În scopul asigurării protecţiei drepturilor donatorilor şi beneficiarilor de organe, ţesuturi şi celule umane, facilitării transplantului de organe, ţesuturi şi celule, contribuirii la salvarea vieţii omeneşti sau la ameliorarea considerabilă a calităţii ei, precum şi în scopul prevenirii comercializării părţilor corpului uman, în temeiul art.36 din Constituţia Republicii Moldova,
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Obiectul de reglementare
    Prezenta lege constituie cadrul juridic de reglementare a transplantului tuturor organelor, ţesuturilor şi celulelor umane, cu excepţia organelor reproductive, ţesuturilor, celulelor şi organelor embrionare sau fetale, sîngelui şi derivatelor din sînge.
    Articolul 2. Noţiuni de bază
    În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:
    organ - o parte vitală diferenţiată a corpului uman, formată din diferite ţesuturi care îi menţin structura, vascularizarea şi dezvoltă funcţiile fiziologice cu un important nivel de autonomie;
    ţesuturi - toate părţile (formaţiunile anatomice) ale corpului uman formate din celule;
    celule - celule individuale sau conglomerat de celule care nu sînt legate prin nici o formă de ţesut;
    prelevare - procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant;
    transplant - activitate medicală cu scop de reconstituire a funcţiei organismului uman prin transfer echivalent de organe, ţesuturi şi celule de la un donator la un recipient. Transplantul poate fi de la o persoană la alta (alogenic) sau de la sine la sine (autolog);
    donator - subiectul în viaţă sau decedat de la care se prelevă organe, ţesuturi şi/sau celule în scop terapeutic;
    recipient - subiectul care beneficiază de transplant de organe şi/sau ţesuturi, şi/sau celule umane;
   bancă de ţesuturi - unitate specializată a unui spital sau instituţie care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare şi distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane.
    Articolul 3. Principiile de bază în domeniul transplantului
    Principiile de bază în domeniul transplantului sînt:
    a) protecţia demnităţii şi identităţii fiinţei umane şi garantarea fiecărei persoane, fără discriminare, a respectării integrităţii şi altor drepturi şi libertăţi fundamentale în cazul transplantului de organe, ţesuturi şi celule;
    b) beneficiul terapeutic al recipientului prin oportunitatea transplantului de  organe, ţesuturi şi celule de la un donator în viaţă sau decedat exclusiv în cazul dacă nu există metode terapeutice cu eficienţă comparabilă;
    c) asigurarea calităţii, prin respectarea standardelor şi obligaţiilor profesionale, în orice intervenţii în domeniul transplantului de organe, ţesuturi şi celule;
   d) trasabilitatea, prin garantarea identificării organelor, ţesuturilor şi celulelor destinate transplantului, în procesul prelevării, stocării şi distribuţiei, de la donator la recipient şi viceversa;
    e) apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei şi prevenirea comercializării părţilor corpului uman;
    f) accesul echitabil al pacienţilor la serviciile de transplant.
    Articolul 4. Agenţia de Transplant
    (1) Agenţia de Transplant, denumită în continuare Agenţie, este o instituţie publică cu statut de persoană juridică, subordonată Ministerului Sănătăţii, care realizează politicile şi programele naţionale de transplant de organe, ţesuturi şi celule umane, asigurînd pacienţilor acces egal la serviciile de transplant. Agenţia este responsabilă de organizarea şi supravegherea tuturor activităţilor de transplant la nivel naţional, inclusiv:
    a) donarea şi prelevarea de organe, ţesuturi şi celule;
    b) întocmirea şi ţinerea listelor de aşteptare ale recipienţilor;
    c) întocmirea şi ţinerea Registrului donatorilor de organe;
    d) distribuţia organelor, ţesuturilor sau celulelor;
    e) schimbul şi transportul de organe, ţesuturi şi celule la nivel naţional şi internaţional;
    f) selectarea instituţiilor şi echipelor de transplant;
    g) asigurarea implementării standardelor de calitate şi siguranţă cu privire la organe, ţesuturi şi celule;
    h) asigurarea trasabilităţii tuturor organelor, ţesuturilor şi celulelor;
    i) monitorizarea şi verificarea rezultatelor procedurilor de transplant;
    j) instruirea personalului medical şi informarea publicului larg în probleme de transplant.
