr-o probă globală de conserve este inferior, dar apropiat de nivelul maxim de staniu anorganic, şi dacă se suspectează că unele cutii depăşesc nivelul maxim, este necesară continuarea investigaţiilor.
    19. Prelevarea de probe din produsele alimentare la etapa comerţului cu amănuntul se efectuează, dacă este posibil, în conformitate cu dispoziţiile privind prelevarea probelor stabilite la capitolele II şi III ale prezentelor Reguli.
    În cazul în care acest lucru nu este posibil, se poate aplica metoda alternativă de prelevare a probelor la etapa comerţului cu amănuntul, cu condiţia ca aceasta să asigure o reprezentativitate suficientă a lotului sau a sublotului cercetat.
    20. Laboratoarele desemnate pentru analiza probelor prelevate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie acreditate conform standardului naţional SM SR EN ISO/IEC 17025 „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări” şi să demonstreze faptul aplicării procedurilor interne de control al calităţii în laboratoarele chimice „ISO/AOAC/IUPAC”.
    21. Proba de laborator trebuie să fie omogenă şi reprezentativă, fără o contaminare secundară.
    22. Materialul din constituţia probelor obţinute de laborator trebuie utilizat pentru pregătirea probei de laborator.
    23. Analistul trebuie să se asigure că probele nu se vor contamina în timpul pregătirii lor, conform procedurilor specifice pentru plumb, cadmiu, mercur şi staniu anorganic.
Aparatele, echipamentele care vin în contact cu proba nu trebuie să conţină metalele ce urmează să fie determinate, urmînd să fie confecţionate din materiale inerte, precum polipropilenă sau politetrafluoretilenă (PTFE) etc., care se curăţă cu acid pentru a reduce riscul de contaminare.
    Oţelul inoxidabil de înaltă calitate poate fi folosit pentru lamele de triturare.
    24. La pregătirea probelor de produse menţionate la pct. 23 al prezentelor Reguli pot fi folosite procedurile specifice descrise în standardul „SM SR EN 13804 Produse alimentare - Criterii de performanţă, consideraţii generale şi pregătirea probelor”.
    25. Staniul anorganic trebuie să fie prelevat în soluţie, pentru a evita pierderile rapide, în special datorită hidrolizei hidroxizilor de Sn(IV) insolubili.
    26. Trebuie respectate procedurile specifice pentru benzo(a)piren şi luate măsuri pentru evitarea şi minimizarea riscului de contaminare a probelor în timpul pregătirii: înainte de utilizare, recipientele se spală cu acetonă sau hexan de înaltă puritate; aparatele şi echipamentele care vin în contact cu proba trebuie să fie confecţionate din materiale inerte precum aluminiu, sticlă sau oţel inoxidabil şlefuit.
    Nu se permite utilizarea materialelor plastice.
    27. Proba globală completă se macină fin (după caz) şi se amestecă temeinic, folosindu-se un proces ce a demonstrat că asigură omogenizarea completă.
    28. Probele utilizate în scopul controlului, precum şi dreptului la recurs şi arbitraj se prelevează din materialul omogenizat, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine cerinţelor privind prelevarea de probe.
    29. Metodele de analiză pentru staniul total sînt adecvate celor pentru controlul oficial al nivelurilor de staniu anorganic.
    30. În cazul în care nu sînt descrise metode specifice pentru determinarea contaminanţilor în produse alimentare, se permite utilizarea oricărei metode validate de analiză (unde este posibil, validarea va include un material de referinţă certificat), cu condiţia ca metoda selectată să corespundă criteriilor specifice de performanţă stabilite în tabelele nr.5 - nr.7 din anexa la prezentele Reguli.
    31. În cazul în care există un număr limitat de metode de analiză integral validate, poate fi aplicată alternativ abordarea „adecvării la scop”, pentru a evalua adecvarea metodei de analiză.
    Metodele adecvate pentru controlul oficial trebuie să producă rezultate cu incertitudini de măsurare standard inferioare incertitudinii de măsurare standard maxime calculate cu folosirea următoarei formule:
    Uf = √ (LOD/2)2 + (αC)2 , în care:
    Uf este incertitudinea de măsurare standard maximă (μg/kg);
    LOD – limita de detecţie a metodei (μg/kg);
    C – concentraţia care prezintă interes (μg/kg);
    α – factor numeric care va fi folosit în funcţie de valoarea lui C.
    Valorile care trebuie utilizate sînt prevăzute în tabelul nr. 8 din anexa la prezentele Reguli.
    32. Rezultatele trebuie exprimate în aceleaşi unităţi şi cu acelaşi număr de cifre semnificative ca şi nivelurile maxime stabilite pentru contaminanţi în produsele alimentare.
    33. În cazul în care metoda analitică prevede aplicarea extracţiei, rezultatul analitic trebuie corectat din punctul de vedere al recuperării şi consemnat nivelul de recuperare.
     34. În cazul în care metoda analitică nu prevede aplicarea extracţiei (în cazul metalelor), rezultatul trebuie consemnat fără corecţia recuperării, cu condiţia prezentării dovezilor, utilizînd material de referinţă validat adecvat, care asigură atingerea concentraţiei certificate ce permite determinarea incertitudinii de măsurare (acurateţe crescută a măsurării).
    35. Rezultatul analizei trebuie consemnat ca: „ x +/- U”, în care:
    „x“ este rezultatul analitic;
    „U“ – incertitudinea de măsurare extinsă, folosind un factor de acoperire 2, care oferă un nivel de încredere de aproximativ 95 % (U = 2u).
    36. Analistul trebuie să ţină cont de raportul privind relaţia dintre rezultatele analitice, incertitudinea de măsurare, factorii de recuperare şi cerinţele faţă de produsele alimentare şi hrana pentru animale.
    37. Lotul sau sublotul este acceptat dacă rezultatul analizei probei de laborator nu depăşeşte nivelul maxim respectiv prevăzut pentru contaminanţi în produsele alimentare, ţinînd cont de incertitudinea de măsurare extinsă şi, în cazul aplicării extracţiei, de corectarea rezultatului din punctul de vedere al recuperării.
    38. Lotul sau sublotul este respins în cazul în care rezultatul analizei probei de laborator depăşeşte cu certitudine nivelul maxim respectiv prevăzut pentru contaminanţi în produsele alimentare, ţinînd cont de incertitudinea de măsurare extinsă şi, în cazul aplicării extracţiei, de corectarea rezultatului din punctul de vedere al recuperării.

    anexa