    (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare, structura şi efectivul-limită al Agenţiei se aprobă de Guvern.
    Articolul 5. Modul de distribuţie a organelor,             
                       ţesuturilor şi celulelor
    (1) Organele, ţesuturile şi celulele vor fi distribuite pacienţilor conform listelor de aşteptare, în baza regulilor de distribuţie, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Dacă în listă nu va fi identificat un recipient compatibil, Agenţia poate autoriza distribuţia organului, ţesutului, celulelor unei alte instituţii de transplant, recunoscute la nivel naţional sau internaţional, cu care a încheiat acorduri bilaterale.
    (3) Agenţia are dreptul exclusiv de a autoriza importul organelor, ţesuturilor şi celulelor destinate transplantului şi întreprinde toate măsurile ca acestea să corespundă standardelor de calitate şi siguranţă.
    Articolul 6. Controlul calităţii
    (1) Agenţia stabileşte şi menţine un sistem de control al calităţii şi de testare a tuturor activităţilor de donare, prelevare, conservare, testare, stocare şi distribuţie pentru a garanta calitatea şi siguranţa organelor, ţesuturilor şi celulelor folosite pentru transplant. Măsurile de control şi modalităţile de inspecţie se aprobă de Agenţie.
    (2) În scopul garantării calităţii şi siguranţei organelor, ţesuturilor şi celulelor care urmează a fi prelevate şi transplantate, Agenţia este în drept să organizeze inspecţii şi să pună în aplicare măsuri de control adecvate privitor la:  
    a) activitatea băncilor de ţesuturi, incluzînd procedurile şi activităţile efectuate în acestea în conformitate cu prezenta lege;
    b) documente sau la alte înregistrări ce se fac în conformitate cu prezenta lege;
    c) cazurile de reacţii şi efecte adverse grave.
    (3) Inspecţiile vor fi organizate ori de cîte ori este necesar, dar nu mai rar de o dată pe an.
    Articolul 7.  Identificarea, raportarea şi investigarea
                        efectelor adverse ale transplantului
    (1) Agenţia stabileşte un sistem de identificare, raportare şi investigare a efectelor adverse grave ale transplantului. Informaţia despre cazurile de efecte adverse va fi adusă la cunoştinţa tuturor medicilor specialişti implicaţi în transplant, precum şi a instituţiilor de transplant.
    (2) Persoanele şi instituţiile autorizate în domeniul transplantului sînt obligate să raporteze imediat Agenţiei despre cazurile de identificare a efectelor adverse ale transplantului.
    Articolul 8. Activitatea de transplant
    Orice activitate de transplant va fi desfăşurată la cel mai înalt nivel profesional şi conform standardelor etice.
    Articolul 9. Autorizarea prelevării şi transplantului
    (1) Prelevarea şi conservarea de organe, ţesuturi şi celule pentru transplant vor fi efectuate exclusiv în instituţii medico-sanitare publice autorizate de Ministerul Sănătăţii, la propunerea Agenţiei. Criteriile de autorizare se aprobă de Guvern.
    (2) Dreptul de a preleva organe, ţesuturi şi celule pentru transplant îl au doar medicii autorizaţi de Ministerul Sănătăţii, la propunerea Agenţiei, conform criteriilor aprobate de Guvern.
    (3) Transplantul de organe, ţesuturi şi celule se permite numai în instituţii medico-sanitare publice autorizate de Ministerul Sănătăţii, la propunerea Agenţiei. Criteriile de autorizare se aprobă de Guvern.
     (4) Instituţiile medico-sanitare autorizate să efectueze prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule sînt obligate să prezinte rapoarte despre activitatea în cauză în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.
    Articolul 10. Condiţiile prelevării de la cadavru
    Organele, ţesuturile şi celulele pot fi prelevate de la persoana decedată numai în cazul în care decesul a fost confirmat potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Sănătăţii.
    Articolul 11. Modalităţile de confirmare a decesului
    În cazul apariţiei unui potenţial donator este necesar de a confirma decesul acestuia pînă la iniţierea procedurii legale de donare. Decesul va fi confirmat prin una din următoarele proceduri:
    a) după un stop cardiorespirator, iresuscitabil şi ireversibil, la o persoană cu temperatura normală sau aproape normală, decesul se confirmă la un interval de minimum 5 minute după efectuarea tuturor măsurilor de reanimare, pe parcursul cărora toate testele demonstrează fără dubii că nu există circulaţie sangvină spre creier şi organele vitale;
    b) la persoana cu schimbări ireversibile în centrele vitale ale creierului, decesul se confirmă prin teste (criterii) specifice, aprobate de Ministerul Sănătăţii, în timp ce funcţia cardiorespiratorie este menţinută artificial.
    Articolul 12. Personalul medical care confirmă decesul
    Medicii care confirmă decesul unui potenţial donator vor fi alţii decît medicii care participă nemijlocit la prelevarea unui oarecare organ, ţesut sau celulă, participă la procedurile ulterioare de transplant sau sînt responsabili de îngrijirea unui potenţial recipient.
    Articolul 13. Consimţămîntul pentru donare
    (1) Prelevarea este posibilă în cazul în care există consimţămîntul persoanei respective de dinainte de deces, exprimat în conformitate cu legea.
    (2) Prelevarea nu se poate efectua sub nici o formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat opţiunea împotriva donării printr-un act de refuz, întocmit în formă olografă sau în altă formă legală.
    (3) În cazul în care consimţămîntul lipseşte, donarea este posibilă dacă nu a fost exprimat refuz în scris pentru donare din partea a cel puţin unui membru major al familiei, a altor rude de gradul I sau a reprezentantului legal al decedatului.
    (4) Donarea este posibilă fără consimţămîntul rudelor apropiate sau al reprezentantului legal dacă nici una din rudele apropiate sau reprezentantul legal, după declararea legală a decesului, nu s-a adresat pentru a-şi exprima opţiunea cu privire la donare, iar date despre rudele apropiate sau reprezentantul legal al persoanei decedate lipsesc.
    (5) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la cadavru în cazurile medico-legale se va face cu consimţămîntul medicului legist, cu condiţia că nu va compromite rezultatele autopsiei medico-legale.
    Articolul 14. Respectul pentru corpul uman
    Medicii care au efectuat prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale,  în caz de necesitate, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului.                                          
    Articolul 15. Condiţiile de prelevare de la un donator  
                         în viaţă
    (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la un donator în viaţă este permisă doar în cazul în care lipsesc organe, ţesuturi sau celule compatibile de la un cadavru.
    (2) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule se poate efectua de la persoane în viaţă, avînd capacitate de exerciţiu deplină, doar în cazul existenţei consimţămîntului scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi cu autorizarea Comisiei independente de avizare.
    (3) Consimţămîntul în cauză se semnează numai după ce donatorul a fost informat de către medic asupra eventualelor riscuri şi consecinţe de ordin fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării.
    (4) Consimţămîntul pentru donare se va exprima în conformitate cu legislaţia privind  drepturile şi responsabilităţile pacientului şi se va perfecta sub formă de acord informat, al cărui model se aprobă de Guvern.
    Articolul 16. Condiţiile de transplantare
    (1) Transplantul se efectuează numai în scop terapeutic dacă nu există o metodă terapeutică alternativă de eficacitate comparabilă. Transplantul urmează a fi efectuat cu consimţămîntul scris al recipientului după ce acesta a fost informat asupra eventualelor riscuri şi consecinţe.
    (2) În cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţămîntul va fi dat de către părinţi sau de către reprezentantul legal al acestora.
    (3) În cazul în  care recipientul se află în imposibilitatea de a-şi exprima în scris consimţămîntul datorită unor împrejurări obiective şi nu se poate lua legătura în timp util cu familia, iar întîrzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului, transplantul se va efectua fără consimţămîntul recipientului.
    Articolul 17. Comisia independentă de avizare
    (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la un donator în viaţă se efectuează cu autorizarea obligatorie a Comisiei independente de avizare.
    (2) Comisia independentă de avizare se creează pe lîngă Ministerul Sănătăţii şi activează în baza unui regulament aprobat de Guvern.
    (3) Comisia independentă de avizare va fi compusă din reprezentanţi ai consiliului de experţi al Ministerului Sănătăţii, un psiholog, un medic psihiatru, un reprezentant al Comitetului de etică, un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne specializat în problemele combaterii traficului de fiinţe umane, un reprezentant al Procuraturii Generale. În componenţa comisiei nu pot fi incluse persoane încadrate în activităţile Agenţiei. Componenţa nominală a comisiei se aprobă de Guvern.
    Articolul 18. Atribuţiile Comisiei independente de avizare
   (1) Comisia independentă de avizare verifică respectarea drepturilor pacienţilor prevăzute de legislaţia privind drepturile şi responsabilităţile pacientului, apreciază oportunitatea efectuării procedurii de prelevare, evaluează legalitatea şi motivaţia procedurii de donare, asigurîndu-se că donatorul:
    a) este informat referitor la natura procedurii, la eventualele riscuri şi consecinţe;
    b) conştientizează procedura şi eventualele riscuri;
    c) este informat despre ilegalitatea acceptării unei recompense băneşti pentru donare şi că este în drept de a fi compensat pentru orice pagubă (daună) ce poate rezulta din procedura de donare, ţinîndu-se cont de anumite cheltuieli sau pierderi care urmează a fi rambursate;
    d) nu este constrîns în nici un fel să doneze organe, ţesuturi sau celule;
    e) conştientizează faptul că îşi poate retrage liber consimţămîntul pînă la începerea procedurii de donare.
    (2) Comisia independentă de avizare verifică şi apreciază dacă  recipientul:
    a) conştientizează natura şi riscurile atît ale procedurii de prelevare de la donator, cît şi ale procedurii de transplant;
    b) este informat despre faptul că oferirea unei recompense pentru donare sau constrîngerea, cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea de a o aplica, pentru donarea de organe, ţesuturi sau celule  în scopul transplantului sau în alte scopuri  sînt ilegale;
    c) este informat despre faptul că donatorul îşi poate retrage liber şi oricînd consimţămîntul pentru donare.
    (3) Comisia independentă de avizare controlează dacă donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unei tranzacţii materiale.
    Articolul 19. Protecţia persoanelor incapabile de a-şi  
                         exprima consimţămîntul referitor la    
                         prelevarea de organe, ţesuturi sau celule
    (1) Nu pot fi prelevate organe, ţesuturi sau celule de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi exprima consimţămîntul; excepţie constituie prelevarea ţesuturilor sau celulelor regenerative. În acest caz, prelevarea va fi autorizată de Comisia independentă de avizare, cu acordul reprezentanţilor legali ai donatorului sau al autorităţii tutelare, cu condiţia că donarea va fi în beneficiul persoanei cu care donatorul se află în legătură de rudenie de gradul I (pentru donatorul minor, aceştia sînt fratele, sora), iar procedura în cauză comportă un risc minimal pentru donator.
    (2) Prelevarea de ţesuturi sau celule regenerative de la minori se poate face numai cu consimţămîntul autorităţii tutelare sau al fiecăruia dintre reprezentanţii legali ai minorului.
    (3) Refuzul scris, verbal sau în orice alt mod al minorului împiedică orice prelevare.
    Articolul 20.  Autorizarea procedurii de donare de la un  
                          donator în viaţă
    Procedura de donare de la un donator în viaţă se autorizează de Comisia independentă de avizare dacă donarea propusă întruneşte condiţiile legale şi este acceptabilă din punct de vedere etic.
    Articolul 21. Selectarea şi examenul medical al
                         donatorilor  
    (1) Toţi donatorii selectaţi pentru prelevare vor trece în mod obligatoriu controlul clinic şi de laborator, care să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau risc pentru  recipient. 
    (2) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule se permite doar în cazul în care donatorii au trecut examenul medical şi au fost testaţi la prezenţa bolilor transmisibile, în conformitate cu standardele internaţionale în domeniu.
    Articolul 22.  Stocarea, distribuţia şi utilizarea ţesuturilor 
                           şi celulelor
   (1) Ţesuturile şi celulele prelevate, în cazul în care nu sînt folosite imediat pentru transplant, vor fi prelucrate, conservate, stocate şi distribuite băncilor de ţesuturi autorizate de Agenţie. Banca de ţesuturi răspunde de legalitatea obţinerii şi de controlul ţesuturilor şi al celulelor. 
    (2) Ţesuturile şi celulele pot fi importate şi exportate numai de băncile de ţesuturi autorizate de Agenţie.
    (3) Toate băncile de ţesuturi autorizate vor activa conform standardelor internaţionale, fiind inspectate cel puţin o dată la doi ani.
    (4) Cu scop de transplant pot fi folosite ţesuturile şi celulele primite din  băncile de ţesuturi autorizate, inclusiv importate.
    Articolul 23. Codificarea informaţiei şi trasabilitatea
   (1) În scopul asigurării trasabilităţii tuturor ţesuturilor şi celulelor, Agenţia va institui un sistem unic de codificare care să furnizeze informaţii privind principalele caracteristici şi proprietăţi ale ţesuturilor şi celulelor. Cerinţa de trasabilitate se aplică şi tuturor datelor pertinente privind produsele şi materialele care vin în contact cu aceste ţesuturi şi celule.
    (2) Agenţia va asigura instituirea unui sistem de identificare a donatorului, în cadrul căruia fiecărei donări şi fiecăruia dintre produsele asociate acesteia va fi atribuit un cod unic.
    (3) Ţesuturile şi celulele vor fi identificate cu ajutorul unei etichete conţinînd informaţii sau referinţe care permit stabilirea unei legături cu informaţiile privind procedurile de obţinere a ţesuturilor şi/sau a celulelor, preluările de către banca de ţesuturi, precum şi privind prelucrarea, stocarea şi distribuţia ţesuturilor şi celulelor.
    (4) Băncile de ţesuturi păstrează datele necesare pentru a asigura trasabilitatea în toate etapele. Datele necesare pentru trasabilitatea completă se păstrează cel puţin 30 de ani după utilizarea clinică. Datele pot fi stocate şi în formă electronică.
    (5) Cerinţele de trasabilitate pentru ţesuturi şi celule, precum şi pentru produsele şi materialele care intră în contact cu acestea şi care le afectează calitatea sau siguranţa, se stabilesc de către Agenţie.
    Articolul 24.  Acordarea informaţiilor privind donarea 
                           şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule
    (1) Medicii specialişti autorizaţi să preleve sau să transplanteze organe, ţesuturi şi celule vor oferi o informaţie precisă şi într-o  formă înţeleasă donatorului şi recipientului sau persoanelor aflate în legătură de rudenie de gradul I cu aceştia.
    (2) Rudele apropiate ale donatorului decedat vor fi informate despre necesitatea efectuării testărilor pentru stabilirea compatibilităţii donatorului, precum şi despre consecinţele testărilor.
    (3) Donatorii în viaţă vor fi informaţi despre testările necesare pentru a stabili compatibilitatea donatorului, despre scopul şi natura prelevării, precum şi despre eventualele riscuri şi consecinţe.
    (4) Recipientului i se va oferi toată informaţia despre natura procedurii, precum  şi despre eventualele riscuri şi consecinţe.
    Articolul 25. Confidenţialitatea informaţiei
    (1) Toate datele cu caracter personal, inclusiv cele genetice, referitoare la persoana de la care au fost prelevate organe, ţesuturi sau celule şi datele cu caracter personal referitoare la recipient, colectate în urma activităţii stipulate de prezenta lege, sînt confidenţiale.
    (2) Aceste date pot fi colectate, prelucrate şi comunicate doar în conformitate cu reglementările cu privire la confidenţialitatea informaţiei ce ţine de secretul medical şi la protecţia datelor cu caracter personal. 
    (3) Se permite colectarea, prelucrarea şi comunicarea informaţiilor medicale despre donatori sau recipienţi în scopuri medicale şi în scopul asigurării trasabilităţii.
    Articolul 26. Cazuri speciale de comunicare a informaţiei
    Informaţia despre donator poate fi comunicată recipientului, iar cea despre recipient - donatorului, dacă ambele părţi sînt de acord.
    Articolul 27. Interzicerea obţinerii de profituri financiare  
    (1) Se interzice obţinerea de profituri financiare ca urmare a donării de organe, ţesuturi sau celule umane.
    (2) Donatorii pot primi o indemnizaţie care se limitează strict la acoperirea cheltuielilor şi a inconvenienţelor, şi anume: 
    a) recompensarea donatorilor în viaţă în legătură cu pierderea veniturilor şi cu alte cheltuieli justificate, cauzate de donare sau de examinările medicale aferente;
    b) achitarea cheltuielilor justificate pentru serviciile medicale legale sau serviciile tehnice aferente donării.
    (3) Donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule nu pot constitui obiectul unei tranzacţii materiale.
  (4) Se interzice popularizarea necesităţii transplantului de organe, ţesuturi şi/sau celule în scopul de a propune sau a obţine profituri financiare sau avantaje corespunzătoare.
    Articolul 28. Interzicerea traficului de organe, ţesuturi
                         şi celule umane
    (1) Se interzice traficul de organe, ţesuturi şi celule umane, precum şi obţinerea unor profituri financiare sau avantaje de la traficul corpului uman şi părţilor lui.
    (2) Traficul de organe, ţesuturi şi celule umane constituie infracţiune şi se pedepseşte în conformitate cu legislaţia penală.
    Articolul 29. Modalităţile de finanţare
    (1) Finanţarea Agenţiei se efectuează de la bugetul de stat.
    (2) Costul transplantului, investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, tratamentului medicamentos, materialelor sanitare (igienice), îngrijirilor postoperatorii şi orice alte cheltuieli legate de transplant pot fi acoperite:
    a) din fondurile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină;
    b) de la bugetul de stat;
    c) din plăţi (taxe) ce revin pacienţilor, conform legii, pentru serviciile medicale;
    d) din donaţiile organizaţiilor de binefacere sau ale altor persoane juridice, precum şi ale persoanelor private ce nu sînt legate în mod direct de un transplant anume.
    Articolul 30. Transparenţa finanţării
    Ministerul Sănătăţii şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină vor asigura un sistem transparent de colectare, evidenţă şi utilizare a mijloacelor băneşti destinate transplantului.
    Articolul 31. Răspunderea instituţiilor medicale şi a
                         personalului
    (1) Dacă sănătatea donatorului sau a recipientului a fost afectată din cauza nerespectării standardelor, condiţiilor şi modalităţilor legale de prelevare şi transplant de organe, ţesuturi şi/sau celule, instituţia medicală în cauză răspunde faţă de persoanele nominalizate în conformitate cu legea.
    (2) În caz de nerespectare a cerinţelor prezentei legi şi ale altor acte normative, medicii şi alte persoane implicate în procesul de autorizare, avizare, donare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule umane răspund în conformitate cu legea.
    Articolul 32. Soluţionarea litigiilor
    Litigiile care apar în procesul aplicării prezentei legi se soluţionează în modul prevăzut de legislaţie.
    Articolul 33
    Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) va adopta actele  normative necesare pentru implementarea prezentei legi şi asigurarea activităţii Agenţiei;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei legi.
    Articolul 34
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.473-XIV din 25 iunie 1999 privind transplantul de organe şi ţesuturi umane.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                            Marian LUPU

    Nr.42-XVI. Chişinău, 6 martie 2008.